Drept civil. Exercitare autoritate parinteasca. Exceptii de regula exercitarii autoritatii parintesti in comun de catre ambii parinti. Motive intemeiate prevazute cu titlu exemplificativ in cuprinsul art31 alin.25 din Legea 272/2004 introdus prin art.

Pot exista si exceptii de la regula exercitarii autoritatii parintesti in comun, instanta avand posibilitatea sa incuviinteze ca parintele la care a fost stabilit domiciliul minorului sa exercite singur autoritatea parinteasca, atunci cand se invoca si se dovedeste existenta unor imprejurari exceptionale, apte sa induca ideea unei mai bune ocrotiri a interesului copilului prin luarea unei astfel de masuri.
Prin art.alin.25 al art.31 din Legea nr.272/2004, introdus prin art.20 din Legea nr.257/2013, legiuitorul a prevazut in mod expres, cu titlu exemplificativ,  "motivele intemeiate" care pot determina luarea unei masuri privind exercitarea in mod exclusiv, de catre un singur parinte a ansamblului drepturilor si obligatiilor ce il privesc pe minor, si anume: alcoolismul, boala psihica, dependenta de droguri a celuilalt parinte, violenta fata de copil sau fata de celalalt parinte, condamnarile pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infractiuni cu privire la viata sexuala, infractiuni de violenta, precum si orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de catre celalalt parinte a autoritatii parintesti".

Decizia civila nr. 495/01.10.2013 - dosar 276/212/2005
Prin cererea de chemare in judecata  completata inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta in data de 29.10.2012, reclamantul G.E.L.,  in contradictoriu cu parata G.S., a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna stabilirea unui program  de vizita minor, in cadrul caruia sa poata avea legaturi personale cu minora G.M., nascuta in 15 iulie 2009 in urmatoarea modalitate:-in fiecare sfarsit de saptamana de sambata ora 10 pana duminica ora 18;o luna in vacanta de vara; o saptamana in vacanta de iarna; sarbatorile de Craciun si Paste in anii pari, in toate formele prin luarea copilului  din locuinta paratei, cu exercitarea autoritatii parintesti  in comun asupra minorei.
In motivare reclamantul a aratat in esenta ca din relatia cu parata s-a nascut minora, prin sentinta civila nr.3498/11.02.2010 fiind stabilita filiatia fata de tata. Desi a dorit sa vada copilul, i s-a refuzat acest drept; s-a intalnit o singura data cu minora, in parc, sub supravegherea mamei si a inca trei persoane. Parata conditioneaza dreptul de vizita de plata unor sume de bani, in situatia in care de 6 luni reclamantul nu are serviciu. Este de acord ca minora sa locuiasca cu dansul.
In drept a invocat art.401 cod civ, art.274 C:proc.civ..
In sustinere a solicitat incuviintarea probei cu  interogatoriul paratei, proba testimoniala, inscrisuri.
Parata a formulat intampinare, prin care a aratat ca este de acord cu programul de vizita solicitat de reclamant, insa nu este de acord cu exercitarea in comun a autoritatii parintesti asupra copilului. A aratat ca  relatia dintre reclamant si copil  nu este caracterizata de sentimentul de dragoste si responsabilitate, iar conduita acestuia dupa stabilirea paternitatii  a lasat de dorit.
Reclamantul a vazut copilul in 2011, desi  nu  a avut nicio piedica. In plus, atitudinea procesuala a paratului este vadit sicanatorie, in scopul sustragerii de la plata pensiei de intretinere stabilita prin sentinta civila nr.5878/212/2012 pronuntata de Judecatoria Constanta. Reclamantul este navigator si absent luni de zile din tara, astfel incat exercitarea autoritatii parintesti in comun nu ar fi realizabila.
Nu s-au propus probe in aparare.
Instanta a incuviintat si administrat  proba cu inscrisuri si proba cu interogatoriul  reclamantei (partea renuntand la administrarea probei cu interogatoriul paratului) ca fiind utile, pertinente si concludente pentru justa solutionare a cauzei.
        Au fost depuse la dosarul cauzei urmatoarele inscrisuri, in copie: certificat de nastere, mandate postale, foaia matricola continand stagiul efectuat de personalul Navigant - G.E., sentinta civila nr.3498/11.02.2010 pronuntata de Judecatoria Constanta.
         S-a efectuat ancheta psihosociala la domiciliul reclamantului din Constanta, fiind depus la dosarul cauzei referatul intocmit de Serviciul Autoritate Tutelara si Protectia Copilului Constanta (f.16).
 Prin sentinta civila nr.4902/04.04.2013 Judecatoria Constanta a admis in parte cererea formulata de reclamant, in sensul ca a respins capatul de cerere privind exercitarea autoritatii parintesti in comun asupra minorei  G.M., nascuta in data de  de  15.07.2009 ca neintemeiat si a incuviintat  reclamantului urmatorul program de vizita minor, in modalitatea convenita de parti: la fiecare sfarsit de saptamana, de sambata ora 10 pana duminica ora 18; o luna in vacanta de vara; o saptamana in vacanta de iarna; de sarbatorile de Paste si de Craciun, considerate ca avand doua zile, in anii pari, in toate modalitatile prin luare la domiciliul  paratului. A respins cererea de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata ca neintemeiata si a obligat reclamantul la plata catre parata a sumei de 300 lei onorariu de avocat.
