Raspunderea civila contractuala a Directiei Silvice pentru defrisarile nelegale efectuate in perioada existentei unui contract de paza. Caracterul consensual al contractului de paza si limitele raspunderii.

Prin cererea inregistrata la Judecatoria Gaesti sub nr. 2487/232 din data de 25.10.2006, reclamantul P.C. a chemat in judecata D.S. Dambovita solicitand obligarea paratei la plata sumei de 290.591.700 lei reprezentand contravaloarea materialului lemnos defrisat nelegal in perioada 15 martie 2006 - 12.09.2006.
Prin sentinta civila nr. 486/25.03.2008 pronuntata de Judecatoria Gaesti in dosarul nr. 2487/232/2006 a fost admisa actiunea reclamantului, iar parata D.S. a fost obligata sa plateasca reclamantului suma de 26.040,25 lei reprezentand contravaloarea materialului lemnos precum si cheltuielile de judecata.
Prin decizia civila nr. 1232/11.11.2008 a Tribunalului Dambovita a fost admis recursul declarat de parata D.S. Targoviste impotriva sentintei civile nr. 486/2008 a Judecatoriei Gaesti, a fost casata sentinta atacata si trimisa cauza spre rejudecare instantei de fond.
In motivarea solutiei instantei de recurs se arata ca, desi instanta a admis obiectiunile la raportul de expertiza formulate de parata recurenta, a trecut la solutionarea pe fond a cauzei fara ca expertul sa revina cu raspunsul la obiectiuni si fara ca instanta sa motiveze in vreun fel revenirea asupra dispozitiei de admiterea obiectiunilor ce fusese luata prin incheierea de sedinta din 15.01.2008.
Procedand la rejudecarea cauzei, instanta de fond a pus in discutia partilor administrarea probei cu o noua expertiza in cauza fiind numit expert Costoaie Traian. raportul de expertiza care a concluzionat ca in perioada cu responsabilitate legala de paza conform documentelor pentru organele silvice, cuprinsa intre 16.03.2006 , cand s-a achitat contravaloarea serviciului de paza, si 18.09.2006, cand se incheie actul de control 5108, prejudiciul suferit de reclamant este de 43.373,23 lei.
Prin sentinta civila nr. 1961/04.11.2009 pronuntata de catre Judecatoria Gaesti dupa casarea primei sentinte s - a apreciat ca fiind intemeiata cererea reclamantului, aceasta a fost admisa prin obligarea paratei la plata contravalorii prejudiciului suferit de reclamant din culpa paratei in perioada 23.06.2006 - 12.09.2006, prejudiciu ce se ridica la suma de 43.373,23 lei asa cum a fost stabilit  prin raportul de expertiza, suma la care au fost majorate pretentiile reclamantului potrivit consemnarilor din incheierea sedintei publice din 14.10.2009.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut ca din actele depuse la dosar rezulta ca reclamantul este proprietarul mai multor suprafete de teren cu vegetatie forestiera iar in baza dispozitiilor OUG 139/2005, ce au modificat dispozitiile O.G. 96/1998, si a adresei nr. 10721/27.02.2006 emisa de Ocolul Silvic Valea Mare, proprietarului P.C. i s-a pus in vedere ca pana la data de 10.03.2006 sa incheie contract de paza cu Ocolul Silvic Valea Mare, in caz contrar fiind incalcata dispozitia legala, iar proprietarul nu se mai poate bucura de serviciile de paza din partea angajatilor Ocolului Silvic.
Prin chitanta 0430564 din 15.03.2006, a retinut instanta de fond, P.C. achita suma de 555,13 lei reprezentand contravaloarea contractului de paza pentru suprafata de 12,44 ha, chitanta fiind eliberata de Regia Nationala a Padurilor, Directia Silvica Targoviste. Anterior achitarii contravalorii acestor servicii, in baza dispozitiilor legale in vigoare, proprietarul de padure P.C. solicitase Directiei Silvice Targoviste efectuarea unor controale pentru a se constata taierile ilegale din proprietatea sa, prin actul de control nr. 1 din 13.03.2004 stabilindu-se numarul copacilor, esenta acestora, respectiv volumul de arbori taiati ilegal.
Prin adresa nr. 5060 din 18.09.2006 Ocolul Silvic Valea Mare ii comunica reclamantului ca, datorita imposibilitatii de efectuare a pazei in suprafata de padure pe care o detine in punctul Potocel, restul proprietarilor de padure nu au inteles sa incheie contracte de prestari servicii de paza, s-a hotarat incetarea, incepand cu 12.09.2006, activitatii de a asigura paza pentru care reclamantul achitase contravaloarea, "urmand ca pagubele produse in perioada 23.06.2006 - 12.09.2006 sa fie suportate de Ocolul Silvic Valea Mare", totodata urmand a se restitui si suma ramasa din valoarea contractului.
