Drept civil. Drepturi reale. Uzucapiune formulata de catre unul dintre mostenitori in contradictoriu cu unitatea administrativ teritoriala si toti ceilalti mostenitori. Modalitatea de intervertire a coposesiei in posesie exclusiva.

Prin sentinta civila nr.2877/6.11.2012, Judecatoria Mangalia a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul C.P. in contradictoriu cu paratii Comuna Tuzla prin primar, SR, CI, RM, RS si DP, precum si cererea reconventionala formulata de parata SR si a constatat ca reclamantul si paratii persoane fizice au dobandit dreptul de proprietate asupra terenului situat in com. Tuzla, jud. Constanta, in suprafata de 2.583,3 mp, ca efect al uzucapiunii.
S-a retinut ca prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Mangalia sub nr.2351/254/2009, reclamantul CP a chemat in judecata pe parata Comuna Tuzla, jud. Constanta, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa constate dobandirea dreptului sau de proprietate asupra terenului situat in intravilanul comunei Tuzla, jud. Constanta, in suprafata de 2585 mp, ca efect al prescriptiei achizitive de 30 de ani si jonctiunea posesiilor.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca in perioada anilor 1956 - 1985 terenul in suprafata de 2585 mp situat in intravilanul comunei Tuzla, a fost detinut de tatal sau CI, decedat la data de 4.03.1985, fiind inregistrat in registrul agricol al comunei Tuzla din perioada anilor 1956- 1963 cu teren intravilan in suprafata de 5000 mp, din care: teren intravilan in suprafata de 3400 mp, 600 mp vii, curte si cladiri 1000 mp. In baza titlului de proprietate nr. 18569/1327 eliberat la data de 7.06.1999, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 2415 mp cu vecinatatile: N-Lot 1541, E-Ds 1323, S-Lot 1543, V-190/21, iar dupa anul 1985 reclamantul a continuat sa aiba posesia terenului in suprafata de 2585 mp, situat in continuarea terenului reconstituit in baza Legii nr.18/1991, fiind ingradit incepand cu anul 1956, iar semnele de hotar nu s-au modificat pe parcursul anilor.
A aratat reclamantul ca pe parcursul anilor s-au achitat taxele si impozitele aferente terenului, iar dupa anul 1985 s-a comportat ca un adevarat proprietar, fiind cunoscut in comunitate ca proprietarul de drept al terenului in suprafata de 2585 mp. Din anul 1956 tatal sau a stapanit imobilul in litigiu, iar dupa anul 1985 a exercitat exclusiv asupra bunului o posesie continua, publica, netulburata, neintrerupta si sub nume de proprietar.
        In drept, au fost invocate dispozitiile art.1846, 1847, 1860, 1890 Cod civil.
        Parata Comuna Tuzla prin Primar, legal citata, a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii formulata de reclamant, avand in vedere ca imobilul teren in suprafata de 2.585 mp a fost ocupat, dar nu au fost achitate taxele si impozitele aferente pentru defunctul CPI, asa cum rezulta din evidentele Primariei comunei Tuzla. S-a mai aratat ca in anul 1986, in urma lucrarilor de cadastru general, in tarlaua 118 parcela 1541 figureaza numitul CP cu teren intravilan in suprafata de 2.533 mp, iar in tarlaua 118 parcela 1542 figureaza numitul CPI cu suprafata de 2.415 mp teren intravilan pe care au fost edificate constructii. In lucrarea de cadastru, tarlaua 118, figureaza inregistrata parcela 1543 ca teren CAP, teren dat in folosinta autorului CPI, teren solicitat de CP in prezenta cauza. Intrucat actiunea a fost introdusa de un singur mostenitor, iar in realitate sunt 4 mostenitori, respectiv CP, CI, RO si SR, a solicitat respingerea actiunii formulata de reclamant.
Parata nu a indicat nici un temei de drept.
La data de 15.09.2009 reclamantul a solicitat citarea in cauza, in calitate de parati, a numitilor R.O., S. R. si C.I.
In sedinta publica din data de 16.03.2010, la solicitarea aparatorului paratei S.R., instanta a dispus introducerea in cauza, in calitate de parati, a mostenitorilor defunctei R.O., respectiv R.M., R.S. si D.P.
