modificare program vizita minor

     Refuzul parintelui divortat caruia nu i-a fost incredintat minorul de a respecta programul de vizita stabilit prin hotarare judecatoreasca, prin neaducerea minorului la domiciliul celuilalt parinte, la sfarsitul programului. Lipsirea parintelui respectiv de posibilitatea de a lua minorul la domiciliul parintelui caruia i-a fost incredintat.

C.fam., art.42 si 44
C.pr.civila, art.296

     Pretinsul comportament necorespunzator al mamei, contrar interesului superior al minorului, nu l-ar fi indreptatit pe parat sa ignore dispozitiile cuprinse in hotararea judecatoreasca prin care minorul fusese incredintat mamei spre crestere si educare. Daca ar fi existat un pericol real pentru dezvoltarea fizica si psihica a minorului, ceea ce nu s-a dovedit in cauza, paratul ar fi avut posibilitatea sa ceara instantei de judecata, chiar pe cale de ordonanta presedintiala, reincredintarea acestuia catre el.
          Facandu-se dovada refuzului fatis al paratului-apelant de a respecta dispozitiile hotararii judecatoresti anterioare, prin mentinerea programului extins de vizita stabilit la momentul incredintarii minorului ar fi prejudiciata in mod grav si iremediabil dezvoltarea emotionala a acestuia, deoarece ar fi in permanenta subiectul disputei dintre parinti si al interventiei organelor de politie, chemate sa restabileasca legalitatea prin readucerea lui in domiciliul mamei, la sfarsitul programului de vizita stabilit in favoarea tatalui.          Prin sentinta civila nr.1787/C/20.07.2009 pronuntata in dosarul nr.346/256/2009, Judecatoria Medgidia a admis actiunea formulata de reclamanta S.M. in contradictoriu cu paratul C.A. si a dispus modificarea programului de vizita in sensul ca paratul va avea legaturi personale cu minorul C.A.A.A., nascut la data de 28.12.2004, numai la domiciliul reclamantei, in prima si a treia sambata din luna, intre orele 10.00-12.00.
         In considerentele hotararii, analizand probele administrate in cauza, instanta de fond a constatat ca reclamanta a facut dovada schimbarii imprejurarilor avute in vedere la pronuntarea sentintei civile nr.10189/6.11.2008 in dosarul nr.15029/301/2008. Astfel, s-a aratat ca, din declaratiile martorilor, din inscrisurile depuse si din raspunsul la interogatoriu al paratului rezulta fara echivoc faptul ca paratul nu a respectat programul de vizita incuviintat prin sentinta civila aratata mai sus, refuzand sa aduca inapoi minorul la locuinta reclamantei, aspect ce reiese si din procesul verbal incheiat la data de 23.01.2009 in dosarul de executare silita nr.11/2009 al BEJ Solomon Nicolae.
S-au avut in vedere recunoasterea paratului prin raspunsul la intrebarea nr.18 din interogatoriu, in sensul ca a dat telefoane in aceasta perioada, spunand ca este plecat cu minorul in mun.Constanta, precum si procesul verbal din data de 24.02.2009 emis in acelasi dosar de executare silita, potrivit caruia paratul a aratat ca nu este de acord cu hotararea judecatoreasca si a refuzat semnarea procesului verbal, astfel incat s-a efectuat executarea silita, executorul judecatoresc incredintand minorul reclamantei, cu sprijinul Gruparii Mobile de jandarmi Constanta.
        Avand in vedere disp.art.42 si 44 C.fam., principiul interesului superior al copilului, precum si faptul ca paratul nu a respectat hotararea judecatoreasca irevocabila in detrimentul interesului minorului, instanta a apreciat ca se impune modificarea programului de vizita stabilit in favoarea paratului in modalitatea ceruta de reclamanta.
         In termen legal, impotriva sentintei civile mentionate mai sus a declarat apel paratul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
         In dezvoltarea motivelor a aratat ca interesul superior al copilului, la care se refera prima instanta, nu poate fi realizat prin vizitarea minorului doar 4 ore/luna, in prezenta mamei si a parintilor acesteia, iar vina sa aparenta, pe care instanta a refuzat sa o cerceteze in profunzime, respingandu-i probele ca tardiv solicitate, nu poate atrage limitarea (pana la interzicere) dreptului sau de a pastra legaturile personale cu minorul, in conditiile in care nu a fost decazut din drepturile parintesti.
        A invederat apelantul ca a fost nevoit sa execute silit hotararea prin care i s-a stabilit programul de vizitare a minorului, ca minorul era subnutrit, speriat si cu stari de anxietate si ca s-a aflat in situatia de  alege intre nerespectarea hotararii judecatoresti si vointa copilului, care a refuzat sa se intoarca la domiciliul bunicului patern la data de 18.01.2009.
         In aceste conditii, a sustinut ca, spre deosebire de intimata-reclamanta, nu a actionat impotriva interesului minorului, astfel ca nu exista nici un motiv pentru interzicerea dreptului de a pastra legaturile personale cu acesta, prin impunerea vizitelor numai la domiciliul mamei, timp de 4 ore pe luna.
         In sustinerea motivelor de apel, a fost depusa Ordonanta de scoatere de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ din data de 05.10.2008, emisa de Parchetul de pe langa Judecatoria Medgidia in dosarul nr.1559/P/2009 (f.20) si s-a cerut administrarea probei testimoniale.