Mai retine instanta de fond ca, prin adresa 4861/08.09.2006, acelasi Ocol Silvic Valea Mare, aflat in subordinea Directiei Silvice Targoviste, ii comunicase numitului P.C. rezilierea contractului de prestari silvice incheiat cu acest Ocol Silvic, dupa efectuarea controlului de fond care va avea loc la 12.09.2006 si restituirea sumei ramasa din valoarea contractului.
A retinut instanta de fond ca, din toate aceste inscrisuri amintite de instanta, rezulta cu certitudine ca intre cele doua parti s-a incheiat o intelegere prin care Ocolul Silvic se angaja sa asigure paza proprietatii reclamantului P.C., iar acesta sa achite contravaloarea acestor servicii, obligatie indeplinita potrivit chitantei din 15.03.2006 emisa chiar de parata.
De asemenea instanta de fond a retinut ca existenta unui contract intre cele doua parti mai este dovedita de continutul adresei 4861/08.09.2006 prin care Ocolul Silvic Valea Mare ii comunica reclamantului rezilierea contractului de prestari silvice incheiat. Rezulta astfel ca acest contract de prestari servicii este un contract consensual pentru a carei incheiere valabila este necesar simplul acord de vointa al partilor, legea neconditionand, pentru o incheiere valabila, respectarea unei anumite forme ca in cazul contractelor solemne.
Avand in vedere dispozitiile legale in vigoare, rezulta ca in privinta obligatiei de paza partile nici nu puteau conveni altceva decat prevedea legea, din continutul actelor emise dupa incheierea acordului de vointa rezultand ca fiecare dintre parti intelesese in ce constau atat drepturile cat si obligatiile.
Mai mult decat atat, in executarea obligatiei de paza angajatii Ocolului Silvic au si procedat la intocmirea unor acte de control cu privire la proprietatea reclamantului intrata in paza si administrarea paratei, primul act de control incheiat dupa intelegerea intervenita intre parti fiind cel din 23.06.2006 in care s-a constatat o valoare totala a prejudiciului de 10.153,34 lei. Acest proces verbal a fost urmat de cel din data de 06.07.2006 cand se incheie un proces verbal de predare primire intre cele doua parti pentru suprafata de 12,44 ha teren vegetatie forestiera ce a avut la baza concluziile actului de control de mai sus.
In executarea aceluiasi contract de prestari servicii parata incheie un act de control la 01.09.2006, stabilind volumul de masa lemnoasa sustras fata de ultimul control efectuat ( 23.06.2009) si contravaloarea prejudiciului.
In conditiile in care parata hotaraste rezilierea unilaterala a contractului, comunica reclamantului proprietar ca la 12.09.2006 urmeaza sa se efectueze un ultim control de fond, control care nu s-a mai efectuat deoarece nu exista dovada acestuia, respectiv incheierea vreunui act de control.
Reclamantul se adreseaza cu o petitie Ministerului Agriculturii Padurilor si Dezvoltarii Rurale la data de 07.09.2006 la care i se raspunde cu adresa 6631/09.10.2006 din care rezulta ca s-a luat act de toate demersurile facute de reclamant ca urmare a constatarii taierilor ilegale, raspuns care contine mentiunea "pentru pagubele produse, conform O:u:g. 139/2005, despagubirea se va face de catre Ocolul Silvic Valea Mare catre dumneavoastra. Pentru pagubele produse pana la aparitia O.U.G. 139/2005, va veti adresa instantei de judecata pentru stabilirea modului de despagubire.
Instanta de fond retine ca aceasta concluzie cuprinsa in raspunsul la petitia reclamantului s-a bazat pe analizarea tuturor inscrisurile depuse de reclamant la sediul Directiei Silvice Targoviste sau al Ocolului Silvic Valea Mare, a tuturor inscrisurilor emise de catre Ocolul Silvic Valea Mare precum si prin raportare la dispozitiile legale ce reglementeaza acest domeniu.
Totodata raspunsul cuprinde si mentiunea ca reclamantul sa se adreseze instantei de judecata care sa analizeze legalitatea contractului de prestari servicii, care nu a fost semnat de Directia Silvica Targoviste, dar pentru care s-a incasat contravaloarea serviciilor.
