Constructor pe terenul altuia. Buna-credinta

Constructor pe terenul altuia. Buna-credinta.

      La momentul inceperii executarii lucrarilor, constructorul stia sau cel putin avea posibilitatea si trebuia sa cunoasca faptul ca nu este proprietar al terenului, ca la acel moment in cartea funciara figurau 2 proprietari, in cote egale de ? parti fiecare (paratul CDE si numitul CVC), iar promisiunea de vanzare-cumparare s-a incheiat numai cu unul dintre coproprietari, astfel ca la acea data de inceput a lucrarilor nu exista certitudinea ca in viitor se va incheia actul in forma autentica, deoarece inca nu exista acordul celuilalt coproprietar la incheierea actului, astfel ca rezultatul depindea de un fapt viitor si anume de modalitatea de partaj.

(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. civ., dec. nr. 40/A/19 mai 2010)
      
      Prin sentinta civila nr. 7216/2009 pronuntata la data de 17 decembrie 2009 de Judecatoria Bistrita s-a respins actiunea civila principala intregita, formulata de reclamantul PAL impotriva paratilor CDE, Comuna Dumitra, prin primar, Primaria Comunei Dumitra, prin primar, Consiliul Judetean Bistrita-Nasaud, Consiliul Local al Comunei Dumitra, Judetul Bistrita-Nasaud, reprezentat prin Consiliul Judetean Bistrita-Nasaud, ca fiind neintemeiata; s-a admis in parte cererea reconventionala formulata de paratii Consiliul Judetean Bistrita-Nasaud si Judetul Bistrita-Nasaud, prin Consiliul judetean Bistrita-Nasaud si, in consecinta: s-a constatat ca paratii au dobandit un drept de superficie asupra terenului in suprafata de 940 mp., din cel inscris initial in CF 8895 Bistrita, nr. top. 6844, 6838/6, 6842/2 - actualmente CF 15184 Bistrita, nr. cadastral 8321, pe numele reclamantului, teren pe care se afla o statie de pompare ridicata de catre Consiliul judetean Bistrita-Nasaud, ce face parte din obiectivul "Sistemul de alimentare cu apa a localitatilor Dumitra, Tarpiu si Cepari, comuna Dumitra", ce a fost trecut in domeniul public al judetului Bistrita-Nasaud prin Hotararea nr. 37/27.04.2005; s-a respins petitul privind inscrierea dreptului real in cartea funciara, ca nefondat.
      Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantul si paratii reclamanti reconventional Consiliul judetean Bistrita-Nasaud si Judetul Bistrita-Nasaud.
      Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor de apel formulate, precum si din oficiu conform art. 295 alin. 1 teza ultima C.proc.civ., tribunalul constata ca apelul declarat de reclamant este fondat, iar cel declarat de paratii reclamanti reconventional nu este fondat pentru considerentele care urmeaza a fi relevate.
      In ceea ce priveste recursul reclamantului tribunalul retine faptul ca terenul in litigiu, revendicat de reclamant, a fost reconstituit in favoarea numitei KM, conform titlului de proprietate nr. 8895/13.10.2000.
      Masa succesorala ramasa in urma beneficiarului reconstituirii, decedat la 2.06.1996, compusa si din terenul obiect al litigiului, a revenit paratului CD, numitei HE si tatalui reclamantului, numitul PJV, in cote egale de 1/3 parti fiecare, conform sentintei civile nr. 5239/1996 pronuntata de Judecatoria Bistrita in dosarul nr. 6741/1996.
      Prin urmare, la data decesului proprietarului terenului, 2 iunie 1996, s-a nascut starea de coproprietate dintre mostenitori.
      La data de 19.12.1998 a decedat coindivizarul PJV, mostenirea acestuia fiind acceptata de reclamant, in calitate de fiu, conform certificatului de mostenitor nr. 105/2002.
      Prin sentinta civila nr. 1501/2004 pronuntata de Judecatoria Bistrita in dosarul nr. 7441/2002 (la care s-a conexat si dosarul nr. 7658/2002 al aceleiasi instante) s-a dispus partajarea judecatoreasca a terenurilor defunctei KM intre coindivizari, imobilul in litigiu revenind reclamantului.
