Conditiile confirmarii planului de reorganizare. Votul creditorilor asociati

Constata ca prin raportul depus la data de 13 septembrie 2013 administratorul judiciar CITD solicitat confirmarea planului de reorganizare al debitorului S.C. EL S.R.L.
In motivare se arata ca planul a fost votat de doua categorii de creditori din trei intrunind toate conditiile impuse de lege pentru a fi confirmat.
Analizand actele si lucrarile dosarului judecatorul sindic retine in fapt ca la data de 12 septembrie 2013 a avut loc adunarea creditorilor debitorului S.C. EL S.R.L.  in cadrul careia s-a pus in discutie aprobarea planului de reorganizare propus de catre administratorul special. Potrivit procesului-verbal intocmit cu acel prilej in favoarea planului au votat doua categorii ( creditorii garantati si cei chirografari ), fiind respins de creditorii bugetari.
Din examinarea prevederilor art. 101 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezulta ca au fost instituite cinci conditii necesare si suficiente pentru ca un plan sa fie confirmat. Intrucat nu exista vreo creanta nedefavorizata, se impune examinarea conditiilor amintite prin raportare la existenta a trei grupe de creditori.
Prima conditie instituita de legiuitor isi are izvorul in caracterul de contract juridic al planului de reorganizare intrucat impune realizarea acordului de vointa din partea creditorilor. Ea nu poate fi examinata decat prin raportare la dispozitiile art. 100 in care este prevazut mecanismul votului.
Potrivit alineatului final creditorii care, direct sau indirect, controleaza, sunt controlati sau se afla sub control comun cu debitorul, in sensul legislatiei de capital pot participa la sedinta, dar pot vota cu privire la plan doar in cazul in care acesta le acorda mai putin decat li s-ar acorda in caz de faliment. Scopul urmarit de legiuitor prin instituirea respectivei interdictii decurge din dorinta de a impiedica crearea unui avantaj in favoarea acestora datorita dublei pozitii pe care o ocupa : creditori si persoane care controleaza debitorul.
Planul de reorganizare prevede plata catre toti creditorii chirografari a jumatate din valoarea creantei inscrise in tabelul definitiv de creanta, in aceasta categorie incluzandu-se si cei doi asociati  EGS si EC in favoarea carora a fost prevazuta suma de 1.091.736 lei, respectiv 957.945 lei. Cuantumul participatiei detinute la capitalul social al debitorului de catre cei doi creditori conduce la concluzia certa ca acestia controleaza in mod direct debitorul, astfel incat in privinta votului exprimat devin incidente dispozitiile mai sus amintite.
In cuprinsul planului de reorganizare nu a fost facuta o simulare referitoare la gradul de indestulare a creditorilor in ipoteza in care s-ar dispune trecerea in faliment a debitorului, deficienta ce se impune a fi retinuta si prin raportare la dispozitiile art. 101 alin. 1 lit. E raportate la art. 95 alin. 5 lit. d ). Determinarea cuantumului in care ar fi indestulati cei doi creditori in ipoteza declansarii procedurii de faliment poate fi insa apreciata tinandu-se seama de regulile prescrise de art. 121 si 123 din Legea nr. 85/2006.
Examinarea coroborata a celor doua dispozitii legale conduce la concluzia certa ca cei doi ar primi vreo suma de bani numai in masura in care ar fi indestulati toti ceilalti creditori. Chiar daca fac parte din categoria creditorilor chirografari, distribuirile catre acestia nu ar fi facute in mod egal din moment ce legiuitorul a inteles sa plaseze creantele subordonate la ultima distribuire ( art. 123 pct. 9 lit. a ).
Singura conditie impusa de lege este calitatea de asociat semnificativ a creditorului si retinerea ca si temei al inscrierii in tabelul de creante a unui contract de imprumut. Intrucat la prima conditie s-a facut trimitere mai sus, iar in cuprinsul declaratiilor de creanta depuse de ambii creditori se face precizarea ca sumele pretinse reprezinta creditarile facute de cei doi in favoarea debitorului ( vol. II- declaratii de creanta ), este neindoielnic ca este intrunita ipoteza avuta in vedere de dispozitia amintita.
Asa fiind, trebuie remarcat ca valorificarea bunurilor aflate in patrimoniul debitorului nu ar duce la acoperirea tuturor creantelor creditorilor garantati, bugetari si a celor chirografari preferati la distribuire de legiuitor in dauna celor subordonati. Admitand ca intreg activul detinut de catre debitor ar fi valorificat la valoarea stabilita prin planul de reorganizare - 5.376.597 lei ( fapt greu de crezut avand in vedere situatia economica actuala ), prin indestularea categoriilor amintite s-ar ajunge la un rest de 1.902.526 lei ce s-ar impune a fi distribuit celor doi creditori.
