Dreptul familiei: Stabilire paternitate - repunere in termenul de formulare a actiunii in stabilirea paternitatii

Dreptul familiei
Stabilire paternitate - repunere in termenul de formulare a actiunii in stabilirea paternitatii ;
Art.56, 59, 61 si 64 Codul familiei

Prin decizia civila 85/06 Noiembrie 2012 pronuntata in dosarul nr. _/202/2010 Tribunalul  Calarasi  In baza art.296 Cod procedura civila a respins apelul declarat de paratul AFE  impotriva sentintei civile nr.571/2011 pronuntata de Judecatoria Calarasi si a obligat  apelantul catre intimata la plata sumei de 806 lei cu titlu de cheltuieli de judecata (onorariu avocat).

Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a avut in vedere urmatoarele :
Prin sentinta civila nr.571/14.12.2011 pronuntata de Judecatoria Calarasi in dosar nr_./202/2010 a fost admisa actiunea formulata de reclamanta NI, in calitate de reprezentant al minorului NDC, impotriva paratului AFE, astfel cum a fost completata, s-a stabilit ca paratul este tatal minorului NDC, nascut la 21.01.2004, s-a incuviintat minorului sa poarte numele paratului, acela de A_, precizandu-se ca aceste modificari vor fi facute la ramanerea definitiva si irevocabila a sentintei, a fost obligat paratul sa plateasca reclamantei, in favoarea minorului DC o pensie lunara de intretinere in cota de ¼ din venitul net lunar realizat de parat, incepand cu data introducerii actiunii - 18.11.2010 si pana la majoratul minorului; paratul a fost obligat sa plateasca reclamantei 820,6 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari in acest sens, prima instanta a retinut ca minorul NDC s-a nascut la 21.01.2004, avand stabilita filiatia doar fata de mama sa.
Pe baza depozitiilor martorilor audiati la propunerea reclamantei, s-a stabilit ca aceasta a intrat intr-o relatie de concubinaj notoriu cu paratul in anul 2000, in anul 2003 a ramas insarcinata, a dorit intreruperea sarcinii dar paratul s-a opus, iar din luna a patra de sarcina paratul a rupt orice relatie cu ea. Ulterior nasterii copilului, paratul, desi nu si-a negat paternitatea, a refuzat recunoasterea data fiind problemele de sanatate ale copilului ce s-a nascut cu handicap.
In temeiul art.56, 59, 61 si 64 Codul familiei, prima instanta a admis actiunea, apreciind-o ca fiind intemeiata, retinand ca paratul, desi citat sa se prezinte la interogatoriu, nu a venit in instanta, imprejurare ce a fost valorificata in sensul dispozitiilor art.225 Cod procedura civila.
In baza art.86 si 94 Codul familiei, paratul a fost obligat sa plateasca o pensie de intretinere pentru minor in proportie de ¼ din venitul net lunar pe care il realizeaza.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul, ce a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr.135/30.11.2011 pronuntata de Tribunalul Calarasi, instanta de apel admitand in acelasi timp cererea de repunere in termenul de introducere a actiunii in stabilirea paternitatii, formulata de reclamanta NI si apreciind, in consecinta, ca actiunea acesteia a fost formulata in termen legal; apelantul a fost obligat sa plateasca intimatei cheltuieli de judecata in suma de 806 lei.
In motivarea deciziei sale, Tribunalul Calarasi a aratat ca in sedinta publica din 02.11.2011 apelantul si-a restrans criticile de apel exclusiv la aceea prin care a invocat prescriptia dreptului material la actiune a reclamantei, iar la 16.11.2011 intimata a solicitat repunerea in termenul de formulare a actiunii. Tribunalul s-a considerat legal investit cu cererea intimatei, apreciind ca in asigurarea dispozitiilor art.6 din CEDO trebuie sa-i fie recunoscuta acesteia posibilitatea de a opune mijloace de aparare in combaterea exceptiei invocate de catre partea adversa.
