Existenta unei conventii intre succesibili, in sensul de a nu pretinde drepturi succesorale dupa defunct, in timpul vietii unui succesibil ( sotul supravietuitor), nu poate valora acceptare tacita a succesiunii

Existenta unei conventii intre succesibili, in sensul de a nu pretinde drepturi succesorale dupa defunct, in timpul vietii unui succesibil ( sotul supravietuitor), nu poate valora acceptare tacita a succesiunii, deoarece acceptarea tacita presupune efectuarea de acte de administrare importante sau de acte de dispozitie asupra bunurilor succesorale, succesibilul parat apelant neinteresandu-se de bunurile succesorale. Prin cererea inregistrata la Judecatoria Targoviste  sub nr. 1848/315/2009 reclamantul M. D. a chemat in judecata pe paratii M. C., M. I. si M. D., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna iesirea din indiviziune  din averea succesorala a defunctei M. I. si sa se constate ca este singurul mostenitor acceptant al succesiunii defunctei.
In motivarea cererii s-a aratat ca reclamantul are calitate de sot supravietuitor, iar paratii sunt descendenti de gradul I, ca in timpul casatoriei cu defuncta a cumparat un apartament situat in Targoviste, ca succesiunea nu a facut obiectul dezbaterii succesorale, fiind singurul care a acceptat tacit  succesiunea, urmand a se constata ca este singurul mostenitor acceptant, paratii fiind straini de succesiune prin neacceptare.
In sedinta publica din 23.04.2009, aparatorul ales al reclamantului, a invocat exceptia prescriptiei dreptului de optiune succesorala si, conform art. 137 alin. 2 Cod procedura civila, instanta de fond  a dispus unirea exceptiei cu fondul cauzei, fiind necesare aceleasi probatorii, atat pe exceptie, cat si pe fond.
La solicitarea reclamantului, prima instanta a incuviintat proba testimoniala, cu inscrisuri si interogatoriu, iar pentru paratul M. C. proba testimoniala cu un martor, cu inscrisuri si interogatoriu pentru paratul M. I., apreciind ca fiind utile si concludente in sensul art. 167 alin. 1 Cod procedura civila.
In urma administrarii probelor incuviintate, prin sentinta civila nr. 5025/12.11.2009 Judecatoria Targoviste a admis, in parte, cererea formulata de reclamantul M. D. impotriva paratilor M. C., M. I. si M. D.; a admis exceptia  prescriptiei dreptului de optiune succesorala, exceptie formulata de reclamant; a constatat prescris dreptul de optiune succesorala al paratilor; a constatat ca reclamantul M. D. este singurul mostenitor acceptant, in calitate de sot supravietuitor, al averii succesorale ramasa de pe urma defunctei M. I., decedata la 26.04.1994, respectiv cota de 1 din imobilul apartament  situat in Targoviste, str. I. (in prezent str. A. I.), bl 24, sc. D, ap.66, judetul D., conform titlului de proprietate nr.  36591/15.02.1995; cealalta cota de 1 din imobilul apartament situat in Targoviste, str. I. (in prezent str. A. I.), bl 24, sc. D, ap. 66, judetul D., apartine reclamantului, in calitate de codevalmas, apartamentul fiind bun comun dobandit in timpul casatoriei cu defuncta; a respins capatul de cerere referitor la iesirea din indiviziune si cererea completatoare  formulata de paratul M. D. si a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca de pe urma defunctei M. I., decedata la 26.04.1994, au ramas ca mostenitori M. D., in calitate de sot supravietuitor si paratii, in calitate de fii,  descendenti de gradul I, ca reclamantul a solicitat sa se constate ca a dobandit in timpul casatoriei cu defuncta un apartament situat in Targoviste, fiind singurul mostenitor acceptant, paratii fiind straini de succesiune prin neacceptare, ca exceptia prescriptiei dreptului de optiune succesorala a fost unita cu fondul cauzei; ca paratul M. D. a completat masa succesorala cu teren arabil in suprafata de 1 ha, situat in comuna C., judetul Dambovita (fila 20); ca din depozitia  martorei T.A. (fila 53) se retine ca dupa decesul defunctei  apartamentul a fost folosit numai de catre reclamant, ca paratii M. I. si D. nu au mai fost in apartament de la inmormantarea mamei lor, ca numai reclamantul s-a ocupat de intretinerea apartamentului si a facut imbunatatiri la  acesta, aceasta situatie fiind confirmata si de martora M. D. (fila 54); ca martora R.D.(fila 55) a aratat ca numai reclamantul s-a folosit de apartamentul bun succesoral, ca paratul M. C. era cel ce  s-a ocupat de intretinerea reclamantului si ca ceilalti copii ai reclamantului nu s-au preocupat de apartament, nu au locuit in acesta.
