FOND FUNCIAR. Recurs. Dovedirea interesului in promovarea actiunii. Trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Oltenita la data de 15.09.2009,  reclamanta V A, in contradictoriu cu paratele M A, , Comisia Judeteana Calarasi pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor, Comisia Locala S pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor, precum si cu Primaria Comunei S - prin primar, sa se constate nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr. 70126/31.05.1996  emis pe numele paratei M A. De asemenea, a solicitat sa se constate ca este titulara dreptului de proprietate avand ca obiect terenul in suprafata de 2 ha. si 5800 m.p. si obligarea paratelor comisia locala si Comisia judeteana Calarasi, la eliberarea unui nou titlu de proprietate pe numele ei, pentru acelasi teren in suprafata de 2 ha si 5800 m.p., cu cheltuieli de judecata.
In fapt, reclamanta a aratat ca terenul in cauza a fost al tatalui sau VN, ce a fost casatorit pentru scurt timp cu parata M A, fosta V A - mama sa. Acest teren i-a fost dat de catre parintii lui si bunicii sai paterni, fiind un bun propriu si nu comun. Casatoria dintre tatal sau V N si parata - mama sa V A (M A) a fost incheiata la data de 24.01.1957 si inregistrata sub nr. 4/224.01.2057 la Sfatul Popular al com. S. Din aceasta casatorie a rezultat  reclamanta. Casatoria a fost desfacuta in anul 1960, la numai 3 ani de la incheierea  acesteia, conform sentintei civile nr. 1576/25.10.1960 pronuntata in dosarul nr.  1744/1960 de Tribunalul Popular al Raionului Oltenita - Regiunea Bucuresti. Conform acestei sentinte, reclamanta a fost incredintata spre crestere si educare mamei. Pentru ca mama sa, parata in prezenta cauza, nu avea un domiciliu, tatal sau a permis acesteia sa locuiasca in continuare in imobilul in cauza, impreuna cu reclamanta. A continuat sa locuiasca in imobilul in cauza impreuna cu mama sa, ce nu avea nici un drept asupra acestuia,  iar tatal sau s-a mutat si s-a angajat la Bucuresti. Cand a crescut, s-a mutat si ea la Bucuresti, angajandu-se si construindu-si o noua viata. Toate vacantele si concediile le petrecea impreuna cu mama sa, careia i-a permis sa continue sa locuiasca in imobilul in cauza, lucru ce i s-a parut normal si firesc, fiind mama sa.
Tatal sau a decedat la 15.11.1983, iar reclamanta a fost singurul sau copil. Din aceasta cauza a considerat ca imobilul ii apartine, chiar daca a permis sa locuiasca in acesta si mama sa, chiar daca aceasta se recasatorise si a mai avut doi copii. Cum ea locuia la Bucuresti, i s-a parut normal ca mama sa sa locuiasca in imobil cu noua sa familie,  reclamanta venind in vizita in concedii.
Avand in vedere cele de mai sus, reclamanta nu a avut vreo grija sau vreo banuiala - fiind vorba de mama sa si surorile sale - ca se va incerca sa-i  ia aceasta proprietate.
In realitate, insa, mama sa a depus cerere in baza Legii 18/1991 pentru terenul aferent imobilului, pe care exista si o constructie edificata, iar in  baza acestei cereri a fost emis titlul de proprietate nr. 70126/31.05.1996.
Dupa cum se poate observa, mama sa nu a avut nici un drept asupra acestui imobil, ce a fost bunul propriu al tatalui sau, de la parintii sai, nu a fost dobandit in timpul casatoriei de trei ani cu mama sa.
Pentru acest motiv, considera ca sunt incidente dispoz. art. III din Legea nr. 169/1999 si ca titlul de proprietate nr. 70126/31.05.1996 este lovit de o nulitate absoluta.
Chiar daca intre timp imobilul a fost instrainat de catre mama sa uneia dintre surorile sale vitrege si sotului acesteia, considera ca acest aspect nu poate avea vreo legatura asupra nulitatii absolute a titlului de proprietate ce a stat la baza respectivei instrainari.