Prin urmare, in solutionarea caii de atac a apelului, instanta de apel a stabilit ca sunt incidente in cauza prevederile art.60 din Codul familiei si a luat spre examinare cu prioritate cererea formulata de intimata de repunere in termenul de formulare a actiunii.
In analiza acesteia, tribunalul a retinut ca fiind relevanta atitudinea paratului fata de faptul nasterii minorului, respectiv lipsa lui de fermitate, echivocul prin care a creat impresia mamei ca va reveni la ganduri si fapte mai bune, deoarece s-a interesat de soarta copilului, a promis ajutor banesc si sprijin in rezolvarea problemelor medicale ale copilului.
In starea critica determinata de bolile multiple si permanente ale copilului, lipsa banilor, lipsa unui ajutor spiritual, reclamanta a apreciat gesturile paratului ca fiind ale unui om care recunoaste paternitatea, existand posibilitatea ca in final sa-i fie alaturi. Disperarea reclamantei si atitudinea echivoca a paratului au determinat-o pe reclamanta sa formuleze prezenta actiune, introdusa la 18.11.2010. Din depozitiile martorilor rezulta ca si in cursul ultimului an anterior introducerii actiunii, paratul a avut aceeasi atitudine fata de reclamanta si copil.
S-a apreciat ca, chiar daca in cauza nu a existat o convietuire sau intretinere in sensul legii, atitudinea paratului fata de reclamanta a creat acesteia speranta realizarii in viitorul mai apropiat a unei astfel de convietuiri sau intretineri. Chiar daca paratul nu s-a tinut de promisiunile facute sau induse prin atitudinea sa, el a creat in aparenta impresia pentru reclamanta ca este alaturi de ea si copil.
In concluzie, tribunalul a stabilit ca termenul de 1 an prevazut de art.60 Codul familiei pentru promovarea actiunii in stabilirea paternitatii din afara casatoriei nu s-a implinit, deoarece reclamanta fiind internata tot timpul cu copilul prin spitale, paratul a avut in permanenta aceeasi atitudine.
Prin urmare, a fost gasita intemeiata cererea reclamantei de repunere in termenul de formulare a actiunii si a fost apreciat drept nefondat apelul paratului ce a sustinut drept unic motiv exceptia prescriptiei dreptului material al acesteia la actiune.
Impotriva acestei decizii, in termen legal, a declarat recurs apelantul - parat,  criticand-o pentru nelegalitate in considerarea urmatoarelor motive:
- instanta de apel a incuviintat reclamantei sa se judece cu mult dupa implinirea termenului de prescriptie;
- reclamanta nu a formulat cerere de repunere in termenul de prescriptie odata cu cererea de chemare in judecata.
- hotararea instantei de apel a acordat reclamantei mai mult decat aceasta a cerut;
- hotararea de apel este contradictorie.
In drept au fost invocate prevederile art.304 alin.1 pct.7 si 9 Cod procedura civila, recurentul solicitand judecarea cauzei si in lipsa.
La 23.04.2012 intimata a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat, reiterand conditiile de fapt care au stat la baza nasterii prezentului litigiu si precizand ca apelul este o cale devolutiva de atac, astfel incat ea putea formula o cerere de repunere in termen direct in fata acesteia, mai ales avand in vedere ca pe tot parcursul judecatii de fond paratul nu s-a prezentat si nu a formulat nici un fel de aparari.
Intimata a depus la dosar o copie a hotararii privind incadrarea minorului intr-un grad de handicap nr.5../11.07.2011.
Solutionand cauza prin decizia civila nr.824/08.05.2012, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie, a admis recursul declarat de recurentul parat AFE impotriva deciziei civile nr.135/A/30.11.2011, pronuntata de Tribunalul Calarasi, in dosarul nr_./202/2010, in contradictoriu cu intimata reclamanta NI si cu Autoritatea tutelara CALARASI.
A casat decizia recurata si a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeasi instanta - Tribunalul Calarasi.
