Drept civil

14.Stabilire program de vizita al minorului numai pe teritoriul Romaniei. Limitarea exercitarii dreptului parintelui de a avea legaturi personale cu minorul. Interesul superior al copilului. - dec.civila nr.77/19.02.2010.

Prin sentinta civila nr.18588/24.10.2008, pronuntata de Judecatoria Constanta s-a admis cererea reclamantului  G. Z., in contradictoriu cu parata S. S., s-a stabilit in favoarea reclamantului un program de vizitare al minorului cu posibilitatea luarii de la domiciliul paratei : in prima si a treia saptamana  din luna de vineri orele 16.00 pana duminica orele 16.00;  30 de zile in perioada 15 iulie - 15 august din care o saptamana in Turcia pentru a pastra legatura cu familia largita  si  10 zile in perioada 15 - 25 decembrie, s-a admis cererea reconventionala si s-a dispus incredintarea minorului spre crestere si educare paratei - reclamante reconventionale si a fost obligat reclamantul - parat reconventional la plata pensiei lunare de intretinere in favoarea minorului in cuantum de 25 % din venitul net incepand cu data formulari cererii  si pana la majoratul acestuia.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca minorul  G.R. este fiul reclamantului, fiind nascut din afara casatoriei (relatia de concubinaj cu parata ), iar minorul  are dreptul de a-si cunoaste rudele si de a intretine relatii personale cu acestea, precum si cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, in masura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior, iar parintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot impiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decat in cazurile in care instanta decide in acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului.
Faptul ca reclamantul este islamist si are idei religioase specifice acestei religii nu este de natura a-l impiedica sa aiba legaturi personale cu fiul sau deoarece aceste lucruri tin de libertatea constiintei, iar aceasta  este garantata si  trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc.
Impotriva acestei sentinte civile a declarat recurs  parata,  criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand in esenta ca hotararea atacata nu cuprinde motivele pe care le-a avut in vedere cand a admis cererea de a fi luat minorul  o saptamana in Turcia si nu sunt motivate in fapt si in drept considerentele avute in vedere cand a admis programul de vizita.
In temeiul art. 282 Cod procedura civila instanta a calificat calea de atac ca fiind apelul.
Examinand legalitatea si temeinicia hotararii civile apelate, prin prisma criticilor formulate, se constata urmatoarele:
Principiul interesului superior al minorului este reglementat  prin dispoz. art.2 alin. 3 din Legea 242/2004 care prevad ca  principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti.
Art. 6 dispune ca respectarea si garantarea drepturilor copilului se realizeaza conform urmatoarelor principii:
   a) respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;
   b) egalitatea sanselor si nediscriminarea;
   c) responsabilizarea parintilor cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti;
In continuare sunt reglementate drepturile copilului, prin art. 14 alin. 1 copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament iar alin. 3 dispune ca parintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot impiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile.
Acelasi drept al copilului de a pastra legatura cu parintii rezulta si din disp. art. 16 alin. 1, respectiv  copilul care a fost separat de ambii parinti sau de unul dintre acestia printr-o masura dispusa in conditiile legii are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
Instanta judecatoreasca, luand in considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, daca exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului.
Toate aceste texte de lege reglementeaza drepturi ale copilului si nu ale parintilor.
Prin urmare, dreptul de a pastra legaturi personale cu parintele caruia nu i-a fost incredintat, fiind un drept reglementat in favoarea copilului, nu poate fi incalcat de nimeni, nici de celalalt parinte si nici de catre bunici.
Rezulta, asadar, ca numai instanta poate limita acest drept si numai pentru motive temeinice.
In aplicarea acestor principii, instanta apreciaza ca dreptul copilului de a avea legaturi personale cu tatal sau nu este incalcat in conditiile exercitarii lui numai pe teritoriul Romaniei, fiind evident ca familia tatalui din Turcia nu reprezinta pentru minor familie extinsa, bunica sa in  prezent fiind decedata.
Legislatia nationala este in acord legislatia comunitara.
In sistemul C.E.D.O., aceste cereri se analizeaza in raport de continutul art.8, conform caruia: "orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale; ingerinta unei autoritati publice in exercitarea acestui drept este admisa doar daca: este prevazuta de lege; indeplineste un scop legitim; este necesara intr-o societate democratica; este proportionala cu scopul urmarit.
Curtea a statuat ca "pentru un parinte si copilul sau, a fi impreuna, reprezinta un element fundamental al vietii familiale".
In cauza O/Regatul Unit, Curtea a afirmat ca: "stingerea oricarui drept parintesc, in materie de vizite, nu se impaca deloc cu notiunile fundamentale ale vietii de familie, nici cu legaturile familiale pe care art.8 al Conventiei tinde sa le protejeze. De fapt, doar ratiuni grave pot justifica refuzul oricarui contact intre copil si parintele sau".
Se poate observa ca, in speta, dreptul reclamantului de a pastra legaturi personale cu minorul nu este interzis, ci doar este limitat, programul de vizita urmand a fi desfasurat doar pe teritoriul Romaniei.
De asemenea, se constata ca perioada de timp in care reclamantul poate avea legaturi personale cu minorul este suficienta in raport de varsta acestuia si preocuparile lui, iar o eventuala restrangere ar putea avea consecinte negative asupra dezvoltarii fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale a copilului.
Prin urmare, reclamantul poate avea legaturi personale cu  minorul conform programului stabilit de instanta de fond, fara posibilitatea  acestuia de a lua copilul in Turcia.