Legea nr. 247/2005 - se aplica imediat situatiilor obiective (legale), adica acelor situatii juridice al caror continut si efecte sunt imperativ stabilite de legiuitor. Stricto sensu este avut in vedere momentul intrarii in vigoare a legii noi, iar l...

Prin actiunea civila inregistrata la aceasta instanta sub numarul de mai sus reclamantele B.G.A., M.M.O. au solicitat in contradictoriu cu Institutia prefectului Bistrita-Nasaud, reprezentata prin prefect, anularea partiala a Ordinului nr. 92/19.04.2006, numai in ceea ce priveste art. 3 al acestui act; obligarea prefectului la emiterea unui alt ordin de restituire a imobilelor reclamantelor prin echivalent banesc, conform dispozitiilor Legii nr. 10/2001, nemodificate prin Legea nr. 247/2005, adica prin care restituirea sa se efectueze prin plata efectiva a sumei de bani stabilita de Comisia judeteana de aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001 in cuantum de 1.190.413.000 lei ROL, cu plata cheltuielilor de judecata.
In motivare s-a aratat faptul ca prin notificarea inregistrata initial la Primaria Bistrita sub nr. 11702/21.05.2001, reclamantele au solicitat restituirea prin echivalent banesc a imobilelor casa de locuit si teren inscrise in c.f. 1987 Bistrita topografic 1854/4, intrucat constructiile au fost demolate, iar terenul este ocupat in intregime de Casa de Cultura a Sindicatelor Bistrita.
Prin procesul verbal nr. 882/B/7.09.2002 Comisia judeteana pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, in sedinta din data de 6.09.2002, a constatat ca pentru imobilele solicitate de reclamante exista posibilitatea acordarii despagubirilor banesti, stabilind cuantumul acestora la suma de 1.190.413.000 lei ROL.
Procesul-verbal impreuna cu documentatia anexa s-au comunicat Ministerului Finantelor Publice prin adresa nr. VI 7433 AP/19.07.2004.
Prin aceasta, s-a invederat de reclamante ca dosarul a fost solutionat in temeiul dispozitiilor Legii nr. 10/2001 anterior modificarii sale prin Legea nr. 247/2005, urmand doar executarea, adica incasarea despagubirii stabilite.
Cu toate acestea executarea s-a tergiversat pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 247/2005, cand practic notificarea reclamantelor s-a solutionat a doua oara, fiind pronuntata o alta solutie decat cea initiala, desi reclamantele nu au ramas in pasivitate, ci au formulat somatii si memorii pentru a incasa despagubirea acordata.
S-a subliniat faptul ca modalitatea de solutionare a notificarii reclamantelor prin ordinul atacat este nelegala, deoarece se incalca dispozitiile art. 1 C.civil si art. 15 din Constitutie, care stipuleaza fara echivoc faptul ca legea dispune numai pentru viitor. Emitand ordinul atacat parata a aplicat Legea nr. 247/2005 asupra notificarii reclamantelor solutionata anterior aparitiei Legii nr. 247/2005, ajungandu-se practic la situatia nelegala a retroactivitatii Legii nr. 247/2005.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, art. 10 alin. 1 lit. a, art. 14 alin. 1 din Hotararea Guvernului nr. 614/2001, pct. 36 lit. b din Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001, art. 1 C.civil, art. 15 din Constitutia Romaniei.
Actiunea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Parata, legal citata, prin intampinarea depusa la dosar (f. 29) s-a opus admiterii actiunii, cu motivarea ca in sedinta din 6 septembrie 2002 Comisia judeteana de aplicare a Legii nr. 10/2001 a constatat ca reclamantele fac dovada calitatii de persoana indreptatita si au consemnat in procesul verbal intocmit rezultatul evaluarii despagubirilor, pe care l-a inaintat impreuna cu intreaga documentatie Ministerului Finantelor Publice.
Urmare intrarii in vigoare a Legii nr. 247/2005, care prevede o noua procedura de acordare a despagubirilor, prin adresa nr. 620241/15.11.2005 s-a restituit paratei dosarul impreuna cu toate actele anexate in vederea emiterii ordinului prefectului in conditiile noii legi speciale.