Pentru a se pronunta astfel, Curtea a retinut ca decizia atacata este criticabila pentru continutul sau contradictoriu, deoarece nu se intelege de ce instanta de apel a mai repus-o pe intimata in termenul legal de 1 an de introducere a actiunii sale, de vreme ce, in urma analizei probatoriului administrat, a concluzionat tot contradictoriu, ca, desi nu a existat convietuire intre parti si intretinere prestata de catre parat, termenul de 1 an prevazut de art.60 din Codul familiei totusi nu s-a implinit deoarece reclamanta a fost tot timpul cu copilul prin spitale, iar paratul prin atitudinea sa, a oferit reclamantei doar speranta unei viitoare convietuiri sau intretineri.
Pe de alta parte, nu rezulta din continutul hotararii pronuntate ca tribunalul ar fi facut aplicarea institutiei juridice a repunerii in termenul de prescriptie reglementata de art.19 din Decretul nr.167/1958 in intregul sau continut, ce ar fi presupus in mod necesar verificarea indeplinirii tuturor conditiilor legale pentru formularea si admiterea unei astfel de cereri - care are totusi un caracter special si exceptional - inclusiv in privinta termenului in care aceasta putea fi facuta (respectiv o luna de la incetarea cauzelor care justifica depasirea termenului de prescriptie).
Daca instanta de apel a acceptat reclamantei, in conditii procedurale discutabile fata de continutul art.294 alin1 Cod proc.civ., investirea sa directa cu cererea de repunere in termenul de introducere actiunii, cu justificarea generala a necesitatii asigurarii respectarii dreptului la aparare, pe taramul art.6 din C.E.D.O.- in conditiile in care formularea unei actiuni in justitie supusa unui termen de prescriptie sau decadere, dupa momentul implinirii acestora, ar fi trebuit sa debuteze chiar cu o astfel de solicitare, independent de pozitia procesuala a partii adverse, dat fiind caracterul imperativ, de ordine publica al termenelor de prescriptie, care abilita si obliga chiar instanta fondului de a verifica respectarea lor - in tot cazul trebuia sa manifeste preocupare pentru verificarea respectarii macar a conditiilor procedurale  impuse de textul de drept material incident cauzei si care guverneaza institutia juridica a carei aplicare s-a solicitat.
Termenul de 1 an prevazut de art.60 din Codul familiei pentru introducerea actiunii in stabilirea paternitatii din afara casatoriei este un termen special de prescriptie al carui curs incepe de la momente diferite dupa distinctiile prevazute de art.60 alin.1, 2 sau 3 din Codul familiei si caruia i se aplica reglementarea de ordin general in materie de prescriptie extinctiva continuta in Decretul nr.167/1958 cu referire la cauzele de suspendare, intrerupere a cursului prescriptiei, precum si institutia repunerii in termen reglementata de art.19 din decret.
Invocarea exceptiei de prescriptie a dreptului la introducerea actiunii in stabilirea paternitatii din afara casatoriei presupune determinarea cu exactitate, la cazul concret, a momentului de inceput a curgerii termenului si, eventual, a momentului sau de implinire, aspecte ce presupun in prealabil stabilirea cu exactitate a situatiei de fapt si a relatiilor in care partile litigante s-au aflat.
Pentru ipoteza unei concluzii in sensul ca termenul de prescriptie de 1 an de zile prevazut de art.60 din Codul familiei era implinit la data introducerii actiunii, recurgerea la institutia repunerii in termen si utilizarea acesteia presupun, de asemenea, stabilirea si verificarea in concret a conditiilor legale si limitative in care aceasta poate fi acordata, doctrina precizand ca o astfel de masura are un caracter exceptional si, dat fiind caracterul imperativ al termenelor de prescriptie, spre a se impiedica eludarea lor, repunerea in termen nu a fost recunoscuta nici in conditii usoare si nici pentru motive de echitate.
In egala masura, in functie de sustinerile si apararile partilor, insotite de un probatoriu adecvat, nu este exclus ca instanta sa retina interventia unor cauze de intrerupere ori suspendare a cursului prescriptiei.
