CIVIL-Nulitate titlu de proprietate. Legi successive ale fondului funciar. Necesitatea verificarii valabilitatii titlului de proprietate in raport cu dispozitia legala in vigoare la data emiterii lui.

     Prin cererea de chemare in judecata a paratilor P.N., Comisia Locala de Fond Funciar Crevedia si Comisia Judeteana Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor Dambovita, inregistrata pe rolul Judecatoriei Racari sub nr. 2569.1/284/ 17.06.2009, reclamanta M.M. a solicitat constatarea nulitatii absolute   partiale  a titlului de proprietate nr. 144731/2005,  pentru  terenul  de  11  hectare  si  3.122 m.p.  situat  pe raza comunei  Crevedia, judetul  Dimbovita, in tarlaua 73, cu numerele cadastrale  cuprinse  intre 8317 si 8466, inscris    in cartea funciara a localitatii Crevedia, de  la  7249 la 7398. 
     Motivand cererea, reclamanta a aratat ca prin sentinta civila nr.  3054/15.10.2009 a Tribunalului Dambovita, s-a dispus reconstituirea  dreptului sau de proprietate pentru  259.685 metri patrati teren, situat    in tarlaua 73, in extravilanul comunei Crevedia, judetul Dambovita,  conform raportului  de expertiza efectuat de catre inginer Diaconescu  Mihail Danut, reconstituire facuta pe vechiul amplasament, la punctul " Langa Conac"din mosia Max Zanoaga, reclamanta fiind unica   mostenitoare a acestuia.
     S-a mentionat ca reconstituirea a fost  facuta  in  baza  Legii nr.  193/2007 si  a  avut ca  obiect  retrocedarea   terenurilor pe care se aflau   finete si pasuni, iar titlul de proprietate atacat a fost emis in numele unei  persoane care nu a avut teren in tarlaua respectiva, suprafata de teren    fiind constituita ca islaz comunal.  Reclamanta a apreciat ca  situatia de   fapt s-a  stabilit cu caracter de autoritate de lucru  judecat, prin sentinta  civil mentionata si  rezulta si  din continutul titlurilor de proprietate   numerele  7268/2002 , 90999/2001 si 144736/2005.
     In  drept  s-au  invocat generic Legile fondului funciar nr.18/1991, 169/1997, 193/2007 si Legea nr.247/2005.
     Comisia Locala Crevedia  a  comunicat  instantei  concluziile  scrise, formulate in sensul  respingerii cererii.
     Paratul P.N. a invocat exceptia inadmisibilitatii  actiunii reclamantei, iar pe fond, aceasta a fost considerata ca neintemeiata, mentionandu-se ca atata vreme cat titlul sau a fost emis in baza sentintei civile nr.4/2004 a Judecatoriei Racari, apare ca inadmisibila solicitarea de constatare  a nulitatii titlului.
De asemenea, s-au evidentiat urmatoarele aspecte: terenul atribuit paratului a facut obiectul legilor nr.18/1991 si 1/2000, astfel ca nu mai putea  face si obiectul Legilor nr.247/2005 si 193/2007; P.N. a dobandit dreptul de proprietate pentru suprafata in litigiu in anul 2004, inscriindu-l in cartea funciara, cu mult timp inainte ca reclamanta sa solicite si sa obtina reconstituirea dreptului de proprietate; atribuirea imobilului paratului s-a facut de catre comisia locala pe sole libere la acel moment si nu din islazul comunal, cum sustine reclamanta, nefiind nici macar in relatie de vecinatate cu islazul.
     A mai solicitat paratul introducerea in cauza a S.C. F.H.  S.R.L. ,  in  calitate de  proprietar  actual al terenului in  litigiu , conform contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 601/28.08.2006.
     In probatiune, partile au depus inscrisuri si s-a dispus efectuarea
unei  expertize tehnice avand ca obiective identificarea terenului, stabilirea imprejurarii daca suprafata  detinuta de catre parat conform      titlului de proprietate se suprapune cu cea pentru care a obtinut   reconstituirea dreptului de proprietate reclamanta,  intocmirea istoricului   terenului, in raport cu actele puse la dispozitie si cu registrul  agricol.
