Drept civil. Actiune in raspundere civila delictuala. Daune morale suferite ca urmare a loviturilor aplicate de parati. Indeplinirea conditiilor art. 998-999 C.civ. in vigoare la data introducerii actiunii.

La data de 23.12.2010, reclamantul C.A. a chemat in judecata paratii B.A. si B.I., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa ii oblige pe acestia in solidar la plata prejudiciului material de 7000 lei reprezentand contravaloarea unei bratari de aur marca Versace de 70 g, precum si la plata prejudiciului moral de 10000 lei, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii de chemare in judecata, arata ca la data de 24.07.2010 a fost agresat de catre parati si deposedat de o bratara de aur marca Versace de 70 g, motiv pentru care a formulat si plangere penala impotriva acestora pentru comiterea infractiunii de talharie.
In esenta, arata ca la data de 24.07.2010, orele 04 :00 - 04 :30 dimineata se afla in localitatea Vama - Veche, jud. Constanta, in incinta barului Bibi Bistro, unde a consumat whisky impreuna cu prietenii sai, avand asupra sa un lant de aur marca Versace si o bratara de aur aceeasi marca; intrucat nu a fost de acord ca numitul B.A. sa stea la masa sa, acesta a parasit localul dar a revenit ulterior insotit de tatal sau B.I. In aceste imprejurari, reclamantul arata ca paratul Bugiulescu Ion l-a lovit cu o bata in cap in fata localului Bibi Bistro, astfel incat el a cazut la sol, pierzandu-si cunostinta iar cei doi parati au continuat sa il loveasca pe tot corpul cu pumnii si picioarele pana cand au intervenit persoanele aflate la fata locului.
Reclamantul arata ca in timpul conflictului paratul B.A. i-a smuls de la mana bratara de aur iar imprejurarea ca a fost agresat este dovedita cu ajutorul certificatului medico - legal nr. 1067/A2 agresiuni/2010 prin care i s-au acordat 8-9 zile de ingrijiri medicale ; mai arata ca din cauza loviturilor multiple, a ramas cu o cicatrice in zona fetei, ce necesita interventie chirurgicala estetica.
In drept, cererea este intemeiata pe disp. art. 998 - 999 C.civ., reclamantul aratand ca sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, respectiv existenta prejudiciului, a faptei ilicite si a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciul produs.
La data de 02.03.2011, paratii B.A. si B.I. au formulat intampinare, solicitand respingerea actiunii motivat de imprejurarea ca nu l-au lovit pe parat si nici nu l-au deposedat de bratara de aur marca Versace. In realitate, arata paratii, la data de 24.07.2010 reclamantul Chiriac Alex se gasea in localul Bibi Bistro din Vama - Veche jud. Constanta, in stare avansata de ebrietate ; la un moment dat i-a solicitat pe un ton agresiv paratului B.A., care se afla acolo de asemenea, sa paraseasca localul. Paratul  B.A., cunoscand firea artagoasa a reclamantului, s-a conformat si a plecat spre locuinta sa din aproprierea localului, unde i-a relatat tatalui sau, B.I., cele intamplate. B.I. s-a deplasat catre localul Bibi Bistro de unde se auzeau zgomote si certuri si a observat cum reclamantul rasturnase o masa ; vazandu-l pe parat, a iesit afara cu o bancuta de lemn in mana, avand o atitudine amenintatoare, insa din cauza starii de ebrietate in care se afla,   s-a impiedicat si a cazut la pamant.
Paratul B.I. mai arata ca s-a intors la domiciliu si i-a povestit fiului sau ce a vazut iar ulterior, la ora 6 din aceeasi zi a vazut cum reclamantul s-a incaierat in localul Bibi Bistro cu fratele sau, motiv pentru care au fost amandoi ridicati de organele de politie.
In consecinta, paratii arata ca nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, solicitand incuviintarea probei testimoniale si interogatoriul reclamantului.
La termenul din data de 05.05.2011 reclamantul a precizat ca isi micsoreaza catimea prejudiciului moral, de la suma de 10000 lei la suma de 5000 lei, mentinandu-si pozitia cu privire la suma de 7000 lei reprezentand prejudiciul material.
Prin incheierea din data de 12.05.2011, pronuntata in Camera de Consiliu, instanta a admis cererea reclamantului de ajutor public judiciar si a dispus scutirea acestuia de plata taxei de timbru in cuantum de 531 lei aferenta capatului de cerere privind repararea prejudiciului material ; in ce priveste capatul de cerere avand ca obiect repararea prejudiciului moral, a constatat ca acesta este scutit de plata taxei de timbru. -f.50.
Prin incheierea din data de 08.09.2011 instanta a dispus suspendarea judecatii cauzei pana la solutionarea plangerii penale formulate de reclamant in fata organelor competente.