Parata a incercat sa se apere, fata de aceste inscrisuri depuse la dosar, prin aceea ca Ocolul Silvic nu are personalitate juridica, ci numai Directia Silvica si in acest sens toate demersurile trebuiau facute la sediul acesteia, ca reclamantul a exploatat padurea proprietatea sa anterior incheierii contractului, fara a incunostinta Ocolul Silvic Valea Mare, astfel incat nu este cert prejudiciul cu privire la momentul producerii lui, iar cu privire la adresa emisa de catre I.T.R.S.V. prin care se recunoaste o culpa a paratei in producerea prejudiciului in dauna reclamantului, parata arata ca nu poate fi interpretata drept o dovada a stabilirii vinovatiei sale.
In privinta perioadei pentru care instanta de fond a apreciat ca poate fi angajata raspunderea contractuala a paratei, se au in vedere actele de control incheiate de catre reprezentantii paratei, dupa incheierea contractului de prestari servicii, asa cum au fost avute in vedere si de expert la momentul calculului prejudiciului.
Astfel, instanta a retinut ca primul act de control a avut loc la 23.06.2006 si a durat pana la 06.07.2006 si a stabilit ca din proprietatea reclamantului a fost taiat fara drept un volum total de masa lemnoasa de 204,921 m.c. in valoare totala de 29.057,62 lei, acest control raportandu-se la ultimul control efectuat de aceiasi reprezentanti ai paratei la 26.03.2004, perioada in care, de asemenea, padurile se aflau, potrivit legii, in paza Directiilor Silvice  si dupa ce reclamantul sesizase numeroasele taieri ilegale de arbori din proprietatea sa.
Dupa controlul incheiat la 06.07.2006, are loc un alt control in perioada 01.09.2006 - 11.09.2006, in urma caruia se incheie actul de control inregistrat sub nr. 5108/18.09.2006 si in care se concluzioneaza ca in perioada 06.07.2006 - 01.09.2006 din proprietatea reclamantului s-au taiat fara drept 620 buc. arbori cu un volum total de 110.213 m.c. si cu o valoare totala de 14.315,61 lei.
Desi parata a precizat ca printre arborii retinuti ca taiere ilegala s-ar fi aflat si arbori taiati de catre reclamant prin intermediul Ocolului Silvic Rucar Papusa, sustinandu-se ca reprezentantul Ocolului Silvic Valea Mare ar fi incheiat in acest sens cu Ocolul Silvic Rucar Papusa un document,  nu a facut dovada acestor sustineri.
Chiar in cele doua acte de control ale reprezentantilor Directiei Silvice Targoviste s-a consemnat ca padurarul insarcinat cu paza proprietatii reclamantului a desfasurat o activitate slaba in acest sens, nefiind consemnate insa eventuale urme de taiere care sa poarte marcajul acelui Ocol Silvic Rucar Papusa.
Expertul in lucrarea sa, in legatura cu acest aspect, a aratat ca a identificat cateva cioate marcate cu marca rotunda de diametru mai mare decat cel al marcilor Ocoalelor Silvice ce administreaza padure de stat, insa nu a putut stabili cui ii apartinea acel marcaj deoarece vopseaua nu se mai poate identifica, insa expertul mai precizeaza ca in arhivele Ocolului Silvic Valea Mare nu se gaseste nici o autorizatie de exploatare, nici un proces verbal de predare primire sau de control pentru perioada anterioara anului 2004, desi reclamantul a depus mai multe sesizari cu privire la sustragerea de arbori din proprietatea sa.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen parata criticand sentinta instantei de fond ca fiind netemeinica si nelegala. Primul motiv de recurs invocat este acela al naturii juridice a litigiului dintre parti. Parata considera ca in mod gresit instanta de fond a calificat litigiul dintre parti ca fiind unul de natura civila, in realitate fiind un litigiu de natura comerciala deoarece Regia Nationala a Padurilor Romsilva este o persoana juridica ce functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara, in aceasta calitate savarsind fapte si acte de comert. Din acest punct de vedere se invoca gresita compunere a completului de judecata si se solicita admiterea recursului, casarea sentintei si rejudecarea cauzei de catre Judecatoria Gaesti ca litigiu comercial.
Un al doilea motiv de recurs este acela al lipsei procedurii prealabile de conciliere in conformitate cu prevederile art. 720 alin.(1) Cod procedura civila. Se arata de catre recurenta ca, fiind vorba de un litigiu de natura comerciala, procedura prealabila era obligatorie, iar fata de prevederea invocata actiunea este prematur formulata.
Un al treilea motiv de recurs vizeaza tardivitatea majorarii pretentiei reclamantului la data de 14.10.2009, modificarea pretentiilor putand fi formulata decat la primul termen de judecata dupa cuantificarea prejudiciului, potrivit dispozitiilor art. 132 teza I C.proc.civ. si cu acordul partilor.