Art. 24 prevede obligatia reanalizarii proceselor-verbale incheiate de prefecturi, iar daca se constata ca solicitantii sunt indreptatiti la despagubiri, dosarul cuprinzand propunerea motivata a prefectului de acordare a despagubirilor se inainteaza Secretariatului Comisiei Centrale.
Prin "Informarea privind atributiile primariilor, prefecturilor....." transmisa paratei prin adresa nr. 16632/VPD/22.08.2005 s-a prevazut ca notificarile indicate la art. 24, adica cele solutionate prin incheierea de procese-verbale pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 247/2005, vor fi predate pe baza de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, in termen de 10 zile de la data adoptarii ordinului continand propunerea motivata a prefectului de acordare a despagubirilor.
Asadar prefectul nu a facut altceva decat sa se conformeze noilor prevederi legale, propunand masuri reparatorii in conditiile noii legi.
In privinta despagubirilor banesti s-a aratat faptul ca prin adresa nr. 679898/19.01.2006 Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor a stipulat ca "in ceea ce priveste acele dispozitii care cuprind masuri reparatorii sub forma despagubirilor banesti situatia este mai simpla, avand in vedere ca nu a aparut nicio lege care sa permita titularului unei asemenea dispozitii valorificarea acesteia si prin urmare acestea vor fi revocate, urmand ca dosarul sa fie reanalizat in conformitate cu modificarile aduse art. 16 din Legea nr. 10/2001 prin titlul I al Legii nr. 247/2005".
Intrucat parata a respectat si aplicat dispozitiile legale cuprinse in Legea nr. 247/2005 nu se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 115, 116 C.proc.civ., art. 2 alin. 1 lit. h, art. 4 alin. 2, art. 10 alin. 1, art. 22 din Legea nr. 10/2001, republicata, pct. 2.7, 4.2, 10.1, 21, 22, 23 din Anexa la Hotararea Guvernului nr. 498/2003; prevederile titlului I si VII ale Legii nr. 247/2005.
Prin cererea de aratare a titularului dreptului (f. 155) parata a solicitat chemarea in judecata a Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, aratand in esenta faptul ca prefectul a facut doar o propunere a acordare a despagubirilor in conditiile noi legi speciale, evaluarea si acordarea acestora fiind de competenta Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor din cadrul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 47, 64 din Codul de procedura civila, art. 16 si 2 din titlul VII din Legea nr. 247/2005.
      Prin concluziile scrise depuse la dosar, parata a subliniat faptul ca se impune respingerea actiunii civile formulata, cu motivarea ca despagubirile banesti nu s-au putut acorda, deoarece Parlamentul nu a adoptat legea care sa reglementeze modalitatile, cuantumul si procedurile de acordare a despagubirilor banesti.
Parata a depus diligentele necesare pentru solutionarea cu celeritate a notificarii transmitand organului competent - Ministerul Finantelor Publice procesul-verbal intocmit.
Intre timp a aparut Legea nr. 247/2005, care a instituit o noua procedura de despagubire, motiv pentru care procesul-verbal intocmit a fost restituit conform prevederilor art. 25 alin. 2 din Legea nr. 247/2005 in vederea emiterii ordinului atacat.
Cu privire la cererea reclamantelor de obligare a prefectului la plata efectiva a sumei de bani stabilita initial, s-a relevat faptul ca potrivit legislatiei actuale institutia prefectului nu este abilitata sa plateasca despagubiri persoanelor indreptatite la restituirea imobilelor preluate abuziv.
In conditiile actuale, competenta acordarii despagubirilor cade in sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor din cadrul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor. Pentru obligarea la plata de despagubiri reclamantele aveau posibilitatea sa cheme in judecata Ministerul Finantelor Publice.
Referitor la cererea de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata s-a invederat faptul ca potrivit Legii nr. 500/2002, prefectul este ordonator tertiar de credite, putand ordona in temeiul legii doar plata cheltuielilor prevazute in bugetul anual aprobat de ordonatorul principal de credite - Ministerul Administratiei si Internelor.
Prin intampinarea depusa la dosar (f. 248), respectiv prin notele de sedinta depuse la fila 257, dupa comunicarea copiei actiunii reclamantelor si a actelor depuse de parata (f. 243, 255 dosar), Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, legal citata, a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii de aratare a titularului dreptului.
