Caracterul efectiv al anchetei organelor de urmarire penala

Constata ca prin plangerea inregistrata in data de 20.12.2012, petenta MML a solicitat desfiintarea rezolutiei de neincepere a urmaririi penale emisa in dosarul nr. 577/II.2/2012 a Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor ca nefiind legala si temeinica intrucat i s-ar fi adus o grava vatamare drepturilor sale patrimoniale prin neinceperea urmaririi penale fata de agentul principal CNL de la Postul de Politie Rosia jud. Bihor.
Au fost atasate dosarele nr. 549/P/2012 si 577/II.2/2012 ale Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin rezolutia din 24.10.2012 emisa in dosarul nr. 549/P/2012 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor s-a dispus in baza art. 10 lit. d Cod de procedura penala neinceperea urmaririi penale fata de faptuitorul CNL, avand calitatea de agent principal de politie la Postul de Politie Rosia, cercetat sub aspectul comiterii infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prevazuta de art. 246 Cod penal.
In considerentele solutiei s-a aratat ca din cercetarile efectuate in cauza, coroborate cu declaratiile petentei MML si ale faptuitorului CNL a rezultat situatia ca acesta din urma si-a facut datoria de politist in instrumentarea dosarului nr. 997/P/2011 al Parchetului de pe langa Judecatoria Beius, administrand probatoriul necesar in respectiva cauza, care se afla in intregime la dosarul cauzei si propunand solutia corespunzatoare la finalizarea cercetarilor (chiar daca nu a confruntat-o pe petenta cu Lamba Petrica).
Impotriva acestei rezolutii petenta MML a formulat plangere in data de 16.11.2012 invocand caracterul incomplet al cercetarilor, precum si cel nelegal si netemeinic al solutiei. 
Prin rezolutia din 03.12.2012 emisa in dosarul nr. 577/II.2/2012 a prim procurorului adjunct al Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor a fost respinsa plangerea petentei ca neintemeiata retinandu-se ca nu se impune administrarea altor mijloace de proba deoarece procurorul a exercitat un rol activ prin efectuarea cercetarilor penala in cauza, administrand suficiente probe pentru aflarea adevarului chiar daca nu a confruntat-o pe petenta cu PL si interpretand in mod corect actele de urmarire penala existente in cauza. S-a mai aratat ca probatoriul administrat nu a pus in evidenta imprejurarea ca faptuitorul si-ar fi incalcat cu rea credinta atributiile de serviciu, astfel incat rezolutia atacata este legala si temeinica.
Analizand cele doua solutii atacate, instanta retine urmatoarele:
In primul rand, se constata ca procurorul de caz a dispus in baza art. 217 Cod de procedura penala, prin ordonanta din data de 09.08.2012,  delegarea ofiterilor de la Biroul Control Intern din cadrul IPJ Bihor pentru audierea petentei MML cu privire la plangerea formulata si a martorilor propusi de aceasta, administrarea tuturor probelor in aparare propuse de faptuitor, audierea tuturor martorilor care vor fi identificati pe parcursul cercetarilor si care pot da relatii cu privire la faptele si actele mentionate in sesizare si efectuarea oricaror acte de cercetare penala si ridicare de inscrisuri pentru solutionarea justa a cauzei.
Ulterior, toate actele premergatoare efectuate in cauza cu exceptia rezolutiei de neincepere a urmaririi penale au fost efectuate de catre organele de cercetare ale politiei, situatie in care acestea sunt lovite de nulitate absoluta, fiind efectuate cu incalcarea prev art. 209 alin 3 C.pr.pen.
Potrivit art. 209 alin 3 C.pr.pen. coroborat cu art. 27 alin. 2 din Legea 218/2002, urmarirea penala se efectueaza, in mod obligatoriu, de catre procuror, in cazul infractiunilor savarsite de politistii care au calitatea de organe de cercetare ale politiei judiciare, iar nerespectarea acestei dispozitii si efectuarea urmaririi penale de catre organele politiei judiciare, atrag nulitatea absoluta a tuturor actelor procesuale si procedurale efectuate, deoarece se incalca in acest mod normele de competenta materiala.
O astfel de nulitate este prevazuta expres de art 197 alin 2, 3 C.pr.pen., dispozitiile relative la competenta dupa materie sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii, nulitatea care nu poate fi inlaturata in nici un mod, poate fi invocata in orice stare a procesului si se ia in considerare chiar din oficiu.
Este adevarat ca potrivit art. 217 alin 4 C.pr.pen., in cazurile in care urmarirea penala se efectueaza de catre procuror, acesta poate dispune prin ordonanta ca anumite acte de cercetare penala sa fie efectuate de catre organele politiei judiciare, insa acest text de lege reprezinta o exceptie de stricta interpretare, care prin chiar modul de formulare ("anumite") interzice efectuarea in intregime a urmaririi penale de catre organele politiei judiciare.
De altfel, doctrina si jurisprudenta sunt unanime in a aprecia ca delegarea de catre procuror a efectuarii intregii urmariri penale sau delegarea efectuarii majoritatii sau a celor mai importante acte de urmarire penala organelor politiei judiciare, constituie o incalcare a prev art. 209 alin 3 C.pr.pen. care atrage nulitatea absoluta in conditiile prev de art 197 alin 2, 3 C.pr.pen.
In mod cert, o astfel de sanctiune afecteaza si actele premergatoare, deoarece in cazurile prev art. 209 alin 3 C.pr.pen., atat urmarirea penala propriu zisa cat si actele premergatoare trebuie efectuate de procuror.