     Prin sentinta civila nr.424/25.02.2010, s-a respins exceptia   inadmisibilitatii actiunii, invocata  de paratul  P.N., s-a admis cererea reclamantei, s-a constatat nulitatea absoluta  partiala a titlului  de proprietate nr.144731/16.06.2005, pentru terenul  in suprafata de 11   hectare si  3122   m.p.,  situat   in  tarlaua   73,  parcela  539/5, luandu-se act ca nu  se   solicita  cheltuieli  de   judecata.
      Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond  a retinut ca  titlul  de   proprietate contestat, a fost  emis  in  baza unei hotarari judecatoresti  paratului P.N.(sentinta civila irevocabila nr. 4/06.01.2004 a  Judecatoriei  Racari).
     S-a apreciat ca faptul potrivit caruia titlul de proprietate  al  paratului  este  eliberat in baza  unei  hotarari judecatoresti,  nu  conduce  automat la inadmisibilitatea introducerii unei actiuni in constatarea   nulitatii lui, intrucat reclamanta  din  prezenta cauza  nu a  fost  parte in procesul in care  s-a pronuntat hotararea  respectiva, intr-o  astfel  de situatie nemaiputandu-se pune in discutie situatia de  fapt  stabilita prin   hotarare judecatoreasca, pe considerentul  asigurarii  stabilitatii  juridice .
     Ca atare, s-a mentionat ca reclamanta poate  formula prezenta  actiune,  hotararea respectiva  bucurandu-se doar de opozabilitate fata  de  aceasta, ea putand  face  dovada  contrara   prin  orice   mijloc  de  proba, in speta administrandu-se probatoriul ce s-a impus,  constand   in  mijloace noi de  proba  ce  nu  au  incalcat   principiul  stabilitatii   juridice,  existent.
     In argumentarea solutiei s-a aratat ca s-a   dovedit faptul ca in cauza dedusa judecatii, terenul in este  islazul  comunal, dovada fiind   procesul verbal din data de  22.04.1999, dintre S.C.  Creias Crevedia  si  reprezentantul Primariei  din  localitate, iar de la acea data si  pana in   anul  2006, nu a avut loc schimbarea destinatiei acestui teren, el fiind   islaz comunal si deci domeniul privat al  comunei, potrivit   legii .
     De asemenea, s-a subliniat ca paratului P.N. i-a fost  reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul in suprafata de   15,3890  hectare, situat pe teritoriul comunei Crevedia, judetul   Dambovita, fara  a  i se  stabili  amplasamentul,  iar  prin  modul  in care   s-a  procedat apoi la aceasta reconstituire si eliberare titlului de   proprietate, Comisia Locala Crevedia a incalcat dispozitiile legale, trebuind sa aiba in vedere articolele 2 si 3  din Legea   nr. 1/2000.
     Tot astfel s-a motivat ca ulterior, Consiliul Local Crevedia, prin  hotararea nr.75/2007, a aprobat trecerea acestui teren in intravilanul   localitatii, ceea ce face ca  actiunea reclamantei sa fie indreptatita, ea  cerand a-i fi reconstituit terenul cuvenit pe care l-a cerut initial in anul   2001 si a  revenit  cu o  noua  cerere in  2005.
     S-a conchis ca potrivit atributiilor pe care le au, comisiile locale    sunt obligate sa  respecte principiul restituirii dreptului de proprietate    pe vechiul amplasament, conform  articolului 2 din Legea nr.1/2000,   constituind  acesta caracterul reparator care s-a vrut prin Legea  Fondului  Funciar si  deci faptul ca reclamanta solicitase  terenul  inainte    de  a-i fi  eliberat  acest titlu  paratului  si deja  comisia  locala  avea   cunostinta - de cererea   acesteia, face sa fie cenzurata acum  emiterea    titlului unei persoane care era  intr-adevar indreptatita la obtinerea    dreptului sau  de   proprietate, insa  trebuie  sa  i  se  atribuie   intr-o  alta   locatie  .