Instanta de fond a mai retinut ca prin raspunsurile date la interogatoriu reclamantul a aratat ca a folosit in exclusivitate apartamentul, ca nu a existat nicio intelegere cu paratii, ca in exclusivitate a facut imbunatatiri la apartament, a achitat utilitatile, descurcandu-se singur (fila 61); ca martorul M. C. (fila 73) a aratat ca nu are cunostinta de existenta unei intelegeri intre parti si nu cunoaste daca paratii au locuit in apartament, precizand ca paratul M. D. "nu a luat niciun bun dupa decesul mamei sale"; ca martorul O. I. a aratat ca paratul M. D. nu a folosit niciun bun succesoral si a dus alimente reclamantului la solicitarea lui M. D.; ca martora propusa de paratul M. I., numita C. E. (fila 75) a declarat ca nu cunoaste nimic in legatura cu procesul partilor; ca la interogatoriul luat din oficiu de instanta paratului M. C. (fila 84), acesta a aratat ca din anul 1994, data decesului mamei sale, si, in prezent, nu a folosit niciun bun succesoral, nu a facut niciun act de acceptare a succesiunii, nu l-a interesat succesiunea, reclamantul M. D. fiind singurul ce a folosit bunurile succesorale; ca paratul M. I., prin raspunsurile date la interogatoriu din oficiu (fila 85), a precizat aceleasi aspecte in sensul ca nu a folosit apartamentul si nici bunurile succesorale, ca singurul care a acceptat mostenirea este reclamantul.
S-a retinut ca speta a fost analizata si prin prisma dispozitiilor legale incidente in materie, atat cu privire la exceptia prescriptiei dreptului de optiune succesorala, cat si cu privire la fondul cauzei si cererea completatoare formulata de paratul M.D..
In drept, s-a retinut ca potrivit art. 651 Cod civil,  succesiunile se deschid prin  moarte, retinandu-se ca pentru a avea dreptul la mostenire sotul supravietuitor trebuie sa aiba calitatea de sot la data deschiderii mostenirii, calitate pe care reclamantul o indeplineste, ca in cazul decesului unuia dintre soti, prima problema ce trebuie rezolvata pentru stabilirea drepturilor succesorale ale sotului supravietuitor este determinarea masei succesorale, adica a drepturilor si obligatiilor care o compun  cand exista si alti mostenitori, in cauza descendenti de gradul , iar la moartea unuia dintre soti comunitatea de bunuri inceteaza si trebuie sa se determine  partea cuvenita sotului defunct din aceasta comunitate care urmeaza sa intre in masa succesorala, in cauza cota de 1 apartine defunctei din imobilul apartament,  iar sotul supravietuitor, in cauza reclamantul, culege partea ce i se cuvine din comunicate, nu in calitate de mostenitor ci in calitate de codevalmas, adica titular asupra comunitatii (in cauza reclamantul are cota sa de 1 din apartament), ca recunoasterea acestui drept asupra comunitatii de bunuri dintre soti nu depinde de regulile care guverneaza materia dreptului succesoral, iar sotul supravietuitor are drepturi asupra bunurilor dobandite in timpul casatoriei cu defuncta in temeiul Codului familiei, a raporturilor de familie, iar nu ca mostenitor si ca imparteala comunitatii se face potrivit dispozitiilor Codului  familiei, prevazute pentru desfacerea casatoriei (art. 36 Codul familiei ).
Fata de cele retinute mai sus, prima instanta a constatat ca reclamantul M. D. are cota de 1  din imobilul apartament, in calitate de codevalmas, iar cealalta cota de 1 ce apartine defunctei M. I., se supune regulilor dreptului succesoral, retinand ca in concurs cu descendentii defunctei sotul supravietuitor are dreptul la o patrime din mostenire adica 1 din cota de 1 apartinand defunctei si ca in prezenta sotului supravietuitor, descendentii defunctei impart intre ei in parti egale sau pe tulpini nu mostenirea intreaga vizata de codul civil, ci numai ceea ce  ramane dupa defalcarea cotei cuvenite sotului supravietuitor.
Cu privire la dreptul de optiune succesorala, instanta de fond a retinut ca pentru ca soarta juridica a mostenirii sa nu ramana multa vreme incerta, acesta trebuie sa fie exercitat intr-un termen de 6 luni, calculat de la data deschiderii mostenirii, aceasta data fiind momentul mortii celui care lasa mostenirea, in acest sens art. 700 alin. 1 Cod civil, prevazand ca dreptul de accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii, iar acest termen este un termen de prescriptie asa cum a statuat Instanta Suprema, retinand ca prescriptia incepe sa curga de la deschiderea mostenirii fata de toti succesibilii, or in cauza dedusa judecatii nu ne regasim in cazurile de exceptie de la regula calcularii termenului de prescriptie si ca in cauza nu exista  motive de suspendare si intrerupere ale prescriptiei, situatie reiesita atat din depozitiile martorilor ce au fost audiati cat si din raspunsurile date la interogatoriu de parati.
