Actiunea introductiva prezinta un caracter complex, in acelasi timp unitar, cu capete de cerere interdependente. Astfel, pretentiile reclamantelor se refera, pe langa cererile de desfiintare a actelor juridice subsecvente antecontractului de vanzare-...

Competenta. Valoarea obiectului litigiului. Stabilirea finalitatii litigiului.

       Actiunea introductiva prezinta un caracter complex, in acelasi timp unitar, cu capete de cerere interdependente. Astfel, pretentiile reclamantelor se refera, pe langa cererile de desfiintare a actelor juridice subsecvente antecontractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1624/21 decembrie 2000, rectificarea inscrierilor operate in cartea funciara in baza actelor nule avand ca obiect terenul de sub nr. top 6446/2/2/2/2/2/2/2/2, radierea ipotecii si interdictiilor inscrise in registrul de publicitate imobiliara si la stabilirea componentei masei succesorale ramase in urma decesului mamei lor, ca activ terenul de mai sus, si a vocatiei lor de mostenitoare. Acestea din urma reprezinta in realitate finalitatea urmarita prin demersul judiciar intreprins.
Trib. Bistrita-Nasaud, sect. I civ., decizia nr. 89/A/10 noiembrie 2011

       Prin sentinta civila nr. 5133/2011 pronuntata de Judecatoria Bistrita a fost respinsa exceptia autoritatii de lucru judecat cu privire la petitele 3, 4 si 5 din cererea de chemare in judecata, invocata de paratii BG, BCD, TC.
       A fost admisa actiunea precizata, formulata de reclamantele WFL, GM, OV, SV in contradictoriu cu paratii BVA, TC, BG si sotia BCD si Banca Comerciala Romana S.A. si pe cale de consecinta:
       S-a dispus desfiintarea contractului de cesiune de drepturi litigioase incheiat la data de 14 martie 2007 intre paratele BVA si TC, autentificat sub nr. 417 de notar public DCL, precum si a contractului de vanzare-cumparare incheiat la data de 24 iulie 2008 intre parata TC si paratul BG, autentificat sub nr. 1366 de notar public DMI, avand ca obiect terenul in suprafata de 2.200 mp, ca urmare a anularii contractului de vanzare-cumparare initial, autentificat sub nr. 1624 din 21 decembrie 2000 de notar public MD, incheiat intre defuncta II (mama reclamantelor) si parata BVA.
       S-a dispus rectificarea C.F. nr. 17368 si C.F. nr. 50101 Bistrita (provenita din conversia de pe hartie a C.F. nr. 17368) in sensul:
       - radierii dreptului de proprietate al paratelor BVA si TC, inscris in C.F. nr. 17368 Bistrita, sub B 1, asupra imobilului A+1, cu nr. top. 6446/2/2/2/2/2/2/2/2 si anularii incheierii de carte funciara nr. 148 din 7.01.2008, prin care s-a dispus inscrierea,
       - radierii dreptului de proprietate al paratului BG inscris in C.F.nr.50101 Bistrita sub B 1, asupra imobilului A+1, cu nr. top. 6446/2/2/2/2/2/2/2/2 si anularii incheierii de carte funciara nr.25219 din 25.07.2008, prin care s-a dispus inscrierea,
       -  radierii dreptului de ipoteca al paratei B.C.R. S.A. inscrisa in C.F. nr. 50101 Bistrita, sub C 1, precum si a interdictiei de instrainare, grevare, inchiriere, dezmembrare, alipire, construire, demolare, restructurare al paratei B.C.R. S.A., inscrisa in C.F.nr.50101 Bistrita, sub C 2, asupra imobilului A+l, cu nr. top. 6446/2/2/2/2/2/2/2/2 si anularii incheierii de carte funciara nr. 8227 din 26.03.2009, prin care s-au dispus inscrierile.
