Drept civil. Atribuirea beneficiului contractului de inchiriere. Formularea cererii pe cale separata, dupa desfacerea casatoriei prin hotarare judecatoreasca irevocabila Admisibilitate.

Norma juridica potrivit careia ,, La desfacerea casatoriei, daca nu este posibila folosirea locuintei de catre ambii soti si acestia nu se inteleg, beneficiul contractului de inchiriere poate fi atribuit unuia dintre soti, tinand seama, in ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa in desfacerea casatoriei si de posibilitatile locative proprii ale fostilor soti",  nu poate fi interpretata in sensul inadmisibilitatii formularii, pe cale separata, a unei cereri de atribuire a beneficiului contractului de inchiriere, ulterior desfacerii casatoriei.
Potrivit dispozitiilor legale citate, daca a astfel de cerere se formuleaza in cadrul actiunii de divort, ea are un caracter accesoriu, in raport cu cererea de desfacere a casatoriei, iar din analiza textului indicat nu se poate retine niciun impediment, de natura a aduce vreo vatamare partilor implicate, in situatia in care, o astfel de cerere este formulata si pe cale separata, ulterior divortului. O interpretare contrara este de natura a aduce atingere drepturilor partilor izvorate din contractul de inchiriere,  prin limitarea accesului la justitie. Decizia civila nr. 25/2014 - dosar nr. 17035/212/2012
Prin sentinta civila nr. 9885/03.07.2013 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul nr. 17035/212/2012  s-a respins actiunea principala formulata de reclamantul M.P.  in contradictoriu cu parata C.A. si cererea  reconventionala  formulata de parata C.A., ca nefondate.
Pentru a pronunta aceasta sentinta civila, in baza materialului probator administrat in cauza, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata reclamantul  a chemat-o in judecata pe parata pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa i se atribuie beneficiul contractului de inchiriere privitor la locuinta situata in Constanta bd. Mamaia nr. 147 A et 1 .
In motivarea actiunii se arata ca din iarna anului 2005 a ocupat fara forme legale imobilul ( 2 camere + dependinte ) cu acceptul RAEDPP Constanta, intrucat numita Bojescu Marilena posesoarea contractului de inchiriere nr. 7858/15.04.2004, a parasit definitiv aceasta locuinta, fiind plecata in strainatate. Arata reclamantul ca a renovat imobilul intrucat se afla intr-o stare deplorabila.
La data de 12.08.2006 s-a casatorit cu numita C.A.
Ulterior, la data de 15.05.2009 pentru locuinta susmentionata a incheiat contractul de inchiriere nr. 7858/2009 cu RAEDPP Constanta in calitate de titular, parata figurand ca sotie.
Prin sentinta civila nr. 5390 din 29.03.2012 s-a dispus desfacerea casatoriei prin acordul partilor.
Parata a formulat intampinare si cerere reconventionala, prin intampinare solicitand respingerea ca nefondata a actiunii principale si prin reconventionala a solicitat sa i se atribuie ei beneficiul contractului de inchiriere nr. 7858/2009 incheiat cu RAEDPP Constanta.
Instanta de fond a retinut in fapt ca, la data de 15.05.2009 intre RAEDPP Constanta si M.P. s-a incheiat contractul de inchiriere cu numarul 7858 avand ca obiect imobilul situat in  pentru perioada 15.09.2009-08.04.2014, imobilul urmand sa fie locuit de catre reclamat si M.A., sotia sa la acel moment.
S-a retinut ca inchirierea s-a facut in considerarea dispozitiilor legii 114/1996.
Ulterior prin sentinta civila nr. 5390/29.03.2012 pronuntata de catre Judecatoria Constanta s-a desfacut casatoria prin acordul partilor.
Prima instanta a respins ca nefondate, atat cererea principala cat si cererea reconventionala,  argumentand ca temeiul de drept invocat de catre parti si de catre RAEDPP pentru atribuirea beneficiului contractului de inchiriere nu mai este in vigoare fiind abrogat odata cu intrarea in vigoare a noului Cod Civil, actiunea de fata fiind promovata dupa intrarea in vigoare a noului Cod Civil, fiind deci incidente dispozitiile actuale ce reglementeaza atribuirea beneficiului contractului de inchiriere ce se regasesc in cadrul articolului 324 mai sus nominalizat.
