Pentru a exista autoritate de lucru judecat nu este necesar ca obiectul, in sensul de pretentia concreta dedusa judecatii, sa fie formulat identic, in ambele actiuni

Prin sentinta civila nr. .. , Judecatoria Targu-Bujor a admis exceptia autoritatii de lucru judecat, invocata de paratul DM, si a respins actiunea reclamantului DC, avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor nr. xxx/1966, pentru putere de lucru judecat.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 1201 Cod civil, este lucru judecat atunci cand a doua cerere de chemare in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facute de ele si in contra lor in aceeasi calitate, scopul efectului negativ al lucrului judecat fiind dublu, atat irepetabilitatea judecatii cu tripla identitate, cat si evitarea contradictiilor dintre doua hotarari judecatoresti.
A evocat instanta conditiile prevazute de art. 1201 Cod civil, care trebuie satisfacute pentru a se retine puterea lucrului judecat, respectiv identitatea de obiect (eadem res), identitatea de cauza (eadem causa petendi ) si identitatea de parti (eadem conditio personarum).
Prima instanta a retinut ca prin decizia civila nr. xxx/.2001 a Curtii de Apel Iasi s-a admis recursul impotriva deciziei civile nr. xxx/2000 a Tribunalului Iasi si in fond, dupa casare, a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul DC in contradictoriu cu paratii DM, DS si DN - prin mostenitorii sai - DC si DN, avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a certificatelor de mostenitor nr. xxx/1966 si nr. xxx/1989.
Cum in prezenta cauza, reclamantul DC a solicitat instantei sa constate nulitatea absoluta a certificatului de mostenitor nr. xxx/1966 privind mentiunea referitoare la pretinsa renuntare a sa la mostenirea defunctului sau tata DT, instanta a constatat identitatea de parti si de obiect, discutii putand comporta doar cauza celor doua actiuni, dintre care una solutionata in mod irevocabil. Astfel, cauza este reprezentata de institutia de drept substantial pe care isi intemeiaza pretentia reclamantul, dar nu desprinsa de situatia concreta de fapt, care individualizeaza acea regula de drept la imprejurarile particulare ale cauzei. Realitatea si dreptul nu sunt universuri separate, ci ele se intrepatrund. In determinarea conceptului de cauza sunt relevante doar imprejurarile de fapt care participa la fundamentarea temeiului juridic al actiunii.
Pornind de la imperativul de a se evita pronuntarea de hotarari contradictorii, instanta a constatat ca prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, situatia de fapt nu prezinta caracter de noutate in raport cu actiunea anterioara.
Astfel, starea de fapt invocata de reclamant in prezenta actiune, respectiv consemnarea in fals a mentiunii ca ar fi renuntat la succesiunea tatalui sau si inexistenta declaratiei de renuntare in dosarul notarial a fost analizata si in dosarul nr. xxx/2001 al Curtii de Apel Iasi, iar in motivarea deciziei civile nr. xxx/2001 s-a statuat in mod irevocabil asupra acestor aspecte.
A apreciat prima instanta ca, desi invocata sub alta forma, cauza celor doua actiuni este identica, conceptul de cauza raportandu-se la starea de fapt calificata juridic si nu doar la temeiul de drept indicat in cerere.
Asa fiind, reformularea motivelor de drept care ar atrage nulitatea certificatului de mostenitor nr. xxx/1966 nu poate infrange autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. xxx/2001 a Curtii de Apel Iasi.
A mai constatat prima instanta ca cererea de chemare in judecata ce a facut obiectul dosarului nr. xxx/2001 al Curtii de Apel Iasi nu a fost motivata in drept, iar decizia nr. XV/2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, invocata de reclamant ca temei juridic al prezentei actiuni, statueaza cu privire la organul judiciar care are competenta desfiintarii unui inscris falsificat in cauzele in care actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala, decizie care nu isi gaseste aplicabilitatea in speta, in conditiile in care, prin rezolutia nr. xxx/2012, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Iasi a dispus neinceperea urmaririi penale sub aspectul savarsirii infractiunilor prev. de art. 289, art. 299, art. 291 Cod penal.
Prima instanta a mai constatat ca analizarea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune ar fi de prisos in conditiile in care actiunea urma a fi respinsa pentru existenta autoritatii de lucru judecat.