Din probele administrate, prima instanta a retinut ca in cauza reiese ca paratii, in calitate de succesibili, nu si-au exercitat dreptul de optiune in termenul prevazut de art. 700 cod civil si, astfel, se stinge dreptul de a accepta mostenirea si, odata cu acest drept, se stinge, cu efect retroactiv, si titlul lor de mostenitori, paratii devenind straini de mostenire, iar stingerea prin prescriptie a dreptului de optiune atrage stingerea chiar a vocatiei succesorale.
Din materialul probator administrat in cauza, coroborat cu raspunsurile date la interogatoriu de parati, s-a retinut ca a rezultat ca acestia nu au facut acceptarea pura si simpla a mostenirii, nici expres, nici tacit nu au facut acte cu semnificatia  acceptarii tacite nu au facut acte materiale nu au intrat in posesiunea si folosinta bunurilor succesorale nu au intocmit acte de dispozitie si nici actiuni  in justitie, paratii nefacand acte de administrare si nerezultand o acceptare pura si simpla fortata si nicio acceptare sub beneficiul de inventar (ca varianta intermediara).
S-a mai mentionat ca cererea completatoare formulata de paratul M. D. (fila 20) a fost respinsa, in conditiile in care se solicita terenul in suprafata de 1 ha, situat in comuna C., judetul D, aflat in proprietatea reclamantului conform titlului de proprietate nr. 99455/1999 si ca deoarece reclamantul nu a decedat, paratul nu poate cere impartirea bunului acestuia, ca succesiunile se deschid prin moarte si nu poate fi mostenit un om viu.
Retinand argumentatia de mai sus care vizeaza, atat exceptia invocata, cat si fondul cauzei, instanta de fond a apreciat ca se impune a admite, in parte, cererea formulata de reclamant, ca fiind intemeiata si dovedita, a admite exceptia prescriptiei dreptului de optiune succesorala, ca fiind fondata si a constata prescris dreptul de optiune succesorala al paratilor.
Instanta de fond a constatat ca reclamantul este singurul mostenitor acceptant, in calitate de sot supravietuitor, al averii succesorale ramasa de pe urma defunctei M.I., respectiv cota de 1 din imobilul apartament, situat in T, retinand ca cealalta cota de 1 din imobilul apartament, situat in T, apartine reclamantului in calitate de codevalmas, apartamentul fiind bun comun si deoarece reclamantul s-a constatat a fi singurul mostenitor acceptant al cotei de 1 apartinand defunctei si avand cota sa proprie de 1 din apartament,  nu exista o masa succesorala ce poate fi impartita, ramasa de pe urma defunctei, astfel incat nu sunt incidente dispozitiile art. 728 Cod civil privind iesirea din indiviziune.
Instanta de fond a apreciat ca se impune a respinge capatul de cerere referitor la iesirea din indiviziune,  precum si cererea completatoare formulata de paratul M.D. privind impartirea terenului reclamantului in viata, in urma verificarilor intreprinse de instanta, de pe urma defunctei M. I., neramanand alte bunuri cu referire la terenuri (fila 42 , fila 45 , fila  52).
Impotriva sentintei civile mentionate a declarat apel, in termen legal, paratul M. D., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Se critica faptul ca sentinta civila a fost pronuntata in lipsa apelantului parat, acesta formuland o cerere completatoare prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantului, respectiv tatal paratilor - M. D. si admiterea in principiu a partii care li se cuvine paratilor din apartamentul ramas de pe urma mamei defuncte, acest apartament nefiind evaluat.
Prin motivele de apel, apelantul parat solicita numirea unui expert in constructii pentru evaluarea apartamentului si sa fie impartit, in mod egal, dreptul ce li se cuvine celor trei frati, intrucat niciodata acestia nu au renuntat la dreptul la apartament, asa cum, in mod eronat, precizeaza tatal acestora, M. D..
Se subliniaza faptul ca nu este vorba despre prescriptia dreptului de optiune succesorala, intrucat cei trei frati au fost de acord ca tatal lor sa locuiasca in apartament pana la finele vietii si dupa aceea sa faca starea succesorala intre frati, astfel ca, in mod gresit, instanta de fond a apreciat ca M. D. este singurul mostenitor acceptant al averii succesorale, incalcandu-se flagrant drepturile paratilor de mostenitori.
Se solicita admiterea apelului.
