Caracterul inadmisibil al propunerii de arestare preventiva

In data de 06.06.2012 a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bihor referatul DIICOT Serviciul Teritorial Oradea privind propunerea de arestare preventiva a inculpatilor  GG si AICI, in conditiile in care, anterior s-a mai formulat o propunere de arestare preventiva a acelorasi doi inculpati pentru acelasi temei solutionata prin incheierea nr. 5/08.02.2012.
De altfel, continutul acelui referat si cel cu care a fost sesizata instanta in prezenta cauza coincide atat sub aspectul considerentelor avute in vedere de catre procuror cat si sub aspectul dispozitivului.
Singura diferenta identificata este mentiunea intocmirii unui proces verbal de cautare a inculpatului ACI din data de 05.03.2012.
De asemenea, nici in cuprinsul materialului de urmarire penala aflat in dosarul nr. 23D/P/2010 al DIICOT Serviciul Teritorial Oradea nu au fost identificate noi acte procesual penale (cu exceptia celui mai sus mentionat) efectuate intre momentul solutionarii propunerii procurorului din data de 06.02.2012 prin incheierea nr. 5/08.02.2012 a Tribunalului Bihor si data sesizarii instantei in prezenta cauza.
In considerentele acestei incheieri, prin care s-a respins propunerea de arestare a celor doi inculpati s-a aratat ca nu este realizata conditia existentei vreunuia din temeiurile de arestare prevazuta de art. 148 Cod de procedura penala. Astfel, in ce priveste cazul prev de art 148 lit f C.pr.pen., instanta a constatat ca faptele imputate inculpatilor dateaza din perioada 24.02-26.02.2010, fapte descoperite la data de 26.02.2010, odata cu surprinderea inculpatului GG in Vama Halmeu, cu autocamionul si semiremorca din care lipsea cantitatea de 1024 baxuri tigarete (ce trebuia supusa tranzitului vamal), ca tot atunci organele de constatare au reusit sa citeasca tahografele  pe care inculpatul GG a incercat sa le distruga si care indicau un cu totul alt traseu decat cel care trebuia in mod firesc urmat pe ruta Curtici, jud Arad - Vama Halmeu, jud Satu Mare (tahografele aratand ca autocamionul, din momentul incarcarii baxurilor in zona libera Curtici, a circulat in intervalul 24-26.02.2010 pe ruta Deva, Calafat, Alba-Iulia, Cluj-Napoca, Zalau, Satu-Mare) si ca tot atunci a dat o declaratie olografa inculpatul GG. Ulterior, pentru dovedirea acestora au fost efectuate un numar insemnat de acte premergatoare toate pana la data de 23.03.2010, inclusiv stabilirea hartilor infractionale, dar si descoperirea cantitatilor de tigarete marca Capital la domiciliul numitului CN din loc GM (localitate in care locuieste tatal inculpatului ACI), cunoscandu-se inca din 30.07.2010 prejudiciul cauzat prin faptele inculpatilor (la acea data ANAF - Autoritatea Nationala a Vamilor a comunicat organelor judiciare prejudiciul cauzat - in cuantum de 4.200.161 lei - , constituindu-se partea civila cu suma de 200.161 lei, diferenta fiind achitata de SC RST SRL, in calitate de obligat principal si solicitand obligarea numitului GG si a celorlalti la plata acestor sume). Pentru aceste fapte, procurorul a intocmit la data de 23.03.2010 procesul verbal de constatare a unor acte premergatoare, intocmind rezolutiile de  incepere a urmaririi penale inca din 24.03.2010 fata de GG (la fel si fata de ceilalti membrii ai gruparii infractionale organizate) si din 21.09.2011 fata de ACI. De asemenea, probele care sustin presupunerea rezonabila a participatiei inculpatului ACI la savarsirea faptelor ce fac obiectul dosarului de urmarire penala nr 23/D/P/2010 au fost administrate in cea mai mare parte in perioada iunie-septembrie 2011 (inclusiv intocmirea proceselor verbale si audierea martorilor, probe care sustin  implicarea inculpatului ACI in incercarea sa de a "rezolva" tranzitul vamal formal al celor 1024 de baxuri tigarete descarcate in zona Craiova).
