Raspundere materiala. Conditii.
(Sentinta civila nr. 1329/F/2011 din data de 24.11.2011 pronuntata de Tribunalul Bistrita-Nasaud)Raspundere materiala. Conditii.
Ultimul inventar fiind efectuat cu nerespectarea dispozitiile legale privind efectuarea inventarului, rezultatul acestuia nu poate constitui temei al angajarii raspunderii disciplinare.
(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. civ., sent. nr. 1329/F/8 iunie 2011, nepublicata)
Prin actiunea inregistrata, ulterior precizata, in sedinta publica din 4 mai 2011 reclamanta CM a chemat in judecata pe parata SC "O" SA Floresti, solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta: sa anuleze decizia de concediere disciplinara din 26.11.2010, ca nelegala si netemeinica; sa oblige parata sa-i plateasca despagubiri pentru perioada cuprinsa intre data desfacerii disciplinare a contractului individual de munca, 26.11.2010 si data ramanerii irevocabile a sentintei; sa oblige parata sa-i plateasca drepturile restante reprezentand diferenta de salariu pentru luna septembrie si drepturile cuvenite pentru luna octombrie si noiembrie pana la data de 26.11.2010; sa oblige parata sa plateasca contributiile sociale datorate atat pentru drepturile restante cat si cele aferente despagubirilor ce se vor acorda pentru perioada cuprinsa intre data desfacerii contractului individual de munca, 26.11.2011 si data ramanerii irevocabile a sentintei; sa oblige parata sa-i plateasca suma de 5000 lei, cu titlu de daune morale pentru concedierea nelegala.
Analizand actele si lucrarile dosarului tribunalul retine urmatoarele:
Reclamanta a fost angajata paratei incepand cu data de 131631/10.03.2010, initial pe perioada determina, de o luna, pana la 09.04.2010 si, prin actul aditional la acest contract, din 09.04.2010 pe perioada nedeterminata, pe postul de lucrator comercial pentru comercializarea produselor alimentare si nealimentare din gestiunea comuna a Magazinului Oncos 37 din Bistrita, cu un salariu lunar de baza brut de 756 lei, atributiile postului fiind prevazute in fisa postului, semnata de reclamanta, iar din 01.04.2010 a fost numita sefa de magazin.
Referitor la cererile avand obiect anularea deciziei de sanctionare disciplinara si plata de despagubiri.
Prin decizia nr. 5206/26.11.2010, s-a dispus desfacerea contractului individual de munca incepand cu data de 26.11.2010, conform art. 61 litera "a" din Codul muncii, retinandu-se in motivarea acesteia ca reclamanta nu si-a indeplinit cu constiinciozitate atributiile de serviciu prevazute atat in contractului individual de munca cat si in fisa postului, prin faptul ca, impreuna cu colegele de serviciu, au gestionat fraudulos gestiunea comuna a magazinului in care si-au desfasurat activitatea astfel ca, la ultimele inventare, minusul a fost de peste 4.000, 00 ron. Totodata, in cuprinsul deciziei, se mentioneaza ca, prin nota explicativa luata salariatei, aceasta mentioneaza ca este constienta ca a participat la o gestionarea comuna a magazinului in care si-a desfasurat activitatea dar pentru minusul existent nu se considera vinovata cu nimic, fiind facuta referire in motivarea decizie si la procesul verbal nr. 5188/25.11.2010 si faptul ca decizia poate fi contestata la Tribunalul Cluj.
Dispozitiile art.61 litera "a" reglementeaza desfacerea contractului individual de munca cu titlu de sanctiune disciplinara astfel ca decizia de concediere trebuie sa indeplineasca exigentele prevazute de art. 263-268 din Codul muncii, respectiv sa fie emisa doar dupa efectuarea cercetarii disciplinare prealabile, sub sanctiunea nulitatii si, tot sub sanctiunea nulitatii, trebuie sa cuprinsa toate mentiunile indicate la alineatul 2 al art.228 Codul muncii.
Reclamanta invoca nulitatea decizie de sanctionare, sustinand ca aceasta a fost emisa fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile respectiv ca nu a fost convocata la o astfel de cercetare si ca, din punct de vedere formal decizia este nula pentru ca nu s-au indicat ce prevederi din fisa postului au fost incalcate, nu se indica motivele pentru care au fost inlaturate apararile sale si, desi, in decizie, se face vorbire de procesul verbal nr. 5188/25.11.2010, acesta nu i-a fost comunicat invocand totodata si faptul ca instanta este gresit indicata.