       S-a constatat ca masa succesorala ramasa dupa defuncta II, decedata la data de 7 noiembrie 2006, se compune din terenul in suprafata de 2200 mp, cuprins in T.P. nr. 13318/2003, tarlaua 12/1, parcela 2/1, inscris in C.F. nr. 50101 Bistrita, cu nr. top. 6446/2/2/2/2/2/2/2/2, iar vocatie succesorala o au reclamantele WFL, GM, OV si SV, in calitate de fiice, in cote parti egale.
       S-a dispus intabularea dreptului de proprietate, mai intai al defunctei II si apoi al reclamantelor WFL, GM, OV si SV, asupra terenului in suprafata de 2200 mp, avand nr. top. 6446/2/2/2/2/2/2/2/2, inscris in C.F. nr. 50101 Bistrita, cu titlul de mostenire, in cote parti egale, ca bun propriu.
       Paratii au fost obligati, in solidar, la plata catre reclamante a cheltuielilor de judecata in suma de 15.378,2 lei, reprezentand taxa timbru, timbru judiciar si onorariu avocat.
Impotriva sentintei expuse au declarat apel paratii BG si BCD.
In primul rand s-a invocat exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Bistrita, aratandu-se ca potrivit petitului 1 al cererii de chemare in judecata, reclamantele intimate solicita desfiintarea contractului autentic de vanzare-cumparare incheiat la data de 24 iulie 2008 intre apelanti si parata T, precum si repunerea partilor in situatia anterioara.
Valoarea contractului autentic a carui desfiintare s-a solicitat este de 120.000 euro, valoare prin raportare la care reclamantele intimate au achitat si taxa de timbru.
Apreciaza ca in cauza sunt aplicabile prevederile art. 2 lit. b Cod procedura civila, valoarea litigiului depasind suma de 500.000 lei, iar la data introducerii cererii de chemare in judecata, respectiv la data de 13.07.2010, cursul de schimb valutar al BNR leu/euro era de 4.2580 lei/1 euro, respectiv suma de 510.960 lei.
In aceste conditii considera ca Judecatoria Bistrita nu a fost instanta competenta sa judece in fond litigiu, competenta in prima instanta revenind Tribunalului Bistrita-Nasaud.
         In dosar a declarat apel si parata BA, pe care nu l-a motivat si a formulat o cerere de aderare la apelul declarat de paratii B.
      In cursul derularii procesului, la 23.10.2010, a decedat parata TC. Toate celelalte parti si-au exprimat dorinta de a continua procesul in contradictoriu cu mostenitorii ei. In acest context, atat reclamantele, cat si paratii B au invederat tribunalului ca singura mostenitoare a defunctei este BVA, care are deja statutul de parte in proces, TC neavand sot supravietuitor.
Apelul declarat de paratii BG si BCD nu este fondat si se va respinge ca atare.
Asupra principalului apel se constata ca actiunea introductiva prezinta un caracter complex, in acelasi timp unitar, cu capete de cerere interdependente. Astfel, pretentiile reclamantelor se refera, pe langa cererile de desfiintare a actelor juridice subsecvente antecontractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1624/21 decembrie 2000, rectificarea inscrierilor operate in cartea funciara in baza actelor nule avand ca obiect terenul de sub nr. top 6446/2/2/2/2/2/2/2/2, radierea ipotecii si interdictiilor inscrise in registrul de publicitate imobiliara si la stabilirea componentei masei succesorale ramase in urma decesului mamei lor, ca activ terenul de mai sus, si a vocatiei lor de mostenitoare. Acestea din urma reprezinta in realitate finalitatea urmarita prin demersul judiciar intreprins.
