Atribuire prin ordin a terenului. Aplicarea art. 36 din Legea nr. 18/1991.

Atribuire prin ordin a terenului. Aplicarea art. 36 din Legea nr. 18/1991.

Rezulta neindoielnic faptul ca trebuie atribuit in proprietate doar terenul atribuit anterior  in folosinta ca efect al preluarii la stat, iar nu intreaga suprafata de teren ce era aferenta constructiei instrainate prin contractul de vanzare cumparare.

Trib. Bistrita-Nasaud, sect. I civ., dec. nr. 121/R/11 aprilie 2012

Prin sentinta civila nr. 3574/2011 pronuntata de Judecatoria Nasaud a fost admisa exceptia lipsei  calitatii  procesuale  pasive  a  paratei  Institutia  Prefectului Judetului  Bistrita Nasaud,   exceptie  invocata  de   catre  aceasta  parata  si  in consecinta a fost respinsa  actiunea civila  formulata  de  reclamant impotriva  paratei Institutia Prefectului Judetului  Bistrita Nasaud  ca fiind  formulata  impotriva unei  persoane  lipsita  de calitate  procesuala  pasiva.
A fost admisa, in  parte, actiunea  civila  formulata  de reclamantul Protopopiatul ortodox  Roman  Nasaud  impotriva  paratului  Prefectul  Judetului Bistrita Nasaud  si  in consecinta:
 A fost obligat  paratul   sa  emita  ordinul  de  restituire  in proprietatea   reclamantului a  suprafetei  de  100  mp   din  terenul inscris  in  CF  25 416  Nasaud  (provenit  din conversia  de  pe  hartie a  CF nr. 3381 Nasaud)   nr.   top.  272/5/b, teren  aferent   casei  de  locuit.
A fost respinsa  ca  nefondata  actiunea civila  formulata  de reclamant  pentru  diferenta  de  suprafata  de  350  mp  teren inscris    in  CF  25416 Nasaud   nr. top. 272/5/b. S-a luat act  ca  nu  s-au  solicitat  cheltuieli  de  judecata.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs reclamantul.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, dar si din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedura civila, tribunalul constata ca nu exista temeiuri care sa atraga casarea ori modificarea sentintei atacate, caz in care recursul declarat urmeaza a fi respins ca nefondat potrivit argumentelor ce vor aratate in cele ce urmeaza.
Tribunalul constata ca prin actiunea civila precizata, reclamantul  Protopopiatul Ortodox  Roman Nasaud  a  chemat  in judecata  pe  paratul  Prefectul Judetului Bistrita Nasaud, solicitand  instantei  sa  fie  obligata  paratul  sa  emita  Ordinul  de restituire  in proprietate  a  suprafetei  de 450 mp  teren inscris  in CF  25416 Nasaud  nr. top. 272/5/b  situat  in  Nasaud  str. ME  nr_.,  invocand ca temei legal dispozitiile  art.  36  si  urmatoarele  din Legea  nr. 18/1991.
Instanta de fond a admis in parte actiunea doar in ce priveste suprafata de teren de 100 mp atribuita in folosinta si a respins ca nefondata pentru diferenta de 350 mp, solutie pe care tribunalul o gaseste legala si temeinica, motiv pentru care va fi mentinuta in intregime.
Este necontestat faptul ca reclamantul prin  contractul  de  vanzare  cumparare  nr. 76/08.02.1984 autentificat  de  fostul Notariat  de Stat  Local  Nasaud  a  cumparat  de  la  fostii  proprietari  de  CF constructiile constand din  casa  de locuit cu  nr.  32  si  dependintele   inscrise in CF 3349  Nasaud  nr.  top.  275/5/b  fiind  transcrise  in  Cf  3381  Nasaud ( nou  infiintata), iar in  baza  art.  30  alin. 2  din Legea  nr. 58/1974,  in vigoare  la  data  incheierii contractului de vanzare cumparare sus-aratat, terenul a trecut  in proprietatea Statului  Roman.
Potrivit art.36 alin 3,4 din Legea  nr. 18/1991 invocate de recurent terenurile atribuite in folosinta pe durata existentei constructiilor dobanditorilor acestora, ca efect al preluarii terenurilor aferente constructiilor, in conditiile dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului si localitatilor urbane si rurale, trec in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor. Dispozitiile art. 23 raman aplicabile.
Din acest text legal incident in cauza dedusa judecatii rezulta neindoielnic faptul ca trebuie atribuit in proprietate doar terenul atribuit anterior  in folosinta ca efect al preluarii la stat, iar nu intreaga suprafata de teren ce era aferenta constructiei instrainate prin contractul de vanzare cumparare. In cauza, in mod judicios a stabilit prima instanta ca doar suprafata de teren de 100 mp a fost atribuita reclamantului in folosinta prin decizia  Consiliului Popular  al Orasului  Nasaud  privind  trecerea  in proprietatea  Statului Roman a  terenului aferent constructiilor, teren atribuit in folosinta  pe  durata  existentei, decizia fiind emisa cu respectarea dispozitiilor  art. 30 alin.3  din Legea  nr. 58/1974.
