Prelungire masura arestare preventiva

In ceea ce prive?te pericolul pentru ordinea publica, Tribunalul a apreciat ca nu au intervenit elemente de noutate care sa aiba drept rezultat dispari?ia acestei condi?ii. Trecerea unei perioade de aproximativ 3 luni de la luarea masurii nu a avut ca efect diminuarea acestei condi?ii, iar gravitatea infrac?iunilor re?inute in sarcina inculpa?ilor este ?i la acest moment suficient de ridicata pentru a justifica in continuare privarea de libertate a acestora, gravitate ce rezulta din numarul participan?ilor, din modul in care ace?tia erau organiza?i, dar ?i din gravitatea infrac?iunilor presupus a fi fost comise. Raportat la aceasta gravitate a faptelor, dar ?i la necesita?ile bunei desfa?urari a procesului penal, Tribunalul a apreciat ca durata masurii preventive dispuse nu a depa?it pragul de rezonabilitate impus de art. 236(4) Cod Procedura Penala ?i de Articolul 5 § 3 al Conven?iei Europene pentru apararea drepturilor ?i liberta?ilor fundamentale. In astfel de situa?ii, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat in mod constant ca existen?a unui risc general ce deriva din natura organizata a activita?ii infrac?ionale poate fi acceptata ca motiv pentru plasarea in deten?ie provizorie in stadiile ini?iale ale procedurii ?i chiar ulterior, atunci cand se dispune prelungirea starii de arest pe perioade mai lungi decat in mod normal. In acest tip de cauze, numarul mare de persoane acuzate ?i complexitatea activita?ilor de investigare ?i de strangere a probelor constituie motive relevante ?i suficiente pentru a justifica privarea de libertate pe timpul anchetei pana la finalizarea acesteia, redactarea actului de acuzare, audierea persoanelor implicate (acuza?i ?i martori) ori ob?inerea opiniilor unor exper?i (cauzele Kankowski ?i Koz?ovski contra Poloniei, hotararile din 4 Octombrie ?i 13 Noiembrie 2005).