Eroarea obstacol - cauza de nulitate absoluta. Admisibilitatea probei testimoniale in raport de dispozitiile Codului civil 1864 intr-o actiune introdusa dupa intrarea in vigoare a noului Cod civil. Domeniul de aplicabilitate al disp. art.26 alin.1 din Cod

Dosar nr. 8028/256/2013 TRIBUNALUL CONSTANTA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILA NR.901
Sedinta publica de la 18 noiembrie 2014
Completul compus din:
PRESEDINTE -
JUDECATOR- 
                              GREFIER -

S-a luat in examinare apelul civil avand ca obiect constatare nulitate act juridic, promovat de reclamantii ... si ..., cu domiciliul in ..., impotriva sentintei civile nr.265/19.02.2014 pronuntata de Judecatoria ... in dosarul civil nr.8028/256/2013, in contradictoriu cu paratii  ..., ..., domiciliati in ... si ..., domiciliat in ....
Dezbaterile asupra apelului au avut loc in sedinta publica din data de 11.11.2014, cand instanta, pentru a da posibilitatea partilor sa depuna la dosar concluzii scrise, a amanat pronuntarea la data de 18.11.2014, cand a pronuntat urmatoarea decizie:
 
                                         T R I B U N A L U L

Asupra apelului civil de fa?a:

Prin sentin?a civila nr.265/19.02.2014, Judecatoria ... a respins actiunea formulata de reclamantii ... si ... in contradictoriu cu paratii ..., ... si ... ?i a obligat reclamantii la plata catre parati a cheltuielilor de judecata in suma de 1.000 lei, reprezentand onorariu de avocat; prin aceea?i sentin?a, a fost respinsa exceptia prescriptiei dreptului la actiune, exceptie invocata de parati.
S-a re?inut ca prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei ... sub nr.8028/256/2013, reclamantii ... si ... au chemat in judecata pe paratii ..., ... si ..., solicitand sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare nr.1207 din 22.03.2002 incheiat intre reclamanti si parati la BNP ....
In motivare, au aratat ca in luna martie 2002 reclamantii au vandut imobilul apartament de 2 camere din ... la pretul de 170.000.000 lei vechi si in data de 22.03.2002 s-au deplasat la BNP ..., unde au semnat cu ... contractul de vanzare-cumparare imobiliara autentificat prin incheierea nr.1207 din 22.03.2002, prin care au cumparat uzufructul si paratii ... si ... nuda proprietate la pretul de 150.000.000 lei vechi, pe care l-au achitat in intregime reclamantii. Au aratat ca nu au citit contractul si nu au inteles ca este de fapt un contract de vanzare cumparare cu drept de habitatie, natura acestuia nefiind cea pe care si-au dorit-o, aceea de act de vanzare cumparare cu clauza de habitatie si intretinere, paratul fiind fiul reclamantului. Au aratat ca inteleg sa se inscrie in fals fata de mentiunile inserate referitoare la faptul citirii si intelegerii sensului acestuia. Dupa incheierea contractului, paratii nu i-au ajutat, nu au avut grija de ei, reclamanta fiind internata de mai multe ori in spital, nu au contribuit la imbunatatirile aduse imobilului si relatiile lor cu paratii s-au deteriorat.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art.953, 948, 954 Cod civil si s-a invocat eroarea asupra naturii juridice a actului (error in negotio).
S-a solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriu si martori.
In sustinerea cererii, s-au anexat inscrisuri in copie si dovada participarii la sedinta de informare asupra medierii.
Paratii ... si ... au formulat intampinare, solicitand respingerea actiunii. Au sus?inut ca plata pretului a fost contributie comuna, reclamantul este o persoana cu instructie si nu este vorba de o eroare grava asupra naturii contractului. S-a contestat semnatura reclamantei si s-a invocat exceptia prescriptiei, fiind vorba de o nulitate relativa care putea fi invocata in 3 ani.
S-a solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriu si martori.