Cu putin timp inainte de a instraina imobilul a aflat de existenta acestui titlu de proprietate si a inceput sa faca demersuri pe la diferite institutii ale statului pentru a procura inscrisurile necesare sustinerii prezentei cereri, inscrisuri atasate prezentului dosar.
Reclamanta a depus la dosar sentinta civila nr. 1576/25.10.1960 a Tribunalului popular al raionului Oltenita, declaratia de divort din 30.12.1960, titlul de proprietate nr. 70126/31.05.1996 si acte de stare civila.
La termenul din 6.10.2009, reclamanta, prin avocat, a declarat ca isi precizeaza actiunea in sensul ca intelege sa se judece in contradictoriu numai cu parata M A si cu paratele Comisia locala S si Comisia judeteana Calarasi, iar nu si cu parata Primaria com. S, depunand si o cerere scrisa in acest sens la urmatorul termen din 3.11.2009.
Parata M A a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea, ca nefondata, a actiunii formulata de reclamanta si obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata.
S-au depus acte.
La termenul din 3.11.2009, reclamanta, prin avocat, si-a completat actiunea, in sensul ca a solicitat introducerea in cauza, in calitate de parati si a numitilor M M si M M, care au cumparat, ulterior, imobilul in litigiu.
Prin cererea de la fila 52, reclamanta a invocat ca temei juridic al actiunii dispoz. art. III alin. a, lit. i din Legea nr. 169/1997 cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitiile Legii nr. 18/1991 si ale Legii nr. 247/2005.
Parata M A a formulat un memoriu (filele 92 - 93), prin care a invocat exceptia lipsei de interes a reclamantei in promovarea actiunii, cu motivarea ca aceasta din urma nu-si fundamenteaza un interes legitim prin promovarea actiunii, intrucat nu a depus la Comisia locala S de fond funciar o cerere cu privire la terenul in litigiu, in timp ce cererea formulata de ea a fost solutionata favorabil, fiind emis titlul de proprietate in litigiu.
Reclamanta a omis sa formuleze o astfel de cerere, fiind astfel decazuta din drepturile de a mai solicita si obtine reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul in litigiu.
La termenul din 23.02.2010, instanta a unit cu fondul exceptia lipsei de interes a reclamantei,  invocata de parata.
La acelasi termen, cand s-a acordat cuvantul partilor pe exceptie si pe fond si cand avocatul N a depus imputernicire avocatiala si pentru paratii M.M. si M.M. si chitante privind achitarea onorariului de aparator, aparatorul reclamantei a solicitat cenzurarea cheltuielilor de judecata ale paratilor care sunt disproportionate.
Solutionand cauza prin sentinta civila nr.355/26.02.2010, Judecatoria Oltenita a admis exceptia lipsei de interes a reclamantei V A, invocata de parata M A si in consecinta a respins ca lipsita de interes actiunea precizata, formulata de reclamanta V A, in contradictoriu cu paratii M A, Comisia Judeteana Calarasi pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor, Comisia Locala S pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor, M M si M M.
A admis in parte cererea formulata de parati si a obligat pe reclamanta sa plateasca paratei M A suma de 1000 lei, paratului M M suma de 500 lei, iar paratei M M suma de 500 lei, reprezentand cheltuieli de judecata, respectiv onorariu de avocat.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca la data formularii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate parata M A nu avea calitatea de mostenitoare legala a lui M N, dar reclamanta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate in baza Legii 18/1991 si nici a legilor ulterioare de fond funciar, prin care s-a operat o repunere in termen in vederea formularii unei astfel de cereri. Reclamanta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, rezumandu-se doar la a solicita instantei sa i se reconstituie dreptul de proprietate, fara sa urmeze procedura speciala instituita de Legea nr. 18/1991.
Prin urmare, reclamanta nu are nici un interes in promovarea prezentei actiuni,  intrucat consecinta constatarii nulitatii titlului de proprietate nu este aceea a indreptatirii reclamantei la reconstituirea dreptului de proprietate, din moment ce nu a formulat o astfel de cerere.