Articolul 2 pct. 1 lit. b din Codul de procedura civila, intr-adevar, dispune ca procesele si cererile in materie civila al caror obiect are o valoare de peste 500.000 lei (RON) sunt de competenta in prima instanta a tribunalelor. Valoarea obiectului litigiului este corect estimata de apelati, prin raportare la valoarea de circulatie cuprinsa in contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1366/2008, exprimata in pretul de 120.000 Euro, echivalent in lei la data introducerii actiunii introductive la 510.960 lei, fata de cursul de schimb al Bancii Nationale a Romaniei. O alta valoare, cea sustinuta de reclamante, nu poate fi avuta in vedere intrucat suma precizata de ele nu este cu nimic sustinuta probator. Desi ele sustin ca din informatiile ce le detin in zona preturile de piata erau in momentul expus 10 sau 12 euro/mp, imprejurarea nu a fost intarita prin dovezile corespunzatoare.
Acelasi text legal cuprinde insa si exceptii de la regula enuntata, respectiv a cererilor in materie succesorala, cum este si cazul spetei, dupa cum s-a subliniat la inceput in legatura cu scopul final pe care reclamantele doresc sa-l atinga in proces. A imbratisa teza apelantilor, dandu-se eficienta regulii in defavoarea exceptiei expres instituite, ar insemna sa se incalce regulile de competenta materiala, de stricta aplicare si de ordine publica, ceea ce nu poate fi admis.
Concluzia este ca prima instanta s-a investit cu judecarea cauzei in mod legal, criteriul valoric neprezentand relevanta in acest proces.
Apararile reclamantei din punctul de vedere analizat, constand in tardivitatea invocarii exceptiei de necompetenta materiala a judecatoriei, nu primesc aplicare in speta. Articolul 1591 alin. 2 din Codul de procedura civila s-a introdus prin Legea 202/2010. Articolul XXII din lege arata ca art. 1591 se aplica numai proceselor incepute dupa intrarea ei in vigoare. Or, litigiul actual s-a inregistrat la Judecatoria Bistrita la 13 iulie 2010, anterior aplicarii Legii 202/2010 - 25 noiembrie 2010, potrivit art. XXVIII. In sens contrar, s-ar incalca principiul neretroactivitatii legii.
Asa fiind, sub imperiul normelor cuprinse in Codul de procedura civila in forma existenta la 13 iulie 2010 (art. 158-160), exceptia necompetentei materiale, de ordine publica (art. 159 pct. 2), se poate ridica de parti sau de judecator, din oficiu, in orice stare a pricinii.
Nici criticile din subsidiarul apelului analizat nu sunt intemeiate. Se sustine in favoarea apelantilor exceptia de la principiul resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis ce guverneaza materia nulitatilor, aceea a validitatii aparentei de drept (erros communis facit jus). Esenta derogarii de la principiul desfiintarii actelor subsecvente, a celor a caror nulitate s-a constatat, se traduce in urmatoarele conditii cumulative: sa existe o eroare comuna si invincibila; subdobanditorul sa fie de buna credinta, actul incheiat intre proprietarul aparent si tertul subdobanditor sa fie cu titlu oneros.
Sentinta retine pe drept cuvant ca in cauza nu toate cerintele sunt indeplinite si nulitatea trebuie sa-si produca efectele. Exista eroare atunci cand situatia de fapt aparenta nu corespunde realitatii de drept. Aparenta inselatoare trebuie sa fie una comuna (impartasita public) si una irezistibila, greu de descoperit si de evitat. Pentru ca subdobanditorul sa fie de buna-credinta se impune nu numai ca acesta sa fi crezut in realitatea falsa a situatiei aparente, dar si ca aceasta credinta sa fie scuzabila, lipsita de orice culpa, dedusa din precautiile pe care si le-ar fi luat orice om rezonabil, din diligentele apte a confirma existenta in conditii ireprosabile a dreptului celui de la care achizitioneaza.
Acest comportament al apelantilor nu se regaseste in dovezile spetei. Pretind ca s-au increzut in cuprinsul cartii funciare si in faptul ca vanzatoarea TC exercita dreptul in mod public. Faptele spetei sunt insa altele si se circumscriu unei ignorante a lor in aflarea adevaratei stari de drept si de fapt a terenului cumparat.