      Hotararea de partaj a devenit definitiva la data de 1.11.2004, data pronuntarii deciziei civile nr. 2215/A/2004 care a mentinut modul de partajare al terenurilor din titlul de proprietate realizat de instanta de fond, schimband hotararea primei instante numai in privinta terenului din cartea funciara nr. 418 Bistrita topografici 1114/a, 1115/a.
      Partajul s-a definitivat irevocabil la 14 aprilie 2005 urmare a respingerii recursului declarat impotriva deciziei instantei de apel.
      Prin urmare, terenul in litigiu a revenit reclamantului in urma partajului realizat prin sentinta civila nr. 1501/2004 si nu in baza hotararii pronuntate in dosarul nr. 7989/190/2005, asa cum eronat a retinut instanta de fond.
      Intrucat partajul are efect declarativ, reclamantul este prezumat ca a dobandit terenul in litigiu direct de la defunct, inca de la data decesului acestuia.
      Anterior promovarii actiunii in partaj (la data de 16.10.2002 reclamantul a solicitat partajul in dosarul nr. 7658/2002 al Judecatoriei Bistrita) paratul CDE a incheiat cu Primaria comunei Dumitra antecontractul de vanzare-cumparare nr. 1529/2.07.2002 avand ca obiect cota de 1600/12302 parti din topograficul 6844 din cartea funciara nr. 8895 Bistrita.
      Terenul obiect al ancontractului a fost individualizat, indicandu-se ca este cel inscris in titlul de proprietate nr. 8895/2000 in tarlaua 5 parcela 12/1, materializat cu culoare galbena pe schita intocmita de expert, teren care a revenit reclamantului prin sentinta civila nr. 1501/2004, aspect necontestat in prezentul cadru procesual.
      Asa cum rezulta din raspunsul la interogatoriu al Consiliului judetean Bistrita-Nasaud, la scurt timp dupa incheierea antecontractului, mai precis la data de 26 august 2002, au inceput lucrarile de construire a obiectivului - Alimentare cu apa a localitatilor Dumitra, Cepari, Tarpiu, pe terenul in litigiu fiind amplasata statia de pompare.
      Receptia finala a obiectivului a avut loc la data de 14.12.2006, conform procesului-verbal nr. RI/2461/14.12.2006, obiectivul fiind pus in functiune la data de 8.12.2004, potrivit procesului-verbal de predare-primire a obiectivului, incheiat in vederea evidentierii acestuia in proprietatea publica a Consiliului judetean Bistrita-Nasaud, perioada de garantie a lucrarilor fiind de 2 ani, pana la 8.12.2006.
Realizarea lucrarilor pentru alimentarea cu apa a satelor Dumitra, Tarpiu, Cepari s-a efectuat in baza autorizatiei de construire nr. 26 din august 2002.
Din cuprinsul acestei autorizatii se poate constata ca terenul pe care urmeaza sa se efectueze lucrarile este identificat doar prin locul situarii, comuna Dumitra, fara a fi indicate si alte date de identificare ca numarul cartii funciare, numarul topografic al parcelei, numarul cadastral, pentru a se putea constata cu certitudine ca autorizatia s-a emis pentru terenul in litigiu si nu pentru alt teren, cu atat mai mult cu cat terenul care a revenit reclamantului este situat in Bistrita, prin Hotararea nr. 4/26.02.2002 s-au alocat sume de la bugetul local in scopul cumpararii unei suprafete de teren agricol, amplasata in localitatea Bistrita, pentru amplasarea statiei de pompare pentru introducerea apei potabile pe raza comunei Dumitra, iar autorizatia de care se prevaleaza paratii reclamanti reconventional priveste un teren situat in comuna Dumitra.
Antecontractul din 2 iulie 2002 nu a dat nastere unui drept real opozabil erga omnes (tuturor), ci doar unei obligatii de a face in sarcina promitentului vanzator (intimatul CD) de a incheia in viitor contractul in forma autentica.
In aceste conditii, Consiliul judetean nu putea proceda la executarea de lucrari pe aceasta suprafata atata timp cat nu era proprietar al terenului.
      Contrar statuarilor instantei de fond, tribunalul retine ca buna-credinta a constructorului nu poate fi retinuta.