In motivare s-a aratat ca cererea de aratare a titularului dreptului nu indeplineste toate cerintele comune tuturor formelor de participare a tertilor in proces. In privinta aplicarii dispozitiilor Legii nr. 10/2001, entitatile obligate la despagubire au plenitudine de competenta in solutionarea notificarilor care fac obiectul procedurilor administrative.
Odata cu emiterea deciziei/dispozitiei procedura administrativa se incheie.
Atributiile conferite Secretariatului Comisiei Centrale ce functioneaza in cadrul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor vizeaza centralizarea dosarelor continand decizii/dispozitii/ordine in care s-au consemnat/propus despagubiri si analizarea acestora din punct de vedere al legalitatii respingerii cererii de restituire in natura.
In drept s-au invocat dispozitiile Hotararii Guvernului nr. 361/2005, Hotararii Guvernului nr. 498/2003, Legii nr. 10/2001, prevederile art. 60-63 C.proc.civ., art. 115-119 C.proc.civ.
Analizand actele si lucrarile dosarului tribunalul retine faptul ca prin Ordinul nr. 92/19 aprilie 2006 al Prefectului judetului Bistrita-Nasaud s-a stabilit calitatea reclamantelor de persoane indreptatite la restituirea imobilului constructie si teren aferent in suprafata de 778 m.p. situat in Bistrita, strada G., nr. 16 inscris in cartea funciara nr. 1987 Bistrita topografic 1854/4 si constatandu-se faptul ca nu se poate dispune restituirea in natura s-a propus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent in conditiile legii speciale.
Prin alin. 2 al art. 3 din ordinul mentionat s-a statuat faptul ca atat cuantumul despagubirilor, cat si emiterea deciziei privind acordarea titlurilor de despagubire revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor.
Imposibilitatea restituirii in natura s-a justificat pe considerentul ca imobilul constructie a fost demolat cu ocazia construirii ansamblului de locuinte Mihai Eminescu, iar terenul este ocupat in totalitate de Casa de Cultura a Sindicatelor si spatiul verde aferent, inscris in domeniul public al municipiului Bistrita prin Hotararea Consiliului local Bistrita nr. 85/1999 capitolul C pozitia 15.
Prin actiunea civila obiect al prezentului litigiu Ordinul nr. 92/2006 a fost criticat numai sub aspectul masurilor reparatorii propuse spre acordare reclamantelor, solutiile imposibilitatii restituirii in natura a imobilului constructie si teren mai sus identificat si indreptatirii reclamantelor la acordarea de masuri reparatorii, cuprinse in art. 1 si 2 al ordinului fiind acceptate de reclamante si necontestate in prezenta cauza.
Prin urmare, se impune analiza legalitatii si temeiniciei ordinului atacat numai in ceea ce priveste art. 3 al acestui act, in limitele investirii instantei, solutiile necontestate referitoare la imposibilitatea restituirii in natura si la calitatea reclamantelor de persoane indreptatite nemaiputand fi analizate, ele definitivandu-se ca urmare a expirarii termenului in care puteau fi contestate.
Nemultumirea reclamantelor este generata de faptul ca in temeiul Legii nr. 10/2001, in forma anterioara modificarii sale prin Legea nr. 247/2005, Comisia judeteana pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, care functiona in cadrul Institutiei prefectului judetului, a propus in favoarea reclamantelor, prin procesul-verbal nr. 882/B/7.09.2002 (f. 35), despagubiri banesti in valoare de 1.190.413.000 lei ROL.
Acest proces-verbal impreuna cu intreaga documentatie care a stat la baza intocmirii sale au fost inaintate Ministerului Finantelor Publice, in conformitate cu dispozitiile art. 37 din Legea nr. 10/2001 in forma initiala, care nu a efectuat plata despagubirilor pana la modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, lege care nu mai prevede ca masura reparatorie despagubirile banesti.