O astfel de concluzie se desprinde din coroborarea art. 209 alin 3 C.pr.pen. cu prev art 224 alin 1 C.pr.pen., conform carora in vederea inceperii urmaririi penale, organul de urmarire penala poate efectua acte premergatoare. Din cuprinsul acestui text de lege rezulta neechivoc ca organul de urmarire penala competent sa dispuna inceperea urmaririi penale este cel care stabileste necesitatea actelor premergatoare si le efectueaza propriu-zis.
Aceeasi concluzie se desprinde si din coroborarea art 209 alin 3 C.pr.pen. cu prev art 228 alin 1 C.pr.pen., conform caruia, organul de urmarire penala sesizat in vreunul dintre modurile prevazute la art. 221 dispune prin rezolutie inceperea urmaririi penale, cand din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate nu rezulta vreunul dintre cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute la art. 10. Din cuprinsul acestui text de lege rezulta neechivoc ca organul de urmarire penala care a efectuat actele premergatoare este cel care dispune prin rezolutie inceperea urmaririi penale, fiind vorba evident, de organul de urmarire penala competent sa efectueze urmarire penala dupa materie sau calitatea persoanei.
Fata de considerentele expuse, intrucat actele premergatoare din prezenta cauza s-au efectuat de organele politiei judiciare, iar nu de catre procuror, conform art. 209 alin 3 C.pr.pen., acestea atrag nulitatea lor absoluta, conform art. 197 alin 2, 3 C.pr.pen., astfel de acte nemaiputand fundamenta temeinicia solutiei de neincepere a urmaririi penale dispusa fata de intimati.
Pe de alta parte, efectuarea actelor premergatoare si a urmaririi penale de catre procuror se impunea, in cauza, dincolo de obligativitatea acesteia din dreptul intern, datorita specificului obiectul acesteia.
In esenta, petenta a reclamat in plangerea efectuata modul in care agentul principal de politie CNL din cadrul Postului de politie Rosia a efectuat cercetarile in dosarul penal nr. 997/P/2011 al Parchetului de pe langa Judecatoria Beius.
Intr-o jurisprudenta devenita constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a decis ca atunci cand o persoana afirma ca functionarii statului i-au aplicat un tratament contrar prevederilor acestuia, autoritatile competente sunt obligate sa efectueze o ancheta oficiala si eficace, care sa permita stabilirea faptelor si identificarea si pedepsirea celor care se fac responsabili. Ancheta trebuie sa fie suficient de aprofundata, efectuata din oficiu si nu lasata la latitudinea persoanei vatamate, autoritatilor revenindu-le sarcina de a stabili, cu buna credinta, circumstantele spetei, fara sa neglijeze probele pertinente sau sa grabeasca finalizarea anchetei, pe baza unor concluzii pripite sau nefondate.
De asemenea, Curtea EDO a aratat in cauza Melinte impotriva Romaniei ca a avut loc o incalcare a art. 3 deoarece nu a avut loc o ancheta eficace, efectiva, cata vreme aceasta presupune ca persoanele implicate sa fie independente fata de cele implicate in evenimente, fapt ce presupune nu numai lipsa oricarei legaturi ierarhice sau institutionale, ci si o independenta practica. In cauza Cobzaru impotriva Romaniei, s-a retinut aceeasi incalcare deoarece autoritatile statului nu au efectuat o ancheta adecvata a afirmatiilor reclamantului precum fusese maltratat, constatand o serie de deficiente ale cercetarilor intreprinse in cauza (intre care faptul ca procurorii se bazau integral pe relatarile facute de ofiterii de politie acuzati de maltratare sau de colegii acestora, ca procurorii nu numai ca au acceptat fara rezerve afirmatiile acestor ofiteri de politie, dar se pare ca au ignorat declaratii cruciale ale martorilor oculari ai altercatiei; ca, cu o singura exceptie, niciunul dintre ceilalti vecini care fusesera martori la incident nu a fost interogat). In cauza Bolovan impotriva Romaniei Curtea a reiterat ca in cazul in care o persoana face o acuzatie in temeiul art. 3, instanta nationala trebuie sa efectueze un control deosebit de riguros, chiar daca anumite proceduri si investigatii interne au avut loc, constatand astfel incalcat art. 3 in ceea ce priveste latura sa procedurala.
Ca atare, in prezenta cauza, caracterul efectiv al anchetei presupune ca aceasta sa fie efectuata de procuror, adica de un organ independent fata de cele implicate in evenimente (organele de politie judiciara aflandu-se intr-o legatura ierarhica si institutionala cu intimatii implicati in conflict), fara a se putea retine  ca admiterea prezentei plangeri ar putea avea semnificatia unei aprecieri cu privire la vinovatia intimatului pentru fapta reprosata de catre petent si nici macar cu privire existenta in sine a faptei astfel cum aceasta a fost descrise de catre petenta. Ceea ce se urmareste prin admiterea prezentei plangeri este realizarea de catre procuror cu celeritate a unei ancheta obiective si efective  care sa permita stabilirea existentei faptei, identificarea participantilor si, eventual, daca din probe rezulta, pedepsirea celor care se fac responsabili, urmand ca in functie de materialul probator administrat, sa se procedeze potrivit art.  273 alin 1 ind 1. C.pr.pen.
Fata de cele de mai sus, in baza art. 2781 alin. 1 pct. 8 lit. "b" Cod procedura penala, va admite  plangerea formulata de catre petenta MML impotriva rezolutiei procurorului