Nulitatea prevazuta de art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, nu este nicidecum o nulitate absoluta, ci una relativa, dupa cum s-a stabilit si prin Decizia nr. XX din 19 martie 2007, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie

      Nulitatea prevazuta de art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, nu este nicidecum o nulitate absoluta, ci una relativa, dupa cum s-a stabilit si prin Decizia nr. XX din 19 martie 2007, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. com., de cont. adm. si fiscal, dec. nr. 35/2008, nepublicata)

         Prin sentinta civila nr. 703/2007 pronuntata de Judecatoria Beclean s-a admis plangerea contraventionala formulata de petenta SC B. SRL Ciceu Mihaiesti si s-a dispus anularea ca nelegal a procesului verbal de constatare a contraventiei seria A/200 nr. 0240231/16.04.2007 incheiat de D.G.F.P. Bistrita-Nasaud, act prin care s-a aplicat contravenientului amenda de 20.000 lei, retinandu-se in sarcina acestuia ca a comis contraventia prevazuta de art. 190 al. 1 lit. c din O.G. nr. 92/2003, respectiv a comercializat produse accizabile supuse marcarii, ce purtau marcaje false, in sensul ca un numar de 10 pachete de tigari marca Carpati Green aflate in gestiunea petentei purtau banderole contrafacute.
      Impotriva acestei sentinte a declarat recurs D.G.F.P. Bistrita-Nasaud.
      Recursul declarat este fondat.
      Retinerea instantei de fond cu privire la existenta nulitatii absolute si relative a procesului verbal este nelegala.
      Este real ca prin decizia nr. 953/19 decembrie 2006 a Curtii Constitutionale s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, statuandu-se in sensul ca aceste dispozitii sunt neconstitutionale in masura in care prevedeau ca plangerea impotriva procesului verbal se depune la organul din care face parte agentul constatator, considerandu-se ca aceasta prevedere legala ingradeste accesul liber la justitie.
      In speta insa, chiar daca formularul procesului verbal in cauza are in cuprins mentiunea mai sus aratata, din moment ce petenta a utilizat calea de atac alegand sa depuna plangerea la instanta de judecata, nu se poate sustine ca drepturile petentului au fost incalcate in vreun mod, cat timp instanta de fond a analizat plangerea si nu a respins-o in considerarea faptului ca ea ar fi fost gresit depusa la instanta si nu la organul constatator. 
      In sensul celor de mai sus, Curtea Constitutionala nu a statuat ca petentii vor depune plangerea numai la instanta de judecata, ci ca in baza principiului accesului liber la justitie, acestia sunt indreptatiti sa depuna plangerea direct la instanta, fara a exista obligativitatea depunerii ei la organul constatator. Altfel spus, textul s-a apreciat a fi neconstitutional numai in masura in care instantele de judecata ar fi considerat ca petentii pot depune plangerea impotriva proceselor verbale numai si numai la organul constatator, iar depunerea la instanta ar fi nelegala si sanctionabila.
      In ce priveste statuarea instantei de fond cu privire la nulitatea procesului-verbal ca urmare a incalcarii dispozitiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, invocata de catre petent, tribunalul constata ca este nelegala si ca aceasta nulitate nu a fost invocata de petent in cursul solutionarii cauzei.
      Simpla lectura a procesului-verbal releva ca petentei i s-a dat posibilitatea sa formuleze obiectiuni, imprejurare dovedita prin aceea ca sub semnatura administratorului s-a facut mentiunea "semnez cu obiectiuni", dupa care s-a aplicat stampila societatii.
      Din modul cum instanta de fond a facut referire la nulitatea retinuta, fara a preciza daca este absoluta sau relativa, rezulta ca a avut in vedere existenta unei nulitati absolute, fapt demonstrat prin aceea ca a facut mentiunea: "se retine motivul de nulitate invocat de petent in baza art. 16 alin. 7  din O.G. nr. 2/2001" ori, este bine cunoscut ca atunci cand nu se face precizarea cu privire la caracterul nulitatii invocate sau retinute, mentionandu-se doar sintagma "motiv de nulitate" intelesul unanim acceptat este acela de nulitate absoluta si nu relativa. Trimiterea la textul legal nu este lamuritoare pentru ca acest text nu contine o prevedere care sa stabileasca ce fel de nulitate rezulta in urma nerespectarii lui. De aceea, instantei ii revine sarcina ca in cursul judecatii sa stabileasca caracterul nulitatii si efectele acesteia.
      Este real ca nulitatea absoluta poate fi invocata si din oficiu, dar in niciun caz nu poate fi retinuta de instanta prin incalcarea principiului procesual al contradictorialitatii dezbaterilor, cum s-a intamplat in cauza.
      Pe de alta parte, in aceeasi ordine de idei, tribunalul constata ca nulitatea prevazuta de art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, nu este nicidecum o nulitate absoluta, ci una relativa, dupa cum s-a stabilit si prin Decizia nr. XX din 19 martie 2007, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
      Sentinta este gresita si din punct de vedere tehnico-juridic, deoarece retinandu-se existenta unui caz de nulitate absoluta, nu se impunea analiza si a cazurilor de nulitate relativa, cu atat mai putin anularea procesului verbal ca nelegal intocmit, solutia logica si fireasca - daca nulitatea absoluta ar fi fost reala - fiind aceea de constatare a nulitatii procesului verbal si nu de anulare a lui. 
In raport de toate cele de mai sus, constatand ca instanta de fond a pronuntat o sentinta nelegala si vazand ca nu s-a analizat nici fondul cauzei, in considerarea art. 312 alin. 3 si 5 C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., tribunalul va casa sentinta atacata si va trimite cauza aceleiasi instante de rejudecare, urmand ca aceasta sa se pronunte asupra fondului si sa se conformeze indrumarilor din prezenta decizie potrivit art. 315 C. proc. civ.