La data de 12.07.2012, reclamantul C.A. a solicitat repunerea pe rol a cauzei, aratand ca a incetat motivul suspendarii judecatii civile.
Au fost depuse la dosarul cauzei sentintele penale nr. 231/28.07.2011, respectiv 178/28.06.2012, pronuntate de Judecatoria Mangalia in dosarele 1756/254/2011, respectiv 1660/254/2012.
De asemenea, a fost atasata rezolutia Prim-procurorului nr.107/II/2/2011 privind plangerea impotriva solutiei dispusa in dosar nr. 1794/P/2010 formulata de numitii B.I. si B.A. si a fost atasat dosarul penal 1794/P/2010 in care Parchetul de pe langa Judecatoria Mangalia a emis Ordonanta de scoatere de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ din data de 09.03.2012, mentinuta prin Sentinta penala nr.178/28.06.2012, definitiva, pronuntata in dosar nr. 1660/254/2012 de Judecatoria Mangalia.
Prin sentinta civila nr. 718 din 14 martie 2013, pronuntata de Judecatoria Mangalia, in dosarul civil mai sus mentionat, a fost respinsa actiunea reclamantului, cu obligarea acestuia la plata catre parati a sumei de 1.200 lei reprezentand cheltuieli de judecata - onorariu avocat.
In considerentele hotararii mai sus mentionate s-a retinut ca la data de 24.07.2010, orele 04 :00 - 04 :30 dimineata, in timp ce se aflau in localitatea Vama - Veche, jud. Constanta, in fata barului Bibi Bistro, intre reclamantul Chiriac Alex si paratii Bugiulescu Alexandru si Bugiulescu Ion a avut loc un conflict, in urma caruia paratii au aplicat mai multe lovituri reclamantului ; in aceste imprejurari, reclamantul afirma ca i-a fost sustrasa de catre parati o bratara Versace sau cel putin din vina acestora, in timpul conflictului, aceasta bratara s-a pierdut.
S-a mai aratat ca, reclamantul a formulat si plangere penala impotriva paratilor pentru comiterea infractiunilor de lovire, prev. de art. 180 alin. 2 C.pen., respectiv de talharie prev. de art. 211 alin. 1,alin. 2 lit. b si c C.pen., iar prin ordonanta de scoatere de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ din data de 09.03.2012, intocmita in dosar penal 1794/P/2010, Parchetul de pe langa Judecatoria Mangalia a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitilor B.I. si B.A. pentru infractiunea de lovire prev. de art. 180 alin. 2 C.pen., precum si aplicarea pentru fiecare dintre acestia a unei amenzi administrative in cuantum de 1000 lei ; in ce priveste infractiunea de talharie, in urma careia reclamantului i-ar fi fost sustrasa bratara marca Versace, Parchetul a apreciat ca, din ansamblul probator ce a fost administrat in cauza, nu rezulta savarsirea acestei fapte, motiv pentru care a dispus neinceperea urmaririi penale fata de invinuitul B.A..
Prima instanta a mai retinut ca prin sentinta penala nr.178/28.06.2012, definitiva, pronuntata in dosar nr. 1660/254/2012, Judecatoria Mangalia a respins plangerea formulata de paratii B.I. si B.A. impotriva acestei solutii, in temeiul art. 278 indice 1 C.pr.pen. si, pe cale de consecinta, a mentinut Ordonanta din data de 09.03.2012, intocmita in dosar penal 1794/P/2010 de Parchetul de pe langa Judecatoria Mangalia, ca fiind legala si temeinica.
S-a aratat ca in drept, potrivit art. 22 alin. 1 C.pr.pen., « Hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia », iar pe de alta parte, disp.art. 998 -999 C.civil, care reglementeaza raspunderea civila delictuala, aplicabile la data de 24.07.2010, prevad ca : « orice faptã a omului, care cauzeazã altuia prejudiciu, obligã pe acela din a cãrui gresealã s-a ocazionat, a-l repara.; Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa ".  
In consecinta, facand aplicarea dispozitiilor legale de procedura penala sus - enuntate si avand in vedere ca actiunea civila de fata are ca obiect recuperarea prejudiciului material provocat prin pretinsa sustragere a bratarii Versace si acoperirea prejudiciului moral cauzat prin infractiunea de lovire, instanta de fond constata ca dispozitiile Sentintei penale definitive nr.178/28.06.2012, mentionate anterior, isi impun puterea de lucru judecat in ce priveste existenta acestor infractiuni, stabilirea autorilor si a vinovatiei acestora.
Astfel, Parchetul a stabilit si instanta a confirmat ca paratul B.A. nu a comis infractiunea de talharie si nu au existat probe cum ca ar fi sustras in timpul conflictului bratara marca Versace de la reclamantul C.A.