Parata S.R., legal citata, a formulat intampinare si cerere reconventionala, prin care a solicitat admiterea in parte a actiunii formulata de reclamant si constatarea dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 2585 mp situat in intravilanul comunei Tuzla in patrimoniul atat al reclamantului, cat si al paratei S.R. si a celorlalti parati, persoane fizice.     
Prin sentinta civila nr.930 din 29.03.2011 a Judecatoriei Mangalia, s-a admis actiunea si s-a constatat ca reclamantul a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 2.583,3 mp situat in comuna Tuzla, jud. Constanta, avand ca vecinatati la nord - C.P. si teren proprietate privata a comunei Tuzla, la est - strada Recoltei, la sud - Giurgiucanu si la vest - drum de exploatare.
Prin decizia civila nr.92 din 24.01.2012 a Tribunalului Constanta - Sectia I civila, s-a admis recursul declarat de parata S.R.impotriva acestei hotarari, s-a casat sentinta atacata, pe considerentul ca prima instanta nu a  analizat cererea reconventionala formulata de parata S.R. si nu s-a pronuntat asupra acesteia, si s-a trimis cauza spre rejudecare primei instante, dosarul fiind inregistrat, ca urmare a admiterii cererii de abtinere formulata de presedintele completului initial investit, sub nr. 2351/254/2009*.
Din oficiu, in baza rolului activ reglementat de art.129 alin.5 din Codul de procedura civila, instanta a dispus atasarea dosarului civil nr.808/2006 (avand numar unic ECRIS 217/251/2006) al Judecatoriei Mangalia; totodata, in sedinta publica din 18.10.2012 a apreciat ca, fata de dispozitiile art.315 alin.2 din Codul de procedura civila si de motivul pentru care s-a dispus casarea sentintei pronuntate la prima judecata in fond a cauzei, probele administrate in primul ciclu procesual raman castigate si nu se impune readministrarea acestora.
In rejudecare, instanta de fond a retinut ca in perioada anilor 1956 - 1985, autorul partilor, Caragea P. Ion, a detinut un teren in suprafata de 5.000 mp situat in intravilanul comunei Tuzla, fiind inregistrat in registrul agricol al localitatii cu aceasta suprafata, insa, peste drum de acest teren, autorul partilor a mai detinut un teren in suprafata de 1.800 mp, asa cum rezulta din raspunsul reclamantului la intrebarea nr.5 din interogatoriul propus de parata S.R. si din raspunsul paratilor C.I., R.S., D.P si R.M. la intrebarea nr.4 din interogatoriul propus de parata S.R.
La data de 04.03.1985, a decedat autorul C.P.I., mostenitorii acestuia fiind reclamantul C.P., in calitate de fiu, parata S.R, in calitate de nepoata de fiu predecedat si C.M., in calitate de fiu postdecedat, alti doi copii, respectiv C.I. I. si R.O. renuntand la succesiunea defunctului potrivit certificatului de mostenitor nr.1 din 14.01.2005 emis de BNP Ionascu Aurelia.
Cu toate acestea, prin titlul proprietate nr.18569/1327 din 07.06.1999 eliberat de Comisia judeteana Constanta pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe numele mostenitorilor defunctului C.P.I., respectiv C.P., C.I., R.O. si S.R., acestora din urma li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul in suprafata de 2.415 mp situat in intravilanul comunei Tuzla, avand ca vecinatati la nord - Lot 1541, la est - Ds 1323, la sud - Lot 1543 si la vest - De 190/21, ceea ce demonstreaza ca, desi au renuntat la succesiunea defunctului, paratii C.I. si R.O. si-au manifestat din nou dreptul de optiune succesorala in modalitatea reglementata de legea speciala.
Ulterior, in urma partajului voluntar realizat intre cei patru beneficiari ai dreptului de proprietate, prin contractul de partaj autentificat sub nr.114 din data de 12.04.2001 de BNP Ionascu Aurelia, terenul in suprafata de 2.415 mp i-a revenit reclamantului C.P.
La data de 08.12.2003 a decedat si R.O., mostenitorii acesteia fiind paratii R.S., D.P. si R.M., in calitate de copii, asa cum reiese din certificatul de mostenitor nr.14 din 08.05.2004 emis de BNP Spinu Florica Elena.
