Stabilire program vizitare minor. Interesul superior al copilului.

Stabilire program vizitare minor. Interesul superior al copilului.        Varsta frageda a fetitei, in circumstantele separarii parintilor, impune consolidarea sentimentului de apartenenta, ce poate fi realizat numai in conditiile mentinerii aceluiasi cadru ambiental  familiar copilului.

(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. civ., dec. nr. 23/A/4 aprilie 2011, nepublicata)

     Prin sentinta civila nr. 5597 din 3 noiembrie 2010, s-a admis actiunea civila precizata si formulata de reclamanta SIA impotriva paratului SP si, in consecinta s-a dispus desfacerea casatoria incheiata intre parti la data de 01.07.2006 si inregistrata in registrul starii civile al Primariei municipiului Bistrita sub nr. 292/2006, din vina ambelor parti, s-a dispus revenirea reclamantei la numele de familie avut anterior casatoriei acela de "C", s-a incredintat reclamantei spre crestere si educare pe minora SIS nascuta la 14.10.2006, a fost obligat paratul sa plateasca reclamantei in favoarea minorei o pensie lunara de intretinere in cuantum de 100 lei lunar, incepand cu data introducerii actiunii 03.06.2010 si pana la majoratul minorei, s-a incuviintat ca paratul sa aiba legaturi personale cu minora SIS nascuta la 14.10.2006, dupa urmatorul program: la fiecare al doilea sfarsit de saptamana din luna de sambata orele 10,00 si pana duminica orele 18,00, pe timpul vacantei de vara, mai precis in perioada 31 iulie - 31 august o perioada de 2 saptamani cu obligarea paratului de a o lua si aduce inapoi pe minora la domiciliul reclamantei.
     A fost obligat paratului la plata catre reclamanta a sumei de 947,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
     Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul.:
      Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate, tribunalul retine urmatoarele:
Modul de solutionare a pretentiilor enumerate in actiunea introductiva, vizand desfacerea casatoriei dintre litiganti, revenirea reclamantei la numele purtat anterior, incredintarea copilului la mama si obligarea tatalui la pensie de intretinere, a fost insusit de parti, cercetarea judecatoreasca in apel fiind limitata la solutia data pe de o parte cererii inregistrata la data de 28.10.2010 intitulata " precizare a actiunii introductive" avand ca obiect stabilirea programului in care sa aiba loc legaturile personale dintre tata si copil si pe de alta solicitarii privind acordarea cheltuielilor de judecata, ambele formulate de reclamanta si contestate de parat.
Potrivit art. 97 alin 1 si 2  din Codul familiei, ambii parinti a aceleasi drepturi si indatoriri fata de copii lor minori, pe care le exercita, respectiv  indeplinesc numai in interesul copiilor.
Din coroborarea acestor prevederi legale cu cele invocate de prima instanta in considerentele hotararii pronuntate, se desprinde fara echivoc ca ceea ce fundamenteaza relatia parinte-copil este interesul acestuia din urma, cei dintai avand obligatia, instituita expres de art. 101 Codul familiei, de a se ingriji de persoana copilului si de a-l creste, veghind  la sanatatea si dezvoltarea lui fizica la educarea, invatatura si pregatirea profesionala.
Reglementarile evocate, precum si cele ale Legii nr. 272/2004, art. 2 alin. 1, art. 14-16 ce reglementeaza in mod concret modalitatea de desfasurare a relatiilor parinte-copil, sunt in deplin acord cu cele internationale in materie. Potrivit  art. 9 alin 3 din Conventia ONU cu privire la drepturile copilului, in ipoteza separarii copilului de unul dintre parintii printr-o masura dispusa in conditiile legii, acesta are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu cei doi parinti in mod regulat, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului. Acesta impreuna cu art. 7 ( privitor la dreptul copilului de a-si cunoaste si de a fi ingrijit de catre parinti) si art. 18 (ce instituie principiul potrivit caruia  ambii parinti au responsabilitati comune pentru cresterea  si dezvoltarea copilului fiind  principalii raspunzatori), sugereaza faptul ca, exceptand cazul in care s-ar dovedi contrariul, implicarea continua  a ambilor parinti in viata copilului serveste interesul superior al acestuia.