      In primul rand, pana la perfectarea contractului in forma autentica, moment la care promitentul-cumparator devenea proprietarul terenului, Consiliul judetean Bistrita-Nasaud nu putea demara lucrarile in temeiul unui act sub semnatura privata ce da nastere doar unei obligatii de a face.
      La data incheierii antecontractului proprietatea terenului era inscrisa in favoarea a 2 coindivizari, paratul CDE si numitul CVC.
      Starea de coproprietate asupra terenului, in cote egale de ? parti, a fost mentionata si in cuprinsul antecontractului din 2 iulie 2002 si a fost cunoscuta de Primaria comunei Dumitra, conform pozitiei sale exprimate in cursul judecatii si conform mentiunilor din antecontractul incheiat.
      Ca atare, pana la data perfectarii contractului de vanzare-cumparare in forma autentica, in lipsa unui partaj intre coindivizarii de la acel moment, constructorul nu avea nicio certitudine ca va deveni proprietarul terenului.
      Mai mult, la data de 28.10.2002 s-a notat in cartea funciara sub B7 procesul de partaj initiat de reclamant, obiect al dosarului nr. 7658/2002, astfel ca de la acest moment orice lucrare nu mai poate fi considerata ca fiind executata cu buna-credinta.
      Totodata, potrivit procesului-verbal de predare-primire a obiectivului de investitie "Alimentarea cu apa a localitatilor Dumitra si Cepari" proiectul tehnic a fost aprobat numai la data de 3.09.2003.
      Or, pana la aprobarea proiectului tehnic (in prezent conform OUG nr. 214/2008 termenul de proiect s-a inlocuit cu cel de documentatie tehnica) lucrarile de constructii nu puteau incepe. Oricum aceasta documentatie tehnica trebuia sa existe chiar anterior emiterii autorizatiei de construire, potrivit art. 2 lit. e din Legea nr. 50/1991, republicata, dat fiind faptul ca autorizatia se emite tocmai in baza documentatiei tehnice (art. 7 din Legea nr. 50/1991, republicata).
      Asemenea dispozitii legale existau si la momentul inceperii lucrarilor, art. 6 alin. 1 lit. c din Legea nr. 50/1991, in forma in vigoare la acea data, statuand ca autorizatia de construire se emite in baza proiectului pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii, ce reprezinta potrivit alin. 2 al art. 6, un extras din proiectul tehnic.
      Contrar sustinerilor paratului Consiliul judetean Bistrita-Nasaud potrivit carora lucrarile ar fi inceput imediat dupa 26 august 2002, din cuprinsul borderourilor de lucrari pe obiectiv, intocmite lunar, rezulta ca realizarea efectiva a lucrarilor a avut loc in perioada octombrie 2002 - octombrie 2004, deci dupa notarea in cartea funciara a procesului de partaj.
      Oricum, chiar daca s-ar accepta ca inceperea executarii lucrarilor ar fi anterioara datei notarii procesului de partaj in cartea funciara, buna credinta a constructorului nu poate fi retinuta, deoarece acesta stia ca nu este proprietarul terenului, ca antecontractul nu este translativ de proprietate, ca si la momentul contractarii exista stare de indiviziune, astfel ca rezultatul partajului nu era sigur.
      Prin urmare, constructorul putea avea o minima indoiala in privinta calitatii sale de viitor proprietar.
      In mod gresit instanta de fond retine ca promitentul-cumparator, desi cunostea starea de coproprietate intre CDE si CVC, la momentul contractarii nu putea prevedea ca reclamantul va deveni proprietar al terenului.
      In primul rand este de subliniat ca buna-credinta a constructorului se apreciaza la momentul inceperii executarii lucrarilor. Or, daca lucrarile au inceput conform borderourilor de lucrari pe obiectiv in luna octombrie 2002, dupa notarea procesului de partaj in cartea funciara, constructorul putea si trebuia sa aiba o minima indoiala asupra titularului dreptului de proprietate.