In tot cazul insa, determinarile instantei de judecata trebuie sa fie precise, exacte si corect calificate juridic din punct de vedere al normei legale in care anumite imprejurari de fapt sunt incadrate.
Or, Curtea, investita in prezenta cauza cu cercetarea corectitudinii aplicarii institutiei juridice a prescriptiei extinctive si a celorlalte institutii - specie ale acesteia, nu a putut exercita acest control judiciar dat fiind caracterul contradictoriu al deciziei atacate, din cuprinsul careia se intelege ca instanta de apel a concluzionat, pe de o parte, ca termenul de 1 an de zile nu s-a implinit, cu toate ca nici una din cauzele de intrerupere a cursului prescriptiei analizate si prevazute la alin.3 al art.60 C.fam. nu a putut fi retinuta, iar pe de alta parte ca a fost gasita intemeiata de catre instanta de apel cererea reclamantei de repunere in termenul de prescriptie, desi aceasta nu a beneficiat de o verificare sub aspectul intrunirii conditiilor sale legale prevazute de art.19 din Decretul nr.167/1958.
Astfel, instanta de apel nu a determinat in concret - desi putea, ordonarea administrarii de probatorii fiind in puterea sa - numarul si data spitalizarilor, dupa cum nici nu a clarificat modul in care a inteles sa valorifice pozitia paratului atat in raport de continutul art.60 alin.3 C.fam. ori cel al art.16 si 19 din Decretul nr.167/1958, in intregul sau, ori al art 19 alin.2, in particular.
In egala masura, dezlegarea data cauzei de instanta de apel este criticabila si sub aspectul legalitatii, dovedind o gresita valorificare a unor imprejurari de fapt pe taramul unor dispozitii legale in care acestea nu se incadreaza, cum ar fi oferirea de catre parat a "sperantei realizarii in viitorul apropiat a unei astfel de convietuiri sau intretineri".
Dupa casare dosarul a fost reinregistrat pe rolul Tribunalului Calarasi sub nr_./202/2010*.
La termenul din 19.09.2012 apelantul parat a invocat exceptia inadmisibilitatii formularii in apel a cererii intimatei reclamante de repunere a sa in termenul de formulare a actiunii in stabilirea paternitatii iar intimata reclamanta a invocat exceptia tardivitatii invocarii in apel a exceptiei prescriptiei dreptului sau de introducere a actiunii in stabilirea paternitatii, exceptii respinse de instanta conform motivarii cuprinse in incheierea de sedinta din aceeasi data (filele 21-22 dosar).
La termenul din 10.10.2012 au fost incuviintate apelantului si intimatei probatorii pe cererea de repunere in termenul de formulare a actiunii in stabilirea paternitatii (avand in vedere si precizarea apelantului ca-si restrange motivele de apel doar la cel privind exceptia prescriptiei) respectiv probele cu inscrisuri si cu cate un martor pentru fiecare.
Au fost depuse la dosar de catre intimata reclamanta inscrisuri referitoare la situatia medicala a minorului DC respectiv: fisa de consultatii medicale adulti, bilet de iesire din spital din data de 26.01.2004, bilet de trimitere din 30.03.2004, buletin de analize medicale nr.440/31.03.2004, rezultat trimitere din data de 24.05.2004, fisa de solicitare examen CT, bilet de iesire din spital din 17.11.2004, bilet de iesire din spital din 18.10.2004, bilet de iesire din spital din 19.03.2005, scrisoare medicala din 25.02.2005, scrisoare medicala din 14.02.2006, adeverinta medicala din 21.01.2004, bilet de iesire din 08.09.2008, bilet de trimitere din 20.03.2008, bilet de trimitere din 24.03.2008, bilet de iesire din 21.05.2008, bilet de trimitere din 20.06.2008, bilet de iesire din spital din 22.03.2011, buletin analize medicale din 10.04.2008, certificat medical nr.3103/21.05.2012, fisa medicala sintetica, factura fiscala nr.0958752/24.09.2004, chitanta nr.7874100/24.09.2004, hotarare privind incadrarea copilului in grad de handicap nr.563/11.07.2011.