           In considerentele hotararii, instanta de fond a retinut ca minora  G.M. este fiica partilor, nascuta la data de  15.iulie 2009 din relatia intretinuta de parti, filiatia fata de reclamant fiind stabilita pe cale judecatoreasca (sentinta civila nr.3498/11.02.2010 pronuntata de Judecatoria Constanta). De la nasterea minorei si pana in prezent, reclamanta s-a ocupat exclusiv de cresterea si educarea minorei, aspect care reiese din coroborarea probelor administrate in cauza.
Avand in vedere disp.art.403 din Codul civil, aplicabile in cauza in raport de prevederile art.46 din Legea nr.71/2011 de punere in aplicare a Codului civil adoptat prin Legea nr.287/2009, ale art.483 din Codul civil si ale Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, care afirma prevalenta principiului interesului superior al copilului in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti, instanta de fond a apreciat ca este neintemeiata solicitarea reclamantului privind exercitarea autoritatii parintesti in comun.
Astfel, s-a retinut ca reclamantul nu a facut dovada  faptului ca pana in prezent s-a interesat constant de  evolutia minorei, ca a incercat sa participe activ la cresterea si educarea acesteia sau ca a incercat sa construiasca o relatie normala tata-fiica (cu exceptia respectarii dispozitiilor sentintei civile nr. 3498/11.02.2010 pronuntata de Judecatoria Constanta cu privire la pensia de intretinere), desi sarcina probei ii revenea conform art. 1169 cod civil, si ca nu este in interesul actual al minorului modificarea modalitatii de exercitare a autoritatii parintesti stabilita prin hotararea ce a avut ca obiect stabilire paternitate.
In ceea ce priveste  programul de vizita solicitat, instanta a avut in vedere invoiala partilor si disp.art.131  al.3 Cod proc.civ. raportat la art.271-273  cod proc.civ. coroborat cu 401 Cod civil.
In termen legal, impotriva sentintei civile mai sus mentionate a declarat apel reclamantul, invocand nelegalitatea si netemeinicia solutiei adoptate in capatul de cerere privind exercitarea autoritatii parintesti.
In expunerea de motive a cererii de apel a aratat ca: si-a aratat interesul fata de minora prin insasi introducerea actiunii; parata nu-i permite sa aiba legaturi cu minora, iar prin notele de sedinta depuse la fond a detaliat demersurile efectuate in acest sens; este in interesul copilului sa primeasca ingrijire si ghidare din partea ambilor parinti; regula exercitarii autoritatii parintesti in comun poate fi inlaturata numai printr-o argumentatie serioasa; aspectele avute in vedere de prima instanta nu reprezinta motive temeinice de retragere a autoritatii parintesti; din referatul de ancheta sociala intocmit la fond a rezultat ca are conditii materiale si morale optime pentru a-i oferi minorei un cadru plin de afectiune.
Legal citata, intimata-parata nu a formulat intampinare, dar s-a prezentat in instanta prin avocat si  a solicitat cu ocazia dezbaterilor respingerea apelului ca nefondat, pentru motivele redate in practicaua deciziei.
Nu s-a cerut administrarea de probe noi in calea de atac.
Examinand legalitatea si temeinicia sentintei civile atacate prin prisma motivelor de apel si a materialului probator existent la dosarul cauzei, in conformitate cu disp.art. 295 alin.1 C.proc.civ., tribunalul constata urmatoarele:
          Potrivit art. 263 C.civ., in toate masurile care privesc copiii trebuie sa prevaleze interesul superior al copilului, iar conform art. 448 “Copilul din afara casatoriei (_) are aceeasi situatie ca si aceea a unui copil din casatorie".
         Conform dispozitiilor art.396 C.civ. "Instanta de tutela hotaraste, odata cu pronuntarea divortului, asupra raporturilor dintre parintii divortati si copiii lor minori, tinand seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de ancheta psihosociala, precum si, daca este cazul, de invoiala parintilor, pe care ii asculta".
  Autoritatea parinteasca este ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului (art.483) si aceasta este o institutie juridica diferita de cea consacrata de prevederile art.401, respectiv dreptul parintilor separati de copii (prin stabilirea locuintei la celalalt sot) de a pastra legaturile personale cu minorul.
          Exercitiul comun al autoritatii parintesti atunci cand parintii sunt casatoriti presupune exercitarea tuturor drepturilor si obligatiilor parintesti impreuna si in mod egal de catre ambii parinti, in fiecare zi. Astfel, daca parintii convietuiesc, ei vor exercita impreuna si de comun acord toate drepturile si indatoririle parintesti, intre acestia fiind aplicabila si prezumtia mandatului tacit reciproc, prevazuta de art. 503 alin. (2) din Codul civil.