      In considerentele sentintei s-a mentionat ca nu i se poate limita  dreptul de proprietate reclamantei, ca mostenitoare a  fostului  proprietar,   decat atunci cand  exista  o justificare legala  si  tocmai de aceea s-au  analizat si  au  fost  de altfel   dovedite  cauzele  care   atrag   nulitatea  absoluta partiala a  titlului  de proprietate atacat, pentru terenul  in  litigiu, instrainat de catre parat unei alte persoane, citata la randul ei in calitate   de parata  si care, evident a fost  de buna credinta, fiind incidente  dispozitiile art.III  alineatul  2  indice  4,  conform  caruia   aceasta   din  urma poate cere obligarea celui care i-a  vandut, la remiterea pretului   actualizat al  terenului .
Impotriva sentintei au declarat recurs paratii.
P.N. a apreciat solutia ca fiind netemeinica si nelegala, invederand intr-o prima critica faptul ca s-a nesocotit principiul aflarii adevarului, prevazut de art. 129 (5) Cod procedura civila, corespunzator caruia toate imprejurarile de fapt ale cauzei trebuie stabilite de catre instanta in deplina concordanta cu realitatea.
Sub acest aspect, se arata ca nu s-a dovedit staruinta din partea judecatorului care a respins obiectiunile paratului recurent, in conditiile in care numai prin refacerea raportului de expertiza se putea lamuri cauza sub toate aspectele. Recurentul a subliniat ca identificarea terenului si determinarea imprejurarii daca doua suprafete se suprapun, nu se pot stabili fara deplasarea in teren si efectuarea masuratorilor, or expertul nu a facut decat sa mearga la Primaria Crevedia unde "a analizat amplasamentele", concluzionand ca "terenul paratului se afla in suprafata reconstituita reclamantei".
S-a mai aratat ca atata vreme cat expertul a preluat copii ale schitelor intocmite de S.C. Luf Cad S.R.L. pe care le-a semnat si stampilat, instanta de fond s-a aflat in eroare cand a constatat ca lucrarea expertului Prodan Mihai s-a intocmit "in urma constatarilor de la faza de teren".
In al doilea rand, se sustine ca in mod gresit s-a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii in constatarea nulitatii absolute partiale a titlului de proprietate (T.P.) nr. 144731/2005.
Se mentioneaza ca prin sentinta civila irevocabila nr. 4/6.01.2004 a Judecatoriei Racari s-a admis plangerea reclamantului Popa Gh. Niculae impotriva paratelor comisia locala si judeteana de fond funciar, care au fost obligate sa-i reconstituie dreptul de proprietate pentru 15,389 ha teren, in calitate de mostenitor al defunctilor P.S. si P R., iar in baza acestei hotarari s-a emis T.P. atacat, imprejurare in care este inadmisibila introducerea unei actiuni in constatarea nulitatii unui asemenea titlu (s-a citat in acest sens literatura juridica - Viorel Terzea), jurisprudenta - decizia 1545/2005 a Curtii de Apel Suceava si Hotararea CEDO nr. 2/2005 - Cauza Androne impotriva Romaniei.
O a treia critica vizeaza faptul ca terenul recurentului a fost reconstituit integral potrivit Legilor nr. 18/1991 si nr. 1/2000, astfel ca nu mai putea face obiectul dispozitiilor Legii nr. 247/2005 sau Legii nr. 193/2007, el fiind deja in circuitul civil, de vreme ce recurentul a inscris imobilul in Cartea Funciara nr. 1384, conform incheierii O.C.P.I. Dambovita cu nr. 14579/29.06.2005, cu mult timp inainte ca reclamanta sa solicite si sa obtina reconstituirea dreptului de proprietate (2008). S-a facut trimitere la prevederile art. 25 (1) din Legea cadastrului si publicitatii imobiliare nr. 7/1996 care reglementeaza efectul de opozabilitate fata de terti a drepturilor inscrise, de la data inregistrarii cererii.