Dintr-un prim punct de vedere, in cartea funciara 1829 Bistrita la 15.10.2007, reclamantele au notat procesul intentat contra lui BVA si TC cu privire la imobilul de sub A+17, cel litigios, obiect al dosarului 6508/190/2007 al Judecatoriei Bistrita (B27). Este real insa ca la 7.01.2008 s-a radiat notarea (B30), inainte de incheierea contractului autentic nr. 1366 din 24.07.2008, insa, daca i-ar fi interesat real starea proprietatii pe care au inteles sa o achizitioneze, ar fi putut lesne observa prin consultarea colii de carte funciara ca radierea este gresita intrucat s-a bazat pe existenta sentintei 323/2006 data de Judecatoria Bistrita in dosar nr. 7899/2005 si nu pe solutionarea diferendului obiect al dosarului notat, nr. 6508/190/2007 al aceleiasi judecatorii.
Nepotrivirea ii obliga sa verifice dosarul instantei, ocazie cu care ar fi descoperit ca in dosarul ultim se judeca cererea reclamantelor impotriva lui BVA si TC de constatare a nulitatii absolute a antecontractului de vanzare-cumparare din 21.12.2000, autentificat, vizand terenul ce-l interesau si pe ei. Antecontractul supus cercetarii judecatoresti constituia prima veriga din sirul instrainarilor ulterioare, de soarta careia depindeau subdobandirile. De altfel, prin sentinta civila nr. 5115/2008, reclamantele au si obtinut castig de cauza. In considerentele hotararii judecatoresti s-a statuat ca:
       "Parata BVA a profitat (cu concursul paratei BC) de ignoranta defunctei II privind valoarea reala a terenului din litigiu, pentru a obtine avantaje materiale disproportionate (expertiza efectuata in cauza concluzionand ca la data incheierii antecontractului de vanzare-cumparare incheiat la data de 30.04.2003, in numele defunctei, cu MV), instanta retine ca, contractul este nul absolut, fiind intemeiat pe o cauza ilicita (art. 968 Cod civil), leziunea fiind doar un indiciu al imprejurarii ca s-a profitat de starea de constrangere in care s-a aflat cealalta parte.
       Instanta mai retine ca pretul la care s-a vandut terenul este derizoriu si atat de disproportionat in raport de valoarea acestuia, incat de fapt nu a existat un pret."
Aceste verificari, obiectiv, nu sunt de natura sa intreaca limitele normalei diligente pe care trebuiau sa o depuna.
Sub al doilea aspect, nu s-au preocupat nici de starea de fapt a terenului. Pretind ca vanzatoarea TC exercita dreptul in mod public. Circumstanta este contrazisa de mijloacele de proba administrate in dosar nr. 3770/190/2007 - declaratii de martori si inscrisuri, din care reiese ca incepand cu data de 17 aprilie 2003 terenul l-a folosit numita MV, o alta subdobanditoare in lantul instrainarilor, ca TC a recunoscut calitatea de proprietar a VM. Actele efectuate de cea din urma au fost interpretate de Tribunalul Bistrita-Nasaud in apelul declarat impotriva sentintei civile nr. 2683/2009 din dosarul nr. 3770/190/2007 (decizia nr. 42/A/2010) ca fiind unele de intrerupere a termenului de prescriptie in care se poate cere validarea conventiei unde MV figureaza drept cumparatoare. Perfectarea conventiei nu a putut fi pronuntata tot datorita solutiei ce se regaseste in sentinta civila nr. 5115/2008.
Nefondat se subliniaza ca probele au fost efectuate in alt dosar, fara legatura cu cel de fata. In cauza cu nr. 3770/190/2007, TC si BG au avut calitatea de parati, deci le sunt opozabile, si elementele de fapt ilustrate de probele indicate fara putinta de indoiala au putere de inraurire pentru solutia din acest dosar pentru ca sunt de natura sa contrazica teza ca apelantii au cumparat de la un veritabil proprietar, ce se manifesta public in aceasta calitate, elemente care le-ar fi fundamentat buna-credinta.