Mandatarul paratului, ..., a precizat (fila 47) ca e de acord cu actiunea si ca a incasat pretul de la dl. ....
Reclamantii ... si ... au formulat raspuns la intampinare, aratand ca cele afirmate in intampinare nu corespund adevarului, iar excep?ia prescrip?iei este nefondata deoarece in cauza s-a invocat un motiv de nulitate absoluta.
S-a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri, interogatoriu si s-a respins proba cu martori, avand in vedere dispozitiile art.1191 Cod civil.
In sedinta din 22.01.2014 reclamanta ... a afirmat, la interpelarea instantei, ca semnatura de pe cererea de chemare in judecata este a sa. Motivele cu privire la inscrierea in fals au fost precizate ca aparare de fond de catre aparatorul reclamantilor.
Exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parati prin intampinare a fost unita cu fondul  prin incheierea din data de 12.02.2014. 
In considerentele sentin?ei, prima instan?a a re?inut ca exceptia prescriptiei dreptului la actiune este nefondata, intrucat prin actiune s-a solicitat constatarea nulitatii absolute a contractului, nulitatea absoluta putand fi invocata oricand.
Pe fond, s-a re?inut ca prin contractul de vanzare-cumparare imobiliara autentificat prin incheierea nr.1207 din 22.03.2002 de BNP ... (fila 8-9) paratul ... prin mandatar ..., in calitate de vanzator, a vandut numitilor ... ?i ... - soti, uzufructul si numitilor ... ?i ... - so?i, nuda proprietate asupra imobilului situat in ..., la pretul de 150.000.000 lei vechi.
Conform art.948 Cod civil vechi aplicabil in speta, "conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt: 1. capacitatea de a contracta; 2. consimtamantul valabil al partii ce se obliga; 3. un obiect determinat; 4. o cauza licita".
Consimtamantul  reprezinta exteriorizarea hotararii de a incheia actul juridic civil si este o conditie de fond, esentiala, de validitate si generala a actului juridic civil.
Potrivit art.953 Cod civil, "consimtamantul nu este valabil, cand este dat prin eroare, smuls prin violenta, sau surprins prin dol".
Eroarea reprezinta falsa reprezentare a unor imprejurari la incheierea actului juridic, iar in cauza de fata s-a invocat eroarea obstacol cu privire la natura actului juridic incheiat de parti (error in negotio), eroare care atrage sanctiunea nulitatii absolute a actului juridic.
Din probele administrate, inscrisuri si interogatorii administrate partilor, rezulta ca reclamantii stiau ce act incheie la data de 22.03.2002 sau puteau sa stie (consultand o persoana de specialitate sau solicitand explicatii notarului), situatie in care nu-si pot invoca propria culpa. Din probe, rezulta ca actiunea formulata de reclamanti dupa 12 ani de la incheierea actului juridic este, de fapt, rezultatul deteriorarii relatiilor de familie dintre ei si paratii ... si ....
In ceea ce priveste plata pretului contractului, prima instan?a a re?inut ca nu s-a probat ca in mod exclusiv a fost platit de reclamanti.
In consecin?a, a fost respinsa exceptia prescriptiei dreptului la actiune, a fost respinsa actiunea ca nefondata, iar in baza art.453 C.pr.civ. au fost obliga?i reclamantii la plata catre parati a cheltuielilor de judecata in suma de 1.000 lei, reprezentand onorariu de avocat.
Impotriva acestei hotarari, reclaman?ii au declarat in termen legal apel.
In motivarea cererii de apel, au sus?inut ca in mod eronat instan?a de fond a apreciat ca reclaman?ii au ?tiut care este natura actului, cerand explica?ii notarului. In realitate, singurele probe incuviin?ate ?i administrate in fa?a primei instan?e au fost inscrisurile ?i interogatoriile par?ilor, de?i prin cererea de chemare in judecata au solicitat ?i proba testimoniala, iar probele administrate nu au adus nimic nou. Instan?a nu a avut in vedere la pronun?area hotararii rela?ia de rudenie dintre par?i, dar nici increderea pe care reclaman?ii au avut-o in para?i pana la momentul semnarii contractului; de fapt, nici in perioada imediat urmatoare atitudinea acestora nu s-a schimbat, iar reclaman?ii nu au avut niciun motiv de banuit ca ar fi vreo problema cu contractul.