Tribunalul retine ca decizia de sanctionare disciplinara a fost emisa cu respectarea dispozitiilor art. 267 din Codul muncii, fiind emisa dupa efectuare a cercetarii disciplinare prealabile a reclamantei, care a fost convocata in data de 24.11.2010 pentru data de 25.11.2010, data la care reclamanta s-a prezentat la sediul paratei, nu a solicitat termen pentru pregatirea apararii si a dat nota explicativa, prin care nu a recunoscut fapta si a declarat expres ca a avut cunostinta de faptul ca a participat la o gestiune colectiva impreuna cu inca doua salariate.
Prin urmare nu se poate sustine ca cercetarea disciplinara nu s-a efectuat cu respectarea dispozitiilor art. 267 din Codul muncii.
De asemenea, decizia contine toate mentiunile prevazute de art. 268 din Codul muncii sub sanctiunea nulitatii, fiind descrisa fapta (lipsa din gestiunea colectiva), fiind indicate prevederile care au fost incalcate, respectiv cele din fisa postului si din contractul individual de munca iar faptul ca nu au fost indicate punctual aceste prevederi nu constituie motiv de nulitate, cat timp in cele doua acte invocate sunt descrise obligatiile reclamantei a caror nerespectare ar fi dus la crea de minus in gestiune .
De asemenea, se face referire si la apararile reclamantei, iar faptul ca instanta a fost gresit indicata nu determina nulitatea deciziei, fiind sanctionata cu nulitatea doar neindicarea instantei or, in decizie se indica Tribunalul Cluj, instanta apreciata de parata ca fiind instanta competenta, reclamanta nefiind prejudiciata prin indicarea acestei instante, cat timp o eventuala contestatie adresata Tribunalul Cluj nu ar fi fost respinsa, ci cel mult s-ar fi declinat competenta de solutionare in favoarea Tribunalului BN.
In schimb decizia de sanctionare disciplinara este netemeinica, intrucat parata nu a probat ca reclamanta a savarsit abaterea disciplinara retinuta in sarcina ei, respectiv crearea de minus in gestiune.
Pentru a concluziona astfel tribunalul retine ca ultima inventariere a gestiunii de la magazinul 37 din Bistrita a avut loc la data de 26.10.2010 si s-a referit la perioada 12.10.2010-26.10.2010, asa cum rezulta din singurul act depus la dosar de parata referitor la aceasta inventariere, procesul verbal, nedatat si neinregistrat, intocmit la data de 2 noiembrie 2010.
Potrivit acestui proces verbal lipsa in gestiune ar fi de 2.017,74 lei, in timp ce in decizia de sanctionare se face referire la un minus de peste 4000 lei.
Desi tribunalul a solicitat paratei comunicarea tuturor actelor intocmite cu ocazia efectuarii inventarului din 26 octombrie 2010, precum si a evidentelor contabile pentru ca instanta sa poata verifica daca intr-adevar reclamanta a comis abaterea disciplinara, parata nu a depus aceste acte la dosar desi sarcina probatiunii ii incumba, conform art. 287 din Codul muncii.
Astfel, se retine ca inventarierea trebuie sa se efectueze potrivit dispozitiilor cuprinse in Ordinul nr.2861/2009, care la punctul 8 prevede masurile organizatorice prealabile iar la pct.18 prevede ca, in timpul inventarierii toate bunurile care se inventariaza se inscriu in listele de inventariere.
Conform pct. 33, pe ultima fila a listei de inventariere gestionarul trebuie sa mentioneze daca toate bunurile au fost inventariate si consemnate in listele de inventariere in prezenta sa si, de asemenea, acesta mentioneaza daca are obiectii. Listele de inventariere se semneaza pe fiecare fila atat de catre comisia de inventariere cat si de gestionar. In cazul gestiunilor colective, cum este si cazul de fata, listele de inventariere se semneaza de catre toti gestionarii.
Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic si inscrise in listele de inventariere cu cele din evidenta tehnico operativa (fise de magazie) si din contabilitate (pct. 35) si potrivit pct. 42 se consemneaza intr-un proces verbal care trebuie sa cuprinda inclusiv decizia de numire a comisiei de inventariere si pe langa concluziile comisie de inventariere trebuie sa contina si propunerile acesteia cu privire la cauzele plusurilor si a lipsurilor constatate si persoanele vinovate, precum si propuneri de masuri in legatura cu acestea si se prezinta in termen de 7 zile lucratoare administratorului sau persoanei responsabile cu gestiunea entitatii care trebuie sa decida asupra solutionarii propunerilor facute, cu respectarea dispozitiilor legale.
Rezultatele inventarierii se inregistreaza in evidenta tehnico operativa si in contabilitate.
In speta, parata a efectuat inventarierea fara respectarea exigentelor prevazute in acest act normativ, nu au fost intocmite liste de inventarierea care sa fie semnate pe fiecare fila de cele trei gestionare, tribunalul nu a putut verifica daca cele mentionate in procesul verbal din 2 noiembrie 2010 sunt reale, respectiv care a fost soldul faptic, soldul scriptic pentru a statua daca reclamanta a savarsit abaterea disciplinara retinuta in sarcina ei.
Pe de alta parte, trecand peste faptul ca procesul verbal de inventariere nu are numar de inregistrate, ca mentiunile din acesta nu sunt complete, ca cele consemnate in el nu pot fi verificate, minusul mentionat in acest proces verbal nu este identic cu cel retinut in decizia de sanctionare disciplinara.
Prin urmare, ultimul inventar fiind efectuat cu nerespectarea dispozitiile legale privind efectuarea inventarului, rezultatul acestuia nu poate constitui temei al angajarii raspunderii disciplinare. Asa fiind, tribunalul retine ca parata nu a probat faptul ca reclamanta a savarsit abaterea disciplinara retinuta in sarcina ei, motiv pentru care, in temeiul art. 78 din Codul muncii, va dispune anularea deciziei nr. 5206/26.11.2010, emisa de parata, ca fiind netemeinica. Cum, urmare a anularii acestei decizii, reclamanta nu a solicitat reintegrarea ci doar plata de despagubiri, potrivit art. 78 din Codul muncii va obliga parata sa plateasca despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta pentru perioada cuprinsa intre data desfacerii contractului individual de munca, 26.11.2010 si data ramanerii irevocabile a prezentei hotarari, intrucat la aceasta ultima data contractul individual de munca al reclamantei va inceta de drept, potrivit alin. 3 al art. 78 din Codul muncii introdus de Legea nr. 40/2011.
Referitor la cererea avand obiect plata unor drepturilor banesti pentru perioada anterioara desfacerii contractului individual de munca
Tribunalul retine ca reclamanta a recunoscut primirea sumei de 250 lei, avans pentru luna septembrie 2010 si ca parata nu a probat ca a achitat reclamantei drepturile banesti reprezentand diferenta de salariu pentru luna septembrie 2010 si drepturile banesti pentru perioada 1 octombrie 2010-26 noiembrie.
Astfel, desi parata sustine ca a achitat o parte din aceste drepturi, respectiv ca a virat pe cardul reclamantei suma de 394 lei, cu titlu de rest de plata pentru luna septembrie 2010 si suma de 250 lei cu titlu de avans pentru luna octombrie si nu a probat ca aceste sume au fost efectiv achitate reclamantei, actul de la fila 52 nefiind insotit de dovada efectuarii viramentelor bancare.
Din pontajele aflate la dosar reiese ca in perioada 1 septembrie 2010-26 noiembrie 2010 reclamanta a prestat efectiv activitate in perioada 01.09.2010-03.09.2010; 20.10.2010-25.10.2010; a fost in concediu medical in perioada 06.09.2010-30.09.2010 si 01.10.2010-19.10.2010; si a fost in concediu de odihna in perioada pentru perioada 26.10.2010-17.11.2010 si in concediu fara plata din 18.11.2010-26.11. 2010.