         Prin intampinare, intimata-reclamanta a solicitat respingerea apelului ca nefondat, aratand in motivarea pozitiei sale procesuale ca apelantul nu a respectat nici programul de vizitare astfel cum a fost modificat de catre instantele de judecata.
          In aparare, intimata a depus inscrisuri, reprezentand: adresa nr.1290183/05.03.2010 emisa de Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti, Politia Sectorului 3-Sectia 11, adeverinte medicale, scrisoare medicala.
     Examinand legalitatea si temeinicia sentintei civile atacate prin prisma motivelor de apel si a materialului probator existent la dosarul cauzei, in conformitate cu disp.art.295 alin.1 C.proc.civ.
     Apelantul sustine ca, in masura in care i s-ar fi administrat probele solicitate in fata instantei de fond, ar fi dovedit ca prin comportamentul pe care l-a avut nu a actionat impotriva interesului minorului.
     Ori, desi a avut posibilitatea sa-si administreze probele respective in calea de atac, acesta nu a inteles sa se conformeze dispozitiei instantei de control judiciar de a depune la dosar, in conditiile art.186 alin.1 C.proc.civ., lista cu numele si adresele martorilor si nici nu le-a asigurat prezenta in instanta la termenul stabilit in vederea ascultarii lor, motiv pentru care a fost decazut din dovada cu martori in temeiul art.170 alin.3 C.proc.civ.
     Oricum, aspectele redate in expunerea de motive a cererii de apel si pe care apelantul-parat  a tins a le demonstra prin probele solicitate tin de insasi masura incredintarii minorului, fara a avea vreo legatura cu programul de vizita a acestuia stabilit prin hotarare judecatoreasca, respectiv cu argumentele pentru care instanta de fond a apreciat ca se impune modificarea acestui program.
     Pretinsul comportament necorespunzator al mamei, contrar interesului superior al minorului, nu l-ar fi indreptatit pe parat sa ignore dispozitiile cuprinse in hotararea judecatoreasca prin care minorul fusese incredintat mamei spre crestere si educare. Daca ar fi existat un pericol real pentru dezvoltarea fizica si psihica a minorului, ceea ce nu s-a dovedit in cauza, paratul ar fi avut posibilitatea sa ceara instantei de judecata, chiar pe cale de ordonanta presedintiala, reincredintarea acestuia catre el.
     In conditiile in care, din declaratia martorei A.A.-M., audiata in fata instantei de fond, a rezultat intentia vadita a paratului in timpul executarii silite de a nu inapoia copilul mamei, “cu orice riscuri",   in mod just a apreciat instanta de fond ca se impune restrangerea programului de vizitare stabilit anterior prin hotarare judecatoreasca, prin lipsirea paratului de posibilitatea de a-l lua pe minor de la domiciliul mamei. Aceasta cu atat mai mult cu cat nu s-au adus dovezi in sensul ca lasarea copilului la acel moment in grija mamei  ar fi avut consecinte negative iremediabile pentru lui.
     Nu lipsit de relevanta sub aspectul perseverentei paratului in refuzul de a respecta programul de vizita a minorului stabilit prin hotarare judecatoreasca este si faptul ca, prin Ordonanta de scoatere de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ din data de 05.10.2008, emisa de Parchetul de pe langa Judecatoria Medgidia in dosarul nr.1559/P/2009, i se aplicase pentru fapta prevazuta de art.307 alin.1 C.pen. o sanctiune cu caracter administrativ, constand in amenda in cuantum de 800 lei.
         Totodata, urmare a incidentului din ianuarie 2009, care a determinat-o pe reclamanta sa ceara modificarea programului de vizita, impotriva lui a fost inceputa urmarirea penala pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art.305 lit.c C.pen. si art.307 alin.1 C.pen., asa cum rezulta din adresa nr.1290183/05.03.2010 emisa de Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti, Politia Sectorului 3-Sectia 11.
           Facandu-se dovada refuzului fatis al paratului-apelant de a respecta dispozitiile sentintei civile nr.10189/6.11.2008, prin mentinerea programului extins de vizita stabilit la momentul incredintarii minorului ar fi prejudiciata in mod grav si iremediabil dezvoltarea emotionala a acestuia, deoarece ar fi in permanenta subiectul disputei dintre parinti si al interventiei organelor de politie, chemate sa restabileasca legalitatea prin readucerea lui in domiciliul mamei, la sfarsitul programului de vizita stabilit in favoarea tatalui.
      Este greu de crezut ca, pe viitor, apelantul-parat ar da dovada de buna credinta si ar respecta hotararea judecatoreasca prin care  s-a dat posibilitatea de a-l lua pe minor de la domiciliul mamei, in conditiile in care starea conflictuala dintre parti este mai mult decat evidenta, accentuandu-se odata cu formularea de catre intimata-reclamanta a plangerii penale pentru faptele mentionate mai sus.
     In considerarea argumentelor expuse si in temeiul art.296 C.proc.civ., neexistand motive temeinice pentru reformarea hotararii primei instante in sensul pretins de parat, se va respinge ca nefondat prezentul apel.
      1