Impotriva sentintei civile nr. xxx/2013, pronuntate de Judecatoria Targu-Bujor, a declarat apel reclamantul DC, solicitand admiterea apelului, desfiintarea in tot a hotararii apelate, in sensul respingerii exceptiei puterii de lucru judecat, si retrimiterea cauzei Judecatoriei Targu-Bujor, cu cheltuieli de judecata.
A  apreciat apelantul-reclamant ca instanta a facut o grava eroare in aprecierea obiectului si cauzei cererii de chemare in judecata, desi temeiul de drept invocat in actiunea ce a facut obiectul dosarului nr. xxx/2001 a fost art. 25 din Decretul nr. 40/1953, iar in prezenta cauza pretentiile sale au fost intemeiate pe disp. art. 184 C.pr.civ. raportat la disp. art. 289-291 Cod penal, cu respectarea dispozitiilor Deciziei nr. XV/2005 a ICCJ.
In continuare, apelantul-reclamant a reluat argumentele prezentate in raspunsul la intampinare depus in fata primei instante, aratand ca de fapt prin actiunea de fata doreste desfiintarea unor inscrisuri falsificate, astfel incat exceptia trebuia analizata strict in lumina indeplinirii sau nu a conditiilor prevazute de art. 1201 Cod civil, iar nu prin prisma finalitatilor sau posibilitatilor la care s-ar ajunge in eventualitatea admiterii actiunii.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Tribunalul a constatat ca apelul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Sustinand nelegalitatea sentintei civile nr. xxx/2013 a Judecatoriei Targu-Bujor, apelantul-reclamant DC a pretins ca prima instanta a facut o gresita aplicare a dispozitiilor care reglementeaza autoritatea de lucru judecat, prin aceea ca au fost opuse in prezentul proces efectele unei hotarari judecatoresti ce a finalizat un litigiu avand un alt obiect si alta cauza decat cel din prezenta pricina.
Instanta de apel a apreciat ca prima instanta a dat o corecta dezlegare cauzei prin admiterea exceptiei autoritatii de lucru judecat, exceptie procesuala de fond, absoluta si peremptorie.
Pe plan procesual, autoritatea de lucru judecat se manifesta sub forma de exceptie procesuala (conform art. 166 Cod proc. civ.) si respectiv prezumtie, mijloc de proba de natura sa demonstreze un aspect/aspecte in legatura cu raporturile juridice dintre parti.
In manifestarea sa de exceptie procesuala, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente - obiect, parti, cauza - si corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natura sa impiedice formularea unei noi cereri de chemare in judecata avand acelasi obiect, cauza si parti.
Astfel, autoritatea de lucru judecat a fost invocata in raport de decizia civila nr. xxx/2001 a Curtii de Apel Iasi, pronuntata in dosarul nr. xxx/2001, avand ca obiect constatare nulitate certificat de mostenitor.
Conditia identitatii de parti este incontestabil indeplinita, chiar daca in prezentul litigiu figureaza si alte parti decat cele litigiul anterior, iar unele din partile prezentului litigiu sunt succesorii unora din partile litigiului anterior.
In privinta conditiei identitatii de obiect si de cauza, Tribunalul a retinut ca prin cererea ce a facut obiectul dosarului nr. xxx/2001, apelantul din prezenta cauza a solicitat si constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor nr. xxx/1966, pe motiv ca nu a renuntat la succesiune, cerere pe care a formulat-o si in cauza de fata, conditia fiind asadar indeplinita.
Prin decizia nr. xxx/2001, pronuntata in dosarul nr. xxx/2001, Curtea de Apel Iasi a retinut ca reclamantul DC nu s-a inscris in fals nici impotriva actului autentic notarial, nici impotriva procedurii de citare in procedura succesorala, dupa cum nu a probat nici ca a acceptat tacit succesiunea tatalui sau, actiunea sa fiind respinsa.
In prezenta cauza apelantul-reclamant a solicitat din nou constatarea nulitatii absolute a aceluiasi act autentic, pe motiv ca nu a renuntat la succesiune, invocand ca temeiul de drept invocat in actiunea ce a facut obiectul dosarului nr. xxx/2001 a fost art. 25 din Decretul nr. 40/1953, iar in prezenta cauza pretentiile sale au fost intemeiate pe disp. art. 184 C.pr.civ. raportat la disp. art. 289-291 Cod penal, cu respectarea dispozitiilor Deciziei nr. XV/2005 a ICCJ, ceea ce nu ar inseamna ca este o cauza identica.