Asa fiind, in mod judicios a fost paratul sa emita  ordinul  de  restituire  in proprietatea   reclamantului a  suprafetei  de 100  mp  din  terenul inscris  in  CF  25 416  Nasaud  (provenit   din conversia  de  pe  hartie a CF nr. 3381 Nasaud) nr.  top.  272 / 5/b. Tribunalul arata ca nu exista temei legal pentru a fi obligat paratul sa emita ordin de atribuire si pentru diferenta de 350 mp teren, faptul abrogarii Legii nr. 58/1974 nu poate sa determine o solutie de admitere in intregime a actiunii, pentru ca s-a adauga la lege, deoarece prin art. 36 din legea nr.18/1991 nu s-a prevazut ca trebuie atribuit in proprietate intreaga suprafata de teren ce era aferenta locuintei si pe care era situata constructia cumparata de dobanditor.
In ce priveste prevederile art. 36 alin. 4 din legea nr.18/1991 ce arata ca dispozitiile art. 23 raman aplicabile, tribunalul retine ca nici acestea nu pot determina o solutie de admitere in intregime a actiunii precizate formulate de reclamant.
Potrivit art. 23 din legea nr.18/1991 republicata  sunt si raman in proprietatea privata a cooperatorilor sau, dupa caz, a mostenitorilor acestora, indiferent de ocupatia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea taranimii.
    (2) Suprafetele de terenuri aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora sunt acelea evidentiate ca atare in actele de proprietate, in cartea funciara, in registrul agricol sau in alte documente funciare, la data intrarii in cooperativa agricola de productie.
    (2^1) In cazul instrainarii constructiilor, suprafetele de teren aferente prevazute la alin. (2) sunt cele convenite de parti la data instrainarii, dovedite prin orice mijloc de proba.
   (3) Pentru suprafata de teren agricol atribuita de cooperativa agricola de productie ca lot de folosinta, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei careia i s-a atribuit, indiferent daca acest teren se afla in continuarea gradinii in intravilan sau in alt loc, in extravilan, cu exceptia celor stramutati, pentru realizarea unor investitii de interes local sau de utilitate publica.
    (4) Dispozitiile alin. (1) se aplica si persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator.
Din examinarea acestui text legal, tribunalul arata ca reiese cu claritate ca acesta este aplicabil exclusiv persoanelor fizice si vizeaza suprafetele de teren din zonele cooperativizate, in prima ipoteza persoanelor ce au avut calitatea de cooperator ori mostenitorilor acestora, iar in ultima ipoteza a textului legal si persoanelor ce nu au avut calitatea de cooperator. In cauza, in mod evident reclamantul fiind persoana juridica, nici nu putea fi membru cooperator, deci nu ii sunt aplicabile aceste prevederi legale la care face trimitere art.36 alin.4 din lege.
In aceste conditii, tribunalul arata ca art.36 alin.4 din Legea nr. 18/1991 e aplicabil doar in cazul persoanelor fizice proprietare ale constructiilor ce solicita atribuirea in proprietate prin ordin a prefectului a terenurilor proprietate de stat ori preluate de stat anterior anului 1990, iar nu si persoanelor juridice cum este cazul reclamantului. Mai mult, tribunalul arata ca nu ar fi aplicabile art.23 din legea nr.18/1991 in cazul reclamantului intrucat terenul solicitat prin actiune nu este un teren situat intr-o zona cooperativizata, pe de o parte, iar pe de alta parte, constructia dobandita de reclamant prin contractul  de  vanzare  cumparare  nr. 76/08.02.1984  la data intrarii in vigoare a Legii nr.18/1991 nu mai era folosita ca locuinta, ci constituia sediul reclamantului, persoana juridica, aspect indicat de recurent.
Reclamantul ar putea dobandi dreptul de proprietate asupra terenului de 350 mp daca incheie cu proprietarul terenului un act juridic translativ de proprietate, in conditiile in care nu l-a solicitat in temeiul legii nr.10/2001 asa cum s-a indicat de intimatul parat. In ce priveste pozitia exprimata de intimatul parat in sensul ca s-ar impune a se constata de catre instanta de judecata a erorii preluarii terenului de statul roman, acesta urmand sa fie inscris pe cumparator, tribunalul arata ca aceasta excede cadrului procesual dedus judecatii, reclamantul neformuland asemenea pretentii in aceasta cauza, situatie in care in mod evident instanta, tinand cont de prevederile art.129 alin.6 Cod procedura civila, nu poate analiza si hotari asupra unei cereri cu care nu a fost investita prin actiunea precizata formulata de reclamant.