In ce il  priveste pe  paratul Bugiulescu Ion, impotriva caruia reclamantul nu a formulat plangere penala pentru comiterea infractiunii de talharie, organele de urmarire penala si implicit instanta de judecata penala nu s-au pronuntat sub aspectul comiterii sau nu a acestei infractiuni ; cu toate acestea, analizand ansamblul probator administrat in cauza de fata, prima instanta constata ca nu exista nicio proba certa din care sa reiasa imprejurarea ca acest parat ar fi sustras reclamantului bratara Versace in discutie, iar mai mult decat atat, martorul a confirmat ca reclamantul ar fi avut o bratara de aur la mana inainte de conflict si ca ulterior evenimentului reclamantul s-ar fi plans ca nu o mai gaseste, insa aceste aspecte singulare nu sunt de natura sa conduca in mod cert, clar si fara dubiu la concluzia ca paratul B.I. ar fi sustras-o.
De asemenea, este neintemeiata sustinerea reclamantului ca actiunea de lovire exercitata de ambii parati si aducerea sa in stare de inconstienta a determinat lipsirea sa de bratara Versace, intrucat niciunul dintre martorii audiati nu a sustinut ca reclamantul ar fi fost batut pana la o asemenea stare de pierdere a cunostintei, incat sa nu mai stie ce se intampla cu bunurile sale, din probatoriul administrat rezultand ca reclamantul era in stare de ebrietate in localul Bibi Bistro din Vama Veche si a fost deranjat de prezenta paratului B.A. la aceeasi masa cu a sa, motiv pentru care, pe un ton agresiv, i-a pus in vedere acestuia sa plece din local, ceea ce acest parat a si facut, ulterior, afland de cele petrecute, paratul B.I. (tatal) a venit in fata localului, moment in care reclamantul l-a abordat si pe acesta in mod agresiv, determinand producerea conflictului in urma caruia a fost lovit.
In ce priveste prejudiciul material, asa cum s-a aratat si s-a retinut si pe latura penala, nu sunt probe care sa ateste sustragerea bratarii Versace de catre cei doi parati si nu din culpa acestora s-a ajuns la o eventuala pierdere a acesteia, intrucat reclamantul a fost cel ce a declansat conflictul in urma caruia a fost lovit si tot el este persoana care a manifestat o atitudine neglijenta fata de bunurile sale de valoare - s-a deplasat cu acestea intr-un bar, noaptea, in stare de ebrietate si s-a jucat cu acestea in public, asa cum rezulta din declaratia martorului, managerul localului Bibi Bistro (« stiu ca reclamantul avea la gat un lant de aur si o bratara de aur la mana deoarece cu o jumatate de ora inainte se juca cu ele in fata barmanului si chiar isi aruncau lantul de aur de la unul la altul »-f. 105).
Pe de alta parte, in ce priveste prejudiciul moral pretins de reclamant in valoare de 5000 lei, ca urmare a faptei de lovire a carei victima a fost, instanta de fond apreciaza ca acesta nu a fost dovedit si ca leziunile suferite, atestate prin certificatul medico-legal nr. 1067/A2 agresiuni/2010, care au putut necesita 8-9 zile de ingrijiri medicale, nu au fost de natura a-i provoca acestuia suferinte morale grave si indelungate care sa necesite o asemenea reparatie pecuniara, cu atat mai mult cu cat atitudinea sa a fost un element determinant in producerea conflictului din data de 24.07.2010.
Impotriva hotararii mai sus mentionate a formulat recurs reclamantul C.A., prin care a criticat hotararea instantei de fond pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivare s-a aratat ca prima instanta a pronuntat o hotarare netemeinica intrucat a respins pretentiile sale privind acordarea daunelor in compensarea traumelor suferite ca urmare a violentellor exercitate de parati, motivand sumar ca actele de agrsiune nu au fost de natura de a-i provoca astfel de suferinte morale care sa necesite o asemenea reparatie pecuniara si retinand si atitudinea reclamantului ca un element determinant in producerea conflictului  la data de 24 iulie 2010.
Se mai invedereaza imprejurarea ca existenta prejudiciului care sa justifice acordarea daunelor morale de 5000 de lei decurge din savarsirea faptelor de agresiune care au fost dovedite in fata organelor de urmarire penala si care nu mai susnt susceptibile de a mai fi analizate pe cale civila.
S-a mai aratat ca existenta faptei ilicite a fost dovedita prin probatoriul administrat in fata organelor de urmarire penala, iar existenta raportului de cauzalitate deriva din producerea agesiunii si existenta leziunilor potrivit certificatului medico legal intocmit de serviciul medical de specialitate.