Din interpretarea sistematica a dispozitiilor actuale din Codul Civil, prima instanta a retinut ca atribuirea beneficului contractului de inchiriere se poate dispune de catre instanta de judecata numai odata cu actiunea avand ca obiect desfacerea casatoriei.
Prin urmare partile aveau posibilitatea la momentul cand au formulat cererea de divort sa ceara si atribuirea beneficiului contractului de inchiriere intrucat actiunea de divort a fost promovata sub imperiul dispozitiilor noului Cod civil la data de 07.10.2011, asa cum rezulta din considerentele sentintei civile de divort.
Impotriva acestei sentinte civile a declarat apel reclamantul M.P.  criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a hotararii apelate si rejudecand, in baza probelor administrate la fond, sa se admita cererea principala si sa fie respinsa cererea reconventionala.
In cuprinsul cererii de apel, apelantul reclamant invedereaza ca, instanta de fond a interpretat in mod gresit  dispozitiile art. 324 C.pr.civ.  cand a statuat imposibilitatea atribuirii beneficiului contractului de inchiriere, prin actiune separata, ulterioara cererii de divort.
In aparare, intimata parata reconvenienta  C.A. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii de apel ca nefondata.
In cuprinsul intampinarii se sustine legalitatea si temeinicia hotararii apelate, in considerarea caracterului accesoriu al unei astfel de cereri, care in interpretarea art. 324 C.pr.civ. poate fi solutionata numai la momentul desfacerii casatoriei.
In sustinerea cererii de apel, apelantul reclamanta a solicitat, iar instanta, apreciind pertinenta, concludenta si utila cauzei, a incuviinta proba cu inscrisuri.
Examinand legalitatea si temeinicia sentintei civile apelate prin prisma criticilor formulate, instanta retine:
Cererea principala de chemare in judecata formulata de reclamantul M.P., precum si cererea reconventionala formulata de parata reconvenienta C.A., au ca obiect atribuirea beneficiului contractului de inchiriere nr. 7858/2009  incheiat intre  RAEDPP Constanta in calitate de locator si parti, in calitate de locatari.
In cuprinsul acestui contract, reclamantul M.P.  figureaza in calitate de titular de contract, iar parata Curus Ana, beneficiaza  de asemenea, de un drept locativ propriu, fiind inscrisa in fisa locativa, ca sotie.
Situatia premisa ce a determinat formularea cererilor deduse judecatii consta in desfacerea casatoriei partilor, prin acord, in baza sentintei civile nr. 5390 din 29.03.2012 pronuntata de Judecatoria Constanta.
Analizand hotararea civila apelata prin prisma criticilor formulate, Tribunalul constata ca apelul este fondat, urmand a fi admis, in baza urmatoarelor considerente:
-  sub aspectul  legii civile aplicabile situatiei de fapt deduse judecatii,  in acord cu dispozitiile art.6 alin.6 din NCC in mod corect a retinut prima instanta ca, raportul juridic dintre parti nascut in baza contractul de inchiriere nr. 7858/2009 este reglementat de dispozitiile art. 324  din NCC, in conditiile in  care , prin art. 230 litera s din legea nr. 71/2011 la data intrarii in vigoare a Codului civil s-a abrogat art. 21-33 din Legea locuintei nr. 114/1996, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997.
- instanta de fond a facut o gresita  interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 324 alin.1 din NCC. Norma juridica potrivit careia ,, La desfacerea casatoriei, daca nu este posibila folosirea locuintei de catre ambii soti si acestia nu se inteleg, beneficiul contractului de inchiriere poate fi atribuit unuia dintre soti, tinand seama, in ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa in desfacerea casatoriei si de posibilitatile locative proprii ale fostilor soti",  nu poate fi interpretata in sensul inadmisibilitatii formularii, pe cale separata, a unei cereri de atribuire a beneficiului contractului de inchiriere, ulterior desfacerii casatoriei.
