Rolul activ al judecatorului in procesul civil, nu trebuie sa afecteze principiul disponibilitatii si echilibrul procesual dintre parti, ci trebuie sa dea eficienta intereselor generale consacrate prin normele imperative, menite sa concureze la solut...

Drept procesual civil
Decizie civila

Executare silita

      Rolul activ al judecatorului in procesul civil, nu trebuie sa afecteze principiul disponibilitatii si echilibrul procesual dintre parti, ci trebuie sa dea eficienta intereselor generale consacrate prin normele imperative, menite sa concureze la solutionarea cauzelor in mod legal si intr-un termen rezonabil.

(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. civ., dec. nr. 406/R/5 noiembrie 2009, nepublicata)

       

      Prin sentinta civila nr. 4117 din 2 iulie 2009 pronuntata de Judecatoria Bistrita in dosarul nr. 1040/190/2009 s-a respins ca neintemeiata contestatia la executare si cererea de suspendare a executarii silite formulata de contestatoarea SC U.D. SRL, in contradictoriu cu intimatul Z. K. A. si a fost obligata contestatoarea sa plateasca intimatului suma de 1500 lei cheltuieli de judecata.
      Impotriva acestei sentinte in termen legal a promovat recurs contestatoarea.
      Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate precum si din oficiu sub toate aspectele, potrivit disp.art.3041 si 306 alin.2 Cod procedura civila, tribunalul retine ca nu sunt date motive de casare a hotararii judecatoresti pronuntata de prima instanta, hotarare ce intruneste atributele temeiniciei si legalitatii.
Mentiunile recurentei vizand solutionarea cauzei cu incalcarea disp.art.138 si urm.Cod procedura civila si art.6 CEDO ce garanteaza un proces echitabil, prin ignorarea inscrisului "cu caracter de aparare de fond, reprezentand in realitate o veritabila actiune in simulatie" nu pot fi primite.
In sedinta publica din data de 25 iunie 2009 reprezentantul contestatoarei a depus la dosar scriptul intitulat "precizare" in cuprinsul caruia, in esenta, in procedura contestatiei la executare silita pe care el insusi a demarat-o reclama caracterul simulat al contractului de imprumut autentificat sub nr. 1417/2008 al Notarului Public G. G. S., titlul executoriu a carui executare o contesta in cauza pendinte.
Imprejurarile vizand aspectele de ordin procedural pretins nerespectate evocate in cererea de recurs nu se constituie in motive de casare a hotararii judecatoresti, instantei de fond neputandu-i-se imputa exercitarea defectuoasa ori neexercitarea prerogativelor atribuite de legiuitor. Contrar celor sugerate de recurenta, disp.art.129-130 Cod procedura civila, care reglementeaza rolul activ al judecatorului in procesul civil, nu trebuie sa afecteze principiul disponibilitatii si echilibrul procesual dintre parti, ci trebuie sa dea eficienta intereselor generale consacrate prin normele imperative, menite sa concureze la solutionarea cauzelor in mod legal si intr-un termen rezonabil. In aceste scop judecatorul cerceteaza aspectele reglementate de normele de ordine publica. Rolul activ al judecatorului trebuie sa se armonizeze cu obligatia partilor de a-si exercita drepturile procesuale cu buna-credinta. Asadar rolul activ al judecatorului nu devine un mijloc de promovare al conduitei procesuale arbitrare a partilor, instanta neputandu-se substitui partii, indiferent daca beneficiaza sau nu de asistenta unui avocat.
Optiunea instantei de fond de a solutiona pricina la termenul de judecata din data de 25 iunie 2009 si de a nu mai amana judecarea cauzei este corecta, judicios dandu-se eficienta disp.art.399 alin.3 teza a II-a Cod procedura civila, care instituie un fine de neprimire a contestatiei la executare in care se invoca apararile de fond in contra titlului executoriu de felul celui in discutie (care nu emana de la instanta judecatoreasca), in ipoteza in care legea prevede o alta cale de atac in cadrul careia partea sa-si poata valorifica apararile sale.
Contrar sustinerilor contestatoarei-recurente, in ipoteza data particularitatea situatiei este determinata de faptul ca titlul executoriu il reprezinta un act notarial, iar art.100 alin.1 si 3 din L.361/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale reglementeaza in mod expres actiunea in anulare a actelor autentice notariale.
Este adevarat ca in cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu ce nu este emis de o instanta judecatoreasca, Codul de procedura civila prevede ca debitorul are dreptul sa invoce, pe calea contestatiei, toate apararile de fond referitoare la existenta, intinderea si valabilitatea creantei constatate prin respectivul titlul executoriu. Totusi posibilitatea utilizarii apararilor de fond este conditionata de inexistenta unor mijloace procedurale speciale pentru realizarea dreptului, in cadrul carora sa poata fi invocate. Daca insa legea pune la dispozitia debitorului o cale de atac speciala, cum este actiunea in anulare in materia titlurilor executorii ce nu provin de la organe de jurisdictie, de exemplu cea reglementata de art.100 din L.36/1995 inainte evocat, acesta nu mai poate sa utilizeze aparari de fond in cadrul contestatiei la executare.
O asemenea prevedere nu constituie o ingradire a liberului acces la justitie ori la un proces echitabil de vreme ce partea interesata poate folosi apararile respective, potrivit optiunii sale, in una sau alta dintre caile de atac pe care le are la dispozitie. Adoptarea acestei masuri nu face, in realitate, decat sa dea expresie preocuparii legiuitorului de a preveni abuzul de drept constand in invocarea acelorasi aparari in doua cai de atac diferite, in scopul tergiversarii cauzelor aflate pe rolul instantelor judecatoresti. Intrucat accesul liber la justitie, ca de altfel orice drept fundamental, consacrat ca atare de Constitutie, are caracter legitim numai in masura in care este exercitat cu buna-credinta, in limitele rezonabile, cu respectarea drepturilor si intereselor in egala masura ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, stabilirea de catre legiuitor a acestor limite nu aduce nici o ingradire in sine, ci, dimpotriva, creeaza premisele valorificarii sale in concordanta cu exigentele generale proprii unui atare drept, sens in care Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 454/2003.
Eronat se afirma in recurs si oportunitatea disjungerii actiunii in simulatie conturata prin scriptul depus in sedinta publica din data de 25 iunie 2009. In cadrul procesual al contestatiei la executare o atare pretentie poarta atributul inadmisibilitatii, pentru considerentele inainte expuse, disjungerea acestei cereri, care sa fie apreciata ulterior cauza prejudiciala, determinanta pentru suspendarea judecarii contestatiei la executare nu era nicidecum oportuna, operatia juridica invocata de recurenta putand conduce cel mult la tergiversarea  judecarii cauzelor.
       Cum nu subzista nici unul dintre motivele de recurs reglementate de art. 304 Cod procedura civila de natura a determina casarea ori modificarea hotararii primei instante, pentru considerentele de fapt si drept expuse, in temeiul art. 312 Cod procedura civila recursul declarat va fi respins ca  nefondat, iar in baza art. 274 din acelasi cod recurenta va fi obligata sa-i plateasca intimatului 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorar avocat.