Un alt argument al apelului este acela ca antecontractul din 21.12.2000 si-a produs efectele pana la momentul pronuntarii sentintei civile nr. 323/2006 a Judecatoriei Bistrita din dosarul nr. 7899/2005. Opinia nu poate fi impartasita, deoarece nulitatea absoluta este carmuita de principiul retroactivitatii, ceea ce inseamna ca efectele ei se produc din ziua in care actul a fost incheiat. Retroactivitatea se justifica prin cerinta restabilirii ordinii de drept incalcate prin incheierea actului juridic civil cu nesocotirea conditiilor sale de validitate.
Ultimul motiv de apel primeste aceeasi calificare. Cererilor din actiunea introductiva nu li se poate opune autoritatea de lucru judecat derivata din sentinta 2683/2009. Hotararea subliniaza:
       "Intervenientele au solicitat includerea in masa succesorala ramasa dupa defuncta lor mama a terenului in litigiu care sa le fie atribuit in indiviziune, insa atata timp cat imobilul nu s-a mai aflat in patrimoniul defunctei la data deschiderii succesiunii, cererea privitoare la succesiune este neintemeiata si, pe cale de consecinta, si cererile de rectificare de C.F.si de intabulare in C.F.a drepturilor de proprietate."
       Este de mentionat ca speta prezenta se intemeiaza pe o alta cauza, adica pe nulitatea constatata prin sentinta civila nr. 5115/2008, putandu-se, prin urmare, sa se abordeze fondul actualului dosar fara contrazicerea sentintei 2683/2009. In aceeasi maniera se pune problema si in legatura cu sentinta 323/2006. In final, se conchide ca cele doua sentinte, precum si cea atacata aici, nu se exclud, niciuna nu incalca dezlegarile date prin celelalte pentru ca abordeaza chestiuni juridice diferite. Ultimele, in sens cronologic, aduc spre cercetare elemente noi. Validitatea ori ineficacitatea unui act juridic poate fi analizata din mai multe perspective, fara ca hotararile judecatoresti ce le transeaza sa se contrazica si dezbaterea pe fond a litigiilor sa fie obstructionata de exceptia autoritatii de lucru judecat.
Apelul paratei BVA va fi anulat ca netimbrat. La termenul de judecata din 6 octombrie 2011 s-a stabilit in sarcina acesteia obligatia achitarii unei taxe judiciare de timbru in cuantum de 4610,3 lei si a timbrului judiciar de 5 lei. A fost citata cu aceasta mentiune la domiciliul procesual ales, aratandu-se, totodata si sanctiunea aplicata in caz de neplata. Cu toate acestea, pana la termenul de judecata acordat nu s-a conformat obligatiei ce cade in sarcina sa. Drept urmare, vazand dispozitiile art. 20 elen. 3 din Legea 146/1997, dar si ale art. 35 alin. 5 din Ordinul nr. 760/C/1999 al Ministrului Justitiei, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, se va aplica apelantei sanctiunea anularii apelului ca netimbrat.
S-a tratat cu prioritate aceasta exceptie, inaintea celei privind tardivitatea declararii apelului, intrucat problema timbrajului primeaza in concurs cu alte incidente ce fac de prisos analiza pe fond a caii de atac, prin prisma art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, unde se dispune ca taxele judiciare de timbru se platesc anticipat.
Cererea de aderare la apel formulata de BVA este inadmisibila. Pentru a decide in acest sens se impartasesc apararile reclamantelor in aceasta directie. Ca o prima conditie, articolul 293 alin. 1 Cod procedura civila permite doar intimatului sa adere la apelul principal. BVA nu a avut in acest apel nicicand insusirea de intimata. A inteles sa-si exercite dreptul de a ataca sentinta primei instante, act prin care a devenit apelanta.