Pentru lamurirea situa?iei de fapt, a inten?iei la semnarea contractului, pentru lamurirea condi?iilor efective in care s-a semnat actul, dar ?i cu privire la discu?iile dintre par?i anterior incheierii contractului, reclaman?ii au solicitat incuviin?area probei testimoniale in completarea probei cu inscrisuri, insa prima instan?a le-a respins aceasta proba, fiindu-le astfel ingradit dreptul la aparare ?i neputand proba cele sus?inute in cuprinsul cererii. Martorii pe care i-au nominalizat in cerere sunt persoane care au auzit discu?iile purtate anterior intre par?i ?i care aveau cuno?tin?a despre cine a platit efectiv pre?ul.
Solu?ia de respingere a primei instan?e este practic nemotivata, pe 9-10 randuri se apreciaza ca reclaman?ii ?tiau sau puteau ?ti care este natura contractului, ca nu ar fi probat plata exclusiva a pre?ului, fara a se indica probele care au determinat aceasta concluzie, fara a fi analizate inscrisurile din care rezulta ca pre?ul a fost achitat integral de reclaman?i din banii ob?inu?i din vanzarea apartamentului lor din .... Prin niciun mijloc de proba para?ii nu au facut dovada faptului contrar, respectiv a pla?ii de catre ei a jumatate din pre?ul casei, a?a cum au pretins prin intampinare.
Au sus?inut apelan?ii ca actele nu le-au fost citite sau explicate, semnarea acestora facandu-se in antecamera biroului notarial, care era deja plin, actele fiindu-le intinse spre semnare de o angajata a biroului, ?i nu de d-na notar.
In drept, au invocat disp. art.466-480 C.pr.civ.
Prin intampinare, intima?ii au reiterat excep?ia prescrip?iei dreptului la ac?iune, iar in subsidiar respingerea apelului ca nefondat ?i obligarea apelan?ilor la plata cheltuielilor de judecata. Au sus?inut ca pre?ul a fost achitat in cote egale de catre ei ?i reclaman?i, ca au efectuat numeroase renovari ?i amenajari la imobil (bran?are la apa potabila, racordarea WC-ului in interiorul casei, turnarea trotuarelor, plantarea de pomi, bara de scuturat covoare, cocina de porci, modificare u?i imobil, scurgeri ape pluviale etc.), au achitat impozitele ?i taxele aferente imobilului. Dupa 12 ani, reclaman?ii sus?in ca ei au achitat intreg pre?ul imobilului ?i ca para?ii nu s-au achitat de "obliga?iile contractuale", de?i in con?inutul contractului nu este prevazuta obliga?ia lor de a-i ingriji pe reclaman?i; insa chiar ?i in lipsa unei astfel de obliga?ii, para?ii au avut grija de reclaman?i, chiar reclamanta recunoscand la interogatoriu ca parata ... le facea de mancare sau le aducea de mancare, iar reclamantul recunoscand intr-o prima faza ca a primit un telefon de la para?i.
Sub aspectul unei persoane neajutorate, fara instruire, reclamantul ... a facut dovada de a fi o persoana tenace ?i periculoasa, in acest sens fiind numeroasele scrisori de amenin?are la adresa para?ilor, chiar ?i in perioada desfa?urarii prezentului proces.
