Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Necesitatea continuarii cercetarii penale

Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Necesitatea continuarii cercetarii penale.

       Este necesar ca cercetarile efectuate sa fie completate, pentru a se verifica veridicitatea contractului de imprumut intocmit intre intimatii VM si VI, pe de o parte, si numitul KNT, pe de alta parte, datorita faptului ca asupra contractului mentionat planeaza suspiciunea fictivitatii, raportat la faptul ca sotii: VI, beneficiar al certificatului de incadrare in grad grav de handicap, si al unei indemnizatii de insotitor, si VM, beneficiara a unui certificat de incadrare in grad accentuat de handicap, au imprumutat o suma deloc neglijabila, 50.000 euro, de la o terta persoana, cu obligatia ca intr-un termen extrem de scurt (raportat la suma mare de bani imprumutata)- cca. o luna si jumatate, sa o restituie, in caz contrar bunurile lor supunandu-se executarii silite.

Trib. Bistrita-Nasaud, sect. pen., sent. nr. 75/F/15 iunie 2011

       Prin plangerea inregistrata petentii SMT, SVA, SES,  SC. GC SRL, SC. S & CO SRL, au solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna desfiintarea rezolutiei procurorului din data de 14 ianuarie 2010 si a rezolutiei prim procurorului din data de 22 februarie 2011, date in dosarul nr. 331/P/2010 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bistrita-Nasaud, cu trimiterea cauzei procurorului in vederea inceperii urmaririi penale fata de faptuitorii VI, VM, pentru comiterea infractiunilor de inselaciune prev. de art. 215 alin. 3 Cod penal, fals in declaratii prev. de art. 292 Cod penal, precum si fata de faptuitorul Papuc Dorel pentru comiterea in calitate de instigator si/sau complice a infractiunilor de inselaciune prev. de art. 215 alin. 3 Cod penal si fals in declaratii prev. de art. 292 Cod penal.
In subsidiar, au solicitat admiterea plangerii, desfiintarea ordonantelor atacate, si retinand cauza spre rejudecare, sa se dispuna condamnarea faptuitorilor pentru faptele pentru care au fost cercetati.
Analizand plangerea petentilor prin prisma actelor si lucrarilor dosarului nr. 331/P/2010 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bistrita-Nasaud, instanta constata ca aceasta este intemeiata, pentru motivele ce vor fi prezentate in continuare.
Prin Rezolutia din data de 22.02.2011 emisa de procurorul ierarhic superior in dosarul nr. 57/II/2/2011 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bistrita-Nasaud s-a retinut ca prin Rezolutia emisa la data de 14.01.2011, in dosarul nr.331/P/2010 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bistrita-Nasaud, s-a dispus in temeiul art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. a, d Cod procedura penala: neinceperea urmaririi penale fata de VI si VM, pentru infractiunile de inselaciune prev. de art. 215 alin. 1, 3 si 5 Cod penal (intrucat s-a apreciat ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii), si fals in declaratii prev. de art. 292 Cod penal (constatandu-se ca fapta nu exista); neinceperea urmaririi penale fata de PD, pentru infractiunile de inselaciune prev. de art. 215 alin. 1, 3 si 5 Cod penal, instigare la inselaciune prev. de art. 25 raportat la art. 215 alin. 1, 3 si 5 Cod penal si fals in declaratii prev. de art. 292 Cod penal (deoarece faptele nu exista).
S-a retinut ca la data de 26.07.2002, intre VI si VM (sot si sotie) pe de o parte - in calitate de promitenti-vanzatori si SMT, SVA, SES, in calitate de promitenti-cumparatori, s-a incheiat antecontractul de vanzare-cumparare autentificat la notariat sub nr. 4550, prin care cei doi faptuitori s-au obligat sa instraineze celor trei persoane vatamate imobilul situat in Bistrita, str. D. nr_., pentru suma de 100.000.000 lei vechi, pret ce a fost achitat integral.
Deoarece la data respectiva imobilul era grevat de interdictia de instrainare pe o perioada de 10 ani, fiind dobandit de cei doi soti in baza Legii nr. 112/1995, promitentii-vanzatori s-au obligat prin antecontract ca indata ce legea le va permite, sa se prezinte "in fata oricarui organ al statului in vederea intabularii imobilului vandut".
Concomitent s-a incheiat tot la notariat un contract de comodat autentificat, prin care sotii V s-au obligat sa inchirieze cu titlu gratuit acel imobil, pe o perioada de 10 ani, Societatii Comerciale "GC S.R.L. Bistrita, ai carei asociati si administratori sunt cei trei frati S. Ulterior, dupa cateva luni, intre sotii V si Societatea Comerciala "S & Co" S.R.L. Bistrita, ai carei asociati si administratori sunt tot cei trei frati, s-a incheiat cu privire la acelasi imobil un nou contract de comodat, pentru perioada 21 octombrie 2002 - 21 octombrie 2010.
