Daunele interese - reprezinta ce contravaloarea ratelor de leasing ce urmau a fi platite de la data ultimei scadente si pana la sfarsitul contractului, respinse

Referitor la inscrierea creditoarei in tabelul preliminar al creantelor cu sumele anterior mentionate, retine ca cererea este intemeiata doar in parte, cu privire la suma de 5.189,83 lei reprezentand contravaloarea facturilor emise anterior rezilierii. Suma de 3.551,04 euro reprezentand daune-interese urmeaza a fi respinsa ca nefondata.
Potrivit art.4.1. lit.B in cazul in care Finantatorul opteaza pentru rezilierea contractului de leasing financiar ca urmare a aparitiei unui caz de culpa conform sectiunii 4.1, contractul de leasing financiar inceteaza de plin drept fara a mai fi necesara punerea in intarziere fara nici o alta formalitate prealabila, cu predarea bunurilor ce formeaza obiectul leasingului catre finantator. Data rezilierii va fi considerata data la care finantatorul a inteles sa-si exercite optiunea de a rezilia contractul si pe care a inserat-o in notificarea de reziliere transmisa utilizatorului.
Din continutul prevederilor contractuale de mai sus rezulta ca daunele interese - reprezinta contravaloarea ratelor de leasing ce urmau a fi platite de la data ultimei scadente si pana la sfarsitul contractului, precum si toate cheltuielile directe si indirecte legate de incetarea contractului.
Conform codului civil clauza penala este o compensatie a daunelor interese ce creditorul sufera din neexecutarea obligatiei principale. Prin urmare,  creditorul nu poate cere in acelasi timp si penalitati si obiectul obligatiei principale, afara de cazul in care penalitatile s-au stipulat pentru simpla intarziere a executarii.
In prezenta cauza creditoarea a solicitat suma de 3.551,04 euro reprezentand daune-interese stabilite in functie de ratele de leasing prevazute in scadentarul provizoriu , ramase de achitat pana la finalizarea contractului. Potrivit art.1070 C.civ. penalitatea poate fi imputinata de judecator, cand obligatia principala a fost executata in parte.
Asa fiind, despagubirile convenite de parti reprezinta tocmai diferenta dintre valoarea totala a contractului si valoarea achitata de debitoare (parte achitata, parte acceptata in tabelul creditorilor), inclusiv valoarea reziduala, astfel incat in determinarea daunelor-interese constand in valoarea bunurilor, trebuie luate in calcul sumele deja achitate de debitoare si cat reprezinta acestea din valoarea bunului. De asemenea, pentru determinarea intinderii daunelor-interese cuvenite creditoarei finantatoare este necesara si stabilirea sumei pe care recurenta-creditoare o poate recupera prin valorificarea bunului finantat.
In conditiile in care art.66 alin.3 din Legea nr.85/2006 prezuma valabile si corecte toate creantele necontestate de participantii la procedura insolventei, sarcina probei in cazul contestarii intinderii unei creante revine titularului contestatiei, conform art.1169 C.civ. si art.129 alin.1 C.pr.civ.
Contravaloarea bunului finantat la momentul rezilierii este o chestiune de fapt iar recurenta-creditoare este tinuta sa prezinte dovezi in acest sens.
Prin urmare, in stabilirea intinderii creantei recurentei-creditoare trebuie sa se aplice atat clauzele contractului de leasing, obligatorii pentru parti, conform art.969 C.civ., insa si principiile repararii integrale a prejudiciului si echilibrului contractual. Forta juridica decurgand din calitatea de titlu executoriu a contractului de leasing nu poate infrange principiul echilibrului prestatiilor reciproce si interdependente, asumate de parti prin contractul sinalagmatic incheiat, pentru a stabili obligatii de plata in sarcina debitoarei utilizatore lipsite de temei contractual.