Potrivit art. 36 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, in forma initiala, notificarile prin care persoana indreptatita, in speta reclamantele, solicita acordarea de despagubiri banesti sau opteaza pentru despagubiri banesti se adreseaza prefecturii in a carei raza teritoriala se afla ori s-a aflat imobilul preluat abuziv. Activitatea prefecturii se finaliza, potrivit art. 16 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 614/2001, in vigoare la momentul emiterii procesului-verbal nr. 882/B/7.09.2002, prin incheierea unui proces-verbal in care se consemneaza rezultatul evaluarii.
Conform art. 37 din Legea nr. 10/2001 in forma initiala si art. 17 din Hotararea Guvernului nr. 614/2002, procesul-verbal cuprinzand rezultatul evaluarii impreuna cu materialele depuse de persoana indreptatita se inaintau Ministerului Finantelor Publice.
Pentru acordarea despagubirilor banesti cuvenite, prin art. 40 din Legea nr. 10/2001, s-a prevazut faptul ca in termen de 1 an de la expirarea termenului de 6 luni prevazut de lege pentru depunerea notificarilor, prin lege speciala se vor reglementa modalitatile, cuantumul si procedurile de acordare a despagubirilor, care pot fi plafonate.
Cu toate ca s-a instituit un termen pana la care sa se adopte legea speciala care sa reglementeze procedura acordarii despagubirilor banesti, o asemenea lege nu a mai fost adoptata. 
Prin Legea nr. 247/2005 de modificare a Legii nr. 10/2001 s-au prevazut numai doua tipuri de masuri reparatorii care pot fi acordate si anume: compensarea cu alte bunuri sau servicii, respectiv despagubiri acordate in conditiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 si a Normelor metodologice de aplicare a titlului VII, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1095/2005.
Prin art. 24 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 s-a prevazut obligatia reanalizarii proceselor-verbale incheiate de prefecturi in termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a legii, urmand ca in situatia in care se constata ca restituirea in natura nu este posibila, dar notificantii sunt indreptatiti la acordarea de despagubiri, dosarul sa fie inaintat Secretariatului Comisiei Centrale insotit de situatia actuala a imobilului si de ordinul continand propunerea motivata a prefectului de acordare a despagubirilor.
Textul art. 24 alin. 2 al titlului VII al Legii nr. 247/2005 face trimitere expresa la dispozitiile art. 16 alin. 2 al aceluiasi titlu, care se aplica in mod corespunzator.
Acest text al art. 16 alin. 2 se refera la notificarile care nu s-au solutionat prin ordin al prefectului care sa contina propuneri motivate de acordare a despagubirilor, care se inainteaza impreuna cu ordinul si intreaga documentatie aferenta,  Secretariatului Comisiei Centrale in termen de 10 zile de la data adoptarii ordinului.
Se constata asadar faptul ca legea noua, Legea nr. 247/2005, obliga la reanalizarea notificarilor solutionate prin proces-verbal incheiat de prefectura si la formularea de noi propuneri motivate de acordare a despagubirilor materializate prin emiterea unui ordin.
In temeiul acestor dispozitii legale, Prefectul judetului Bistrita-Nasaud a procedat la reanalizarea notificarii reclamantelor si a emis Ordinul nr. 92/2006 continand propunerea motivata de acordare a despagubirilor.
Asa cum recent a statuat Inalta Curte de Casatie si Justitie, Legea noua - Legea nr. 247/2005 - se aplica imediat situatiilor obiective (legale), adica acelor situatii juridice al caror continut si efecte sunt imperativ stabilite de legiuitor. Stricto sensu este avut in vedere momentul intrarii in vigoare a legii noi, iar lato sensu, prezentul si viitorul, ambele determinate prin prisma acestui moment si materializate fie in situatii juridice care urmeaza sa existe, sa se modifice sau sa se stinga, fie in fapte juridice pendinte (facta pendentia) ori efecte viitoare are unor raporturi juridice trecute (facta futura).
      In speta dreptul subiectiv reclamat isi are fundamentul direct si imediat in preluarea abuziva de stat a imobilului pentru care se pretind despagubiri, adica intr-un raport juridic trecut. Efectele viitoare ale acestui raport sunt imperativ stabilite, in conditiile in care au fost adoptate masuri reparatorii prin echivalent potrivit legii vechi (despagubiri banesti), prin titlul VII al Legii nr. 247/2005, lege noua, de imediata aplicare.