Dupa incheierea antecontractului de vanzare-cumparare, persoanelor vatamate le-au fost inmanate, prin intermediul lui PD - ginerele sotilor V, toate actele de proprietate ale imobilului, din acel moment persoanele vatamate avand la modul efectiv posesia imobilului, in care au realizat lucrari de amenajare si modernizare, pentru transformarea lui in spatiu comercial.
La data de 15.10.2007 sotii V au incheiat cu numitul KNT - avocat in cadrul Baroului Ialomita, un contract de imprumut autentificat, prin care au primit suma de 50.000 euro, cu termen de restituire la data de 1.12.2007, care prevedea obligatia imprumutatilor ca in cazul in care nu restituie la termenul stabilit intreaga suma, imprumutatorul sa le urmareasca silit bunurile mobile si imobile aflate in proprietatea lor.
Faptuitorii VI si VM nu au restituit suma imprumutata la data stipulata in contract, astfel ca la data de 25.02.2008, KNT a formulat cerere de executare silita, solicitand "urmarirea tuturor bunurilor si veniturilor urmaribile" ale celor doi debitori, pentru recuperarea sumei de 50.000 euro.
S-a mai retinut ca KNT nu a facut referire concreta in cererea de executare silita la vreun bun imobil al faptuitorilor, care au garantat restituirea imprumutului cu intregul patrimoniu al acestora, neinstituind ipoteca asupra vreunui bun si neamintind de imobilul promis spre vanzare persoanelor vatamate. Nici in contractul de imprumut nu a fost amintit acest imobil, iar potrivit declaratiei lui KNT, in momentul acordarii imprumutului acesta nu stia ca sotii V sunt proprietarii acestui imobil, afland despre acest lucru doar in momentul declansarii procedurii de executare silita.
Afland despre demararea procedurii de executare silita, persoanele vatamate au formulat contestatie la executare pe care au adresat-o Judecatoriei Bistrita; la data de 17.06.2009 au formulat apoi plangerea ce formeaza obiectul prezentei cauze, iar la data de 22.03.2010 au formulat o noua plangere penala, impotriva avocatului KNT, pentru infractiunile de inselaciune si fals in declaratii; aceasta din urma plangere, a fost solutionata de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Cluj prin ordonanta din dosarul nr. 98/P/2010, prin care s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de KNT, in temeiul art. 10 lit. a Cod procedura penala, retinandu-se ca faptele nu exista.
Avand in vedere starea de fapt ce rezulta din analiza si interpretarea probelor administrate in prezentul dosar, s-a considerat ca in mod justificat procurorul a apreciat ca nu poate fi retinuta in sarcina faptuitorilor infractiunea de inselaciune in dauna persoanelor vatamate, deoarece nu au actionat cu rea-credinta nici in momentul incheierii antecontractului de vanzare-cumparare si nici pe parcursul executarii lui; persoanele vatamate au avut inca de la data incheierii conventiei posesia asupra imobilului iar faptuitorii nu au intreprins actiuni de inducere in eroare si nici nu au urmarit obtinerea unor foloase materiale injuste.
Nu rezulta din actele dosarului, ca sotii Varga ar fi ascuns persoanelor vatamate datele cu privire la situatia reala a imobilului sau ca ar fi garantat restituirea imprumutului catre KNT cu bunul in privinta caruia exista promisiunea de vanzare, in conditiile in care imprumutatorul avea posibilitatea de a urmari, in vederea recuperarii sumei de bani, nu numai acel imobil, despre care nici nu stia ca se afla in proprietatea faptuitorilor, ci intreaga avere a acestora, dar si veniturile lor.
Pe de alta parte, in momentul acordarii imprumutului, KNT nu a facut demersuri pentru a se informa in legatura cu bunurile urmaribile aflate in proprietatea faptuitorilor, acceptand sa-i imprumute cu suma amintita, in virtutea relatiilor de prietenie pe care le avea cu PD de mai bine de 30 de ani.
S-a considerat ca nu poate constitui infractiunea de inselaciune executarea necorespunzatoare a unui contract sau neindeplinirea obligatiilor asumate, chiar daca aceasta produce o paguba contractantului, in conditiile in care lipseste actiunea faptuitorului de a prezenta o situatie sau o imprejurare in chip mincinos, care sa conduca la inducerea in eroare a persoanei vatamate.
Prin urmare, in speta, lipsind latura obiectiva a infractiunii prev. de art. 215 alin. 1, 3 si 5 Cod penal, nu poate fi antrenata raspunderea penala a faptuitorilor.