Daca insa acestia nu convietuiesc, exercitarea in comun a autoritatii parintesti se concretizeaza in consultarea acestora in luarea deciziilor importante cu privire la cresterea si educarea copiilor, actele curente privind cresterea si educarea acestora fiind indeplinite de parintele la care copiii locuiesc. Aceasta deoarece atunci cand parintii sunt despartiti, fie ca sunt divortati, fie ca sunt parinti naturali care nu convietuiesc, exercitiul autoritatii parintesti este prevazut de lege ca apartinand ambilor parinti in comun, insa modalitatea concreta de exercitare difera fata de ipoteza exercitarii autoritatii de catre parintii care locuiesc impreuna, intrucat, in concret, copilul va locui cu unul din parinti, iar acestia nu pot fi impreuna alaturi de copil pentru a se putea ocupa de cresterea si educarea lui zilnica si pentru a coordona actele sale curente.
           Art.397 C.civ. stabileste ca "Dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel", iar potrivit disp.art.398 alin.1 C.civ. "Daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti".
         Asadar, pot exista si exceptii de la regula exercitarii autoritatii parintesti in comun, instanta avand posibilitatea sa incuviinteze ca parintele la care a fost stabilit domiciliul minorului sa exercite singur autoritatea parinteasca, atunci cand se invoca si se dovedeste existenta unor imprejurari exceptionale, apte sa induca ideea unei mai bune ocrotiri a interesului copilului prin luarea unei astfel de masuri.
Prin art.alin.25 al art.31 din Legea nr.272/2004, introdus prin art.20 din Legea nr.257/2013, legiuitorul a prevazut in mod expres, cu titlu exemplificativ,  "motivele intemeiate" care pot determina luarea unei masuri privind exercitarea in mod exclusiv, de catre un singur parinte a ansamblului drepturilor si obligatiilor ce il privesc pe minor, si anume: alcoolismul, boala psihica, dependenta de droguri a celuilalt parinte, violenta fata de copil sau fata de celalalt parinte, condamnarile pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infractiuni cu privire la viata sexuala, infractiuni de violenta, precum si orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de catre celalalt parinte a autoritatii parintesti".
           Textul de lege este de strica interpretare si aplicare, in sensul ca daca instanta va incuviinta exercitarea autoritatii parintesti in comun, s-ar produce minorului in cauza o vatamare grava morala sau materiala, sanatatea sau dezvoltarea fizica a copilului ar fi primejduita prin felul de exercitare a drepturilor parintesti, prin purtare abuziva sau prin neglijenta grava in indeplinirea indatoririlor de parinte, ori educarea, invatatura sau pregatirea profesionala a copilului nu s-ar putea face potrivit normelor moralei si ordinii de drept.
   In speta, din probele administrate nu a rezultat existenta unor motive temeinice de natura celor anterior mentionate, care sa justifice aplicarea prevederilor derogatorii privind exercitarea exclusiva a autoritatii parintesti doar de unul dintre parinti.
Pretinsul dezinteres al tatalui fata de soarta copilului, lipsa unei legaturi stranse de afectiune intre tata si copil sau lipsa contributiei tatalui la cheltuielile cu cresterea si intretinerea acestuia (care pot fi oarecum justificate avand in vedere modalitatea in care a fost stabilita paternitatea copilului si relatia tensionata dintre parti) sau natura activitatii profesionale desfasurate de reclamant nu se prefigureaza in "imprejurari exceptionale", cata vreme nu s-a facut dovada ca minora s-ar afla, din pricina unor atari imprejurari, intr-un pericol real si imediat sau ca dezvoltarea si cresterea ei ar fi periclitate.
   Contributia ambilor parinti la cresterea minorilor, in cazul intimatei prin obligarea la plata pensiei de intretinere, presupune exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti, conlucrarea acestora asupra tuturor chestiunilor legate de minori, iar celelalte imprejurari invocate de intimata in sprijinul masurii pretinse si avute in vedere de judecatorul fondului pot prezenta relevanta la stabilirea domiciliului minorei, iar nu cu privire la modalitatea de exercitare a autoritatii parintesti.
           Cata vreme nu s-au dovedit aspecte concrete referitoare la comportamentul apelantului-reclamant, de natura a indreptati prezumtia ca exercitarea autoritatii parintesti si de catre el ar putea avea efecte daunatoare asupra minorei, nu exista niciun temei pentru ca deciziile importante cu privire la persoana si bunurile copilului sa apartina doar mamei, fara consultarea si consimtamantul tatalui.
 In considerarea acestor argumente si in temeiul disp.art.296 C.proc.civ. instanta de fond apreciind in mod gresit ca exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti ar contraveni interesului minorei, se va admite apelul si va fi schimbata hotararea instantei de fond doar sub acest aspect, cu mentinerea celorlalte dispozitii.