Un al patrulea motiv de recurs priveste schimbarea de catre instanta de fond a intelesului lamurit si vadit neindoielnic al actului juridic dedus judecatii. Astfel, arata recurenta, hotararea data s-a intemeiat pe prezumtia ca intre parti a existat o conventie incheiata in temeiul OUG nr. 139/05.10.2005 fara a se tine cont de imprejurarea ca intre partile din proces nu a existat un raport juridic contractual care sa constituie premisa pentru obligarea la plata si nici nu s-a stabilit modalitatea de despagubire. Proprietarul de padure, arata recurenta, avea obligatia legala de a incheia un contract pentru asigurarea serviciilor silvice, dar nu cu Ocolul Silvic Valea Mare ci cu Directia Silvica.
Mai arata recurenta ca, in conformitate cu decizia de casare, instanta de fond avea obligatia de a stabili perioada de responsabilitate legala de paza; concluziile gresite ale expertului privind aceasta perioada au fost preluate de catre instanta de judecata care nu a retinut astfel cum era corect ca, in perioada 16.03.2006 - 23.06.2006 nu s-a efectuat paza deoarece nu s-a facut predarea suprafetei de catre proprietar catre Ocolul Silvic, culpa fiind a proprietarului astfel incat Directia Silvica nu putea fi obligata la plata materialului lemnos defrisat in aceasta perioada.
De asemenea, se mai arata in motivele de recurs, modul de calcul al prejudiciului a fost nelegal deoarece expertul a retinut volumul lemnos din actele de control si a calculat o valoare actualizata a acestuia in functie de actele normative in vigoare la momentul efectuarii expertizei, corect fiind ca valoarea materialului lemnos sa fie cea din anul 2006 de la data preluarii suprafetei in paza de catre Ocolul Silvic.
Recurenta considera ca solutia pronuntata de catre instanta de fond este nelegala si pentru ca nu a tinut cont de imprejurarea ca  in anul 2006 proprietarul a exploatat material lemnos din padure prin intermediul Ocolului Silvic privat Rucar Papusa fara ca pe durata exploatarii sa aiba loc predarea pazei padurii catre acest ocol silvic privat. Desi acest aspect a fost aratat si in fata instantei de fond, proba cu adresa catre Ocolul Silvic Rucar Papusa a fost respinsa de catre instanta de fond.
Se solicita de catre recurenta casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.
In calea de atac a recursului reclamantul intimat nu a formulat intampinare, iar partile nu au depus inscrisuri noi.
Analizand sentinta recurata, prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor dosarului, precum si a dispozitiilor legale incidente in cauza, tribunalul retine urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 1961/04.11.2009 pronuntata de catre Judecatoria Gaesti in dosarul nr. 3593/232/2008 a fost admisa cererea reclamantului, parata fiind obligata la plata contravalorii prejudiciului suferit de reclamant din culpa paratei in perioada 23.06.2006 - 12.09.2006, prejudiciu ce se ridica la suma de 43.373,23 lei asa cum a fost stabilit  prin raportul de expertiza, parata fiind obligata si la plata cheltuielilor de judecata.
Situatia de fapt a fost corect retinuta de catre instanta de fond, ea concorda cu toate actele existente la dosarul cauzei si nu este contestata ca atare nici de catre recurenta parata.
Recursul declarat de catre parata recurenta apare ca fiind nefondat prin raportare la actele si lucrarile dosarului precum si la incadrarea in drept a situatiei de fapt retinute de catre instanta de fond.
Natura litigiului de fata este una civila si nu comerciala cum se invoca prin primul motiv de recurs. Obligativitatea incheierii contractelor de paza a fost instituita prin lege si nu a prezentat un scop comercial in sine, situatie in care acestor contracte le este aplicabila legislatia civila si nu legislatia comerciala. Chiar daca aceste contracte au fost intocmite intre proprietarii de paduri si Directiile silvice preponderente au fost aspectele civile ale acestor contracte ele fiind supuse regulilor civile si nu celor comerciale. Acest motiv de recurs invocat la acest moment, dupa rejudecarea pricinii, apare mai mult ca un motiv de tergiversare a solutionarii cauzei decat ca un motiv de nelegalitate a sentintei pronuntate.