Mai mult, s-a invederat ca la data eliberarii titlului contestat, terenul de 11,3122 ha situat in T73, P 539/5 nu se identifica cu vechiul amplasament al mosiei Max Zanoaga, reconstituirea proprietatii in favoarea paratului P.N.si punerea in posesie facandu-se pe sole libere la acel moment, aflate in administrarea comisiei locale si nu in islazul comunal, cum eronat sustine reclamanta, vecinatatile din titlu atestand aceasta imprejurare.
S-a apreciat ca in speta nu sunt indeplinite cerintele art. III (1) lit. a), ii) si d) din Legea nr. 169/1997, solicitandu-se admiterea recursului, casarea sentintei cu trimitere spre rejudecare pentru refacerea raportului de expertiza, iar in subsidiar, modificarea in tot a sentintei, admiterea exceptiei inadmisibilitatii actiunii sau respingerea actiunii ca nefondata.
In drept, se invoca art. 3041 si 312 Cod procedura civila.
Parata S.C. F.H. S.R.L. a criticat sentinta judecatoriei, considerand-o ca fiind nelegala, netemeinica si contrara principiului stabilitatii actelor juridice.
S-a motivat ca la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare nr. 601/28.08.2006 a dovedit diligenta maxima pentru verificarea legalitatii actelor vanzatorului P.N., avand certitudinea calitatii de proprietar a acestuia.
Este criticata usurinta cu care instanta de fond a considerat, intr-o singura fraza, ca fiind de buna-credinta societatea are dreptul de a primi inapoi pretul platit la valoare reactualizata.
Aceasta solutie este caracterizata de catre recurenta ca inacceptabila intrucat pe de o parte, apreciaza ca fiind legal T.P. 144731/2005, iar pe de alta parte, ca dobanditoare a imobilului, in urma demersurilor efectuate, a obtinut hotarare pentru trecerea bunului in intravilanul localitatii Crevedia, certificat de urbanism, avize pentru scoaterea sa din circuitul agricol, decizie pentru realizarea obiectivului "construire locuinte", PUZ s.a.
S-a evidentiat ca judecatoria era obligata sa dea posibilitatea paratei recurente sa se apere, nu sa dispuna citarea sa doar la un termen de judecata si sa mentioneze intr-o fraza cele aratate.
Recurenta invedereaza ca actiunea reclamantei este nefondata sub aspectul reconstituirii proprietatii acesteia asupra terenului dobandit prin cumparare, pentru ca imobilul nu mai putea face obiectul altei retrocedari, dupa ce fusese atribuit vanzatorului P.N., in baza Legii nr. 18/1991.
S-a concluzionat ca atingerea adusa intereselor societatii si principiului ocrotirii dobanditorilor de buna-credinta este evidenta, motiv pentru care se solicita admiterea recursului, modificarea sentintei si respingerea actiunii ca nefondata.
Comisia Locala Crevedia de fond funciar a aratat, prin motivele de recurs, ca judecatoria a omis sa analizeze procura in baza careia s-a formulat actiunea in numele reclamantei, pentru ca aceasta contine doar imputernicirea promovarii actiunii in vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenul de 50 ha apartinand defunctului Max Zanoaga, fiind deci valabila doar pentru actiunea prin care reclamanta a obtinut reconstituirea proprietatii, prin sentinta civila nr. 3054/15.10.2009, mai ales ca procura s-a emis la 21.10.2008, iar pentru cauza dedusa judecatii, nu exista procura speciala.
In al doilea rand, se apreciaza ca instanta de fond a facut o gresita aplicare a dispozitiilor art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997. Dezvoltand critica, recurenta a sustinut ca Popa Nicolae care a cerut reconstituirea proprietatii, a dovedit ca autorii sai au detinut teren pe raza localitatii Crevedia, lucru atestat de sentinta civila irevocabila nr.4/6.01.2004 care obliga comisia locala sa procedeze la punerea in posesie pentru 15,3890 ha pe sole libere la acea data, astfel ca P.N. nu era persoana neindreptatita la reconstituire, pentru a fi incidente prevederile art. III lit. a) din Legea nr. 169/1997.