Legea insa nu trebuie sa creeze prezumtii inflexibile asupra prioritatii unuia dintre parinti - motivele pentru luarea deciziei trebuie sa se subordoneze nevoii de a asigura prevalenta interesului copilului.
Art. 23 alin 4 din Protocolul International cu privire la Drepturile Civile si Politice, alaturi de Comentariul General (nr. 19/1990) al Comitetului pentru Drepturile Omului precizeaza ca egalitatea dreptului si responsabilitatii din timpul casatoriei continua sa se implice si dupa separarea legala sau desfacerea casatoriei, trebuind interzis orice  tratament discriminatoriu referitor la motivele, procedurile de separare ori divort, la custodia copilului, la drepturile de vizitare, tinandu-se cont de faptul ca interesul copilului trebuie sa primeze.
Or, asa cu statueaza Principiul 6 din Declaratia Drepturilor Copilului, "pentru o dezvoltare completa armonioasa a personalitatii sale, are nevoie de dragoste si intelegere. Ori de cate ori este posibil, copilul va creste in grija parintilor sai care vor fi responsabili pentru el si in orice caz intr-o atmosfera de afectiune si siguranta morala si materiala".
In cauza examinarea dreptului subiectiv dedus judecatii, extinderea programului in care tatal si fiica sa au legaturi personale, se circumstantiaza  reglementarilor legale interne si internationale evocate ce trateaza problema raspunderii parintilor independent de procedura divortului si a incredintarii copiilor. Dincolo de opiniile doctrinare potrivit carora, pe de o parte divortul modifica insusi continutul drepturilor parintesti prin ruperea egalitatii care exista intre parinti, iar pe de alta parte ca divortul nu are nici un impact asupra continutului drepturilor, ci doar asupra modului in care acestea sunt exercitate, se poate conchide ca in mod inevitabil scindarea ocrotirii parintesti presupune o limitare a mijloacelor prin care parintele caruia nu i-a fost incredintat copilul poate sa-si indeplineasca indatoririle, corelativ cu intregirea acestora in persoana celuilalt parinte. Prima instanta a stabilit ca mama este parintele mai potrivit sa se preocupe de cresterea, invatatura si pregatirea scolara a copilului, aspect necontestat, astfel tatal a pastrat dreptul de a avea legaturi personale cu copilul si indatorirea de a veghea la cresterea, educarea si invatatura acestuia.
      Dovezile cauzei, administrate in fata primei instante si suplimentar in apel, sunt unitare in a argumenta relatia apropiata dintre tata si copilul sau, o relatie construita in timp inca de la nasterea fetitei si consolidata pe parcurs, ce justifica pe deplin programul de vizitare al copilului stabilit de instanta de fond asa cum a solicitat mama, la fiecare al doilea sfarsit de saptamana din luna de sambata orele 10,00 si pana duminica orele 18,00, iar pe timpul vacantei de vara, mai precis in perioada 31 iulie - 31 august o perioada de 2 saptamani, cu obligarea paratului de a o lua si aduce inapoi pe minora la domiciliul reclamantei.
     Nu s-a demonstrat survenirea unei intelegeri intre parinti cu privire la chestiunea litigioasa, in sensul indicat de apelantul parat. Dimpotriva, neintelegerile dintre acestia au determinat-o pe reclamanta ca pe parcursul solutionarii actiunii introductive sa o precizeze, formuland cererea noua avand ca obiect stabilirea programului in care tatal sa-si viziteze copilul.
     Pretentiei tatalui de extindere a programului si in perioada vacantei de iarna, timp de 5 zile consecutive, formulata prin cererea de apel, mama nu s-a opus.
     Din aceasta perspectiva atitudinea manifesta a mamei de a permite relationarea tatalui cu IS, chiar in contextul deteriorarii relatiilor dintre soti si al stabilirii unei noi legaturi a acestuia cu o alta femeie, demonstreaza maturitatea reclamantei de a actiona in interesul superior al fiicei sale.