Instanta a mai retinut ca aparatorul N a depus imputernicirile avocatiale pentru paratii M M si M M (introdusi ulterior in cauza), precum si chitantele privind achitarea onorariului de aparator de la filele 122 si  124, la acordarea cuvantului pe exceptie si pe fond, fara a fi pana la acest moment aparatorul lor.
Practic, serviciul avocatial prestat in favoarea paratilor M M si M M de catre avocat N a constat numai in sustinerea concluziilor pe fond, asa incat suma de 2000 lei mentionata in chitante este excesiva in raport de munca prestata de avocatul N pentru paratii M M si M M.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie pentru urmatoarele motive:
1) Instanta de fond a procedat gresit la solutionarea numai a exceptiei lipsei de interes, fara a solutiona si fondul cauzei, deoarece exceptia era neintemeiata si trebuia respinsa motivat de faptul ca a solicitat in 1991 Comisiei Locale S de Aplicare a Legii 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate printr-o cerere formulata cu numele avut anterior (acela de S), cerere ce nu se regaseste insa in registrul Primariei S, chiar si in lipsa acestei dovezi interesul sau fiind dovedit prin depunerea cererii de chemare in judecata prin care a investit instanta de judecata sa se pronunte asupra dreptului sau.
2) Motivatia cuprinsa in sentinta atacata este contradictorie intrucat, desi constata nelegalitatea titlului de proprietate emis paratei M A, se mai constata ca reclamanta nu are totusi indreptatirea procesuala de a solicita nulitatea acestuia.
In drept, recurenta a invocat dispozitiile art.304 pct.4, 304 pct.9 si 3041 Cpc.
S-a solicitat de catre recurenta in principal admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante sau in subsidiar, in cazul in care nu se impune aceasta solutie, modificarea sentintei si admiterea actiunii asa cum a fost formulata si precizata.
Ulterior inregistrarii dosarului la Tribunalul Calarasi recurenta a mai depus o "sinteza a motivelor de recurs" solicitand ca in cazul in care nu pot fi luate in considerare astfel, sa fie apreciate drept concluzii scrise.
Analizand actele si lucrarile dosarului si sentinta atacata in raport de motivele de recurs invocate, precum si din oficiu, conform art.3041 Cpc, tribunalul constata ca recursul declarat este intemeiat pentru motivele ce vor fi expuse mai jos:
Din titlul de proprietate emis paratei M A - titlu a carui nulitate absoluta a solicitat-o reclamanta prin actiunea dedusa judecatii - rezulta ca a fost reconstituita acesteia o suprafata totala de 2 ha si 5800 mp teren din care o suprafata de 881 mp este situata in intravilanul comunei S, fiind aferenta constructiilor edificate pe aceasta.
In momentul solutionarii cauzei prin admiterea exceptiei lipsei de interes ce a fost apreciata drept intemeiata de catre instanta, aceasta nu a avut in vedere dispozitiile art.23 si 24 din Legea 18/1991 care dau posibilitatea formularii unor cereri de reconstituire pentru terenurile mentionate de aceste articole neconditionat de vreunul din termenele stabilite pentru celelalte categorii de terenuri, neavand deci nici o relevanta sub aspectul aprecierii interesului reclamantei faptul ca aceasta n-a putut face dovada solicitarii anterioare a vreunei suprafete de teren, din moment ce o poate depune oricand.
Astfel, contrar asertiunii instantei de fond, tribunalul constata ca in mod nelegal s-a respins actiunea in nulitatea titlului de proprietate doar pe considerentul ca a fost emis un titlu a carei eliberare nu mai poate fi cenzurata din moment ce reclamanta nu s-a adresat cu o cerere potrivit Legii 18/1991 intrucat trebuia verificata indreptatirea concreta a acesteia de a obtine dreptul de proprietate asupra terenului intravilan aferent casei de locuit pentru a se putea constata apoi daca titlul a fost emis intimatei in mod legal, de valabilitatea acestuia depinzand si soarta contractului de vanzare-cumparare subsecvent a carui nulitate s-a solicitat.