      Chiar daca s-ar lua ca data de incepere a lucrarilor data de 26 august 2002, si la acest moment exista o stare de indiviziune intre proprietarii de la acea data CDE si CVC, astfel ca in lipsa unei intelegeri intre coproprietari, constructorul trebuia si putea sa aiba o mica indoiala ca va dobandi proprietatea, stiut fiind ca bunul poate reveni in lotul oricaruia dintre coindivizari.
      Constructorul de rea-credinta este acea persoana care ridica o constructie pe un teren cunoscand faptul ca acesta nu-i apartine si constituie proprietatea altuia.
      Desigur, nu este suficient a se deduce reaua-credinta din faptul ca cel care a construit pe un teren care nu-i apartine nu are titlu asupra terenului, ci trebuie cercetate conditiile in care s-a realizat constructia.
      Asa cum s-a aratat mai sus, construirea sistemului de alimentare cu apa a inceput la scurt timp dupa incheierea antecontractului de vanzare-cumparare, in conditiile in care constructorul, Consiliul judetean Bistrita-Nasaud, este o autoritate ce cunoaste efectele pe care le produce incheierea unui asemenea act, respectiv faptul ca el nu transfera dreptul de proprietate.
      Ca atare, la momentul inceperii executarii lucrarilor, constructorul stia sau cel putin avea posibilitatea si trebuia sa cunoasca faptul ca nu este proprietar al terenului, ca la acel moment in cartea funciara figurau 2 proprietari, in cote egale de ? parti fiecare (paratul CDE si numitul CVC), iar promisiunea de vanzare-cumparare s-a incheiat numai cu unul dintre coproprietari, astfel ca la acea data de inceput a lucrarilor nu exista certitudinea ca in viitor se va incheia actul in forma autentica, deoarece inca nu exista acordul celuilalt coproprietar la incheierea actului, astfel ca rezultatul depindea de un fapt viitor si anume de modalitatea de partaj.
      Dupa data de 28.10.2002 cand procesul de partaj a fost notat de reclamant in cartea funciara, constructorul trebuia sa aiba o minima indoiala asupra calitatii de proprietar a promitentului vanzator.
      In conditiile in care pe rolul instantei exista un proces de partaj, constructorul putea cu minime diligente sa constate ca dreptul de proprietate al promitentului vanzator asupra terenului obiect al antecontractului este contestat, ca se solicita refacerea partajului initial, astfel incat incheierea contractului in forma autentica nu era sigura, ea depinzand de rezultatul partajului.
      In acelasi timp, buna-credinta a constructorului nu poate fi retinuta numai in baza simplului argument ca s-a construit pe baza de autorizatie, in conditiile in care autorizatia invocata nu identifica cu exactitate terenul pe care urmeaza a se realiza constructia, necuprinzand datele de carte funciara ale terenului, precizand ca terenul se situeaza in localitatea Dumitra, in timp ce terenul reclamantului este mentionat a fi in municipiul Bistrita. Mai mult, autorizatia s-a emis fara respectarea dispozitiilor art. 1 alin. 2 si art. 6 alin. 1 lit. b si alin. 10 din Legea nr. 50/1991, in forma in vigoare la data emiterii, conform carora executarea lucrarilor de constructii este permisa numai pe baza unei autorizatii de construire care se emite numai pe baza documentatiei complete prevazuta de art. 6, la solicitarea detinatorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren si/sau constructii - ori a altui act care confera dreptul de construire, pentru emiterea autorizatiei de construire trebuind prezentata dovada titlului asupra imobilului.
      Intrucat constructorul nu era proprietar este evident ca autorizatia s-a emis fara a se verifica dovada titlului asupra imobilului, titlul in baza caruia se confera desigur solicitantului un drept asupra imobilului si in lipsa proiectului tehnic (acesta s-a aprobat doar la data de 3.09.2003, moment la care autorizatia de construire era deja emisa din data de 26 august 2002). Cum antecontractul nu transfera dreptul de proprietate, ci da nastere numai unei obligatii de a face, adica de a incheia in viitor contractul in forma autentica, este mai mult decat evident ca asupra terenului constructorul nu detinea vreun titlu care sa-i permita efectuarea de lucrari pe acel teren.
