Suspendare contract individual de munca. Decizie emisa de noul administrator

Suspendare contract individual de munca. Decizie emisa de noul administrator.

       Efectul sentintei prin care a fost anulata hotararea AGA de inlocuire a administratorului paratei nu poate atrage doar prin ea insasi nelegalitatea deciziei de suspendare a raporturilor de munca dintre angajat si angajator, fiind exclusa consecinta desfiintarii actului ab initio reclamata in cauza si a neincidentei prevederilor art. 52 Codul muncii, cazul contrar semnificand imposibilitatea protejarii angajatorului de pericolul continuarii activitatii ilicite a angajatului.

(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. civ., sent. nr. 1488/F/19 iulie 2011, nepublicata)

       Prin actiunea inregistrata reclamantul NIT a chemat in judecata pe parata S.C. CC SRL Bistrita solicitand instantei sa dispuna a se constata nulitatea deciziei de suspendare a contractului de munca nr. 226470/22.10.2008 si a fi obligata parata la inregistrarea cuvenitelor mentiuni si plata drepturilor aferente statului; a se constata ca a detinut pe perioada iunie 2009 pana in prezent si detine in continuare functia de director executiv si a fi obligata parata sa recunoasca aceasta; a fi obligata parata la plata salariilor restante pe lunile iunie 2009-prezent.
       Analizand actele si lucrarile cauzei,, precum si cele ale dosarelor acvirate nr. 1740/112/2009, nr. 1741/112/2009, nr. 5424/112/2010 si nr. 5425/112/2010, toate ale Tribunalului Bistrita-Nasaud, tribunalul retine urmatoarele.
       Intre litiganti s-au derulat raporturi de munca in conditiile stabilite prin contractul individual de munca inregistrat sub nr. 226470/22.10.2008 la ITM Bistrita-Nasaud, reclamantul fiind angajat de parata S.C. CC S.R.L. Bistrita in functia de director executiv incepand cu data de 1.09.2008 pentru salariul lunar de 1.750 lei.
       Urmare a formularii de catre asociatul majoritar al societatii angajatoare a plangerii penale inregistrata la Inspectoratul Judetean de Politie Bistrita-Nasaud sub nr. 1135/29.05.2009 si indreptata impotriva reclamantului suspectat de savarsirea mai multor infractiuni avand ca scop devalizarea societatii, prin decizia nr. 1/28.06.2009 s-a decis suspendarea contractului individual de munca conform art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii  incepand cu data de 1.07.2009 si pana la solutionarea plangerii penale.
       Actul contestat a fost emis de administratorul societatii angajatoare MA desemnat in aceasta calitate in locul reclamantului la data de 15.06.2009 prin Hotararea AGA nr. 1/15.06.2009. Unicul considerent pentru care in prezenta cauza se reclama desfiintarea suspendarii raporturilor de munca il reprezinta imprejurarea ca ulterior, prin sentintele comerciale nr. 657/31.07.2009 pronuntata in dosar nr. 1741/112/2009 (ordonanta presedintiala) si nr. 41/CC/2010 pronuntata in dosar nr. 1740/112/2009 ale Tribunalului Bistrita-Nasaud la solicitarea asociatului minoritar - fiul reclamantului - s-a dispus  suspendarea provizorie a executarii hotararii AGA, respectiv anularea acesteia, pentru considerente formale (modificarea actului constitutiv fara votul unuia dintre cei doi asociati).
       Pentru aceleasi motive, suspicionarea reclamantului si a fiului sau, coasociat, de savarsirea de infractiuni indreptate impotriva societatii sesizate politiei prin plangerea inainte mentionat si impotriva carora intre timp prin Ordonanta Parchetului de pe langa Judecatoria Bistrita in dosar penal nr. 128/P/2009 din 11 si 12 martie 2010 s-a inceput urmarirea penala pentru savarsirea infractiunii de delapidare cu consecinte deosebit de grava, in forma continuata, respectiv complicitate la aceasta infractiune, la 30.04.2010 prin Hotarare AGA s-a revocat din nou din functia de administrator neasociat reclamantul, desemnandu-se iarasi acelasi nou administrator, MA. Prin sentintele civile nr. 1618/2010 data in dosar nr. 5425/1112/2010 (ordonanta presedintiala) si nr. 1944/2010 data in dosar nr. 5424/112/2010, irevocabile, s-au respins insa solicitarile aceluiasi asociat minoritar de desfiintare a hotararii AGA, reclamantul fiind definitiv si irevocabil revocat din functia de administrator al societatii, atribuita aceluiasi MA.
       Dand cuvenita relevanta distinctiei nete dintre functiile de administrator si director executiv al aceleiasi societati comerciale, in relatie cu care raporturile juridice au caracteristici distincte, fiind guvernate de reglementari legale deosebite, tribunalul conchide ca demersul judiciar promovat se circumscrie prescriptiilor art. 52 alin. 1 lit. c Codul muncii care  stipuleaza ca poate fi suspendat din initiativa angajatorului contractul individual de munca in cazul in care angajatorul a formulat plangere penala impotriva salariatului sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti si la alin. 2 ca in cazul in care se constata nevinovatia celui in cauza, salariatul isi reia activitatea avuta anterior si i se va plati o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului, potrivit art. 49 alin. 43 pe durata suspendarii din cauza unei fapte imputabile, salariatul neavand niciunul dintre drepturile care rezulta din calitatea de salariat.