Potrivit dispozitiilor legale citate, daca a astfel de cerere se formuleaza in cadrul actiunii de divort, ea are un caracter accesoriu, in raport cu cererea de desfacere a casatoriei, iar din analiza textului indicat nu se poate retine niciun impediment, de natura a aduce vreo vatamare partilor implicate, in situatia in care, o astfel de cerere este formulata si pe cale separata, ulterior divortului. O interpretare contrara este de natura a aduce atingere drepturilor partilor izvorate din contractul de inchiriere,  prin limitarea accesului la justitie.
 Prin inchierea contractului de inchiriere, a carui valabilitate nu este contestata, in patrimoniul ambelor parti s-a nascut o posesie si folosinta legitima asupra spatiului de locuit, atribute care deschid partilor accesul la justitie. Conflictul nascut intre locatari reclama interventia instantei de judecata, singura in masura sa hotarasca cu privire la dreptul de folosinta existent si a persoanei care urmeaza sa beneficieze de acest drept.
Accesul la justitie al partilor trebuie asigurat direct si nemediat de proceduri insuficient reglementate legislativ, cu atat mai mult cu cat codul de procedura civila - sediul comun al materiei, in art. 3 arata ca judecatorul este obligat la judecata pricinilor chiar atunci cand legea nu prevede o anumita situatie sau cand aceasta nu este clar reglementata, sa interpreteze regula, sa o deduca din notiunile si institutiile generale ale dreptului, completand prin aceasta opera legiuitorului in solutionarea unor raporturi pe care acesta din urma n-a putut sa le aiba in vedere.
 Desi a pronuntat o solutile pe fondul drepturilor reclamate de parti, prin considerentele hotararii apelate, instanta de fond  a statuat  exclusiv asupra inadmisibilitatii promovarii pe cale separata, in afara cadrului cererii de divort, a oricarei cereri de atribuire a beneficiului contractului de locatiune. Nu s-a analizat temeincia drepturilor invocate de parti prin prisma criteriilor de atribuire reglementate expres de legiuitor.
Procedand in aceasta maniera, prima instanta  a solutionat procesul fara a intra in  judecata fondului, caz in care devin incidente dispozitiile art. 297  alin.1  teza I C.pr.civ.  in baza carora,  va anula hotararea atacata si va judeca procesul evovand fondul, in limitele in care a fost investita prin cererea de apel.
In rejudecare, pe fondul cererii principale formulata de apelantul reclamant Mihalache Paul, in contradictoriu cu parata C.A., instanta retine:
Prin contractul de inchiriere nr. 7858/2009, R.A.E.D.P.P. Constanta a inchiriat apelantului reclamant M.P. imobilul imobilul situat in municipiul Constanta, bd. Mamaia nr. 147 A et 1, pe o perioada de 5 ani - 15.05.2009 - 08.04.2014 - cu posibilitatea chiriasului de a solicita reinnoirea  contractului pentru aceeasi perioada.
Imobilul in litigiu a fost inchiriat in temeiul Legii nr. 114/1996, spatiul locativ  facand parte din  fondul locativ de stat, reglementat de art. 48 din Legea 114/1996  si a constituit domiciliul comun al sotilor fiindca la data incheierii contractului de inchiriere acestia indeplineau conditiile prevazute de lege.
La data incheierii contractului de inchiriere, reclamantul era casatorit cu parata, aceasta dobandind drepturi locative proprii, fiind mentionata in fisa locativa, anexa contractului
Potrivit art. 21 lit.k din Legea nr. 114/1996, republicata cu modificari, dreptul locativ se dobandeste de titularul contractului de locatiune si de alte persoane prevazute in contract, care urmeaza sa locuiasca impreuna cu titularul. Sotul sau sotia, descendenti sau ascendenti, dobandesc drepturi locative prin simpla locuire cu titularul contractului (art.27 lit.a si b).
In speta,  se constata ca locuinta ce a constituit domiciliul comun al partilor nu face parte din categoriile de locuinte speciale, pentru care legea prevede in mod expres ca acestea sunt atribuite in considerarea calitatii titularului contractului de inchiriere, cum ar fi locuintele de protocol sau locuintele de interventie.