Totodata, la data emiterii T.P., terenul de 11,3122 ha, situat in T 73, P 539/5, era liber, aflat la dispozitia comisiei locale de fond funciar si nu facuse obiectul vreunei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate din partea fostilor proprietari.
S-a mentionat ca prima instanta a interpretat gresit probele administrate, retinand ca reclamanta Mihoc Maria - Anca ar fi solicitat imobilul in litigiu anterior anului 2005, in conditiile in care din actele dosarului reiese ca o asemenea solicitare s-a facut abia dupa aparitia Legii nr. 193/2007. In acest sens, se evidentiaza ca in temeiul Legii nr. 10/2001, autoarea reclamantei a formulat notificare pentru retrocedarea bunurilor confiscate de la tatal sau (Max Zanoaga), indicand in cerere suprafata de 5000 mp teren si constructia conacului, impreuna cu celelalte constructii, solicitarea fiind respinsa pentru lipsa actelor doveditoare si a celor privind calitatea de mostenitor, prin dispozitia nr. 109/13.06.2005, necontestata, astfel ca reconstituirea vechiului amplasament s-a dispus conform Legii nr. 193/2007, mult dupa emiterea titlului paratului.
De asemenea, recurenta arata ca nu isi afla incidenta in speta nici lit. d) a art. III din Legea nr. 169/1997, corespunzator careia sunt lovite de nulitate absoluta (_) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal.
Aceasta, deoarece in virtutea atributiilor care ii revin, privitoare la stabilirea amplasamentului, comisia locala a procedat la punerea in executare a sentintei civile nr.4/6.01.2004, atribuind recurentului P.N. un amplasament aflat in administrarea sa si destinat punerii in executare a hotararii amintite, asa cum rezulta din procesul-verbal incheiat la 22.04.1999, terenul din tarlaua (T) 73, parcela (P) 539, in suprafata de 30,9 ha fiind teren agricol si nu izlaz sau pasune, pus la dispozitia comisiei de catre S.C. Creias Crevedia S.A.
Mai mult, se sustine ca reclamanta nu a dovedit ca autorii sai ar fi detinut teren din categoria pasune-islaz pentru ca dispozitiile Legii nr. 193/2007 sa-i fie aplicabile, ci din harta eliberata de Arhivele Nationale care identifica terenurile expropriate mosiei Max Zanoaga prin Reforma Agrara din 1945, dar si din procesul-verbal de expropriere, reiese ca autorii reclamantei detineau doar teren arabil si teren aferent conacului (c.c.).
Tot astfel, recurenta apreciaza ca prin emiterea titlului contestat, nu s-au incalcat dispozitiile art. 2 si 3 din Legea nr. 1/2000 pentru ca stabilirea amplasamentului si punerea in posesie sunt atributul exclusiv al comisiei locale, iar terenul nu fusese revendicat de fostii proprietari.
Un alt aspect invocat este cel al atingerii principiului stabilitatii actelor juridice prin solutia recurata, sustinandu-se ca sentinta civila nr. 4/6.01.2004 este opozabila intimatei reclamante, iar T.P. eliberat in conditii de legalitate lui P. N. a putut sta la baza instrainarii imobilului.
Se solicita admiterea recursului si modificarea sentintei in sensul respingerii actiunii ca nefondata.
Recurenta Comisia Judeteana Dambovita pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor a aratat, prin motivele de recurs, ca T.P. s-a emis in favoarea lui P.N. cu respectarea dispozitiilor legale, dovada fiind sentinta civila nr. 4/6.01.2004, astfel ca acesta nu este persoana neindreptatita la reconstituire.
Pe de alta parte, recurenta invedereaza ca potrivit actelor dosarului, punerea in posesie nu s-a realizat pe un teren ce a facut parte din islazul comunal, asa cum a pretins reclamanta in cererea de chemare in judecata, amplasamentul atribuit fiind pus la dispozitia comisiei comunale de catre S.C. Creias Crevedia S.A.