Prin intampinare, comuna Tuzla a precizat ca, incepand cu anul 1986, terenul care face obiectul cauzei este inscris in evidente pe numele reclamantului C.P., fara a fi achitate taxele si impozitele pentru acesta, iar din examinarea raportului de expertiza tehnica imobiliara intocmit de expert Bescuca Dumitru (filele 68 - 71 din dosarul civil nr.2351/254/2009), instanta a retinut ca terenul este situat in comuna Tuzla, str. Recoltei, jud. Constanta si are ca vecinatati la nord - C.P. si teren proprietate privata a comunei Tuzla pe o lungime de 73,62 m, la est - strada Recoltei pe o lungime de 35 m, la sud - Giurgiucanu Elena pe o lungime de 74 m si la vest - drum de exploatare pe o lungime de 35 m, martorii audiati in cauza declarand ca acest teren se afla in continuarea celui detinut de reclamantul C.P., care este aferent casei batranesti.
Desi martorii Stoica Ion si Stoica Ilie au afirmat ca, dupa decesul parintilor reclamantului, acesta din urma a folosit in mod exclusiv terenul mentionat anterior, martorii au sustinut ca, dimpotriva, terenul a fost lucrat de paratii C.I. si R.S. pana in urma cu circa 2 - 3 ani si ca, abia de atunci, a fost folosit de catre reclamant; totodata, martorii au mai declarat ca, pe acest teren se afla mai multi pomi fructiferi, care au fost plantati insa de catre autorul comun al partilor, iar T.I. a precizat ca pe teren se afla o cultura de vita de vie, care este intretinuta de catre paratul R.S.
Prin declaratiile autentificate sub nr.574 din 21.09.2010 si, respectiv, sub nr.587, nr.588 si nr.589 din 23.09.2010, toate de BNP Diana Manea - Vechiu, paratii C.I., R.S., D.P. si R.M. au declarat in fata notarului public ca, inca din anul 1970, reclamantul a muncit si folosit in exclusivitate terenul, intrucat a locuit si a gospodarit impreuna cu parintii si ca, dupa decesul acestora, a continuat sa foloseasca terenul in litigiu, insa instanta a apreciat ca declaratiile acestora nu corespund realitatii din moment ce martorii au afirmat ca, pana la decesul autorului comun, C.P.I., terenul a fost folosit de acesta si, dupa acea data, de catre paratii C.I. si R.S., iar acestia din urma au promovat o actiune care a facut obiectul dosarului civil nr.808/2006 si care a fost respinsa in mod irevocabil, prin care au solicitat instantei sa constate ca ei au dobandit dreptul de proprietate asupra aceluiasi teren.
Dimpotriva, desi au negat existenta unei intelegeri exprese cu privire la impartirea terenului in suprafata de 2.583,3 mp situat in com. Tuzla, str. Recoltei, jud. Constanta, asa cum procedasera si cu privire la terenul in suprafata de 2.415 mp dobandit in temeiul titlului proprietate nr.18569/1327 din 07.06.1999 eliberat de Comisia judeteana Constanta pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, reclamantul C.P. (prin raspunsul la intrebarea nr.6) si paratii C.I., R.S. si R.M. (prin raspunsurile la intrebarea nr.5) au recunoscut, la interogatoriul propus de parata S.R., ca au hotarat sa imparta frateste bunurile care au apartinut defunctului C.P.I; or, este indiscutabil ca terenul in suprafata de 2.583,3 mp situat in com. Tuzla, str. Recoltei, jud. Constanta, a apartinut tot defunctului autor comun, iar imposibilitatea impartirii pana in prezent poate fi explicata prin lipsa unui titlu de proprietate cu privire la acesta, asa cum a recunoscut de altfel si paratul Rezeanu Stefan la intrebarea nr.6 din interogatoriu.
Art.  1837 din Codul civil, in vigoare la momentul investirii instantei si aplicabil in temeiul art.82 din Legea nr.71/2011, prevede ca "prescriptia este un mijloc de a dobandi proprietatea (_) sub conditiile determinate prin aceasta lege", iar potrivit art.1847 din acelasi act normativ, "ca sa se poata prescrie, se cere o posesiune continua, netulburata, publica si sub nume de proprietar (_)".