In consecinta, in situatia prezentei locuinte atribuita familiei M.P. si A. de autoritatile locale ale municipiului Constanta - locuinta ce face parte din fondul locativ de stat - instanta de judecata este competenta sa dispuna dupa divort cu privire la atribuirea beneficiului contractului de inchiriere, unuia dintre fostii soti, avand in vedere nevoile locative ale acestora, posibilitatea actuala de locuire a fiecaruia, locul de munca al sotilor.
Potrivit art. 324 Cod civil (1)La desfacerea casatoriei, daca nu este posibila folosirea locuintei de catre ambii soti si acestia nu se inteleg, beneficiul contractului de inchiriere poate fi atribuit unuia dintre soti, tinand seama, in ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa in desfacerea casatoriei si de posibilitatile locative proprii ale fostilor soti. (3)Atribuirea beneficiului contractului de inchiriere se face cu citarea locatorului si produce efecte fata de acesta de la data cand hotararea judecatoreasca a ramas definitiva.
Probele administrate in cauza dovedesc faptul ca locuinta ce face obiectul contractului de inchiriere a fost ocupata fara titlu de cei doi soti, din anul 2006, fiind reabilitata si renovata cu participare comuna ( declaratiile martorilor ).
Situatia locativa a partilor a fost legalizata dupa circa 3 ani,  indeplinirea conditiilor impuse de Legea 114/1996  conducand la repartitia acestei locuinte in baza contractului de inchiriere ce face obiectul prezentului litigiu.
Faptul ca reclamantul a ocupat fara  niciun titlu aceasta locuinta din anul 2005 si a demarat unele lucrari de reparatii anterior relatiei sale cu parata, nu este de natura a-i crea o situatie favorabila, in conditiile in care probatoriul administrat dovedeste fara niciun echivoc aportul comun al sotilor la efectuarea lucrarilor generale de reparatii, renovare si imbunatatire a acestui apartament.
Reclamantul apreciaza ca este indreptatit la atribuirea beneficiului locatiunii  prin invocarea detinerii de catre parata  in proprietate a unui imobil cu destinatia de locuinta, anterior incheierii acestui contract,  cu privire la care a dispus prin instrainare.
Acest fapt nu a fost contestat de catre parata, insa instanta apreciaza ca nu poate fi avut in vedere in speta, intrucat, pe de o parte, vizeaza legalitatea contractului de inchiriere, ce nu face obiectul cauzei, iar pe de alta parte, invocarea de catre reclamant a  falsului in declaratii  in legatura cu faptul detinerii in proprietate de catre fosta sa sotie a unei locuinte, nu are nici caracter moral, acesta beneficiind deopotriva de situatia creata, ce a condus la indeplinirea conditiilor pentru repartitia locuintei.
Altfel spus,  reclamantul imputa cu vehementa paratei fapte de natura a afecta insasi legalitatea contractului de inchiriere, cu consecinta pierderii totale, de catre ambele parti a drepturilor locative asupra locuintei.
Probatoriul administrat dovedeste ca, atat reclamantul, cat si parata au varste inaintate, venituri din pensie si niciunul nu are alte posibilitati locative  proprii. De asemenea, niciunuia nu i se poate imputa desfacererea casatoriei, retinandu-se acordul sotilor la divort.
 Prin urmare, reclamantul nu a relevat criterii care sa-l indreptateasca la atribuirea beneficiului contractului de locatiune. Nu  exista indicii privitoare la tensiuni, strari conflictuale intre parti, de natura a face imposibila convietuirea, iar parata chiar si-a manifestat expres disponibilitatea de a  efectua un partaj de folosinta a locuintei comune.
Sustinerea potrivit careia parata ar beneficia de un spatiu locativ, anume destinat, in locuinta fiicei sale din loc. Cumpana, nu a fost probata in cauza, acest fapt fiind negat la interogatoriu.
In baza considerentelor de fapt si de drept expuse, judecand pe fond cererea principala, tribunalul o va respinge ca nefondata.
Se vor mentine celelalte dispozitii ale sentintei civile apelate.