      Legea noua determina imperativ regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, iar prin capitolul VII pct. 16.1 si urmatoarele din Hotararea Guvernului nr. 1095/2005 s-au instituit noile proceduri administrative pentru acordarea despagubirilor.
Intrucat, in planul dreptului intertemporal, toate aceste dispozitii, de imediata aplicare, sunt imperative, iar dupa intensitatea si puterea lor, obligatorii, rezulta ca legea veche ramane fara aplicare.
Prin urmare, pretentiile reclamantelor de plata a despagubirilor banesti in conditiile legii vechi sunt neintemeiate.
Intrucat plata despagubirilor banesti propuse spre acordare in conditiile Legii nr. 10/2001, in forma initiala, nu s-a putut realiza in lipsa legii speciale care trebuia adoptata potrivit art. 40, iar potrivit Legii nr. 10/2001, in forma modificata prin Legea nr. 247/2005, despagubirile banesti urmeaza regimul de conversie prevazut de titlul VII al Legii nr. 247/2005, dreptul la despagubiri invocat de reclamante este supus actiunii legii noi, de imediata aplicare.
In lipsa legii speciale care sa reglementeze procedura de acordare a despagubirilor, anterior modificarilor aduse prin Legea nr. 247/2005, este neintemeiata solicitarea reclamantelor exprimata prin reprezentant, la termenul de judecata din data de 29 noiembrie 2006, de obligare a paratei Institutia prefectului judetului Bistrita-Nasaud la plata despagubirilor banesti propuse initial, atata timp cat si in temeiul Legii nr. 10/2001 parata facea doar o oferta de despagubire, care se inainta Ministerului Finantelor Publice. Nu exista si nici nu a existat vreo reglementare legala in temeiul careia paratei sa-i revina obligatia platii despagubirilor banesti propuse ca masura reparatorie prin echivalent.
In baza considerentelor exprimate si a textelor legale invocate tribunalul va respinge ca neintemeiata actiunea civila formulata de reclamante impotriva paratei.
Exceptia inadmisibilitatii cererii de aratare a titularului dreptului se va respinge ca neintemeiata, in temeiul dispozitiilor art. 6, 13 din Conventia Europeana a drepturilor omului si libertatilor fundamentale si art. 21 din Constitutie, care consacra imperativ dreptul oricarei persoane de a se adresa efectiv justitiei.
Tocmai pentru a garanta exercitiul liber al actiunii civile, Constitutia, legea procesuala, Conventia europeana, acorda partilor o serie de drepturi procesuale, printre care si dreptul de a adresa cereri instantei. Or, un asemenea drept a exercitat parata prin promovarea cererii de aratare a titularului dreptului.
Aceasta cerere este insa neintemeiata, intrucat nu sunt indeplinire cerintele prevazute de art. 64 C.proc.civ.
Dupa cum rezulta din dispozitiile art. 64 C.proc.civ., aceasta forma poate fi folosita de parata numai in cazul cererilor prin care se valorifica un drept real, daca intre parat si tertul aratat ca titular al dreptului exista un raport juridic cu privire la lucrul determinat ce formeaza obiectul cererii.
In prezenta cauza, parata nu detine un lucru pentru Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor si nici nu exercita in numele acesteia vreun drept asupra unui lucru.
      Intre parata si Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor nu exista vreun raport juridic cu privire la despagubirile banesti solicitate de reclamante. De asemenea, nici actiunea principala nu are ca obiect valorificarea unui drept real asupra lucrului, ci prin ea se urmareste valorificarea unui drept personal (dreptul de creanta).
Intrucat institutia aratarii titularului dreptului nu poate fi folosita in actiunile cu caracter personal, nici in cadrul unei actiuni in despagubiri, asa cum s-a statuat in jurisprudenta, tribunalul in baza art. 64 C.proc.civ. va respinge ca neintemeiata cererea paratei de aratare a titularului dreptului formulata in contradictoriu cu Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor. (sentinta civila nr. 986/6 decembrie 2006 a Tribunalului Bistrita-Nasaud definitiva prin respingerea apelului de Curtea de Apel Cluj la data de 30 martie 2007)