Potrivit dispozitiilor art.1890 din Codul civil, "toate actiunile atat reale, cat si personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile si pentru care n-a defipt un termen de prescriptie, se vor prescrie prin treizeci de ani fara ca cel ce invoca aceasta prescriptie sa fie obligat a produce vreun titlu si fara sa i se poata opune reaua-credinta".
Dispozitiile legale susmentionate reglementeaza prescriptia achizitiva sau uzucapiunea ca mod de dobandire a dreptului de proprietate, prin exercitarea unei posesii utile asupra unui imobil in timpul fixat de lege. Posesia, ca si conditie esentiala a uzucapiunii, este definita ca fiind stapanirea de fapt a unui bun in astfel de conditii incat, din punct de vedere al conduitei posesorului, apare ca o exteriorizare a atributelor unui drept real, iar pentru a-si produce efectele prevazute de lege este necesara nu numai existenta elementelor sale constitutive, ci si intrunirea anumitor calitati de natura sa o caracterizeze ca fiind o posesie utila.
Din interpretarea per a contrario a disp. art.1847 din Codul civil, se pot desprinde viciile posesiei, a caror incidenta ar impiedica intervenirea uzucapiunii, si anume: discontinuitatea, violenta, clandestinitatea si echivocul. Posesia este discontinua cand posesorul o exercita neregulat, adica cu intermitente anormale; este tulburata atunci cand posesorul actual a dobandit-o prin violenta; este clandestina cand posesorul actual o exercita pe ascuns de adversarul sau, astfel incat acesta nu este in masura sa o cunoasca si este echivoca in situatia in care nu este sigura nici existenta, dar nici lipsa elementului psihologic, respectiv vointa posesorului de a se comporta cu privire la bun ca un proprietar.
Totodata, art.1860 din Codul civil, care reglementeaza jonctiunea posesiilor, prevede ca "orice posesor posterior are facultatea spre a putea opune prescriptia, sa uneasca posesiunea sa cu posesiunea autorului sau".
In cauza, instanta a constatat ca, pana la decesul sau, survenit la data de 04.03.1985, autorul comun al partilor C.P.I., a exercitat o posesie utila asupra terenului in suprafata de 5.000 mp situat in intravilanul comunei Tuzla, care includea si terenul in suprafata de 2.585,3 mp ce face obiectul prezentei cereri, iar dupa decesul sau, acest din urma teren a fost folosit, potrivit destinatiei sale, fie de catre paratii C.I. si R.S., asa cum au afirmat martorii si cei doi parati insisi in cuprinsul cererii introductive care a facut obiectul dosarului civil nr.808/2006 al Judecatoriei Mangalia, fie de catre reclamantul C.P., dupa cum reiese din declaratiile acelorasi doi martori, care au precizat insa ca reclamantul a folosit terenul doar de circa 2 - 3 ani, dar si din declaratiile martorilor Stoica Ion si Stoica Ilie, fara ca vreunul dintre posesori sa fi achitat taxele si impozitele aferente.
In acest context, instanta a apreciat ca, fata de sustinerile paratei comuna Tuzla, in sensul ca mostenitorii defunctului C.P.I. nu au achitat taxele si impozitele pentru teren, nu se poate retine cu certitudine ca sumele achitate de parata S.R. si mentionate in chitantele depuse de aceasta la dosar (filele 108 - 114 din dosarul civil nr.2351/254/2009) ar reprezenta impozite aferente tocmai terenului in litigiu. Pe de alta parte, insa, imprejurarea ca nu ar fi fost achitate taxele si impozitele nu prezinta relevanta si nu poate conduce, prin ea insasi, la respingerea actiunii, cata vreme prescriptia achizitiva, ca mod de dobandire a dreptului de proprietate asupra unui imobil, se fundamenteaza pe faptul posesiei, definita, asa cum instanta a aratat anterior, ca fiind stapanirea de fapt a unui bun in astfel de conditii incat, din punctul de vedere al conduitei posesorului, apare ca o exteriorizare a atributelor unui drept real, iar caracterul public al posesiei rezulta nu numai din faptul inscrierii in evidentele agricole si al achitarii impozitelor, ci si din stapanirea efectiva a bunului si folosirea acestuia potrivit destinatiei sale; or, autorul comun al partilor, C.P.I. si, ulterior, mostenitorii acestuia au fost inscrisi in evidente cu terenul in suprafata de 2.583,3 mp si l-au folosit potrivit destinatiei sale, fara nicio opreliste din partea vreunei persoane, inclusiv din partea vreunui reprezentant al autoritatii publice locale.