Se solicita admiterea recursului si modificarea hotararii prin respingerea actiunii, invocandu-se ca temei juridic art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Intimata reclamanta M.M.A. a formulat intampinare la recursul paratului P.N., in sensul respingerii acestuia, invocand, in esenta, faptul ca motivele recursului nu sunt incadrate in dispozitiile art. 304 Cod procedura civila, ca in virtutea rolului activ judecatoria a dispus efectuarea unei expertize de specialitate, ca potrivit Titlului XIII al Legii nr. 247/2005 sunt permise expertizele extrajudiciare in materia fondului funciar, ca sentinta civila nr.4/6.01.2004, de care se prevaleaza paratul Popa Niculae, nu stabileste amplasamentul terenului reconstituit si nu este opozabila intimatei, ca inadmisibilitatea actiunii nu este o exceptie procesuala, iar hotararea CEDO nr. 2/2005 nu este similara celei dedusa judecatii.
Pentru solutionarea recursurilor, s-a dispus atasarea dosarului nr. 867/3.07.2003 al Judecatoriei Racari in care s-a pronuntat sentinta civila nr. 4/6.01.2004.
Examinand hotararea atacata prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate si a dispozitiilor legale aplicabile in materie, tribunalul apreciaza recursurile ca fondate, in limitele si pentru considerentele ce se vor expune in continuare:
Se retine ca petitionarul P.N. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 25,79 ha teren de pe urma autorilor P.S si P.R. in temeiul Legii nr. 169/1997 (filele 37-40, dosar nr. 867/2003 al Judecatoriei Racari) si intrucat Comisia Locala Crevedia nu a solutionat-o, prin sentinta irevocabila nr.4/6.01.2004, judecatoria mentionata a dispus reconstituirea proprietatii private, astfel cum plangerea a fost restransa, pentru 15,3890 ha teren pe raza comunei Crevedia, fara a se stabili amplasamentul (in raportul de expertiza intocmit in cauza s-a mentionat ca nu s-a putut identifica vechiul amplasament - fila 52).
Pe de alta parte, intimata reclamanta M.M.A. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 50 ha teren, de la autorul Max Zanoaga in baza Legii nr. 193/2007 si in conditiile in care comisiile de fond funciar nu au dat curs solicitarii sale, a formulat plangerea ce a facut obiectul dosarului nr. 2696/284/2008 al Judecatoriei Racari, unde, printre alte probe, a administrat si expertiza extrajudiciara intocmita de Diaconescu Mihail Danut (filele 37-41), ingaduita de prevederile art. 4 (5) din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005.
Cu toate ca expertul Diaconescu Danut a fost avertizat de Comisia Locala Crevedia de fond funciar (fila 62 dosar 2569,1/284/2009) ca terenul din tarlaua 73 (pretinsul vechi amplasament al proprietarului Max Zanoaga) nu este liber, pentru acesta fiind eliberate titluri de proprietate altor persoane in baza Legii nr. 18/1991), in expertiza intocmita in dosarul 2696/284/2008 in care M.M.A. solicita reconstituirea proprietatii, acesta a sustinut ca "terenul este parloaga, adica nu este folosit" (fila 37), imprejurare in care s-a pronuntat sentinta civila, devenita irevocabila, nr. 3054/15.10.2008 a Judecatoriei Racari, prin care s-a reconstituit proprietatea pe fostul amplasament, fara a se verifica, desi instanta de fond avea aceasta obligatie, potrivit art. 129 (4) Cod procedura civila, daca terenul era liber sau nu (cel mai indicat fiind sa se solicite relatii de la comisia locala, cu atat mai mult cu cat expertiza intocmita era una extrajudiciara).