In consecinta este indreptatita sa beneficieze de drepturile banesti cuvenite pentru perioada efectiv lucrata (drepturi salariale), pentru perioada in care a fost in concediu medical (indemnizatie de concediu medical) si pentru perioada in care a fost in concediu de odihna (indemnizatie de concediu) astfel ca va fi obligata parata sa plateasca reclamantei drepturile banesti restante drepturile banesti restante astfel: diferenta dintre drepturile banesti cuvenite si suma de 250 lei, pentru luna septembrie 2010; drepturi salariale, pentru perioada 20.10.2010-25.10.2010; indemnizatie pentru concediu medical, pentru perioada 01.10.2010-19.10.2010 si indemnizatie pentru concediul de odihna, pentru perioada 26.10.2010-17.11.2010 si va fi respinsa cererea pentru perioada 18.11.2010-26.11.2010, salariul fiind cuvenit doar in cazul in care munca a fost efectiv prestata nu si cand salariatul a fost in concediu fara plata.
Cum din statele de plata depuse de parata reiese doar faptul retinerii contributiilor sociale nu si faptul ca acestea au fost virate efectiv catre bugetul general consolidat tribunalul va obliga parata sa plateasca contributiile sociale aferente drepturilor banesti restante precum si cele aferente drepturilor banesti cuvenite pentru perioada cuprinsa intre data desfacerii contractului individual de munca, 26.11.2010 si data ramanerii irevocabile a prezentei hotarari.
Referitor la cererea privind plata de daune morale
Intrucat reclamanta nu a probat ca a incercat un prejudiciu moral urmare a faptului ca a fost emisa decizia de sanctionare disciplinara, va fi respinsa ca neintemeiata cererea avand obiect obligarea paratei la plata sumei de 5.000 lei, cu titlu de daune morale.
Fata de aceste considerente de fapt si de drept actiunea reclamantei este intemeiata doar in parte si va fi admisa in parte in sensul ca: va fi anulata ca netemeinica, decizia nr. 5206/26.11.2010, emisa de parata, de desfacere a contractului individual de munca nr. 131631/10.03.2010, conform art. 61 litera "a" din Codul muncii; va fi obligata parata sa plateasca reclamantei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta pentru perioada cuprinsa intre data desfacerii contractului individual de munca, 26.11.2010 si data ramanerii irevocabile a prezentei hotarari;va fi obligata parata sa plateasca reclamantei drepturile banesti restante astfel: diferenta dintre drepturile banesti cuvenite si suma de 250 lei, pentru luna septembrie 2010; drepturi salariale, pentru perioada 20.10.2010-25.10.2010; indemnizatie pentru concediu medical, pentru perioada 01.10.2010-19.10.2010 si indemnizatie pentru concediul de odihna, pentru perioada 26.10.2010-17.11.2010; va fi obligata parata sa plateasca contributiile sociale aferente drepturilor banesti restante precum si cele aferente drepturilor banesti cuvenite pentru perioada cuprinsa intre data desfacerii contractului individual de munca, 26.11.2010 si data ramanerii irevocabile a prezentei hotarari si vor fi respinse ca neintemeiate cererile avand obiect: obligarea paratei la plata drepturilor banesti pentru perioada 18.11.2010-26.11.2010 si la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
Ultimul inventar fiind efectuat cu nerespectarea dispozitiile legale privind efectuarea inventarului, rezultatul acestuia nu poate constitui temei al angajarii raspunderii disciplinare.
(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. civ., sent. nr. 1329/F/8 iunie 2011, nepublicata)
Prin actiunea inregistrata, ulterior precizata, in sedinta publica din 4 mai 2011 reclamanta CM a chemat in judecata pe parata SC "O" SA Floresti, solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta: sa anuleze decizia de concediere disciplinara din 26.11.2010, ca nelegala si netemeinica; sa oblige parata sa-i plateasca despagubiri pentru perioada cuprinsa intre data desfacerii disciplinare a contractului individual de munca, 26.11.2010 si data ramanerii irevocabile a sentintei; sa oblige parata sa-i plateasca drepturile restante reprezentand diferenta de salariu pentru luna septembrie si drepturile cuvenite pentru luna octombrie si noiembrie pana la data de 26.11.2010; sa oblige parata sa plateasca contributiile sociale datorate atat pentru drepturile restante cat si cele aferente despagubirilor ce se vor acorda pentru perioada cuprinsa intre data desfacerii contractului individual de munca, 26.11.2011 si data ramanerii irevocabile a sentintei; sa oblige parata sa-i plateasca suma de 5000 lei, cu titlu de daune morale pentru concedierea nelegala.