      Asa cum rezulta din borderoul de lucrari pe obiectiv, de proiectare, lucrarea s-a finalizat la sfarsitul lunii octombrie 2004, deci anterior ca hotararea de partaj in urma careia terenul a revenit reclamantului sa devina definitiva (hotararea de partaj a devenit definitiva la data pronuntarii deciziei de instanta de apel, 1.11.2004).
      Ca atare, nu se poate pune problema atitudinii pasive a reclamantului proprietar al terenului pe perioada efectuarii lucrarilor, care ar putea atrage pierderea dreptului de a-l obliga pe constructor la ridicarea constructiei cu consecinta pastrarii constructiei.
      Anterior momentului la care hotararea de partaj a devenit executorie, 1.11.2004, reclamantul nu putea face vreun protest sau nu putea pune constructorul in intarziere.
      Dimpotriva, constructorul care avea incheiat doar un antecontract in privinta terenului, avea obligatia de a nu incepe lucrarile de construire sau de a le sista in faza initiala pana la solutionarea definitiva a actiunii de partaj initiata de reclamant.
      Dat fiind faptul ca reclamantul este proprietarul terenului, dreptul acestuia nu poate fi afectat, acestuia fiindu-i recunoscute toate atributele dreptului sau si anume posesia, folosinta, dispozitia.
      Proprietatea privata este garantata si ocrotita de Constitutie si de celelalte legi. Atat Constitutia, cat si reglementarile internationale (art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia europeana) interzic privarea de proprietate, cu exceptia exproprierii pentru cauza de utilitate publica, cu dreapta si prealabila despagubire a proprietarului.
      Dreptul proprietarului de a dispune de bunul sau este un element traditional fundamental al dreptului de proprietate. Pe de alta parte, orice persoana trebuie sa se poata folosi de bunurile sale, adica sa le intrebuinteze conform destinatiei lor si uzului pe care ea intelege sa li-l faca. Utilizarea bunului aflat in proprietate implica de asemenea posibilitatea pentru proprietar de a interzice tertilor sa traga un folos din bunul sau.
      Asadar, atributele dreptului de proprietate sunt garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1, iar libertatea acordata proprietarului de a indeplini asupra bunurilor sale, obiecte ale dreptului de proprietate, atat acte de administrare materiala si juridica, cat si acte de dispozitie este de asemenea garantata.
      Ca atare, in favoarea acestuia se impune a se recunoaste in baza art. 480 C.civ., art. 44 din Constitutie, art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia europeana, dreptul de proprietate asupra suprafetei de 1.060 m.p., cu obligarea paratilor CDE, Comuna Dumitra, Primaria comunei Dumitra, Consiliul local al comunei Dumitra, Consiliul judetean Bistrita-Nasaud, Judetul Bistrita-Nasaud sa-l predea in posesia si folosinta reclamantului si sa se abtina pe viitor de la orice act de conturbare sau deposedare.
      Din cuprinsul raportului de expertiza intocmit in cauza rezulta ca terenul in litigiu are suprafata reala masurata de 1060 m.p., pe acesta fiind amplasate: statia de pompe apa compusa din casa pompelor, rezervor tampon de 15 mc, retele subterane, camine de vizitare, imprejmuire din plasa de sarma. Terenul se identifica in cartea funciara nr. 15.184 (fost 8895 Bistrita) nr. cadastral 8321, nr. topografici 6838/6, 6842/2, 6844/1.
      Obligatia recunoasterii dreptului de proprietate al reclamantului se impune a fi instituita in sarcina tuturor paratilor chemati in judecata, dat fiind faptul ca in prezentul cadrul procesual fiecare a negat dreptul reclamantului (CDE si Primaria Dumitra sunt parti in antecontractul invocat ca titlu asupra terenului proprietate a reclamantului, prin adresa nr. 138/24.02.2007 Primaria comunei Dumitra a invocat dreptul sau de proprietate; Consiliul local Dumitra s-a prevalat la randul sau de acelasi antecontract asa cum rezulta din adresa sa nr. 2864/12.01.2009, Consiliul judetean Bistrita-Nasaud si Judetul Bistrita-Nasaud au dispus de teren ridicand constructiile existente, Comuna Dumitra, ca unitate administrativ-teritoriala este titulara a drepturilor si obligatiilor ce decurg din raportul nascut prin incheierea antecontractului de vanzare-cumparare).