Prin planul de reorganizare se prevede insa ca acestia sa primeasca cumulat suma de 2.049.681 lei, suma ce depaseste cea stabilita prin aplicarea regulilor prevazute de lege in cazul distribuirilor. Mai mult, daca se tine seama ca desfasurarea procedurii genereaza o serie de cheltuieli la care se adauga onorariul administratorului judiciar se poate trage concluzia certa ca acoperirea creantelor s-ar face intr-un procent mult mai mic.
Votarea in aceste conditii a planului de reorganizare de catre cei doi creditori s-a facut cu infrangerea prevederilor art. 100 alin. final, dispozitia fiind una de ordine publica. Tocmai de aceea, judecatorul sindic considera ca nu se poate retine ca fiind valabil exprimat votul acestora, iar in absenta realizarii majoritatii absolute din valoarea creantelor din categoria creditorilor chirografari, nu poate fi retinuta conditia prescrisa de art. 101 alin. 1 lit. A.
 Referitor la conditia impusa de punctul C vizeaza, ea urmareste respectarea principiului tratamentului corect si echitabil a oricarei categorii defavorizate de creante care a respins planul. El a fost conceput de legiuitor pornind de la principiul ca prin implementarea unui plan de reorganizare se poate ajunge la o acoperire mai mare a creantelor detinute de catre creditor decat in caz de intrare in faliment, sens in care este si definita notiunea de tratament corect si echitabil ( art. 101 alin. 2 ).
Nicio dispozitie legala nu conduce insa la concluzia ca este necesara acoperirea tuturor creantelor sau includerea celor cinci categorii in planul de reorganizare. O asemenea ipoteza pare chiar greu de imaginat in conditiile in care debitorul a acumulat datorii in perioada anterioara deschiderii procedurii. Cu atat mai mult, ulterior acestui moment ce reprezinta neindoielnic unul de criza majora in viata unei societati comerciale, s-ar putea achita intreg pasivul intr-o perioada de trei ani.
Asa fiind, trebuie remarcat ca prin planul de reorganizare creditorului PA i-a fost alocata suma totala de 318.113, 50 lei, creanta sa fiind injumatatita. In masura in care s-ar trece insa la falimentul debitorului si la valorificarea imobilului asupra caruia are constituita garantia creanta sa stabilita in urma solutionarii contestatiilor la tabelul preliminar de creante ar fi indestulata in intregime. Tocmai de aceea, conditia inserata la alineatul 2 litera a ) din amintitul articol nu este indeplinita din moment ce planul a fost respins de catre acest creditor.
Faptul ca nu s-a facut referire de catre creditor la aceste aspecte ( in conditiile in care a beneficiat de asistenta juridica prin intermediul a doi avocati ) nu poate duce la o alta concluzie atata timp cat legiuitorul a conceput conditiile prescrise de art. 101 ca fiind de ordine publica si inderogabile prin vointa participantilor la procedura insolventei.
Referitor la cea de-a cincea conditie amintita judecatorul sindic retine ca in cuprinsul planului de reorganizare au fost enumerate toate elementele la care face referire art. 95 din Legea nr. 85/2006. Singura mentiune care ridica dificultati o reprezinta cea inserata la alineatul 6 litera B- obtinerea de resurse financiare pentru sustinerea realizarii planului si a surselor de provenienta.
Dupa cum se recunoaste chiar de autorul planului de reorganizare ( fila 226 dosar ) inca din anul 2008 patrimoniul debitorului s-a caracterizat printr-o lipsa acuta de lichiditati, tendinta descendenta mentinandu-se constant cu exceptia anului 2010. Proiectiile facute de catre administratorul special referitor la incasarile rezultate din contractele de vanzare-cumparare depuse la dosar nu sunt sustinute de elemente suficient de puternice pentru a contura posibilitatea acoperirii datoriilor in perioada de executare a planului.
In masura in care activitatea curenta si cea preconizata in viitor ar genera un flux de numerar la nivelul estimat de catre autorul planului s-ar fi impus reflectarea sa in scris cu evidentierea clara a surselor majore de asigurare a lichiditatilor. Fara a pune la indoiala buna -credinta a partenerilor contractuali nu se poate ignora faptul ca in nici un contract nu se face mentiunea ca debitorul s-ar afla in stare de insolventa, o atare precizare fiind reliefata numai pe stampila aplicata contractelor incheiate cu AG.
In conditiile in care art. 45 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 instituie in mod clar obligatia debitorului de a trece in toate actele si corespondenta ce emana de la el respectiva mentiune, omiterea inserarii ei pune sub semnul indoielii loialitatea debitorului fata de cei doi parteneri contractuali. O asemenea imprejurare este de natura sa conduca la concluzia precaritatii estimarilor facute referitoare la realizarea fluxului de numerar, astfel incat judecatorul sindic considera ca nu este intrunita nici aceasta conditie.
Fata de toate acestea, va respinge cererea de confirmare a planului de reorganizare, va dispune trecerea debitorului in faliment si luarea masurilor ce se impun.
In temeiul art. 107 alin. 2 din lege, va fi numit provizoriu in calitate de lichidator judiciar  CITD, urmand ca acesta sa indeplineasca atributiile pe care i le stabileste in sarcina art. 25.