Din alta perspectiva, sustinerile reclamantului in sensul ca a inlaturat viciul echivocitatii posesiei, care caracterizeaza situatia mostenitorilor unei persoane, prin acte din care rezulta intentia sa ferma de a se comporta ca un proprietar exclusiv, respectiv a stapanit terenul in suprafata de 2.585,3 mp prin jonctiunea posesiilor si a plantat pe acest teren pomi fructiferi, pe care i-a folosit in interesul sau propriu, producandu-se astfel o intervertire a posesiei comune in posesie exclusiva, nu au fost retinute din moment ce, potrivit martorilor, pomii fructiferi care se afla pe acest teren au fost plantati de autorul comun al partilor, defunctul C.P.I., terenul a fost folosit atat de catre reclamant cat si de catre paratii C.I. si R.S., care au si promovat o actiune distincta prin care au solicitat instantei sa constate ca ei au dobandit dreptul de proprietate asupra aceluiasi teren, iar, la interogatoriul propus de parata S.R., reclamantul C.P. si paratii au recunoscut ca au hotarat sa imparta frateste bunurile care au apartinut defunctului, confirmand existenta unei intelegeri intre mostenitori sub acest aspect.
Prin urmare, instanta a apreciat ca atat reclamantul, cat si paratii, in calitatea lor de mostenitori ai defunctului C.P.I., sunt indreptati sa solicite constatarea dobandirii dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 2.583,3 mp situat in comuna Tuzla, str. Recoltei, jud. Constanta, ca efect al uzucapiunii de lunga durata si prin jonctiunea posesiilor, cererea reconventionala formulata de parata S.R fiind intemeiata din acest punct de vedere.
Impotriva acestei hotarari, reclamantul a declarat in termen legal recurs.
In motivarea cererii de recurs, a sustinut ca solutia instantei de fond este in totala contradictie cu ansamblul probator administrat in cauza.
Raspunsurile date de paratii C.I., R.S., R.M., D.P. si reclamantul C.P. la interogatoriu, nu au legatura cu viciul echivocitatii posesiei, intrucat vizeaza aspectul partajului voluntar intervenit intre parti la data de 12.04.2001, iar in ceea ce priveste terenul in cauza raspunsurile au evidentiat inexistenta unei intelegeri scrise sau verbale cu privire la posesie, C.I. si R.S. declarand ca veneau mai mult in vizita si ajutau cand aveau timp. Chiar si parata S.R. a recunoscut la intrebarea nr.2 la interogatoriu, ca incepand cu anul 1985 nu a exercitat nicio posesie asupra terenului de 2.585 mp.
In mod gresit prima instanta a inlaturat declaratiile notariale ale paratilor R.S., C.I., R.M. si D.P., in care au aratat ca, incepand cu anul 1970, reclamantul a folosit si muncit terenul in suprafata de 2.585 mp, intrucat acesta s-a gospodarit cu parintii sai, locuind in acelasi imobil.  
La aceeasi concluzie conduc si continutul adeverintelor emise de Primaria comunei Tuzla, dar si declaratiile de martori.
Cand unul dintre mostenitori stapaneste exclusiv, sub nume de proprietar, un bun succesoral, in conditiile unei posesii utile, el poate dobandi prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra acelui bun. Reclamantul a posedat suprafata de 2.585 mp prin jonctiunea posesiilor, producandu-se o intervertire a posesiei comune in posesie exclusiva.
In drept, a invocat disp. art.3041 C.proc.civ.
Prin decizia civila nr. 1009/01.10.2013, Tribunalul Constanta a admis recursul, a modificat in parte sentinta civila recurata, in sensul ca a admis actiunea principala; a constatat ca reclamantul Caragea Panfil a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 2.583,3 mp, situat in Comuna Tuzla, str. Recoltei, judetul Constanta, avand urmatoarele vecinatati: Nord-Caragea Panfil, teren proprietate privata, pe lungime 73,62 m; la Est-str. Recoltei, pe o lungime de 35 m; la Sud-proprietatea Giurgiucanu Elena, pe lungimea de 74 m si la Vest-drum de exploatare pe lungimea de 35 m, ca efect al uzucapiunii; a respins cererea reconventionala ca nefondata.