S-a mai stabilit de asemenea ca in mod intemeiat nu poate fi retinuta nici infractiunea de fals in declaratii, deoarece imprejurarile consemnate de notarul public in cuprinsul antecontractului de vanzare-cumparare dar si in cuprinsul contractului de imprumut, corespund realitatii, si ca este corecta si solutia adoptata cu privire la faptuitorul PD, in contextul in care nu rezulta indicii ori elemente legate de actiuni pe care acesta sa le fi intreprins, specifice infractiunilor sub aspectul carora a fost cercetat si care sa aiba drept rezultat pagubirea persoanelor vatamate.  
Avand in vedere starea de fapt retinuta, sustinerile petentilor si actele si lucrarile dosarului, reprezentate de actele notariale intocmite, de acte atestand situatia materiala a intimatilor VI si VM, eliberate de Primaria mun.Bistrita, de formalitatile aferente dosarului executional intocmit ca urmare a nerambursarii imprumutului de 50.000 euro, de actele medicale emise pe numele intimatilor VI si VM si de declaratiile celor trei intimati, care initial, in prezenta aparatorului ales, au aratat ca nu doresc sa faca vreo declaratie, iar apoi au refuzat sa dea vreo declaratie, cu motivarea ca se desfasoara referitor la imobilul respectiv un proces civil, aflat pe rolul Judecatoriei Bistrita, instanta a apreciat ca este necesar ca cercetarile efectuate sa fie completate, pentru a se verifica veridicitatea contractului de imprumut intocmit intre intimatii VM si VI, pe de o parte, si numitul KNT, pe de alta parte.
Aceasta datorita faptului ca asupra contractului mentionat planeaza suspiciunea fictivitatii, raportat la faptul ca sotii: VI, beneficiar al certificatului de incadrare in grad grav de handicap, si al unei indemnizatii de insotitor, si VM, beneficiara a unui certificat de incadrare in grad accentuat de handicap, au imprumutat o suma deloc neglijabila, 50.000 euro, de la o terta persoana, cu obligatia ca intr-un termen extrem de scurt (raportat la suma mare de bani imprumutata)- cca. o luna si jumatate, sa o restituie, in caz contrar bunurile lor supunandu-se executarii silite.
Este evident, raportat la durata scurta de rambursare, ca suma mare de bani respectiva, presupusa a fi utilizata efectiv, nu putea fi restituita intr-un termen atat redus, data fiind si lipsa posibilitatilor materiale ale imprumutatilor, persoane foarte bolnave si inapte de munca, si care nu beneficiaza de alte surse de venit.
Este de luat in considerare, pentru verificarea realitatii tranzactiei, in cadrul cercetarilor ce se vor efectua destinatia sumei de 50.000 de euro, precum si motivatia intimatilor VM si VI, in conditiile in care acestia au solicitat in cadrul dosarului civil nr.6832/190/2008 (in care s-a pronuntat Sentinta civila nr.6619/2010 a Judecatoriei Bistrita, prin care a fost respinsa actiunea civila formulata de reclamantii VM si VI), sa se constate nulitatea absoluta a antecontractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.4550/26.07.2002, invocand faptul ca a fost incheiat cu incalcarea prevederilor art. 65 lit. a coroborat cu art. 61 alin. 3, art. 62, art. 59 si art. 49 lit. h din Legea 36/1995, conform carora, notarul public avea obligatia de  consemna in incheierea de autentificare ca s-a luat consimtamantul partilor respective, ca pentru VI, nevazator, trebuia sa se consemneze in incheierea ca  i s-a citit inscrisul si ca a auzit bine cele consemnate si ca totodata acestea reprezinta vointa sa, iar pentru VM, avand in vedere starea psihica precara in care se afla, notarul, conform art. 59 din Legea 36/1995 trebuia sa procedeze la autentificare numai daca un medic specialist atesta in scris ca partea poate sa-si exprime in mod valabil consimtamantul in momentul incheierii actului, ori, singura mentiune facuta de notar este aceea ca partile au citit actul, lucru imposibil, cel putin pentru Varga Ionel.
       Este de mentionat de asemenea ca in motivele invocate s-a mai aratat ca actul se impune a fi anulat pentru eroarea obstacol asupra actului juridic incheiate, reclamantii crezand ca incheie un contract de comodat si nu unul de vanzare - cumparare, ca la aproximativ o luna de la cumparare, reclamantii au mers la notar pentru a incheia un contract de comodat pentru locuinta, iar abia cu inceperea executarii silite au aflat ca au incheiat un antecontract de vanzare - cumparare si ca anterior au primit pretul integral al imobilului, acela de 100.000.000 lei vechi, si ca deci practic, din acest antecontract rezulta ca la doar o luna de la achizitionarea imobilului cu pretul de 135 milioane lei, acestia l-au vandut cu pretul de 100 milioane lei, timp in care au efectuat imbunatatiri au dat la schimb locuinta in care stateau si suma de 50 milioane lei, ca reclamantii au purtat discutii despre inchiriere si paratii au vrut sa ascunda faptul incheierii antecontractului de vanzare - cumparare, asa cum rezulta din imprejurarea ca peste circa doua luni de zile acestia i-au chemat din nou la notar pentru a incheia un nou contract de inchiriere denumit comodat cu o alta societate, SC S SRL, iar dupa circa trei ani, in data de 15.02.2005, au incheiat un nou contract cu SC GC SRL, reclamantul nesemnand acel act.