      Intrucat constructorul de rea-credinta nu poate pastra terenul, iar reclamantul, in calitate de titular al dreptului de proprietate asupra terenului a optat pentru ridicarea constructiilor, se impune obligarea titularilor dreptului de proprietate asupra constructiilor - Judetul Bistrita-Nasaud si Consiliul judetean Bistrita-Nasaud sa mute constructiile amplasate pe terenul reclamantului, descrise mai sus.
      Faptul ca obiectivul constituie domeniul public nu are nicio relevanta in cauza, intrucat prin mutare nu este afectat caracterul constructiilor de bun public. Acest caracter se pastreaza indiferent de locul unde se vor amplasa.
      Caracterul de bun public al sistemului de alimentare cu apa, stabilit prin Hotararile nr. 36 si 37 ambele din 27.04.2005 nu are nicio relevanta in privinta terenului, care ramane in proprietatea privata a reclamantului.
      Faptul ca bunurile din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile nu impiedica mutarea lor de pe un amplasament pe altul.
      Obligatia mutarii revine Judetului Bistrita-Nasaud, pe considerentul ca acele constructii existente pe teren constituie proprietate publica a judetului, conform Hotararii nr. 36/27 aprilie 2005 a Consiliului judetean Bistrita-Nasaud si art. 3 alin. 2, pct. II.4 din anexa 1 la Legea nr. 213/1998.
      Totodata, aceeasi obligatie incumba si Consiliului judetean Bistrita-Nasaud, in calitate de parte contractanta a Conventiei din 16.12.1998 incheiata cu fostul Minister al Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului in baza art. 2 din HG nr. 687/1997 (mentionata in procesul-verbal de predare primire a obiectivului), respectiv de primitor al obiectivului, care dupa indeplinirea formalitatilor de predare-primire preia in deplina proprietate si folosinta constructiile si instalatiile, asa cum rezulta din procesul-verbal de predare primire a obiectivului, inregistrat in evidentele Consiliului judetean Bistrita-Nasaud sub nr. 1743/05.04.2005.
      In schimb o asemenea obligatie nu poate fi instituita in sarcina paratilor CDE, Comuna Dumitra, Primaria comunei Dumitra, Consiliul local al comunei Dumitra, deoarece sunt persoane straine de contractele care au stat la baza contractarii si edificarii constructiilor si intrucat aceste constructii nu sunt proprietate a comunei, ci a judetului.
      Cererea de constatare a nulitatii absolute a antecontractului de vanzare-cumparare nu este intemeiata.
      Fiind in prezenta unui antecontract, care nu a transferat proprietatea, nu sunt aplicabile regulile vanzarii lucrului altuia.
      Antecontractul este perfect valabil, el indeplinind la momentul incheierii toate conditii de fond si de forma, incheierea actului autentic fiind supusa unei conditii rezolutorii, aceea ca la momentul la care se solicita incheierea actului in forma autentica promitentul vanzator sa fie proprietarul exclusiv al bunului sau sa obtina acordul celorlalti coproprietari la vanzare.
      Teoretic, nu poate fi exclusa posibilitatea ca pana la momentul la care se cere validarea actului privat promitentul-vanzator sa devina proprietarul bunului, cumparand terenul chiar de la reclamant.
      In ipoteza in care antecontractul nu ar mai putea fi validat, din cauza ca promitentul-vanzator nu este proprietar al bunului, sanctiunea care intervine este rezolutiunea actului si nu nulitatea.
      Aceasta intrucat nu este vorba de lipsa unei conditii de fond sau de forma la momentul incheierii actului, ci de un impediment la indeplinirea obligatiilor aparut pe parcursul derularii antecontractului valabil incheiat.
      Insa rezolutiunea poate fi ceruta numai de partile actului si nu de un tert fata de raportul contractual, reclamantul ca proprietar avand la dispozitie doar actiunea in revendicarea bunului.
      Recursul paratilor Consiliul judetean Bistrita-Nasaud si Judetul Bistrita-Nasaud nu este fondat.
      Dreptul de superficie se dobandeste numai prin anumite modalitati si anume: conventie intre constructor si proprietarul terenului pe care s-a ridicat constructia, prin uzucapiune, prin legat sau prin lege.