Analizand sentinta civila recurata in raport de criticile formulate, tribunalul a retinut urmatoarele:
Prescriptia achizitiva (uzucapiunea) este modul de dobandire a proprietatii sau a altor drepturi reale prin exercitarea posesiei asupra unui bun in conditiile prevazute de lege. Pentru a i se recunoaste posesiei efectul sau constitutiv de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, legea cere indeplinirea cumulativa a doua conditii:
-    termenul neintrerupt de cel putin 30 de ani in care posesia sa fi fost exercitata;
- caracterul util al posesiei, in sensul ca aceasta sa nu fi fost afectata de vreunul din viciile discontinuitatii, violentei, clandestinitatii sau echivocului.
Aceste conditii se desprind din dispozitiile legale care reglementeaza prescriptia achizitiva, respectiv :
Art.1846 C. civ. - Orice prescriptie este fondata pe faptul posesiunii. Posesiunea este detinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitata, una sau alta, de noi insine sau de altul in numele nostru.
     Art.1847 C. civ. - Ca sa se poate prescrie, se cere o posesiune continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar, dupa cum se explica in urmatoarele articole.
     Art.1890 C. civ. - Toate actiunile atat reale cat si personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile si pentru care n-a defipt un termen de prescriptie, se vor prescrie prin treizeci de ani, fara ca cel ce invoca aceasta prescriptie sa fie obligat a produce vreun titlu si fara sa i se poata opune reaua-credinta.
De asemenea, in ceea ce priveste posesia, existenta acesteia se constata prin intrunirea de catre aceeasi persoana a celor doua elemente care o compun: elementul material - corpus (care presupune contactul direct cu lucrul posedat, concretizat in acte materiale de stapanire) si elementul intentional sau psihologic - animus rem sibi habendi (care consta in intentia de a stapani lucrul pentru sine, ca un adevarat titular al dreptului de proprietate sau al altui drept real).
Legea recunoaste dreptul actualului posesor de a uni posesia sa cu cea a autorului sau, putand astfel sa solicite recunoasterea dreptului sau de proprietate prin efectul jonctiunii posesiilor, daca perioadele cumulate ale celor doua posesii ating termenul de 30 de ani. In acest sens, art.1860 C. civ. prevede ca orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescriptia, sa uneasca posesiunea sa cu posesiunea autorului sau, fiind necesar asadar a fi indeplinite urmatoarele conditii:
- in discutie sa fie o posesie propriu-zisa, iar nu o detentie precara;
- posesorul actual sa fi dobandit bunul in temeiul unui raport juridic de la autorul cu a carui posesie vrea sa-si uneasca propria-i posesie, iar nu pe cai de fapt.
De asemenea, posesia utila poate rezulta si din intervertirea precaritatii in sensul art.1858 C.civ., atunci cand un mostenitor, stapanind un bun succesoral aflat in indiviziune, deci in coproprietate, printr-o manifestare exterioara a sa a demonstrat ca a inteles sa transforme posesia din comuna in exclusiva, adica s-a produs o intervertire in fapt a posesiei.
In speta, trebuie observat ca, in ceea ce priveste regimul juridic al terenului ce face obiectul cauzei de fata si aptitudinea de a face obiectul unei uzucapiuni, intr-o alta cauza similara ce a facut obiectul dosarului nr.217/254/2006, parti fiind reclamanti - C.I.I. si R.S. si parati-Comuna Tuzla si Consiliul local Tuzla, prin sentinta civila 620/C/2006 a Judecatoriei Mangalia, irevocabila prin decizia Tribunalului Constanta nr.872/27.09.2007, actiunea in uzucapiune a fost respinsa retinandu-se ca terenul ce a apartinut lui C.P.I. a fost preluat de CAP, iar reclamantii si autorul lor au efectuat acte materiale de stapanire a bunului cu ingaduinta proprietarului, respectiv a statului, care dupa preluare le-a permis sa-l foloseasca in continuare, pentru el.
