Creanta garantata

Creanta garantata.
      Potrivit art. 3 pct. 9 din Legea nr. 85/2006, creantele garantate sunt creantele persoanele care beneficiaza de o garantie reala asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent daca aceasta este debitorul principal sau tert garantat fata de persoanelor beneficiare ale garantiilor reale.
(Trib. Bistrita-Nasaud, s. com., de cont. adm. si fisc., sent. nr. 1836/18 noiembrie 2010, nepublicata)
      
      Prin cererea inregistrata creditoarea Directia Generala a Finantelor Publice Bistrita-Nasaud a formulat contestatie impotriva tabelului preliminar al creditorilor debitoarei SC S SRL, intocmit de administratorul judiciar Management Reorganizare Lichidare Iasi SPRL, tabel in care creditoarea a fost inscrisa cu o creanta bugetara in cuantum de 855948 lei, dar nu si garantata, creanta a fost corect inscrisa in tabelul preliminar.
      Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine ca creantele garantate sunt cele pentru care debitorul a constituit, alaturi de obligatia principala, o garantie reala, constand in ipoteca, gaj, garantie reala mobiliara, drept de retentie.
      Potrivit art. 3 pct. 9 din Legea nr. 85/2006, creantele garantate sunt creantele persoanele care beneficiaza de o garantie reala asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent daca aceasta este debitorul principal sau tert garantat fata de persoanelor beneficiare ale garantiilor reale. Insa creditoarea DGFP Bistrita-Nasaud nu a facut dovada ca ar avea o garantie asupra unui bun din patrimoniul debitoarei.
      Codul de procedura fiscala nu cuprinde decat o singura prevedere referitoare la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare si anume cea prin care se stabileste autorizarea Ministerului Finantelor Publice, ca operator, pentru a inscrie in AEGRM creantele cuprinse in titlurile sale executorii, aspect prev. de art. 230 din OG nr. 92/2003, neprecizandu-se direct faptul ca inregistrarea in AEGRM confera creditorilor fiscali un drept de gaj asupra bunurilor debitoarei.
      Dispozitiile cap.V din OG nr. 92/2003 stabilesc ca dreptul de gaj, deci dreptul de a i se considera creanta ca fiind garantata, se dobandeste de creditorul fiscal numai prin sechestrul infiintat asupra bunurilor mobile, drept de gaj care ii confera acestuia fata de alti creditori aceleasi drepturi ca si dreptul de gaj in sensul prevederilor dreptului comun, iar nu prin inscrierea in AEGRM. In ceea ce priveste bunurile imobile, al. 8 al art. 129 din OG nr. 92/2003 prevede ca executorul fiscal care aplica sechestrul incheie un proces-verbal de sechestru.
      Mai mult decat atat, disp. din Codul de procedura fiscala sunt sustinute si de prevederile Legii nr. 99/1999, titlul VI, cap. III, art. 29 al. 1, potrivit caruia prin inscrierea avizului de garantie reala la AEGRM, garantiile reale si sarcinile constituite pe bunuri mobile indeplinesc numai conditia de publicitate, inregistrarea in AEGRM  neconferind insa calitatea de creanta garantata.
        Ca urmare instanta constata ca inscrierea AEGRM a creantelor fiscale este doar o modalitate de realizare a publicitatii fata de terti si nu ii confera creditorului fiscal, potrivit disp. Codului de procedura fiscala, un drept de gaj asupra bunurilor mobile ale debitorului, drept pentru care se obtine numai prin instituirea sechestrului in conditiile legii, astfel ca in temeiul disp. art. 73 al. 3 din Legea nr. 85/2006 va respinge contestatia formulata de creditoarea DGFP Bistrita-Nasaud