Este de remarcat ca solutia data asupra apelului nu influenteaza in nici un fel calitatea pe care si-a atribuit-o si nu-i permite sa aiba, in acelasi proces si in acelasi timp, doua calitati care se exclud, cea de apelanta si de intimata, si, in final, sa poata introduce o cerere de aderare la apel.
Nu se verifica nici cea de-a doua cerinta a textului. Aderarea se face la apelul partii potrivnice. Partile potrivnice nu-i sunt BG si CD, deoarece au acelasi interes in proces, ci reclamantele neapelante.
Asertiunile paratei pe fondul problemei supuse cercetarii judecatoresti sunt fara legatura si fara influenta asupra concretului spetei, potrivit argumentelor legale pe care reclamantele si-au fundamentat apararea (f. 47-50). Acestea au cerut radierea ipotecii ca efect al stingerii ei pe cale principala raportat la desfiintarea dreptului de proprietate al constituitorului. Intr-adevar, pentru a hotari in maniera evocata, reclamantelor, persoane ce nu sunt subdobanditoare ale dreptului de proprietate de la apelantii B, nu le sunt incidente regulile ce guverneaza efectele ipotecii fata de tertii dobanditori si pentru radierea garantiei reale nu sunt obligati sa ceara anularea contractului de imprumut si al celui de garantie, pe de o parte fiindca actiunea in anulare nu este la indemana tertilor fata de subiectii de drept intre care imprumutul si garantarea lui a intervenit, iar pe de alta parte este suficient ca pentru radiere sa obtina desfiintarea titlului proprietarului imobilului grevat.
Apoi, desocotirea privind imprumutul garantat de ipoteca nu este legal sa se faca intre reclamante si banca tocmai pentru argumentul lipsei calitatii de parte contractanta, ci revine in sarcina bancii, a imprumutatului si a garantilor.
Toate referirile la buna credinta a bancii se exclud prin prisma consideratiilor identice facute in cadrul analizei apelului paratilor B. Aceleasi verificari si obligatii reveneau si imprumutatorului creditor ipotecar.
Este intemeiat insa motivul privind modalitatea in care judecatoria a obligat partile la plata cheltuielilor de judecata la fond. Articolul 1039 Cod civil dispune ca o obligatie este solidara din partea debitorilor, cand toti s-au obligat la acelasi lucru. Intr-adevar, in speta dedusa judecatii exista raporturi juridice de drept material distincte, independente unele fata de celelalte, cu contractanti diferiti, cu obiecte diferite si cu interese urmarite de parti cu acelasi caracter.
       Asadar, obligatiile fiind conjuncte, prima instanta trebuie sa se raporteze in solutie la prevederile art. 277 Cod procedura civila. Din perspectiva acestuia se observa ca reclamantele urmaresc sa-si aduca in patrimoniu un bun cu o valoare de 120.000 Euro, pe cand banca urmareste sa-si protejeze un drept de garantie pentru suma de 45.000 Euro. Remarcandu-se interesul ce-l are fiecare, cheltuielile pe care banca trebuie sa le suporte se compun din taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar aferent pretentiilor ridicate de reclamante impotriva ei, de 8 lei, plus 0,3 lei, la care se adauga o treime din onorariul avocatial platit de reclamante, respectiv de 500 lei, in total 508,3 lei.
Calculul cuantumului total al cheltuielilor de judecata efectuat de prima instanta nu s-a contestat. Solutia de obligare in solidar in privinta celorlalti parati nu se va supune analizei pentru ca acest aspect nu a facut obiectul cailor de atac concurente.
In apel, reclamantele au avansat cheltuieli de judecata de 2480 lei. Respectand dezlegarile de pana acum, paratii BG, BCD si BVA le vor achita celor dintai suma de 1654 lei, iar banca suma de 826 lei. Cea din urma nu va beneficia de cheltuieli in apel pentru ca cererile din calea de atac s-au incuviintat numai vis-a-vis de cheltuielile de judecata de la fond, ce sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, si celelalte pretentii s-au inlaturat.