       Fara faptul inducerii in eroare, au aratat reclamantii, nicio persoana in deplinatatea facultatilor mentale nu ar vinde, chiar cu pretul cu care a cumparat de la stat, cu atat mai mult sub acest pret, invederandu-se faptul ca reclamanta VM a fost diagnosticata cu nevroza depresiva, fiind deseori internata la psihiatrie, ceea ce inseamna ca discernamantul sau fiind afectat, consimtamantul nu exista, nemultumirea reclamantilor rezidand in faptul ca pretul din antecontract este vadit disproportionat fata de pretul real de la acea data, avantajele disproportionate urmarite rezultand din dorinta paratilor de a deveni proprietarii unui imobil a carui valoare, cu imbunatatirile aduse de reclamanti si schimbarea destinatiei in spatiu comercial ar fi fost de aproximativ 1 miliard 200 milioane lei vechi, deci de 10 ori mai mare decat pretul asa zis platit, in aceste conditii cauza contractului fiind una ilicita.
       Expunerea de motive a intimatilor VM si VI, care in cadrul dosarului nr.1817/190/2008 (la o distanta in timp apreciabila de la incheierea antecontractului de vanzare-cumparare si primirea pretului), solicita instantei constatarea nulitatii actului respectiv (invocand printre alte temeiuri propriile probleme medicale, existente la data incheierii conventiei civile), raportat la contractul de imprumut avand ca obiect o suma considerabila de bani, rambursabila intr-un termen scurt si cu mentiunea ca expresa ca sunt de acord sa le fie urmarite silit toate bunurile mobile si imobile (desi erau constienti ca nu detin alte bunuri imobile, iar adresa nr.12658/0.03.2010 emisa de Primaria mun.Bistrita-f.47 din dosarul nr.331/P/2010 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bistrita-Nasaud atesta ca acestia nu figureaza cu bunuri impozabile) nu face decat sa determine suspiciunea ca contractul de imprumut a fost incheiat fictiv, pentru a sustrage prin executare silita imobilul tranzactionat, de la perfectarea antecontractului de vanzare-cumparare.
In consecinta, in baza art.278/1 al.8 lit.b Cod procedura penala, va fi admisa plangerea formulata de petenti impotriva Rezolutiei procurorului din data de 14.01.2011, data in dosarul numarul 331/P/2010 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bistrita-Nasaud, mentinuta prin Rezolutia din data de 22.02.2011, data in dosarul numarul 57/II/2/2011, privind pe intimatii VI, VM si PD, pe care le desfiinteaza si trimite cauza procurorului in vederea inceperii urmaririi penale.
Cu ocazia inceperii urmaririi penale, se va proceda la audierea personalului notarial in vederea obtinerii de date cu privire la desfasurarea tranzactiei de imprumut intre intimatii VM si VI, pe de o parte, si numitul KNT, pe de alta parte (daca s-au repurtat discutii intre parti sau intre acestea si alte persoane, daca s-au facut precizari avand legatura cu contractul, daca intimatii VM si VI au venit insotiti de catre o alta persoana, eventual intimatul PD, care a fost rolul eventualilor insotitori, cine a inmanat suma de bani si cine a preluat-o), la audierea oricaror persoane  (vecini, rude ale intimatilor, etc.) care au cunostinta despre destinatia sumei imprumutate, despre schimbari in stilul de viata sau in starea materiala a intimatilor (presupunand ca suma de 50.000 euro a facut posibil acest lucru), verificarea imprejurarii daca suma respectiva imprumutata a intrat in patrimoniul altor persoane, inclusiv a intimatului PD, audierea intimatilor VM, VI si PD privitor la aceste aspecte, precum si cu privire la motivul pentru care s-a contractat suma respectiva de bani, audierea numitului KNT, pentru a se releva care este motivul pentru care a tranzactionat cu intimatii-persoane in varsta, foarte bolnave si fara resurse materiale, fixand un termen de scadenta atat de scurt, practic asumandu-si riscul ca in aceste conditii sa fie foarte probabil ca imprumutul sa nu poata fi restituit, urmand a se administra orice probe din care sa rezulte date relevante cu privire la caracterul real sau fictiv al contractului de imprumut.