Opozitia mamei la solicitarea apelantului de modificare a programului stabilit de prima instanta,  in sensul de a avea legaturi personale cu minora in fiecare zi de luni incepand cu ora 16.00 dupa programul de gradinita si pana marti dimineata la ora 9,00, cand incepe programul de gradinita, la domiciliul sau; in fiecare zi de miercuri, incepand cu ora 16.00 dupa programul de gradinita si pana joi dimineata la ora 9,00 cand incepe programul de gradinita, la domiciliul sau si in fiecare sfarsit de saptamana, o zi, sambata sau duminica, la domiciliul sau, este majoritar fondata si apreciata ca manifestata in acelasi scop al prioritizarii interesului fiicei partilor.
       In ipoteza stabilirii programului in maniera reclamata prin cererea de apel s-ar ajunge la situatia absurda a expunerii copilului riscului major al dezorientarii si schimbarii permanente a mediului de viata. Or varsta frageda a fetitei, in circumstantele separarii parintilor, impune consolidarea sentimentului de apartenenta, ce poate fi realizat numai in conditiile mentinerii aceluiasi cadru ambiental  familiar copilului.
Este prioritar in satisfacere interesul superior al acestuia, clamat de insusi tatal, de a beneficia de o relatie armonioasa cu parintele sau, fara prejudicierea dezvoltarii psihologice, emotionale, mentale, fizice si sociale,  ce exclude transpunerea permanenta a copilului dintr-un mediu in altul, in detrimentul dorintei tatalui de a se impune ca prezenta fizica in viata copilului.
       In circumstantele relatiilor tensionate dintre parinti, a stabilirii unei noi relatii a tatalui cu o alta femeie, pentru a se evita folosirea copilului drept pretext in lamurirea disputelor personale dintre parti este prohibita scoaterea frecventa din mediul cu care copilul s-a familiarizat si provocarea concomitenta de a socializa cu o persoana total necunoscuta. Or probele administrate au demonstrat ca tatal si fetita, carora mama nu le-a refuzat a avea legaturi personale, au innoptat la locuinta noii iubite a acestuia,fara insa instiintarea mamei si obtinerea acordului ei in aceasta privinta. Situatia creata impune cu certitudine cenzurarea dorintei tatalui de extindere a programului de vizitare in fiecare zi de luni si miercuri de la orele 16,00 dupa programul de gradinita  si pana in ziua consecutiva orele 9,00 cand incepe programul de gradinita. Intre dorinta tatalui de a o apropia pe fiica sa de noua iubita si interesul superior al copilului, traumatizat de recenta separare a parintilor, este  prioritara protejarea copilului de orice factori disturbatori in adaptarea la noua situatie creata de divortul parintilor.
       Pe de alta parte insa, dovezile cauzei argumenteaza nu doar legatura afectiva puternica dintre tata si fetita, ci si preocuparea permanenta si consecventa a acestuia de a o invata pe fiica lui limba germana, cu care dialogheaza exclusiv in aceasta limba de circulatie internationala. Invatarea aprofundata a unei  limbi straine este conditionata de exercitiul ei, or cum tatal este in masura sa il asigure tribunalul apreciaza ca pretentia dedusa judecatii in apel se impune a fi satisfacuta partial, atat in masura acordului dat de intimata cu privire la extinderea programului in care tatal si IS sa aiba legaturi personale in timpul vacantei de iarna (5 zile consecutive, care sa includa alternativ intr-un an ziua de Craciun, iar in anul urmator Anul Nou, pentru a se asigura paritatea contactului cu fiecare dintre parinti raportat la fiecare dintre evenimente ), cat si peste vointa mamei - saptamanal in zilele de luni si miercuri cate doua ore, incepand cu orele 16,00 dupa programul de gradinita si pana la orele 18,00, la domiciliul paratului, cu obligarea acestuia de a duce copilul la domiciliul reclamantei. Doar in aceasta maniera sunt satisfacute concomitent dorinta tatalui de a fi o prezenta semnificativa, cantitativ si calitativ, in viata copilului sau si interesul fetitei de a-si prezerva relatia puternic afectiva pe care o are cu tatal si concomitent de a-si pastra si dezvolta abilitatile de comunicare in limba germana. Respectarea programului de la gradinita indicat prin cererea de apel si necontestat este un deziderat comun al parintilor care asigura cea mai buna dezvoltare mentala, intelectuala, sociala si morala.
