Aplicarea legii noi care nu mai prevede si nu mai sanctioneaza contraventional fapta trebuie analizata prin raportare la momentul intrarii in vigoare a acesteia si la stadiul derularii cauzei. Totodata, contraventia, ca fapt antisocial, trebuie privi...

Plangere contraventionala. Lege noua care nu mai sanctioneaza fapta. Consecinte.

       Aplicarea legii noi care nu mai prevede si nu mai sanctioneaza contraventional fapta trebuie analizata prin raportare la momentul intrarii in vigoare a acesteia si la stadiul derularii cauzei. Totodata, contraventia, ca fapt antisocial, trebuie privita atat sub aspectul savarsirii si constatarii acesteia, cat si sub aspectul aplicarii si executarii sanctiunii. Din acest punct de vedere sintagma "nu se mai sanctioneaza" trebuie inteleasa in sensul ca, prin intrarea in vigoare a legii care nu mai prevede fapta drept contraventie, sanctiunile contraventionale nu se mai aplica, iar in cazul celor aplicate, dar aflate in curs de executare la data intrarii in vigoare a noii legi, sanctiunile nu se mai executa.

Trib. Bistrita-Nasaud, s. com., de cont. adm. si fisc., dec. nr. 368/R/30 iunie 2011

       Prin sentinta civila nr. 1511/18 februarie 2011 pronuntata de Judecatoria Bistrita a fost admisa in parte plangerea contraventionala formulata de petenta S.C. VR S.A., in contradictoriu cu intimata ANPC - CJPC BN, a fost anulat procesul-verbal de constatare a contraventiei nr. 0003691/222/1013/08.10.2010, ca urmare a dezincriminarii contraventiilor, a fost respins capatul de cerere privind suspendarea judecatoreasca a sanctiunilor contraventionale complementare dispuse prin procesul-verbal de constatare a contraventiei nr. 0003691/222/1013/08.10.2010, ca inadmisibil, si a fost respinsa cererea petentei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata, ca neintemeiata.
       Impotriva acestei hotarari au formulat recurs ambele parti.
       Tribunalul, examinand in baza prevederilor art. 304 si art. 3041 Cod procedura civila hotararea atacata, atat prin prisma motivelor de recurs invocate, cat si din oficiu, constata ca aceasta este temeinica si legala nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare.
       Astfel, raportat la criticile formulate de recurenta ANPC - Comisariatul Judetean pentru Protectia Consumatorilor Bistrita-Nasaud, tribunalul retine ca prin O.U.G. nr. 50/2010 s-a asigurat transpunerea si implementarea in legislatia nationala a Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori si de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului care trebuia realizata pana la data de 11 iunie 2010.
       Adoptarea acestei ordonante de urgenta a fost necesara pentru a permite creditorilor sa indeplineasca obligatiile prevazute in actul normativ european, astfel incat sa fie atins obiectivul de creare a pietei interne comunitare, care impune asigurarea unui cadru de reglementare unitar la nivelul Uniunii Europene.
       Prin art. 95 alin.1si 2 din O.U.G. nr. 50/2010, in continutul ei initial, s-a prevazut ca " (1) Pentru contractele aflate in curs de derulare, creditorii au obligatia ca, in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, sa asigure conformitatea contractului cu dispozitiile prezentei ordonante de urgenta.
    (2) Modificarea contractelor aflate in derulare se va face prin acte aditionale in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta."
Este real ca la data incheierii procesului-verbal de contraventie textul articolului 95 din O.U.G. nr. 50/2010, in continutul sau initial, era in vigoare si acest text, alaturi de art. 35 alin. 1 lit. b, art. 86 alin. 1 si 2, art. 88 alin. 1 lit. b si d, au fost avute in vedere la intocmirea procesului-verbal de contraventie.
       Insa, prin Legea nr. 288/2010, textul articolului art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010, a fost modificat, in sensul ca "prevederile acestei ordonante de urgenta nu se aplica contractelor in curs de derulare la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, cu exceptia dispozitiilor art.371, ale art. 66-69 si, in ceea ce priveste contractele de credit pe durata nedeterminata existente la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, ale art.50-55, ale art. 56 alin. (2), ale art.57 alin. (1) si (2), precum si ale art. 66-71", text de lege care era in vigoare la data solutionarii, de catre prima instanta, a  plangerii contraventionale exercitate de SC. VR SA.
       Comparand continutul initial al O.U.G. nr. 50/2010, cu continutul aceluiasi act normativ dupa aprobarea sa cu modificari prin Legea 288/2010, rezulta ca in speta  legea contraventionala mai favorabila este O.U.G. nr. 50/2010, asa cum a fost aprobata si modificata prin Legea 288/2010, astfel incat, in mod corect  instanta de fond a analizat dispozitiile legale ce au stat la baza sanctionarii petentei din perspectiva  art. 15 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile  si a prevederilor art. 12 alin. (1) din OG nr. 2/2001, potrivit cu care "daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contraventie, ea nu se mai sanctioneaza, chiar daca a fost savarsita inainte de data intrarii in vigoare a noului act normativ".
       Insasi Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor a statuat ca "aceste prevederi au ca obiect dezincriminarea cu titlu general a faptelor savarsite si produc efecte pentru viitor incepand cu momentul intrarii in vigoare a actului normativ nou si, prin urmare, efectele care s-au produs sub imperiul actului normativ anterior inceteaza de la data aparitiei noului act normativ.