Prin intampinarea formulata intimatul reclamant M. D. a apreciat ca, in mod corect, instanta de fond, din probele administrate in cauza, respectiv din declaratiile martorilor audiati si din raspunsurile la interogatoriile luate din oficiu, a retinut ca cei trei parati nu au acceptat mostenirea nici expres si nici tacit (art. 689 Cod civil) in termenul de 6 luni de la data deschiderii succesiunii prin moartea defunctei.
Sustine intimatul reclamant ca paratii nu au facut niciun fel de act material care sa poata avea semnificatia acceptarii tacite, nu au intrat in posesia sau folosinta niciunui bun succesoral, nu au intocmit acte de administrare fara caracter urgent, acte de dispozitie sau actiuni in justitie cu privire la bunurile succesorale. De asemenea, paratii nu au intocmit acte din care sa reiasa o acceptare pura si simpla fortata (art. 703 si art. 712 Cod civil) sau o acceptare sub beneficiu de inventar a mostenirii reprezentate de cota de 1 din apartamentul in cauza (art. 713 Cod civil).
Se mai arata, de catre intimatul reclamant, ca acesta, in calitate de unic mostenitor acceptant, a fost singurul care a folosit apartamentul din care detinea oricum cota de 1 in calitate de codevalmas, apartamentul fiind bun comun dobandit in timpul casatoriei si ca in cei 16 ani de la decesul sotiei sale a facut in apartament o serie de lucrari de modernizare, imbunatatire si reabilitare, achitand impozitele si utilitatile, locuind in permanenta in apartament, atat inainte cat si dupa decesul sotiei, nefiindu-i tulburata in vreun fel folosinta si exclusiva de niciunul din cei trei parati.
Se subliniaza faptul ca procedura de citare cu apelantul parat la ultimul termen de judecata la instanta de fond, la care urma sa-i fie luat si interogatoriul, a fost legal indeplinita, potrivit normelor Codului de procedura civila, citatia fiind semnata de primire de sotia acestuia.
Se solicita respingerea apelului, ca nefondat si mentinerea sentintei nr. 5025/12.11.2009 pronuntata in dosarul nr. 1848/315/2009 al Judecatoriei Targoviste ca fiind legala si temeinica.
Analizand sentinta apelata, prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor dosarului, precum si a dispozitiilor legale incidente in cauza, tribunalul Dambovita prin decizia civila nr. 167/15 aprilie 2010 a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul parat M. D. impotriva sentintei civile nr. 5025/12.11.2009, pronuntata de Judecatoria Targoviste, in dosar nr. 1848/315/2009, in contradictoriu cu intimatul reclamant M. D. si intimatii parati M. C. si M. I., pastrand hotararea atacata.
Pentru a se decide astfel, s-au retinut urmatoarele:
Imprejurarea invocata de catre apelantul parat M. D., in sensul ca sentinta apelata a fost pronuntata in lipsa sa, nu este de natura sa duca la reformarea solutiei, cata vreme nu exista nicio dispozitie legala care sa impuna judecatorului obligatia de a solutiona cauza in prezenta tuturor partilor, iar paratul apelant a fost legal citat, astfel cum rezulta din dovada de indeplinire a procedurii de citare ( aflata la fila 83 din dosarul de fond), acesta neinvocand alte imprejurari din care sa rezulte vatamarea vreunui drept.
Apelantul mai sustine ca nu poate opera prescriptia dreptului de optiune succesorala, intrucat cei trei frati au fost de acord ca tatal lor sa locuiasca in apartament pana la finele vietii si dupa aceea sa faca iesirea din indiviziune, astfel ca, in mod gresit, instanta de fond a apreciat ca reclamantul M. D. este singurul mostenitor acceptant al averii succesorale, incalcandu-se flagrant drepturile paratilor de mostenitori.
Nici aceasta critica nu poate fi primita, cata vreme, existenta unei conventii intre succesibili, in sensul de a nu pretinde drepturi succesorale dupa defuncta lor mama, in timpul vietii unui succesibil ( sotul supravietuitor), chiar dovedita, ceea ce nu este cazul in speta de fata, nu poate valora acceptare tacita a succesiunii, deoarece acceptarea tacita presupune efectuarea de acte de administrare importante sau de acte de dispozitie asupra bunurilor succesorale, succesibilul parat apelant neinteresandu-se de bunurile succesorale.
Cum critica apelantului sub aspectul gresitei admiteri de catre prima instanta a exceptiei prescriptiei dreptului de obtine succesorala, este neintemeiata, nu se mai impunea nici evaluarea apartamentului ori partajarea lui, asa cum sustine nejustificat apelantul.
Avand in vedere considerentele expuse, Tribunalul in temeiul dispozitiilor art.296 din Codul de procedura civila a respins, ca nefondat, apelul declarat, cu consecinta pastrarii sentintei apelate.