Ori desi inca din anul 2010 existau indiciile temeinice prevazute de art 143 alin 1 C.pr.pen., indicii care au fost intarite de probele administrate in perioada iunie-septembrie 2011, nici la momentul descoperirii faptelor  - 2010 si nici ulterior  - in cursul anului 2011, nu s-a apreciat ca inculpatii ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica, din moment ce nu s-a formulat propunere de luare a unei masuri preventive pe temeiul prev de art 148 lit f C.pr.pen. Abia in luna februarie 2012, cand fata de inculpatii GG si ACI s-a pus in miscare si actiunea penala, s-a formulat propunerea de arestare preventiva fata de acestia, desi nu au mai intervenit elemente noi care sa determine in mod semnificativ, o reapreciere a pericolului concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta cei doi inculpati. Faptul ca la data de 03.02.2012 s-a pus in miscare actiunea penala fata de acestia, la aproape doi ani (in cazul inculpatului GG) respectiv la aproape 5 luni (in cazul inculpatului ACI) de la data inceperii urmaririi penale pentru aceleasi fapte, nu poate avea o astfel de semnificatie. Aceasta cronologie si intindere in timp a actelor procesuale efectuate - avute in vedere prin prisma complexitatii cauzei - au fost apreciate de instanta, la momentul solutionarii primei propuneri de arestare preventiva, ca esentiale, luand in considerare ca temeiul invocat, in sustinerea propunerii, vizeaza pericolul concret pentru ordinea publica pe care l-ar reprezenta inculpatii, pericol evidentiat din date si elemente care se regaseau la dosarul de urmarire penala inca din anii 2010-2011.
Atata timp cat nici in perioada imediata savarsirii ori descoperirii faptelor si nici ulterior, in momentul administrarii majoritatii probelor, nu s-a apreciat ca exista un pericol concret pentru tulburarea ordinii publice, care sa justifice arestarea preventiva, cu atat mai putin in prezent, la aproape 2 ani de la data faptelor, dupa ce s-a administrat o mare parte a probatoriului in cauza, s-a mia aratat in incheierea amintita, un astfel de pericol nu poate determina arestarea preventiva a inculpatilor.
In ce priveste temeiul prev de art 148 alin 1 lit a C.pr.pen., aceeasi instanta a aratat ca acest temei presupune ca inculpatul sa fi fugit ori sa se fi ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata, ori sa existe date ca va incerca sa fuga sau sa se sustraga in orice mod de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei. Pentru a fi aplicabil acest temei, este necesar sa existe un proces penal inceput, ca inculpatul sa fi cunoscut acest lucru, sa existe dovezi certe si neechivoce din care sa rezulte ca inculpatul ar fi fugit ori s-ar fi ascuns ori ca va incerca sa fuga sau sa se sustraga de la urmarire si este necesar sa existe dovezi certe ca astfel de actiuni au fost realizate cu scopul sustragerii de la desfasurarea urmaririi penale. Or, in cauza, nu existau asemenea date la dosar. Astfel, in ceea ce-l priveste pe inculpatul GG, rezulta ca acesta nu mai locuieste la adresa cunoscuta din Republica Moldova, autoritatile moldovene comunicand imposibilitatea efectuarii comisiei rogatorii (formulata la data de 14.07.2010 si suplimentul la data de 09.08.2010) datorita faptului ca GG nu se mai afla pe teritoriul Republicii Moldova. De asemenea, din cuprinsul procesului verbal de executare a mandatului de aducere din data de 06.07.2010 rezulta ca acesta nu locuieste si nu a locuit niciodata la adresa din Bucuresti. In ceea ce-l priveste pe inculpatul ACI, rezulta ca acesta a parasit domiciliul conjugal din Bucuresti (unde in prezent locuiesc sotia sa si fiul inculpatului, in varsta de 3 ani) , fara a se putea cunoaste noua sa adresa, sotia acestuia aratand inca din data de 19.10.2011 ca inculpatul nu a mai revenit la locuinta, ca nu raspunde la numarul sau de telefon si ca nu mai stie nimic de acesta. Existenta unor astfel date in privinta celor doi inculpati, nu a fost suficienta in aprecierea instantei, pentru a caracteriza, in mod neechivoc, dincolo de orice dubii, aplicabilitatea in cauza a temeiului prev de art 148 alin 1 lit a C.pr.pen. Simpla emitere a unor mandate de aducere succesive fata de inculpati, urmata