Raspunsurile reclaman?ilor la interogatoriu vin in contradic?ie flagranta cu sus?inerile din raspunsul la intampinare, unde recunosc ca s-au deplasat la notar ?i au semnat actul de vanzare cumparare. Nu se poate re?ine o simpla sus?inere a unei par?i contractante, potrivit careia s-ar fi aflat in eroare 12 ani de la semnarea actului, o astfel de situa?ie punand sub semnul intrebarii prevederile legale care stabilesc scopul ?i utilitatea autentificarii anumitor acte juridice ?i, implicit, utilitatea institu?iei notarului public.
La cererea apelan?ilor, in apel s-a administrat proba cu inscrisuri ?i proba testimoniala.
Analizand sentin?a apelata in raport de criticile formulate, tribunalul re?ine urmatoarele:
Este nefondata critica privind nemotivarea hotararii primei instante. Hotararea cuprinde considerentele care au format convingerea instantei, in acord cu disp. art.425 alin.1 lit.b C.pr.civ., iar referirea apelantilor la pretinsele "9-10 randuri" de motivare sunt lipsite de relevanta, niciun text de lege necontinand numarul de randuri pe care trebuie sa-l contina motivarea unei hotarari judecatoresti. 
Potrivit art.479 alin.2 C.pr.civ. in vigoare, instanta de apel va putea dispune refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanta, in cazul in care considera ca sunt necesare pentru solutionarea cauzei, precum si administrarea probelor noi propuse in conditiile art.478 alin.2, adica prin cererea de apel.
In acest sens, instanta de apel a incuviintat pentru apelantii reclamanti administrarea probei testimoniale cu martorele ... si ....
Prealabil analizarii probatoriului, tribunalul retine ca in mod gresit prin incheierea de sedinta din 12.02.2014 prima instanta a respins proba testimoniala propusa de reclamanti, cu motivarea foarte lapidara ca "regulile care guverneaza in materie de fond sunt cele ale vechiului cod civil".
Este adevarat ca art.26 alin.1 din C.pr.civ. in vigoare prevede ca "legea care guverneaza conditiile de admisibilitate si puterea doveditoare a probelor preconstituite si a prezumtiilor legale este cea in vigoare la data producerii ori, dupa caz, a savarsirii faptelor juridice care fac obiectul probatiunii", urmand ca administrarea probelor sa se faca potrivit legii in vigoare la data administrarii lor, asa cum se dispune la alin.2. Fiind vorba de un contract incheiat in anul 2002, in cauza sunt aplicabile regulile din vechiul cod civil privind admisibilitatea probelor.
Art.1191 alin.1 C.civ. 1864 instituie interdictia de a dovedi cu martori actele juridice a caror valoare depaseste 250 lei, iar alin.2 instituie interdictia de a dovedi cu martori impotriva si peste cuprinsul unui inscris. In literatura si in practica judiciara s-au adus urmatoarele precizari cu privire la aceasta regula:
- fiind de natura conventionala, aceasta regula priveste numai partile contractante, tertii putand folosi proba cu martori pentru a combate cele trecute in inscris;
- regula se refera numai la inscrisurile preconstituite;
- se poate dovedi intotdeauna cu martori eroarea, dolul, violenta, absenta cauzei, cauza falsa, ilicita sau imorala, frauda la lege, chiar daca actul juridic a fost constatat printr-un inscris autentic;
- dovada cu martori este admisibila pentru stabilirea unor acte sau fapte distincte de actul constatat prin inscris si ulterioare incheierii acestuia, care constituie moduri de executare sau stingere a obligatiilor partilor.
De asemenea, se retine ca proba cu martori devine admisibila in cazurile expres prevazute de art.1197 si 1198 C.civ., iar practica judiciara a extins aceste cazuri, adaugand la imposibilitatea materiala si imposibilitatea morala de a preconstitui inscrisul, datorita calitatii partilor (rude, afini, prieteni etc.).
In speta, s-a invocat eroarea obstacol ca motiv de nulitate absoluta a contractului, iar reclamantii au sustinut ca urmeaza a dovedi cu martori aspecte de fapt cum ar fi: "intentia partilor la momentul semnarii contractului, conditiile efective in care s-a semnat contractul_, sa dovedeasca provenienta banilor platiti ca si pret al imobilului, precum si relatiile dintre parti" (fila 121 dosar fond); de asemenea, se retine faptul ca paratul ... este fiul reclamantei ..., dintr-o alta casatorie. 