Analizand actele si lucrarile dosarului tribunalul retine urmatoarele:
Reclamanta a fost angajata paratei incepand cu data de 131631/10.03.2010, initial pe perioada determina, de o luna, pana la 09.04.2010 si, prin actul aditional la acest contract, din 09.04.2010 pe perioada nedeterminata, pe postul de lucrator comercial pentru comercializarea produselor alimentare si nealimentare din gestiunea comuna a Magazinului Oncos 37 din Bistrita, cu un salariu lunar de baza brut de 756 lei, atributiile postului fiind prevazute in fisa postului, semnata de reclamanta, iar din 01.04.2010 a fost numita sefa de magazin.
Referitor la cererile avand obiect anularea deciziei de sanctionare disciplinara si plata de despagubiri.
Prin decizia nr. 5206/26.11.2010, s-a dispus desfacerea contractului individual de munca incepand cu data de 26.11.2010, conform art. 61 litera "a" din Codul muncii, retinandu-se in motivarea acesteia ca reclamanta nu si-a indeplinit cu constiinciozitate atributiile de serviciu prevazute atat in contractului individual de munca cat si in fisa postului, prin faptul ca, impreuna cu colegele de serviciu, au gestionat fraudulos gestiunea comuna a magazinului in care si-au desfasurat activitatea astfel ca, la ultimele inventare, minusul a fost de peste 4.000, 00 ron. Totodata, in cuprinsul deciziei, se mentioneaza ca, prin nota explicativa luata salariatei, aceasta mentioneaza ca este constienta ca a participat la o gestionarea comuna a magazinului in care si-a desfasurat activitatea dar pentru minusul existent nu se considera vinovata cu nimic, fiind facuta referire in motivarea decizie si la procesul verbal nr. 5188/25.11.2010 si faptul ca decizia poate fi contestata la Tribunalul Cluj.
Dispozitiile art.61 litera "a" reglementeaza desfacerea contractului individual de munca cu titlu de sanctiune disciplinara astfel ca decizia de concediere trebuie sa indeplineasca exigentele prevazute de art. 263-268 din Codul muncii, respectiv sa fie emisa doar dupa efectuarea cercetarii disciplinare prealabile, sub sanctiunea nulitatii si, tot sub sanctiunea nulitatii, trebuie sa cuprinsa toate mentiunile indicate la alineatul 2 al art.228 Codul muncii.
Reclamanta invoca nulitatea decizie de sanctionare, sustinand ca aceasta a fost emisa fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile respectiv ca nu a fost convocata la o astfel de cercetare si ca, din punct de vedere formal decizia este nula pentru ca nu s-au indicat ce prevederi din fisa postului au fost incalcate, nu se indica motivele pentru care au fost inlaturate apararile sale si, desi, in decizie, se face vorbire de procesul verbal nr. 5188/25.11.2010, acesta nu i-a fost comunicat invocand totodata si faptul ca instanta este gresit indicata.
Tribunalul retine ca decizia de sanctionare disciplinara a fost emisa cu respectarea dispozitiilor art. 267 din Codul muncii, fiind emisa dupa efectuare a cercetarii disciplinare prealabile a reclamantei, care a fost convocata in data de 24.11.2010 pentru data de 25.11.2010, data la care reclamanta s-a prezentat la sediul paratei, nu a solicitat termen pentru pregatirea apararii si a dat nota explicativa, prin care nu a recunoscut fapta si a declarat expres ca a avut cunostinta de faptul ca a participat la o gestiune colectiva impreuna cu inca doua salariate.
Prin urmare nu se poate sustine ca cercetarea disciplinara nu s-a efectuat cu respectarea dispozitiilor art. 267 din Codul muncii.
De asemenea, decizia contine toate mentiunile prevazute de art. 268 din Codul muncii sub sanctiunea nulitatii, fiind descrisa fapta (lipsa din gestiunea colectiva), fiind indicate prevederile care au fost incalcate, respectiv cele din fisa postului si din contractul individual de munca iar faptul ca nu au fost indicate punctual aceste prevederi nu constituie motiv de nulitate, cat timp in cele doua acte invocate sunt descrise obligatiile reclamantei a caror nerespectare ar fi dus la crea de minus in gestiune .