In cauza de fata insa, instanta de fond a admis actiunea retinand ca autorul C.P.I. si mostenitorii sai, persoanele fizice din prezenta cauza, au exercitat o posesie utila asupra aceluiasi teren, in termenul de 30 de ani prescris de lege, iar parata Comuna Tuzla prin primar nu a declarat recurs. In cauza, a declarat recurs doar reclamantul, fata de care actiunea fusese admisa, care a criticat hotararea primei instante sub aspectul constatarii dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii pentru toti mostenitorii autorului C.P.I., pretinzand ca posesia autorului a fost continuata numai de el, in mod exclusiv.
Potrivit disp. art.315 alin.3 rap. la art.296 C.proc.civ., la judecarea recursului, recurentului nu i se poate crea in propria cale de atac o situatie mai grea decat aceea din hotararea atacata.
In consecinta, acestea fiind limitele investirii, tribunalul trebuie sa cerceteze doar daca posesia reclamantului a fost una exclusiva sau, dimpotriva, toti mostenitorii au posedat impreuna, astfel cum a hotarat instanta de fond.
Contrar celor retinute de prima instanta, raspunsurile la interogatoriu ale paratilor persoane fizice si declaratiile notariale depuse la dosar, confirma sustinerile reclamantului. Astfel, parata S.R. a declarat ca ea nu a exercitat nicio posesie asupra terenului in suprafata de 2.585 mp, pretinzand ca terenul a fost muncit de C.I. si R.O., apoi de R.S. Aceste sustineri au fost insa contrazise de raspunsurile la interogatoriu ale paratilor R.M. si D.P., care au declarat ca R.S. si R.O. veneau doar ca sa-l ajute din cand in cand pe reclamant si ca nu a existat nicio conventie privind impartirea intre parti a terenului in litigiu. Insisi R.S. si C.I. au aratat ca nu s-a discutat impartirea acestui teren intre parti, iar ei veneau la reclamant in vizita, uneori sa-l ajute si pentru a lua iarba.
Aceste afirmatii au fost precedate de declaratiile notariale autentificate sub nr.574/21.09.2020, nr.588/23.9.2010, nr.589/23.09.2010 si nr.587/ 23.09.2010, prin care C.I., R.S., R.M. si D.P., prin care au sustinut ca, incepand cu anul 1970, C.P.  a folosit si muncit terenul de 2.585 mp impreuna cu parintii sai, cu care a gospodarit, iar dupa decesul tatalui in anul 1985, a folosit in exclusivitate acest teren.
Martorii, persoane in varsta si locuitori ai comunei din anii 1964-1970, au relatat ca langa casa batraneasca se afla un teren de aproximativ 2.500 mp, pe care se afla vita-de-vie, pomi fructiferi si care este cultivat. Dupa decesul parintilor, reclamantul a fost singurul care s-a ocupat constant de ingrijirea si cultivarea acestui teren. Martorii au declarat ca ii cunosc si pe ceilalti parati persoane fizice, insa acestia nu s-au ocupat de terenul in litigiu, ci de alte suprafete de teren pe care le detin in localitate.
Si din adresa emisa de Primaria comunei Tuzla nr.29/25.01.2011, rezulta ca terenul in litigiu a fost detinut si folosit ca lot de gradina numai de catre numitul C.P..
Simpla formulare a unei cereri de chemare in judecata in anul 2006 de catre C.I. si R.S., prin care au pretins ca au ingradit si folosit in mod exclusiv terenul in suprafata de 2.500 mp, nu poate avea decat valoarea unei simple sustineri, neprobate, cu atat mai mult cu cat acea actiune a fost respinsa ca nefondata, iar in prezenta cauza acesti parati au avut o atitudine procesuala contrara, recunoscand ca nu au exercitat nicio posesie asupra terenului in cauza.
In consecinta, pentru considerentele de fapt si de drept expuse, constatand ca in mod gresit prima instanta a retinut, din coroborarea probelor administrate, ca reclamantul si paratii persoane fizice au exercitat impreuna o posesie utila, apta sa conduca la dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, in temeiul art.312 rap. la art.3041 C.proc.civ. 1865 tribunalul a admis recursul si a modificat in parte sentinta civila recurata, in sensul ca a admis cererea principala si va respinge ca nefondata cererea reconventionala.