       Contestarea deciziei de suspendare a raporturilor de munca se poate face in termenii si conditiile art. 268 din acelasi cod, respectiv in termen de 30 zile calendaristice, care incepe sa curga de la momentul in care actul a fost predat personal salariatului ori comunicat prin scrisoare recomandata la domiciliul sau resedinta comunicate de acesta. In cauza pendinte,  desi angajatorul sustine ca a comunicat angajatului decizia de suspendare prin scrisoare cu confirmare de primire, in care sens ataseaza dovezile depuse la dosar, uzand de serviciile postei romane, iar angajatul afirma ca un atare act nu i-a parvenit, tribunalul conchide ca in lipsa oricarei dovezi care sa ateste ca in plicul expediat de parata catre reclamant s-a aflat decizia de suspendare si a oricaror probe directe care sa sustina o atare ipoteza, infirmand neechivoc teza contrara, actul contestat nu a fost comunicat angajatului dupa prescriptiile legale, impunandu-se examinarea legalitatii si temeiniciei sale pe fond, pentru a se asigura suplimentar garantarea accesului efectiv la justitie si la un proces echitabil in sensul Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Pe cale de consecinta, in temeiul art. 137 Cod proc. civ. raportat la textul legal evocat, va fi respinsa ca neintemeiata exceptia tardivitatii formularii contestatiei, invocata de parata prin apararile formulate.
       Pretentia dedusa judecatii este insa nefondata.
       Reglementarea suspendarii contractului individual de munca din initiativa angajatorului din cuprinsul art. 52 alin 1 lit. c din Codul muncii inainte citat vizeaza doua situatii in care o asemenea masura poate fi luata : cand s-a formulat plangere penala impotriva salariatului  invinuit  de savarsirea unei fapte incompatibile cu functia detinuta ori cand angajatul a fost trimis in judecata pentru o asemenea fapta. In prima ipoteza, incidenta in cauza pendinte, legiuitorul conditioneaza luarea masurii de indeplinirea cumulativa a doua conditii: formularea plangerii penale impotriva angajatului si caracterizarea faptei imputate prin atributul incompatibilitatii cu exercitiul functiei detinute.
       Contrar tezei contestatorului, suspendarea sa din functie este o masura legala care protejeaza societatea angajatoare fata de pericolul continuarii ilicite: plangerea penala inregistrata la Inspectoratul de Politie al Judetului Bistrita-Nasaud sub nr. 1135/29.05.2009 indreptata impotriva reclamantului face obiectul cercetarii penale in dosarul Parchetului de pe langa Judecatoria Bistrita nr. 128/P/2009 in care prin Ordonantele procurorului din datele de 11 si 12 martie 2010 s-a inceput urmarirea penala impotriva reclamantului si a fiului sau, asociat minoritar, pentru comiterea infractiunilor de delapidare cu consecinte deosebit de grave in forma continuate, respectiv complicitate la aceasta infractiune indreptata impotriva societatii angajatoare si pana in prezent nu este incidenta ipoteza exonerarii reclamantului de culpa si a constatarii nevinovatiei sale.
       Asertiunea potrivit careia decizia de suspendare a raporturilor sale de munca ar fi nelegala exclusiv pentru considerentul emiterii de catre noul administrator al societatii angajatoare, numit printr-o hotarare AGA desfiintata ulterior pe cale judecatoreasca, nu poate fi retinuta. Efectul sentintei prin care a fost anulata hotararea AGA de inlocuire a administratorului paratei nu poate atrage doar prin ea insasi nelegalitatea deciziei de suspendare a raporturilor de munca dintre angajat si angajator, fiind exclusa consecinta desfiintarii actului ab initio reclamata in cauza si a neincidentei prevederilor art. 52 Codul muncii, cazul contrar semnificand imposibilitatea protejarii angajatorului de pericolul continuarii activitatii ilicite a angajatului. Disputarea reciproca a calitatii de administrator neasociat nu are nicio relevanta in prezenta cauza, circumscrisa derularii raporturilor de munca dintre angajatul - director executiv - si societatea angajatoare.
       Or, cat timp reclamantul nu a fost absolvit de culpa imputata prin constatarea nevinovatiei, dimpotriva plangerea penala indreptata impotriva angajatului pentru comiterea unor fapte incompatibile cu atributiile de serviciu si raspunderea ce-i revine declansand inceperea urmaririi penale impotriva sa in dosar penal nr. 128/P/2009 pentru comiterea infractiunii de delapidare cu consecinte deosebit de grave in forma continuata in dauna societatii angajatoare, neechivoc incompatibile cu exercitiul functiei de director executiv, sunt intrunite toate cerintele legale ce justifica legalitatea si temeinicia masurii suspendarii raporturilor de munca, independent de disputele referitoare la administrarea societatii, irevocabil rezolvate in detrimentul reclamantului in dosarul nr. 5424/112/2010 al Tribunalului Bistrita-Nasaud, or retragerea plangerii penale formulata de angajator pentru savarsirea de catre angajat a altor infractiuni, furt si abuz de incredere, in legatura cu doua autoturisme, obiect al dosarului penal nr. 92/P/2011.