Al doilea motiv de recurs vizeaza lipsa procedurii prealabile prevazuta de dispozitiile art. 720 alin.(1) C.proc.civ. fiind in stransa legatura cu primul motiv de recurs. Doar daca tribunalul ar fi considerat ca litigiul are natura comerciala s-ar fi pus problema existentei aceste proceduri care vizeaza exclusiv litigiile comerciale, dar cum litigiul este unul civil nu se pune problema procedurii prealabile.
Cu privire la modificarea obiectului cererii de chemare in judecata la termenul din data de 14.10.2009 tribunalul constata ca la acest termen nu a fost modificata actiunea astfel cum sustine recurenta ci, conform dispozitiilor art. 132 alin. 2 C.proc.civ. s-a majorat catimea obiectului cererii de chemare in judecata, situatie in care cererea nu se socoteste modificata ci doar se consemneaza in incheierea de sedinta. Instanta de judecata a procedat conform textului de lege invocat nefiind vorba de tardivitatea unei astfel de cereri iar instanta neavand obligatia sa acorde termen sau sa comunice partilor situatia ivita.
Cu privire la sustinerea recurentei intimate cum ca instanta a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al actului juridic dedus judecatii, respectiv ca intre parti nu a existat un raport contractual in baza caruia Directia Silvica sa asigure paza pentru terenurile reclamantului, nici acest motiv de recurs nu este intemeiat cata vreme chiar la solicitarea Ocolului Silvic Valea Mare, unitate fara personalitate juridica, dar in subordinea recurentei, reclamantul intimat a procedat la plata sumei reprezentand contravaloarea serviciilor de paza pentru anul 2006, iar parata recurenta a incasat suma de bani si a eliberat chitanta in acest sens. Astfel cum corect a retinut instanta de fond este vorba de un contract consensul care avea nevoie de forma scrisa doar pentru a face dovada fata de terti a existentei raporturilor contractuale, dar care se incheie valabil doar prin simplul acord de vointa al partilor. Chiar daca acest acord de vointa  a avut loc cu Ocolul Silvic Valea Mare si nu cu Directia Silvica, el este legal incheiat cu atat mai mult cu cat obligativitatea lui rezulta din legea in vigoare la acel moment. De altfel, toate actele ulterioare confirma existenta acestui acord de vointa si efectele lui cu privire la parti.
De asemenea, tribunalul considera ca in mod corect a fost stabilita de catre instanta de fond perioada de responsabilitate legala a recurentei parate, aceasta fiind 16.03.2006 - 18.09.2006 si nu 23.06.2006 - 18.09.2006 astfel cum sustine recurenta. Plata serviciilor de paza a fost facuta de catre reclamantul parat la data de 16 martie 2006 si drept urmare efectele contractului trebuiau sa se produca de la acea data cu atat mai mult cu cat anterior acestei date, paza padurii a fost tot in sarcina Directiei Silvice prin Ocolul Silvic Valea Mare, iar prin adresa catre reclamant acesta a fost instiintat ca nu se va mai efectua paza daca nu plateste contravaloarea contractului. Drept urmare reclamantul intimat s-a achitat de toate obligatiile pe care le avea in timp ce parata intimata nu si-a indeplinit obligatia de paza creand in acest mod un prejudiciu contractual reclamantului.
Cu privire la modul de calcul al materialului lemnos tribunalul constata ca raportul de expertiza a respectat dispozitiile legale fiind normal ca suma din anul 2006 sa fie reactualizata deoarece doar in acest mod se acopera in intregime paguba creata reclamantului intimat.
Tot neintemeiat este si motivul de recurs ce vizeaza neluarea in calcul a taierilor efectuate de catre Ocolul Silvic privat Rucar Papusa. Aceasta a fost o sustinere a paratei care trebuia dovedita tot de catre parata. Cum din probele administrate nu a rezultat existenta unor astfel de taieri, in mod corect, instanta de fond nu a tinut cont de aceasta sustinere. In realitate, cum expertul a tinut cont la calcularea masei lemnoase defrisate doar de procesele verbale incheiate de catre reprezentantii paratei recurente, respectiv ai Ocolului Silvic Valea Mare, procese verbale prin care s-au consemnat doar cioatele arborilor taiati nelegal, rezulta ca expertul nu a avut in vedere la calcul cioate provenite din taieri legale, respectiv eventuale cioate ce ar fi provenit de la o exploatare facuta de reclamantul intimat prin intermediul Ocolului Silvic Privat Rucar Papusa.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila, tribunalul urmeaza a respinge recursul ca nefondat  mentinand sentinta recurata ca fiind legala si temeinica.
Tribunalul urmeaza a admite cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecata intrucat, in conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedura civila, partea cazuta in pretentii urmeaza a plati si cheltuielile de judecata ocazionate celeilalte parti.