Sechestru asigurator. Inexistenta conditiei exigibilitatii creantei rezultate din antecontractul de vanzare-cumparare.

      Simpla expirare a termenului stabilit de parti in vederea incheierii contractului de vanzare-cumparare propriu-zis nu a dus in mod automat la activarea clauzei penale inserate in antecontract, pentru ca intr-o atare situatie reclamantul nu ar mai fi avut nici un interes sa introduca actiune impotriva paratului, ci ar fi putut trece direct la executarea silita, in baza antecontractului. Atata timp cat nu s-a stabilit de catre o instanta de judecata, printr-o hotarare definitiva, ca paratul se afla in culpa pentru neincheierea contractului de vanzare-cumparare ?i ca, astfel, datoreaza reclamantilor restituirea dublului avansului primit, conform clauzei inserate in antecontract, nu se poate vorbi de existenta unei creante exigibile a acestora impotriva paratului.

      Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta, reclamantii D.P. si D.N. au solicitat instan?ei, in contradictoriu cu paratul P.V., si dispuna instituirea sechestrului asigurator asupra imobilului teren proprietatea acestuia in suprafata de 2.500 mp, situat in Comuna Valu lui Traian, jud. Constanta. S-a mai solicitat, de asemenea, obligarea executorului judecatoresc sa aduca la indeplinire masura instituirii sechestrului si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca in temeiul antecontractului autentificat sub nr. 3289/19.09.2008, paratul s-a obligat sa le vanda un teren in suprafata de 800 mp, pentru care reclamantii au platit un avans total de 15.000 euro. S-a mai aratat ca prin aceeasi conventie partile au convenit ca, in cazul in care contractul de vanzare-cumparare nu se incheie pana la data de 01.04.2009 din culpa paratului (promitent vanzator), acesta va achita de doua ori suma primita. Deoarece acest contract nu s-a incheiat in termenul convenit, reclamantii s-au adresat Judecatoriei Constanta cu o cerere prin care au solicitat obligarea paratului la plata sumei de 30.000 euro, apreciind ca vinovatia pentru neincheierea contractului ii apartine paratului. Cererea face obiectul dosarului civil nr. 14620/212/2010 aflat pe rolul Judecatoriei Constanta.
In raport de aceasta situatie de fapt, apreciind ca sunt intrunite conditiile prevazute de art.591 alin. (1) C. proc. civ., reclamantii au introdus ulterior prezenta cerere de instituire a sechestrului asigurator.
Prin incheierea de sedinta nr.245/CC/08.12.2010 instanta a respins actiunea reclamantilor, ca nefondata.
Pentru a hotari in acest fel, a retinut instanta de fond ca reclamantii au facut in cauza numai dovada intentarii unei actiuni impotriva aceluiasi parat in vederea realizarii unei creantei in cuantum de 30.000 lei. Legea cere insa ca la momentul solicitarii instituirii sechestrului asigurator, creditorul sa detina o creanta exigibila impotriva debitorului, conditie care nu se desprinde din probele administrate in cauza. Mai precis, existenta si exigibilitatea creantei solicitate se afla la acest moment sub semnul intrebarii, deoarece sunt conditionate de stabilirea pe cale judiciara a culpei paratului pentru neincheierea contractului de vanzare-cumparare la termenul convenit in antecontractul incheiat intre parti.
      Pentru a putea aprecia asupra caracterului cert al creantei pretinse de petent, este necesar sa se stabileasca faptul ca pentru neincheierea contractului de vanzare-cumparare, la care s-au obligat partile prin antecontractul invocat, este vinovat exclusiv paratul in calitate de promitent vanzator.
Cum aceasta chestiune de fapt (culpa promitentului vanzator) face obiectul litigiului declansat ca urmare a cererii principale introduse de reclamanti (dosar nr. 14620/212/2010 aflat pe rolul Judecatoriei Constanta), pana la solutionarea acestui litigiu, sustinerea reclamantilor in sensul ca ar detine impotriva debitorului lor o creanta certa si exigibila este neintemeiata.
Impotriva acestei incheieri, in termen legal, au declarat recurs reclamantii, criticand-o pentru nelegalitate.
Au sustinut recurentii ca, in cauza, s-a facut dovada caracterului exigibil al creantei, ca un atare caracter rezulta din faptul ca actul in forma autentica nu a putut fi perfectat intre parti datorita atitudinii cuplabile a paratului, care nu a fost in masura sa faca dovada indeplinirii obligatiilor pe care si le asumase, anume aceea de a schimba categoria de folosinta a terenului din extravilan in intravilan. Au aratat recurentii ca, in cauza sunt indeplinite si celelalte conditii, respectiv creanta este constatata prin act scris, pe rolul instantelor exista un litigiu ce are ca obiect realizarea creantei creditorului, pe cale de consecinta se impune reformarea incheierii pronuntate, in sensul admiterii cererii asa cum a fost formulata.
Analizand legalitatea incheierii civile recurate, prin prisma criticilor ce i se aduc, tribunalul a retinut urmatoarele:
      Desi recursul nu este intemeiat in drept, dezvoltarea motivelor de recurs permit incadrarea acestuia in temeiurile de modificare ale sentintei civile recurate, prevazute de art.304 pct.9 c.pr.civ.
In temeiul antecontractului autentificat sub nr.3289/19.09.2008, paratul s-a obligat sa le vanda un teren in suprafata de 800 mp, pentru care reclamantii au platit un avans total de 15.000 euro.
Potrivit art.591 alin.(1) C. proc. civ., "creditorul care nu are titlu executoriu, dar a carui creanta este constatata prin act scris si este exigibila, poate solicita infiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului, daca dovedeste ca a intentat actiune. El poate fi obligat la plata unei cautiuni in cuantumul fixat de catre instanta".
      Ori, avand in vedere izvorul sau, antecontractul de vanzare-cumparare incheiat intre parti, nu se poate aprecia ca, in cauza, ne aflam in prezen?a unei creante exigibile, adica a unei creante ajunse la termen.
      Astfel, simpla expirare a termenului stabilit de parti in vederea incheierii contractului de vanzare-cumparare propriu-zis nu a dus in mod automat la activarea clauzei penale inserate in antecontract, pentru ca intr-o atare situatie reclamantul nu ar mai fi avut nici un interes sa introduca actiune impotriva paratului, ci ar fi putut trece direct la executarea silita, in baza antecontractului.
      Atata timp cat nu s-a stabilit de catre o instanta de judecata, printr-o hotarare definitiva, ca paratul se afla in culpa pentru neincheierea contractului de vanzare-cumparare ?i ca, astfel, datoreaza reclamantilor restituirea dublului avansului primit, conform clauzei inserate in antecontract, nu se poate vorbi de existenta unei creante exigibile a acestora impotriva paratului.
      In considerarea argumentelor expuse ?i in temeiul disp.art.312 alin.1 c.pr.civ. recursul a fost respins ca nefondat.

2