In ceea ce priveste vinovatia paratilor s-a aratat ca Parchetul de pe langa Judecatoria Mangalia a retinut ca numitii B.I. si B.A. se fac vinovati de savarsirea infractiunii de lovire si alte violente, prevazuta si sanctionata de dispozitiile art. 180 alin.2 Cod penal, retinand ca fapta comisa de ceu doi parati intruneste elementele constitutive ale infractiunii, fiindu-le aplicata amenda de 1000 de lei fiecaruia, astfel incat practica judiciara este unanima in a acorda daune morale persoanelor care au fost victimele unor agresiuni.
Prin decizia civila nr. 1273/19 noiembrie 2013, Tribunalul Constanta a admis recursul si a modificat in tot sentinta civila recurata in sensul ca a admis admite in parte actiunea; a obligat paratii catre reclamant la plata sumei de 2000 lei, cu titlul de daune morale; a obligat intimatii catre recurent la plata sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecata - recurs.
Pentru a hotari in acest fel, a retinut Tribunalul ca desi prin Ordonanta Parchetului de pe langa Judecatoria Mangalia  din 9 martie 2012, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitilor B.I. si B.A., pentru infractiunea de lovire si alte violente si aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ de 1000 de lei, precum si neinceperea urmaririi penale pentru infractiunea de talharie, este justificata cererea reclamantului in parte, in ceea ce priveste acordarea daunelor morale.
Prin declaratia martorului audiat in fata instantei de fond si a carui declaratie este consemnata la fila 105 din dosar, s-a relevat faptul ca in altercatia pe care a avut-o cu paratii, reclamantul a fost lovit de acestia, si chiar si atunci cand a fost cazut la pamant i-au aplicat lovituri  cu pumnul in continuare lovituri numitii B.I. si B.A.
Aceste fapte au fost percepute in mod direct de catre martor, fiind prezent la respectivul incident, si a remarcat faptul ca anterior altercatiei reclamantul avea bratara din aur marca VERSACE la mana, si care i-a fost smulsa de catre cei doi parati.
De asemenea, martorii audiati in cursul urmaririi penale, fiind prezenti in localul BIBI Bistro din Vama Veche, judetul Constanta, au confirmat faptul ca cei doi invinuiti l-au lovit pe reclamantul C.A., in dimineata zilei de  24 iulie 2010.
In urma agresiunii fizice cauzata reclamantului, i-s fost eliberat certificatul de constatarea medico legala, eliberat de Serviciul de Medicina Legala, in care s-a specificat faptul ca prezinta leziuni de violenta ce au putut fi produse prin lovire cu un corp dur, ce necesita 8-9 zile de ingrijiri medicale.
Aceste aspecte au fost relevate si in considerentele sentintei penale nr. 231 din 28 iulie 2011, pronuntata de Judecatoria Mangalia, in dosarul penal nr. 1756/254/2011, prin care a fost admisa plangerea impotriva rezolutiei procurorului  nr. 107/II2 din 21 aprilie 2011 si desfiintata ordonanta atacata cu trimiterea cauzei la Parchetul de pe langa Judecatoria Mangalia in vederea redeschiderii urmaririi penale.
Prejudiciul, ca element al raspunderii civile delictuale, reglementata de dispozitiile de drept comun in materie, respectiv art. 998-999 Cod civil, consta crearea unor consecintele negative morale suferite de o persoana, ca urmare a faptei ilicite, savarsita de catre o alta persoana, iar atingerea adusa dreptului sau interesului legitim al unei persoane determina exercitarea  unui drept la reparatie morala, in eventualitatea in care un asemenea prejudiciu a fost produs.
          In doctrina de specialitate s-a aratat ca respectivele daune morale pot fi acordate, in ipoteza in care se incalca valorile ocrotite de legea fundamentala  privind, demnitatea, onoarea, prestigiu profesional si alte valori asemanatoare.
           Pe de alta parte, desi este real ca stabilirea cuantumului despagubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial presupune o anumita aproximare, instanta trebuie sa aiba la pronuntarea hotararii judecatoresti de condamnare civila, criterii de apreciere, precum: consecintele negative suferite de cel in cauza pe plan fizic si emotional, importanta valorilor morale lezate, masura in care acestea au fost afectate, consecintele vatamarii produse acestuia si familiei sale.
In cauza, desi in dosarul penal s-a dispus neinceperea urmaririi penale pentru fapta de lovire si alte violente, sunt intrunite conditiile prevazute de dispozitiile art. 998, 999 Cod civil, privind raspunderea civila delictuala, cu consecinta obligarii paratilor la plata in solidar daunelor morale de 2000 de lei.
Pe cale de consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 304 pct.9 C.proc.civ. a fost admis recursul formulat de reclamantul C.A., impotriva sentintei civile nr.718/14.03.2013, pronuntata de Judecatoria Mangalia, in dosarul civil nr.5498/254/2010, in contradictoriu cu paratii B.A si B.I. in sensul admiterii in parte a actiunii privind plata daunelor morale de catre paratii in cuantumul mai sus aratat.