de constatarea lipsei acestora de la domicilii si de imposibilitatea identificarii noilor locatii, deci constatarea de catre organul de urmarire penala a imposibilitatii asigurarii prezentei inculpatilor in fata procurorului, nu determina, ea insasi, aplicarea automata a cazului prev de art 148 alin 1 lit a C.pr.pen. si nici intrunirea conditiilor prescrise de lege pentru aplicarea acestui temei. A interpreta altfel, s-a mai aratat, ar determina aplicarea automata a cazului prev de art 148 alin 1 lit a C.pr.pen. de indata ce nu s-ar executa mandatul (sau mandatele) de aducere, emis in conditiile art. 183 alin 2 C.pr.pen., datorita lipsei (chiar si repetate) persoanei cautate de la domiciliu. Cazul prev de art 148 alin 1 lit a C.pr.pen. nu devine aplicabil, chiar in prezenta unor astfel de constatari, cat timp din datele de la dosar nu rezulta ca vreunul din cei doi inculpati sa aiba cunostinta de faptul ca impotriva sa s-a inceput urmarirea penala (niciunuia din acestia nu i s-a adus la cunostinta invinuirea) si cat timp din datele de la dosar nu rezulta, in mod univoc, ca vreunuia din cei doi inculpati sa i se fi comunicat efectiv ca este obligat sa se prezinte in fata procurorului (nu rezulta ca acestia sa fi primit efectiv vreo citatie sau sa fi fost incunostiintati efectiv despre vreunul din mandatele de aducere emise), lipsa unor astfel de date suplimentare determinand existenta echivocului cu privire la faptul ca plecarea lor de la domicilii s-a realizat cu scopul sustragerii de la urmarire penala. In plus, toate aceste date privitoare la imposibilitatea asigurarii prezentei inculpatilor in fata procurorului, datorata faptului ca nu mai pot fi gasiti, existau la dosar inca din cursul anului 2010 (in ceea ce-l priveste pe inculpatul GG), respectiv octombrie 2011 (in ceea ce-l priveste pe inculpatul ACI), fiind consemnate in procesele verbale de neexecutare a mandatelor de aducere succesive dispuse, fiind doar reiterate si confirmate in cursul anului 2012 (fata de acest din urma inculpat).
Aceasta incheiere a ramas definitiva prin respingerea recursului declarat de catre DIICOT Serviciul Teritorial Oradea prin incheierea nr. 7/IR/16.02.2012 a Curtii de Apel in cuprinsul careia s-a aratat ca hotararea atacata este legala si temeinica, iar criticile aduse prin motivele de recurs nefondate.
Prin referatul DIICOT cu care a fost sesizata instanta in prezenta cauza, au fost reluate argumentele deja analizate in incheierea din data de 08.02.2012, fara a se invoca noi elemente de fapt sau de drept.
Imprejurarea ca inculpatul ACI a fost din cautat din nou de catre organele de urmarire penala in data de 05.03.2012 nu este de natura sa faca aplicabil textul art. 148 alin. 1 lit. a Cod de procedura penala cata vreme, in continuare, nu a fost inlaturat echivocul ce persista asupra scopului plecarii celor doi inculpati de la domicilii. 
De asemenea, nu se poate retine ca prin simpla trecere a unei perioade de circa 1 luna (de la data respingerii propunerii anterioare de arestare preventiva), au survenit modificari esentiale in ce priveste temeiul prevazut de art. 148 alin. 1 lit. f Cod de procedura penala, gradul de pericol concret pentru ordinea publica fiind acelasi, astfel incat propunerea DIICOT va fi respinsa. 
Aparatorii celor doi inculpati au solicitat instantei ca propunerea DIICOT de luare a masurii arestarii preventive sa fie respinsa ca inadmisibila in conditiile in care, asa cum s-a si aratat mai sus, anterior, a mai fost formulata o alta propunere cu acelasi continut, iar incheierea din data de 08.02.2012 ar fi dobandit autoritate de lucru judecat. Insa, aceasta aparare nu este fondata. Chiar daca anterior, instanta s-a pronuntat asupra existentei temeiurilor arestarii preventive, nimic nu poate impiedica aparitia unei situatii de fapt noi (dovedita  prin mijloace noi de proba) care sa justifice atat retinerea faptului ca inculpatii s-ar ascunde in scopul de a se sustrage de la urmarire penala, cat si existenta pericolului pe care cei doi inculpati l-ar reprezenta pentru ordinea publica (pericol ce ar trebui sa fie reliefat insa de cu totul alte imprejurari decat cele deja analizate prin incheierea ramasa definitiva).