Raportat la considerentele expuse mai sus, tribunalul constata ca proba testimoniala era admisibila si ca in mod eronat prima instanta a respins-o.
In ceea ce priveste motivul de nulitate invocat, tribunalul retine ca eroarea obstacol, numita si eroare distructiva de vointa, este cea mai grava forma a erorii, impiedicand formarea actului juridic. In cauza, s-a invocat falsa reprezentare asupra actului juridic incheiat (error in negotium), in sensul ca o parte crede ca incheie un anumit act juridic, iar cealalta parte crede ca incheie un alt act juridic; respectiv, reclamantii ar fi crezut ca incheie un contract de vanzare cumparare cu clauza de habitatie si intretinere, in timp ce paratii au incheiat un contract de vanzare cumparare.
In alcatuirea erorii - viciu de consimtamant intra un singur element, de natura psihologica, anume falsa reprezentare a realitatii si, fiind vorba de un fapt juridic stricto sensu, eroarea poate fi probata prin orice mijloc de proba.
Sub un prim aspect, tribunalul retine ca contractul incheiat in cauza are o titulatura foarte clara, ce nu lasa loc la interpretari: "contract de vanzare-cumparare imobiliara", iar reclamantii si paratii au calitate de "cumparatori", prin urmare nu este vorba de un contract incheiat intre reclamanti si parati, avand calitati diferite, ci de un contract incheiat de reclamanti si parati, avand aceeasi calitate (de cumparatori) cu o alta persoana (avand calitatea de vanzator).
In raport de cele retinute mai sus, este irelevant cine a platit pretul sau in ce proportie s-a platit acesta de catre fiecare dintre cumparatori, deoarece, in speta, nu s-a invocat simulatia.
Mai departe, actul contine toate elementele specifice vanzarii-cumpararii: pretul - in legatura cu care se mentioneaza, generic, ca a fost primit de la cumparatori; momentul la care cumparatorii intra in proprietatea si posesia imobilului - la data autentificarii actului, sotii ... intra de drept in proprietatea imobilului, iar sotii ... intra in stapanirea de fapt a imobilului. Contractul contestat in cauza a fost autentificat la data de 22.03.2002, iar la data de 18.03.2002 reclamantii ... au vandut imobilul proprietatea lor din mun. ..., incheind in acest sens contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.1053.
Prin urmare, incheind la data de 18.03.2002 un contract de vanzare cumparare a carui natura juridica nu este contestata, reclamantii nu pot pretinde ca la distanta de cateva zile, la data de 22.03.2002, au crezut ca incheie un contract de vanzare cumparare cu clauza de habitatie si intretinere, in conditiile in care cel de al doilea contract purta aceeasi titulatura si continea aceleasi elemente specifice ca si primul. In plus, reclamantii nu sunt niste persoane lipsite de instruire (in ceea ce il priveste pe reclamantul ..., acest aspect rezulta din exprimarea folosita in scrisorile adresate paratilor si din modul de executare a semnaturii, care este una destul de elaborata), nu sufera de vreo boala care sa afecteze reprezentarea realitatii, iar varsta de la data incheierii contractului (68, respectiv 69 ani) nu este una foarte inaintata si nu poate constitui, ea singura, un element esential in determinarea pretinsei reprezentari false a realitatii.          
De altfel, la intrebarea nr.7 de la interogatoriul administrat in fata primei instante: "Recunoasteti ca, in schimbul platii de catre noi a ½ din contravaloarea casei, noi urma sa devenim proprietarii, iar, in schimb, dvs. urma sa locuiti pe toata durata vietii in acest imobil?", reclamanta a raspuns: "Da".