De asemenea, se face referire si la apararile reclamantei, iar faptul ca instanta a fost gresit indicata nu determina nulitatea deciziei, fiind sanctionata cu nulitatea doar neindicarea instantei or, in decizie se indica Tribunalul Cluj, instanta apreciata de parata ca fiind instanta competenta, reclamanta nefiind prejudiciata prin indicarea acestei instante, cat timp o eventuala contestatie adresata Tribunalul Cluj nu ar fi fost respinsa, ci cel mult s-ar fi declinat competenta de solutionare in favoarea Tribunalului BN.
In schimb decizia de sanctionare disciplinara este netemeinica, intrucat parata nu a probat ca reclamanta a savarsit abaterea disciplinara retinuta in sarcina ei, respectiv crearea de minus in gestiune.
Pentru a concluziona astfel tribunalul retine ca ultima inventariere a gestiunii de la magazinul 37 din Bistrita a avut loc la data de 26.10.2010 si s-a referit la perioada 12.10.2010-26.10.2010, asa cum rezulta din singurul act depus la dosar de parata referitor la aceasta inventariere, procesul verbal, nedatat si neinregistrat, intocmit la data de 2 noiembrie 2010.
Potrivit acestui proces verbal lipsa in gestiune ar fi de 2.017,74 lei, in timp ce in decizia de sanctionare se face referire la un minus de peste 4000 lei.
Desi tribunalul a solicitat paratei comunicarea tuturor actelor intocmite cu ocazia efectuarii inventarului din 26 octombrie 2010, precum si a evidentelor contabile pentru ca instanta sa poata verifica daca intr-adevar reclamanta a comis abaterea disciplinara, parata nu a depus aceste acte la dosar desi sarcina probatiunii ii incumba, conform art. 287 din Codul muncii.
Astfel, se retine ca inventarierea trebuie sa se efectueze potrivit dispozitiilor cuprinse in Ordinul nr.2861/2009, care la punctul 8 prevede masurile organizatorice prealabile iar la pct.18 prevede ca, in timpul inventarierii toate bunurile care se inventariaza se inscriu in listele de inventariere.
Conform pct. 33, pe ultima fila a listei de inventariere gestionarul trebuie sa mentioneze daca toate bunurile au fost inventariate si consemnate in listele de inventariere in prezenta sa si, de asemenea, acesta mentioneaza daca are obiectii. Listele de inventariere se semneaza pe fiecare fila atat de catre comisia de inventariere cat si de gestionar. In cazul gestiunilor colective, cum este si cazul de fata, listele de inventariere se semneaza de catre toti gestionarii.
Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic si inscrise in listele de inventariere cu cele din evidenta tehnico operativa (fise de magazie) si din contabilitate (pct. 35) si potrivit pct. 42 se consemneaza intr-un proces verbal care trebuie sa cuprinda inclusiv decizia de numire a comisiei de inventariere si pe langa concluziile comisie de inventariere trebuie sa contina si propunerile acesteia cu privire la cauzele plusurilor si a lipsurilor constatate si persoanele vinovate, precum si propuneri de masuri in legatura cu acestea si se prezinta in termen de 7 zile lucratoare administratorului sau persoanei responsabile cu gestiunea entitatii care trebuie sa decida asupra solutionarii propunerilor facute, cu respectarea dispozitiilor legale.
Rezultatele inventarierii se inregistreaza in evidenta tehnico operativa si in contabilitate.
In speta, parata a efectuat inventarierea fara respectarea exigentelor prevazute in acest act normativ, nu au fost intocmite liste de inventarierea care sa fie semnate pe fiecare fila de cele trei gestionare, tribunalul nu a putut verifica daca cele mentionate in procesul verbal din 2 noiembrie 2010 sunt reale, respectiv care a fost soldul faptic, soldul scriptic pentru a statua daca reclamanta a savarsit abaterea disciplinara retinuta in sarcina ei.
Pe de alta parte, trecand peste faptul ca procesul verbal de inventariere nu are numar de inregistrate, ca mentiunile din acesta nu sunt complete, ca cele consemnate in el nu pot fi verificate, minusul mentionat in acest proces verbal nu este identic cu cel retinut in decizia de sanctionare disciplinara.