Din depozitia martorei intimatei reclamante PD a rezultata faptul ca dupa nasterea minorului ce au avut loc in anul 2004 acesta a fost supus unui numar de patru interventii chirurgicale determinate de boala deosebit de grava cu care acesta s-a nascut (hidrocefalie, tetrapareza spastica, retard psihomotor sever, strabism congenital), ultima dintre acestea avand loc in anul 2007 si in urma careia medicii i-au comunicat mamei ca minorul nu mai are nicio sansa de supravietuire,  insa cu toate acestea, el este in viata si in prezent desi a orbit de aproape un an si aceasta deoarece in perioada sarbatorilor de Pasti din anul 2008, dupa o perioada de circa trei luni de coma si-a revenit urmand perioade de recuperare medicala la Oradea si Bragadiru unde era insotit in permanenta de intimata cu care a efectuat toate deplasarile si cu care a fost internat la toate unitatile sanitare unde a fost tratat si operat; a mai aratat martora ca intimata reclamanta a fost si este insotitorul permanent al minorului deoarece starea sanatatii acestuia este atat de grava incat nici o alta persoana nu-si asuma raspunderea supravegherii sale, ca toate resursele financiare ale mamei au fost utilizate pentru recuperarea copilului, ca de la nasterea acestuia pana in prezent nu a fost ajutata financiar de catre apelant cu care nu a mai reluat nici un moment convietuirea de la despartirea in fapt intervenita anterior nasterii minorului.
Din declaratia martorei audiate la cererea apelantului parat - SA - a rezultat faptul ca o cunoaste pe intimata din anul 2002 acesta locuind intr-un imobil situat langa barul unde lucra si ca a vazut-o de cateva ori la terasa respectiv in compania prietenilor acesteia chiar si dupa nasterea minorului pe care-l cunoaste doar din vedere intrucat a vazut in timp ce era plimbat de mama intimatei cu caruciorul pe strada.
Analizand actele si lucrarile dosarului si sentinta atacata in raport de unicul motiv de apel invocat de apelantul parat, tribunalul constata urmatoarele:
Drept chestiune prealabila analizarii motivului de apel formulat de paratul AFE, tribunalul apreciaza ca nu se impune pronuntarea expresa si distincta asupra cererii intimatei reclamante de repunere a sa in termenul de formulare a actiunii intrucat aceasta nu reprezinta o cerere noua formulata in faza apelului ci doar un mijloc de aparare al acesteia in raport de exceptia invocata prin motivul de apel al paratului, dupa cum s-a mentionat si in incheierea de sedinta din 19.09.2012 prin care au fost solutionate exceptiile ambelor parti, situatie in care dezlegarea juridica data exceptiei respective va cuprinde mai intai  solutia data cererii de repunere in termenul de formulare a actiunii, ce a fost apreciaza intemeiata de catre tribunal pentru considerentele ce vor urma.
Potrivit art.60 alin.1 din Codul familiei actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei poate fi pornita de catre mama in termen de un an de zile de la nasterea copilului, termenul de un an fiind un termen de prescriptie special.
In cauza de fata sunt excluse ipotezele avute in vedere de alin.3 al art.60 (convietuirea mamei cu pretinsul tata sau prestarea intretinerii de catre acesta), situatie in care termenul de prescriptie ar trebui calculat de la data nasterii copilului insa, fiind solicitata de catre intimata reclamanta repunerea sa in termenul de prescriptie, aceasta solicitare va fi analizata cu prioritate pentru a putea fi solutionata apoi exceptia invocata de apelantul parat prin motivul de apel.