     Aplicarea legii noi care nu mai prevede si nu mai sanctioneaza contraventional fapta trebuie analizata prin raportare la momentul intrarii in vigoare a acesteia si la stadiul derularii cauzei. Totodata, contraventia, ca fapt antisocial, trebuie privita atat sub aspectul savarsirii si constatarii acesteia, cat si sub aspectul aplicarii si executarii sanctiunii. Din acest punct de vedere sintagma "nu se mai sanctioneaza" trebuie inteleasa in sensul ca, prin intrarea in vigoare a legii care nu mai prevede fapta drept contraventie, sanctiunile contraventionale nu se mai aplica, iar in cazul celor aplicate, dar aflate in curs de executare la data intrarii in vigoare a noii legi, sanctiunile nu se mai executa."
Prin urmare, judicios instanta fondului a dispus anularea procesului-verbal de contraventie, asertiunile recurentei ANPC - Comisariatul Judetean pentru Protectia Consumatorilor Bistrita-Nasaud privind interpretarea principiului aplicarii legii mai favorabile neputand fi primite cata vreme in cauza raportul juridic nascut intre parti nu se gaseste in faza executarii sanctiunii contraventionale aplicate (cum gresit sustine, in sens contrar recurenta), in conditiile in care, portrivit prevederilor art. 32 alin.3 din OG nr.2/2001, exercitarea plangerii contraventionale suspenda executarea, prevederi ce se coroboreaza cu cele ale art. 37 din acelasi act normativ, care confera caracter de titlu executoriu doar procesului-verbal neatacat in termen si respectiv hotararii judecatoresti irevocabile prin care s-a solutionat plangerea, dupa caz, nici una dintre aceste ipoteze legale nefiind intrunite in speta.
       In ceea ce priveste recursul exercitat impotriva aceleiasi sentinte de recurenta SC. VR SA, tribunalul constata ca nu sunt fondate criticile aduse de recurenta in ceea ce privsete modul de solutionare, de catre instanta de fond, a cererii de obligare a organului constatator la plata cheltuielilor de judecata.
       Astfel, este real ca, in ce priveste culpa procesuala - fundament al raspunderii pentru plata cheltuielilor de judecata - , aceasta nu presupune in mod necesar reaua-credinta (pentru care art. 723 C.pr.civ. prevede alte sanctiuni), cheltuielile de judecata acordandu-se propter litem sed, non proprter crimen.
       La fel de adevarat este insa si faptul ca, acelasi concept de culpa preocesuala nu se defineste implicit din solutia data procesului, ca si unic criteriu de stabilire a existentei si intinderii ei, chiar in conditiile in care textul art. 274 C.pr.civ. face trimitere la pozitia judiciara a partii care a castigat procesul.
       Prin urmare, existenta culpei procesuale trebuie stabilita in raport de circumstantele particulare ale cauzelor astfel incat, in masura in care solutia prin care se transeaza litigiul dintre parti este rezultatul direct al efectului unei modificari legislative ce nu putea fi anticipata de partile litigante (in speta adoptarea legii in temeiul careia faptele retinute prin procesul-verbal de constatare a contraventiei nu mai sunt prevazute drept contraventii), culpa procesuala a organului constatator nu poate fi retinuta, asa cum corect a statuat prima instanta.
       De altfel, insasi aceasta recurenta sustine in motivarea recursului teza potrivit cu care culpa procesuala nu se identifica cu reaua credinta. Recurenta citeaza din considerentele deciziei nr. 539 din 17 aprilie 1970 fostului Tribunal Suprem, insa nu observa ca insasi acest argument jurisprudential releva faptul ca acordarea cheltuielilor de judecata care se bazeaza pe culpa procesuala a partii din vina careia s-a purtat procesul, este independenta de modul in care a fost solutionat litigiul (sens in care in doctrina s-au utilizat si alte criterii de fundamentare a obligatiei de plata a cheltuielilor de judecata - cum ar fi cel al prezumtiei de raspundere irefragabila, a raspunderii obiective rezultate din activitatea neculpabila)  pentru a sustine si explica acele situatii in care partea, desi a castigat procesul, ea va suporta cheltuielile de judecata.
       Or, in cauza intervenirea legii contraventionale mai favorabile dupa sanctionarea contraventionala a petentei recurente nu reprezinta decat un beneficiu acordat petentei si a carui aplicare a impiedicat analiza asupra existentei faptei contraventionale in raport de actul normativ sanctionator in forma avuta de acesta la momentul intocmirii procesului-verbal de contraventie, astfel incat nu se poate specula asupra solutiei ce s-ar fi pronuntat in solutionarea plangerii contraventionale in ipoteza in care nu ar fi intervenit modificarea legislativa, demers in urma caruia s-ar fi putut stabili intr-adevar existenta culpei procesuale ca urmare a eventualei caderi in pretentii a organului constatator.
       Asadar, pentru considerentele expuse, in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, raportat la art. 34 din OG nr. 2/2001, tribunalul urmeaza sa respinga, ca nefondat, atat recursul declarat de recurenta SC. VR SA, cat si recursul declarat de recurenta ANPC - Comisariatul Judetean pentru Protectia Consumatorilor Bistrita-Nasaud, in cauza nefiind incidente nici alte motive de nulitate absoluta care sa poata fi invocate si din oficiu de instanta conform art. 3041 Cod procedura civila, de natura a afecta valabilitatea sentintei recurate.