      Niciuna din aceste modalitati nu poate fi retinuta.
      Nu exista vreun text legal care sa recunoasca paratilor apelanti dreptul de superficie, iar intre reclamant ca proprietar al terenului si constructor nu s-a realizat nicio conventie scrisa sau verbala in temeiul careia constructorul sa dobandeasca superficia terenului.
      Curtea europeana a drepturilor omului a statuat ca dreptul de superficie poate fi dobandit numai prin lege, uzucapiune sau conventia partilor, ca aparenta de drept nu intra in categoria actelor si faptelor juridice prin care se poate dobandi un asemenea drept.
      Potrivit Curtii europene, simplul fapt de a ridica constructii pe terenul altuia, cu toata buna credinta, nu ar putea constitui un drept de superficie in beneficiul constructorului in lipsa unuia din cele patru elemente si anume: legea, prescriptia achizitiva, legatul sau acordul partilor. Intrucat aparenta de drept nu intra in categoria actiunilor si faptelor ce ar putea justifica dreptul de superficie, reiese in mod evident ca ingerinta in dreptul la respectarea bunului reclamantului nu are baza in dreptul intern (cauza Bock si Palade impotriva Romaniei, hotararea din 15 februarie 2007, paragraful 63).
      In cauza insa nu poate fi retinuta nici macar aparenta de drept in conditiile in care antecontractul nu transfera proprietatea, este incheiat numai cu unul din cei doi coproprietari de la acel moment, fara a exista acordul celuilalt coproprietar, procesul de partaj era notat in cartea funciara pentru informare generala.
      In aceste conditii, cererea de efectuare a unei completari la raportul de expertiza formulata in apel apare ca neintemeiata. Atata timp cat nu se impune instituirea unui drept de superficie nu se poate pune problema inscrierii unui asemenea drept, astfel ca solutia respingerii cererii de inscriere a dreptului este justa, insa pe considerentul retinut de tribunal.
      In mod injust retine instanta de fond reaua-credinta a reclamantului in exercitarea drepturilor procesuale, pe considerentul ca reclamantul nu a refuzat terenul in litigiu pentru a fi atribuit coproprietarului promitent-vanzator.
      Dimpotriva, tribunalul apreciaza ca promitentul vanzator CD era direct interesat ca la partaj terenul in litigiu sa cada in lotul sau, pentru a-si putea indeplini obligatia viitoare de incheiere a contractului de vanzare-cumparare in forma autentica.
      Lipsa de diligenta in scopul ca terenul obiect al prezentului litigiu sa revina promitentului-vanzator este imputabila doar acestuia din urma, care a acceptat aceasta situatie, desi a incasat suma indicata in antecontract, stiind ca nu a reusit sa obtina nici macar consimtamantul fratelui sau CVC, coproprietar tabular initial al bunului.
      In baza acestor considerente si facand aplicarea dispozitiilor art. 296 C.proc.civ., tribunalul va admite apelul declarat de reclamant, va respinge ca nefondat apelul declarat de paratii reclamanti reconventional, va schimba in parte hotararea atacata, in sensul ca va admite in parte actiunea civila formulata si ulterior precizata de reclamant impotriva paratilor si in consecinta va obliga paratii CDE, Comuna Dumitra, Primaria comunei Dumitra, Consiliul local al comunei Dumitra, Consiliul judetean Bistrita-Nasaud si Judetul Bistrita-Nasaud sa recunoasca dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului in suprafata reala masurata de 1060 m.p., identificat in cartea funciara nr. 15.184 (fost 8895 Bistrita) nr. cadastral 8321, nr. topografici 6838/6, 6842/2, 6844/1, sa-l predea in posesia si folosinta acestuia si sa se abtina pe viitor de la orice act de conturbare sau deposedare; va obliga paratii Judetul Bistrita-Nasaud si Consiliul judetean Bistrita-Nasaud sa mute constructiile amplasate pe terenul reclamantului constand in: statie de pompe apa compusa din casa pompelor, rezervor tampon de 15 mc, retele subterane, camine de vizitare, imprejmuire din plasa de sarma.