In acest context, in litigiul pendinte in care intimata reclamanta cere constatarea nulitatii T.P. emis lui Popa Niculae, expertul, fara a masura efectiv suprafata in litigiu, a constatat numai din analiza planurilor de amplasament si a planurilor parcelare (aspect ce rezulta indirect, dar neechivoc din capitolul lucrarii intitulat "Analiza planurilor", filele 103-104) ca 11 ha si 3122 mp din T.P. 144731/16.06.2005 eliberat paratului P.N., se regaseste in suprafata retrocedata intimatei reclamante prin sentinta civila nr. 3054/2008.
Desi din punct de vedere juridic, niciuna dintre cele doua sentinte nu este opozabila partilor adverse - titulari ai dreptului de proprietate, nefigurand ca parti in dosarele finalizate cu pronuntarea hotararilor mentionate, ambele sunt obligatorii pentru comisiile de fond funciar care trebuie sa procedeze la punerea in posesie, intocmirea documentatiei corespunzatoare si emiterea titlurilor de proprietate.
Din aceasta perspectiva, se observa ca instanta de fond a retinut doar ca hotararea nr.4/2004 nu este opozabila reclamantei, fara ca din ratiuni de simetrie juridica sa constate ca si sentinta civila nr.3054/15.10.2008, prin care reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe fostul amplasament, nu este opozabila paratului P. Gh. N., pentru ca nici el nu a fost parte in acel proces, in care, daca expertul ce a intocmit expertiza extrajudiciara, ar fi respectat regulile deontologice, nu ar fi sugerat ca terenul este liber, ci ar fi transmis relatii corecte pe care comisia locala le detinea.
Raportat la aceasta situatie de fapt si de drept, concluzia privitoare la valabilitatea/nevalabilitatea T.P. al recurentului parat trebuie sa se intemeieze in exclusivitate pe conduit apartilor, precum si pe conformitatea/neconformitatea titlului atacat cu dispozitiile in vigoare la data emiterii lui.
Din aceasta perspectiva, tribunalul subliniaza ca cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost formulata de catre P.N. cu mult inaintea intimatei reclamante (cel dintai a cerut reconstituirea in baza Legii nr. 197/1988, iar cea de-a doua, abia in temeiul Legii nr. 193/2007 - fila 8 dosar 2696/284/2008).
Chiar daca prin sentinta civila nr. 4/6.01.2004 nu s-a stabilit amplasamentul, in acord cu prevederile art. 14 (2) din Legea nr. 18/1991, in vigoare la momentul emiterii titlului recurentului parat, atribuirea terenului s-a facut din suprafetele aflate la dispozitia comisiei locale.
Sub acest aspect, este de subliniat faptul ca la 15.06.2005 Comisia Judeteana Dambovita de fond funciar a luat act de sentinta civila nr. 4/2004 (fila 30 dosar 2569,1/284/2009), eliberandu-se titlul de proprietate pe un teren liber din punct de vedere juridic, in conditiile in care intimata reclamanta a formulat cerere de reconstituire abia in anul 2007.
Prin urmare titlul recurentului parat nu a incalcat niciun drept al intimatei reclamante, drept care nu era nici macar virtual, potential, pentru ca ea nu ceruse reconstituirea anterior sau concomitent cu paratul Popa Niculae, pentru a-si disputa vechiul amplasament.
Aceasta concluzie este intemeiata si pe dispozitiile art. 2 (2) din Legea nr. 1/2000, in vigoare la data emiterii titlului paratului, corespunzator carora drepturile dobandite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverinte de proprietate, proces-verbal de punere in posesie sau titlu de proprietate, raman valabile fara nicio alta confirmare.
Ca atare, din punct de vedere cronologic, hotararea obtinuta de recurentul parat trebuia pusa in executare cu intaietate, in timp ce intimata reclamanta se face culpabila pentru lipsa de diligenta in conditiile in care Legea fondului funciar nr. 18 a intrat in vigoare in anul 1991 si a fost succedata de o serie de legi modificatoare si completatoare care au repus in termen pe fostii proprietari care nu au cerut in baza legii initiale reconstituirea (Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005, Legea nr. 193/2007), iar aceasta a cerut reconstituirea abia in anul 2007.