Prin intampinarea depusa de parata la instanta de fond aceasta afirma o anume situatie de fapt (a inzestrarii sale anterior cooperativizarii cu o anume suprafata de teren de 2,60 ha), insa aceasta este contrazisa de celelalte inscrisuri depuse la dosarul cauzei, respectiv:
In cererea de reconstituire formulata in anul 1991 de parata M A, aceasta a solicitat reconstituirea suprafetei de 2 ha teren trecut la CAP pe numele M V (cel de-al doilea sot al sau) desi probabil casatoria cu acesta a fost ulterior cooperativizarii, nerezultand daca inzestrarea s-a facut pentru prima sau cea de-a doua casatorie a sa (prima fiind cu tatal recurentei).
Din adeverinta 2793/01.10.2009 eliberata de Primaria Comunei S rezulta ca parata M A (fosta P, fosta V conform primei sale casatorii) a figurat in registrul agricol cu o casa de locuit ce a fost edificata in timpul casatoriei cu numitul V M. N si ulterior divortului de acesta intervenit conform sentintei civile 1576/1960 a Judecatoriei Oltenita - la 25.10.1960, figurand in perioada anilor 1964-1970 (numarul casei fiind 293), cu o suprafata de teren aferenta casei de 0,06 ha, apoi dupa 1966 cu o suprafata de 0,08 ha pana in 1975 si apoi, din 1976 figurand cu 2,5 ari.
Din aceeasi adeverinta rezulta ca incepand cu anul 1971 a figurat in registrul agricol drept cap gospodarie impreuna cu parata M A numitul M M cu o casa de locuit situata la nr.297 si cu teren aferent acestei constructii in suprafata de 0,08 ha. Din toate aceste mentiuni se poate trage concluzia ca dupa divortul de tatal reclamantei parata   s-a recasatorit cu acest cetatean de pe urma caruia a si solicitat reconstituirea dreptului de proprietate in 1991, nemairezultand daca acesta a detinut anterior casatoriei cu reclamanta casa sau alte suprafete de teren, mentiunile din registrul agricol fiind insuficiente.
Din chitanta de mana aflata la fila 83 din dosarul cauzei rezulta ca tatal reclamantei a vandut mamei acesteia, P A, la 29.03.1964, o casa de locuit compusa din 4 camere, situata in comuna S, pentru pretul de 2600 lei.
Este evident ca instanta de fond nu a avut in vedere si nu a clarificat inadvertentele ce reies din coroborarea tuturor acestor inscrisuri, lucru ce s-ar fi impus cu necesitate in raport de cele invocate atat de reclamanta prin actiune cat si de intimata parata prin intampinare, iar in momentul in care a retinut ca parata chiar daca nu era mostenitoarea autorului V N totusi fiind singura care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, dreptul dobandit de aceasta nu mai poate fi repus in discutie, nu a aplicat corect dispozitiile legale incidente cauzei, deoarece reclamanta are atat interesul legitim cat si indreptatirea procesuala de a ataca titlul mentionat.
In raport de inscrisurile enumerate si de apararile facute instanta ar fi trebuit sa verifice daca titlul de proprietate a fost emis paratei M A in nume propriu sau in calitate de mostenitoare a vreunuia din cei doi soti ai sai, dar si regimul juridic al casei de locuit care se afla edificata pe terenul intravilan mentionat in titlu, respectiv daca aceasta s-a construit in timpul casatoriei cu primul sot, dupa divortul de acesta sau in timpul casatoriei cu cel de-al doilea sot si daca acest imobil este acelasi cu cel mentionat in inscrisul sub semnatura privata si numai dupa clarificarea acestor aspecte se putea stabili daca titlul de proprietate a fost emis cu respectarea dispozitiilor legale.
Cum prima instanta a solutionat gresit cauza pe cale de exceptie, iar pentru justa solutionare a cauzei se impune analizarea pe fond a cauzei si suplimentarea probatoriilor deja administrate, in sensul celor mentionate prin prezentul recurs, tribunalul urmeaza, in baza art.312 Cpc, a admite recursul formulat de catre recurenta reclamanta V A impotriva sentintei civile nr.355/26.02.2010 pronuntata de Judecatoria Oltenita in dosarul nr.3078/269/2009 pe care o va casa in tot si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi judecatorii.