Repunerea in termen are ca efect considerarea prescriptiei extinctive ca neimplinite desi termenul de prescriptie a expirat si ea are caracter judiciar in sensul ca instanta, in cazul in care constata ca temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescriptie a fost depasit, sa dispuna chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea pe fond a actiunii, dispozitie legala (art.19 din Decretul 167/1958) respectata si de instanta de fond care, nefiind investita cu exceptia prescriptiei care sa fi fost invocata de catre parat (care nu s-a prezentat si nu si-a facut nici o aparare in aceasta faza) nu a ridicat-o nici din oficiu, procedand la solutionarea pe fond a cererii reclamantei tocmai pentru considerentul ca a apreciat ca au existat cauze temeinice care au determinat introducerea acesteia peste termenul prevazut de lege.
In speta cauza obiectiva care a condus la nerespectarea termenului de un an prevazut de lege si care a impiedicat-o pe reclamanta sa formuleze actiunea, in toata perioada cuprinsa intre nasterea minorului si data sesizarii instantei (18.04.2010), a fost aceea a spitalizarilor repetate si programului de recuperare medicala intensiva pe care aceasta l-a asigurat minorului in toata perioada mentionata si care au pus-o in imposibilitatea obiectiva de a promova actiunea in conditiile in care bolile extrem de grave de care suferea minorul necesitau o ingrijire si supraveghere atenta si  permanenta ce nu putea fi asigurata decat de intimata.
 Deplasarile pentru efectuarea controalelor medicale ale minorului nu puteau fi facute decat tot de intimata fiind evidenta dependenta fizica, psihica si emotionala a copilului fata de mama sa, dar si atasamentul deosebit al acesteia fata de el care a determinat-o sa continue - cu incapatanarea pe care ti-o da doar dragostea materna neconditionata - tratamentul si recuperarea  medicala a copilului timp de sase ani in ciuda pronosticului extrem de rezervat al specialistilor, demersurile neincetate ale acesteia rapindu-i in mod evident intreaga rezerva de timp si toata disponibilitatea afectiva, fapt care nu i-a mai permis sa se mai preocupe si de alte probleme in afara celor medicale ale minorului, apreciate cele mai importante si urgente in perioada respectiva.
Toate demersurile intreprinse de intimata reclamanta rezulta cu claritate din depozitia martorei audiate la cererea sa, dar si din actele medicale depuse de aceasta la dosar, din foile de iesire din spital si din fisa de consultatii medicale a copilului rezultand ca de la nasterea acestuia el a suferit doua interventii chirurgicale  in primul an de viata si alte doua in anii 2006 si 2007, interventii ce au necesitat internari de lunga durata ale acestuia impreuna cu intimata, deplasari lunare pentru controalele medicale ulterioare efectuate la spitalele din Cluj si Oradea, dar si asigurarea tratamentului necesar precum si frecventarea unor unitati de recuperare medicala din localitatea de domiciliu cat si din alte localitati, astfel incat solicitarea intimatei reclamante privitor la repunerea sa in termenul de formulare a actiunii este pe deplin dovedita prin probatoriile administrate de aceasta.
Depozitia martorei audiate la cererea apelantului parat urmeaza a fi inlaturata ca vadit subiectiva si partinitoare intrucat continuarea raporturilor lor de serviciu ale intimatei reclamante dupa nasterea minorului este contrazisa de depozitia celeilalte martore iar foarte scurtele vizite al reclamantei la terasa unde lucra martora si asigurarea supravegherii minorului in acest rastimp de mama acesteia nu pot fi de natura ca contrazica concluzia de mai sus referitoare la imposibilitatea sa de a promova actiunea in interiorul termenului de prescriptie din cauzele mentionate.
Urmare a aprecierii drept intemeiate  a cererii reclamantei de repunere in termenul de formulare a actiunii in stabilirea paternitatii rezulta ca exceptia invocata de apelantul parat prin unicul motiv de apel invocat, respectiv cea a prescriptiei dreptului material la actiune, este neintemeiata, motiv pentru care si apelul declarat de acesta impotriva sentintei civile nr.571/2011 pronuntata de Judecatoria Calarasi urmeaza a fi respins ca nefondat.
In baza art.274 Cod proc.civ. urmeaza a obliga apelantul catre intimata la plata sumei de 806 lei cu titlu de cheltuieli de judecata (onorariu avocat).