Instanta de fond a analizat unilateral problemele deduse judecatii, fara a identifica dispozitiile legale concrete incidente in cauza, rezumandu-se la a retine dispozitia de principiu inscrisa in art. 2 (1) din Legea nr. 1/2000 care a consacrat principiul reconstituirii pe vechile amplasamente, fara a avea in vedere si partea finala a textului "daca acestea sunt libere" si cu ignorarea dispozitiilor art. 2 (2) precizate mai sus.
Prin urmare, chiar daca expertul desemnat nu a procedat la identificarea faptica a terenurilor, fata de considerentele expuse corespunzator carora T.P. eliberat recurentului parat respecta prevederile legale in vigoare la momentul emiterii lui, nu se impune casarea cu trimitere a sentintei pentru refacerea lucrarii pentru ca suprapunerea sau nu a terenurilor nu este relevanta in aprecierea validitatii titlului contestat.
Se mai retine ca la data eliberarii T.P. atacat, art. III alin. 1 lit. a) si d) din Legea nr. 169/1997 prevedeau nulitatea absoluta a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate in favoarea persoanelor fizice care nu erau indreptatite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri (lit. a) si, respectiv, a actelor de CONSTITUIRE a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal.
In cauza dedusa judecatii niciuna dintre ipotezele mentionate, invocate ca temei al nulitatii titlului, nu se verifica, pe de o parte pentru ca Popa Niculae era persoana indreptatita la reconstituirea proprietatii in virtutea sentintei irevocabile amintite, iar pe de alta parte, pentru ca, in privinta sa, a fost dispusa reconstituirea, NU constituirea dreptului de proprietate.
Pentru aceste imprejurari criticile celor 4 recurenti se apreciaza ca fondate, cu exceptia celor privitoare la inadmisibilitatea actiunii.
Inadmisibilitatea reprezinta o exceptie procesuala de fond sau de forma numai atunci cand ea este in mod expres prevazuta de lege, or legea speciala a fondului funciar nu are inserata o asemenea exceptie, astfel ca inadmisibilitatea actiunii, invocata la judecata in prima instanta, reprezinta in esenta ei un mod de aparare, respectiv o chestiune de fond si nu o veritabila exceptie in sensul art. 137 Cod procedura civila.
In fine, in mod nejustificat, judecatoria a retinut ca intimata reclamanta ar fi cerut suprafata in litigiu in anul 2001, deoarece, asa cum rezulta din inscrisurile inaintate de recurenta Comisia Locala de fond funciar in recurs (filele 17-18), in baza Legii nr. 10/2001, autoarea intimatei reclamante, Tribalski Marie Nicola, ceruse doar retrocedarea conacului si terenului aferent de 5000 mp, preluate prin procesul-verbal din 7.09.1945, nu si a suprafetei de 50 ha ce fusese lasata in posesia fostului proprietar Max Zanoaga.
Faptul ca cele doua suprafete de 5000 mp, ceruta conform Legii nr. 10/2001 si 50 ha, solicitata in temeiul Legii nr. 193/2007, sunt distincte, rezulta cu evidenta din procesul-verbal de confiscare din 7.09.1945 (fila 18 dosar recurs). Totodata, recurenta comisia locala a sustinut, iar intimata reclamanta nu a contestat, ca prin dispozitia nr. 109/13.06.2005 notificarea petitionarei Tribalski a fost respinsa si nu a fost contestata in instanta.
Fata de cele ce preced, tribunalul concluzioneaza ca sentinta fondului, nefiind supusa apelului, poate fi criticata in calea de atac a recursului, sub orice aspect de fapt si de drept (art. 3041 Cod procedura civila), considerent pentru care, in limitele aratate, in temeiul art. 312 (3) raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, tribunalul va admite cele 4 recursuri si va modifica in parte sentinta atacata in sensul respingerii cererii de constatare a nulitatii T.P. nr. 144731/16.06.2005, urmand sa mentina dispozitia privitoare la respingerea "exceptiei" inadmisibilitatii actiunii.