Cauza celor doua actiuni, chiar imbracata in alta forma, este insa identica, stiut fiind ca, notiunea juridica de cauza trebuie raportata la starea de fapt calificata juridic si nu doar la temeiul de drept indicat in cerere.
  Asa fiind, reformularea motivelor de fapt sau de drept care ar atrage nulitatea certificatului de mostenitor, nu putea infrange autoritatea de lucru judecat a decizia nr. xxx/2001 a Curtii de Apel Iasi, pronuntata in dosarul nr. xxx/2001, raporturile dintre parti fiind solutionate in mod irevocabil.
In continuare, apelantul-reclamant a reluat argumentele prezentate in raspunsul la intampinare depus in fata primei instante, aratand ca de fapt prin actiunea de fata doreste desfiintarea unor inscrisuri falsificate, astfel incat exceptia trebuia analizata strict in lumina indeplinirii sau nu a conditiilor prevazute de art. 1201 Cod civil, iar nu prin prisma finalitatilor sau posibilitatilor la care s-ar ajunge in eventualitatea admiterii actiunii.
Pentru a exista autoritate de lucru judecat nu este necesar ca obiectul, in sensul de pretentia concreta dedusa judecatii, sa fie formulat identic, in ambele actiuni, fiind suficient ca din cuprinsul cererilor sa rezulte ca scopul final urmarit de parte sa fie acelasi. Astfel, chiar incercarea apelantului-reclamant de a obtine desfiintarea unor inscrisuri ca false urmareste tot a demonstra ca nu a renuntat la mostenire, motivul sau de apel fiind nefondat.
Totodata, cauza nu trebuie identificata cu dreptul subiectiv si nici cu mijloacele de dovada ale acestuia, ci rezida in fundamentul juridic al actiunii si se materializeaza in situatia de fapt calificata juridic.
Faptul ca apelantul-reclamant a invocat Decizia nr. XV/2005, pronuntata de ICCJ intr-un recurs in interesul legii, prin care s-a statuat ca falsul se va cerceta de instanta civila, prin orice mijloace de dovada, putand dispune desfiintarea totala sau partiala a unui inscris falsificat, in cauzele in care actiunea penala s-a stins in faza de urmarire penala, printr-o solutie de netrimitere in judecata, adoptata de procuror, reprezinta incercarea dovedirii sustinerii actiunii printr-un nou mijloc de proba.
Or, trebuie distinsa cauza de mijloacele de probatiune a ei, caci acestea din urma sunt numai mijloacele de dovada a cauzei, izvorul din care deriva cauza.
Instanta de apel a reamintit ca principiul autoritatii de lucru judecat corespunde necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instantelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justitie nu este unul absolut, ci poate cunoaste limitari, decurgand din aplicarea altor principii.
De altfel, asa cum s-a retinut si in jurisprudenta CEDO (cauza Brumarescu impotriva Romaniei, cauza Androne impotriva Romaniei), dreptul la un proces echitabil in fata unei instante judecatoresti garantat de art. 6 par. 1 din Conventie, trebuie interpretat in lumina preambulului Conventiei care enunta preeminenta dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor parti. Unul din elementele fundamentale ale preeminentei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice care reclama, intre altele, ca solutia data in mod definitiv oricarui litigiu de instantele judecatoresti sa nu mai fie pusa in discutie.
Fara respectul datorat principiului autoritatii lucrului judecat, hotararile n-ar avea nicio utilitate practica. Ele nu ar pune capat proceselor pentru ca un drept castigat cu ocazia unei judecati ar putea fi contestat si contrazis printr-o hotarare ulterioara. In felul acesta, in relatiile sociale nu ar exista nicio ordine si totul ar sta sub semnul indoielii si al posibilitatii reinnodarii litigiilor la nesfarsit.
Asadar, forta puterii lucrului judecat trebuie considerata ca vine din nevoia sociala de securitate juridica. Respingerea unei a doua actiuni in justitie intre aceleasi parti, purtand asupra aceluiasi obiect si intemeiata pe aceeasi cauza se datoreaza nu faptului ca prima hotarare exprima adevarul, ci imprejurarii ca este imposibil sa se mai demonstreze ca hotararea anterioara este eronata.
Constatand ca prima instanta in mod legal a retinut incidenta in speta a autoritatii de lucru judecat, tribunalul, in baza art. 296 C. pr. civ., a respins apelul ca nefondat.