In ceea ce priveste martorele audiate in cauza, se retine ca niciuna dintre ele nu a declarat ca ar fi asistat la discutii intre parti, ca ar fi fost prezente la notariat, dupa cum niciuna dintre ele nu a relatat nici un aspect cu privire la plata pretului.
Martora ... i-a cunoscut pe reclamanti dupa mutarea lor in actualul imobil, fiind vecina cu acestia si a relatat aspecte ulterioare incheierii actului, si nu anterioare. Este cert ca, desi relatiile intre parti erau bune, au intervenit la un moment dat neintelegeri, astfel ca paratii nu i-au mai vizitat pe reclamanti si nu i-au mai ajutat cu absolut nimic. In acel moment, al rupturii relatiilor normale dintre parti, sotii ... s-au plans vecinilor "cand au vazut ca sotii ... nu ii mai viziteaza si nu le mai ofera ajutorul". Ca urmare, ajutorul oferit pana atunci, sub aspect moral si material, nu poate fi inteles decat ca fiind acel ajutor oferit in virtutea relatiilor normale dintre parinti si copii, si nu in virtutea unor relatii contractuale.
Martora ..., care a tinut legatura cu partile si, mai ales cu reclamantii, pana la plecarea acestora din ..., ulterior pastrand legatura doar telefonic, a declarat ca reclamantii i-au relatat ca urmau sa incheie "un contract cu clauza de intretinere la instrainarea apartamentului acestora de pe str. ... din _", insa aceasta constituie o marturie indirecta, care nu se coroboreaza cu nici un alt mijloc de proba.
In ceea ce priveste sustinerea reclamantilor, in sensul ca nu au stiut ce semneaza, aceasta este contrazisa de mentiunea din contract "Subsemnatele parti declaram ca, inainte de semnarea actului, am citit personal cuprinsul acestuia, constatand ca el corespunde vointei stabilite de noi partile de comun acord, drept pentru care semnam mai jos" si nu a fost facuta in niciun fel dovada contrara.
Atat timp cat nu a fost facuta dovada existentei contractului de intretinere, iar reclamantii sunt beneficiarii clauzei de uzufruct asupra imobilului, lor le revine sarcina suportarii taxei de habitat si a contravalorii utilitatilor de care beneficiaza la imobil, astfel ca sunt irelevante inscrisurile depuse in acest sens in apel.   
Referitor la exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parati in fata primei instante si reiterata in apel prin intampinare, tribunalul retine, sub un prim aspect, ca paratii nu au declarat apel impotriva solutiei primei instante de respingere a exceptiei, prin urmare nu pot obtine satisfactie in acest sens in apelul reclamantilor. Insa, solutia primei instante este legala si temeinica si sub acest aspect, deoarece eroarea obstacol este mai mult decat un viciu de consimtamant, este lipsa totala a consimtamantului, prin urmare este o cauza de nulitate absoluta, ce poate fi invocata oricand, deci dreptul la actiune este imprescriptibil.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art.480 alin.1 C.pr.civ., constatand ca nu exista motive de reformare a solutiei primei instante, tribunalul va respinge apelul ca nefondat, iar in temeiul art.452-453 din acelasi cod va respinge ca nefondata cererea intimatilor ... privind obligarea apelantilor la plata cheltuielilor de judecata, intrucat intimatii ... nu au facut nicio dovada in acest sens.
    
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :

   Respinge apelul promovat de reclamantii ... si ..., cu domiciliul in ..., impotriva sentintei civile nr.265/19.02.2014 pronuntata de Judecatoria ... in dosarul civil nr.8028/256/2013, in contradictoriu cu paratii ..., ..., domiciliati in ... si ..., domiciliat in ..., ca nefondat.
Respinge cererea intimatilor privind obligarea apelantilor la plata cheltuielilor de judecata.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, 18.11.2014.

   PRESEDINTE,                                                           JUDECATOR,

        GREFIER,
Jud. fond
Red./tehnored. dec. apel jud. 3.12.2014/7 ex.