      Se va respinge ca neintemeiata cererea reclamantului de obligare a paratilor CDE, Comuna Dumitra, Primaria comunei Dumitra, Consiliul local al comunei Dumitra la mutarea constructiilor amplasate pe terenul de 1.060 m.p. proprietatea sa.
      Totodata, se va respinge ca neintemeiata cererea paratilor reclamanti reconventional Consiliul judetean Bistrita-Nasaud si Judetul Bistrita-Nasaud de instituire a unui drept de superficie asupra terenului de 1.060 m.p. mai sus identificat.
      Se vor mentine dispozitiile din hotarare privitoare la respingerea ca neintemeiata a cererii reclamantului de constatare a nulitatii absolute a antecontractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1529/2.07.2002 si a cererii paratilor reclamanti reconventional de inscriere a dreptului de superficie in cartea funciara.
      In baza dispozitiilor art. 274, 277 C.proc.civ., tinand seama de limitele in care s-a admis actiunea reclamantului, de felul raporturilor dintre parati, de faptul ca paratii s-au opus admiterii actiunii reclamantului, tribunalul va obliga paratii Comuna Dumitra, Primaria comunei Dumitra, Consiliul local al comunei Dumitra, Consiliul judetean Bistrita-Nasaud si Judetul Bistrita-Nasaud sa plateasca reclamantului suma de 5.436,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecata la fondul cauzei, reprezentand taxa de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat aferente petitului de revendicare, in cota de 1/3 parti, adica 1812 lei, in solidar paratii Comuna Dumitra, Primaria comunei Dumitra, Consiliul local al comunei Dumitra, in cota de 1/3 parti, adica 1812 lei, in solidar paratii Consiliul judetean Bistrita-Nasaud si Judetul Bistrita-Nasaud, respectiv in cota de 1/3 parti, adica 1812 lei, paratul CDE.
      Totodata, tribunalul va obliga in solidar paratii Consiliul judetean Bistrita-Nasaud si Judetul Bistrita-Nasaud sa plateasca reclamantului si suma de 158,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata la fondul cauzei, reprezentand taxa de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat aferente petitului de mutare a constructiilor.
      La stabilirea taxei de timbru s-a avut in vedere faptul ca toate cheltuielile aferente petitului de revendicare admis fata de toti paratii trebuie suportat de fiecare dintre cei cazuti in pretentii, in functie de raporturile dintre acestia.
      Cheltuielile aferente petitului de mutare a constructiilor, in cuantum de 158,3 lei, trebuie suportate numai de paratii care au cazut in pretentii si anume Consiliul judetean Bistrita-Nasaud si Judetul Bistrita-Nasaud.
      In temeiul dispozitiilor art. 274, 277 C.proc.civ., tinand seama de limitele in care s-a admis apelul, de raporturile dintre parti, tribunalul va obliga intimatii CDE, Comuna Dumitra, Primaria comunei Dumitra, Consiliul local al comunei Dumitra si apelantii Consiliul judetean Bistrita-Nasaud si Judetul Bistrita-Nasaud sa plateasca apelantului reclamant suma de 3.088,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in apel, reprezentand taxa de timbru de 2.623 lei, timbru judiciar de 5,3 lei, stabilite de instanta, onorariu de avocat de 450 lei (de 595 lei, din care s-a apreciat de instanta ca aferent pretentiilor admise apelantului i se cuvine suma de 450 lei reprezentand 75% din onorariul achitat, dat fiind faptul ca s-a mentinut solutia primei instante de respingere a cererii de declarare a nulitatii antecontractului de vanzare-cumparare), in cota de 1/3 parti, adica 1.029,4 lei, in solidar intimatii Comuna Dumitra, Primaria comunei Dumitra, Consiliul local al comunei Dumitra, in cota de 1/3 parti, adica 1.029,4 lei, in solidar intimatii Consiliul judetean Bistrita-Nasaud si Judetul Bistrita-Nasaud, respectiv in cota de 1/3 parti, adica 1.029,4 lei, intimatul CDE.
      Valoarea obiectului litigiului este de 48.000 euro, indicata de reclamant, valoare la care instanta de fond a stabilit obligatia de plata a taxelor judiciare de timbru, astfel ca apelul este calea de atac.

1