       Nu este indicat ca fiecare sfarsit de saptamana sa-l petreaca fetita cu ambii parinti, alternativ  cate o zi cu fiecare, pentru a se asigura posibilitatea petrecerii de timp consistent impreuna, dedicat nu activitatilor obisnuite, ci celei de recreare. Or prima instanta just a apreciat ca acest deziderat poate fi atins doar daca fiecare dintre parinti petrece un intreg sfarsit de saptamana in compania copilului, respectiv tatal la fiecare al doilea sfarsit de saptamana din luna.
        Pretentia tatalui de a petrece in timpul vacantei de vara doua saptamani neintrerupte cu fetita la domiciliul sau, ce s-a dovedit in apel ca ofera toate conditiile necesare locuirii, inclusiv confortul termic, a fost satisfacuta de prima instanta, fiind in acord cu solicitarile mamei, singura care a indicat modalitatea in care sa aiba loc contactul tatalui cu Iris Stefania, iar in apel nu s-a insistat asupra acestui aspect.
       Referitor la cea de-a doua solicitare a apelantului, privitoare la exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecata stabilite de instanta de fond, tribunalul urmeaza a o respinge in temeiul art. 274 si 275 Cod proc. civ. intrucat cauza exoneratoare invocata (nu s-a opus admiterii actiunii de divort, care s-a pronuntat din culpa comuna a partilor) nu justifica solutia preconizata de apelant. Pe de o parte art. 275 Cod proc. civ., ce statueaza ca nu poate fi obligat la cheltuieli de judecata paratul care a recunoscut la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului, decat daca a fost pus in intarziere inainte de chemarea in judecata, este incident numai litigiilor susceptibile de procedura punerii in intarziere, intre care nu se numara si cele de divort, iar pe de alta parte invocata lipsa de opozitie manifesta a paratului apelant nu a vizat integral solicitarile reclamantei, partile disputandu-si programul in care sa aiba loc relatiile personale ale tatalui cu copilul, ceea ce justifica pe deplin solutia primei instante. Nici retinerea culpei comune a sotilor in destramarea relatiei de casatorie nu poate reprezenta prin ea insasi motiv de exonerare a unuia dintre litiganti de la plata cheltuielilor de judecata, cum nici precaritatea resurselor financiare a unuia dintre fostii soti nu constituie prin ea insasi impediment la acordarea cheltuielilor de judecata reprezentand taxe judiciare de timbru si onorariu avocatial suportate de litigantul caruia i s-a dat deplin castig de cauza, avand in vedere prevederile art. 274 Cod proc. civ..
       Pentru considerentele de fapt si drept aratate, vazand si pozitiile exprimate in calea de atac de catre parti, in temeiul art. 296 Cod proc. civ  apelul declarat de parat va fi admis in parte, hotararea primei instante reformata in sensul aratat, incuviintandu-se ca tatal sa aiba legaturi personale cu fiica sa Is, nascuta la data de 14 octombrie 2006, dupa urmatorul program - in fiecare zi de luni si miercuri cate 2 ore , dupa programul de gradinita, de la orele 16,00 la orele 18,00, la domiciliul sau, cu obligarea de a duce copilul la domiciliul la domiciliul reclamantei, la fiecare al doilea sfarsit de saptamana din luna de sambata orele 10,00 si pana duminica orele 18,00, in timpul vacantei de vara o perioada de 2 saptamana consecutive in intervalul 31 iulie-31 august si in timpul vacantei de iarna  5 zile consecutive care sa includa, alternativ intr-un an ziua de Craciun, iar in anul urmator Anul Nou, cu obligarea paratului de a lua si aduce inapoi copilul la domiciliul reclamantei, toate celelalte dispozitii ale sentintei urmand a fi mentinute.