Prin urmare, ultimul inventar fiind efectuat cu nerespectarea dispozitiile legale privind efectuarea inventarului, rezultatul acestuia nu poate constitui temei al angajarii raspunderii disciplinare. Asa fiind, tribunalul retine ca parata nu a probat faptul ca reclamanta a savarsit abaterea disciplinara retinuta in sarcina ei, motiv pentru care, in temeiul art. 78 din Codul muncii, va dispune anularea deciziei nr. 5206/26.11.2010, emisa de parata, ca fiind netemeinica. Cum, urmare a anularii acestei decizii, reclamanta nu a solicitat reintegrarea ci doar plata de despagubiri, potrivit art. 78 din Codul muncii va obliga parata sa plateasca despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta pentru perioada cuprinsa intre data desfacerii contractului individual de munca, 26.11.2010 si data ramanerii irevocabile a prezentei hotarari, intrucat la aceasta ultima data contractul individual de munca al reclamantei va inceta de drept, potrivit alin. 3 al art. 78 din Codul muncii introdus de Legea nr. 40/2011.
Referitor la cererea avand obiect plata unor drepturilor banesti pentru perioada anterioara desfacerii contractului individual de munca
Tribunalul retine ca reclamanta a recunoscut primirea sumei de 250 lei, avans pentru luna septembrie 2010 si ca parata nu a probat ca a achitat reclamantei drepturile banesti reprezentand diferenta de salariu pentru luna septembrie 2010 si drepturile banesti pentru perioada 1 octombrie 2010-26 noiembrie.
Astfel, desi parata sustine ca a achitat o parte din aceste drepturi, respectiv ca a virat pe cardul reclamantei suma de 394 lei, cu titlu de rest de plata pentru luna septembrie 2010 si suma de 250 lei cu titlu de avans pentru luna octombrie si nu a probat ca aceste sume au fost efectiv achitate reclamantei, actul de la fila 52 nefiind insotit de dovada efectuarii viramentelor bancare.
Din pontajele aflate la dosar reiese ca in perioada 1 septembrie 2010-26 noiembrie 2010 reclamanta a prestat efectiv activitate in perioada 01.09.2010-03.09.2010; 20.10.2010-25.10.2010; a fost in concediu medical in perioada 06.09.2010-30.09.2010 si 01.10.2010-19.10.2010; si a fost in concediu de odihna in perioada pentru perioada 26.10.2010-17.11.2010 si in concediu fara plata din 18.11.2010-26.11. 2010.
In consecinta este indreptatita sa beneficieze de drepturile banesti cuvenite pentru perioada efectiv lucrata (drepturi salariale), pentru perioada in care a fost in concediu medical (indemnizatie de concediu medical) si pentru perioada in care a fost in concediu de odihna (indemnizatie de concediu) astfel ca va fi obligata parata sa plateasca reclamantei drepturile banesti restante drepturile banesti restante astfel: diferenta dintre drepturile banesti cuvenite si suma de 250 lei, pentru luna septembrie 2010; drepturi salariale, pentru perioada 20.10.2010-25.10.2010; indemnizatie pentru concediu medical, pentru perioada 01.10.2010-19.10.2010 si indemnizatie pentru concediul de odihna, pentru perioada 26.10.2010-17.11.2010 si va fi respinsa cererea pentru perioada 18.11.2010-26.11.2010, salariul fiind cuvenit doar in cazul in care munca a fost efectiv prestata nu si cand salariatul a fost in concediu fara plata.
Cum din statele de plata depuse de parata reiese doar faptul retinerii contributiilor sociale nu si faptul ca acestea au fost virate efectiv catre bugetul general consolidat tribunalul va obliga parata sa plateasca contributiile sociale aferente drepturilor banesti restante precum si cele aferente drepturilor banesti cuvenite pentru perioada cuprinsa intre data desfacerii contractului individual de munca, 26.11.2010 si data ramanerii irevocabile a prezentei hotarari.
Referitor la cererea privind plata de daune morale
Intrucat reclamanta nu a probat ca a incercat un prejudiciu moral urmare a faptului ca a fost emisa decizia de sanctionare disciplinara, va fi respinsa ca neintemeiata cererea avand obiect obligarea paratei la plata sumei de 5.000 lei, cu titlu de daune morale.
Fata de aceste considerente de fapt si de drept actiunea reclamantei este intemeiata doar in parte si va fi admisa in parte in sensul ca: va fi anulata ca netemeinica, decizia nr. 5206/26.11.2010, emisa de parata, de desfacere a contractului individual de munca nr. 131631/10.03.2010, conform art. 61 litera "a" din Codul muncii; va fi obligata parata sa plateasca reclamantei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta pentru perioada cuprinsa intre data desfacerii contractului individual de munca, 26.11.2010 si data ramanerii irevocabile a prezentei hotarari;va fi obligata parata sa plateasca reclamantei drepturile banesti restante astfel: diferenta dintre drepturile banesti cuvenite si suma de 250 lei, pentru luna septembrie 2010; drepturi salariale, pentru perioada 20.10.2010-25.10.2010; indemnizatie pentru concediu medical, pentru perioada 01.10.2010-19.10.2010 si indemnizatie pentru concediul de odihna, pentru perioada 26.10.2010-17.11.2010; va fi obligata parata sa plateasca contributiile sociale aferente drepturilor banesti restante precum si cele aferente drepturilor banesti cuvenite pentru perioada cuprinsa intre data desfacerii contractului individual de munca, 26.11.2010 si data ramanerii irevocabile a prezentei hotarari si vor fi respinse ca neintemeiate cererile avand obiect: obligarea paratei la plata drepturilor banesti pentru perioada 18.11.2010-26.11.2010 si la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Contracte de munca
Litigiu privind functionarii publici - Hotarare nr. 56 din data de 18.01.2018ESFACEREA DISCIPLINARA A CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA - Sentinta civila nr. 258/LM/2010 din data de 10.12.2010
DESFACEREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA - Sentinta civila nr. 535/LM/2010 din data de 10.12.2010
Contract colectiv de munca. Nelegalitatea unor clauze stipulate cu respectarea dispozitiilor legii 130/1996 privind contractul colectiv de munca - Sentinta civila nr. 906/lm/2008 din data de 17.02.2009
Sindicat.Conditiile legale pentru reprezentativitate. - Decizie nr. 976/R/ din data de 28.11.2005
Raspunderea patrimoniala. Prejudiciu creat societatii de catre angajat. Cerere reconventionala. Restituirea garantiei retinuta de angajator. - Sentinta civila nr. 227 din data de 28.02.2012
Contestatie impotriva deciziei de impunere pentru restituirea unor sume incasate necuvenit de catre angajatul cu contract individual de munca. - Sentinta civila nr. 566 din data de 02.05.2012
Raspunderea patrimoniala a angajatilor pentru pagubele produse datorita nerespectarii atributiilor de serviciu. - Sentinta civila nr. 1216 din data de 11.10.2011
Raspunderea disciplinara. Reducerea salariului cu 10 % pe o perioada de 3 luni. - Sentinta civila nr. 203 din data de 01.03.2010
Despagubiri solicitate in baza unui act aditional la contractul individual de munca - Sentinta civila nr. 95 din data de 25.01.2011
Obligatii asumate prin act aditional la contractul de munca - Sentinta civila nr. 17 din data de 11.01.2011
Drepturi banesti ce decurg din Contractul colectiv de munca - Sentinta civila nr. 419 din data de 15.04.2008
Despagubiri solicitate in baza unui act aditional la contractul individual de munca - Sentinta civila nr. 979 din data de 19.10.2010
Obligarea angajatului la plata unor despagubiri angajatorului pentru prejudiciul cauzat din vina salariatului - Sentinta civila nr. 94 din data de 01.02.2010
Contestatie impotriva deciziei de sanctionare disciplinara - Sentinta civila nr. 392 din data de 30.04.2009
Plangere contraventionala - Sentinta civila nr. 1386 din data de 16.12.2010
Violenta psihica. Viciu de consimtamant la incheierea actului aditional la CIM - Decizie nr. 83/AP din data de 03.03.2014
Modificarea unilaterala a contractului individual de munca - Decizie nr. 240/M din data de 03.03.2014
Litigii de munca – incetarea suspendarii contractului individual de munca, dispuse in temeiul art. 52 alin. 1 lit. b Codul muncii, va genera consecinte diferite in functie de solutia pronuntata prin hotararea judecatoreasca penala definitiva - Decizie nr. 1743/R din data de 02.10.2013
Fisele de evaluare sunt acte administrative ce se bucura de prezumtia legalitatii si veridicitatii in situatia in care au fost emise de o autoritate publica si nu au fost contestate de persoanele indreptatire in termen legal. - Decizie nr. 2076/R din data de 17.04.2013