rezolutiune contract

Dosar nr. 343/280/2008
R O M A N I A

TRIBUNALUL ARGES
SECTIA CIVILA

DECIZIE CIVILA Nr. 109
Sedinta publica de la 05 Mai 2009
Completul compus din:
PRESEDINTE: E. V.
Judecator: A. D.
Grefier: G. G.

?      S-a luat in examinare pentru solutionare apelul declarat de paratii R.C. si  R.M., impotriva sentintei civile nr.4388 pronuntata la data de 09.06.2008 de Judecatoria Pitesti in dosarul nr.343/280/2008, intimati-reclamanti fiind P.C.si P.A..
     La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit partile.
     Procedura legal indeplinita fara citarea partilor.
     S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza ca dezbaterile asupra apelului au avut loc in sedinta publica din data de 28.04.2009, sustinerile partilor fiind consemnate in cuprinsul incheierii de sedinta din aceea data si care fac parte integranta din prezenta decizie.

TRIBUNALUL

     Constata ca, prin sentinta civila nr.4388/2008 Judecatoria Pitesti, a admis actiunea formulata de reclamantii  P.C.si P.A.  in contradictoriu cu paratii R.C. si  R.M. si a dispus rezolutiunea conventiei incheiata intre parti la data de 01.07.1973 si consemnata in inscrisul sub semnatura privata intitulat "chitanta", cu consecinta  repunerii partilor in situatia anterioara, in sensul ca imobilul (teren si casa)  care a facut obiectul  contractului, ramane in proprietatea reclamantilor .
     Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut cu prioritate ca in materia rezolutiunii neexistand dispozitii speciale care sa reglementeze prescriptia, termenul prevazut de art.3 din Decretul nr.167/1958, incepe sa curga de la data cand s-a nascut dreptul la actiune, iar in  cazurile in care actul este afectat de un termen suspensiv, termenul de prescriptie curge, in conformitate cu art.7 alin.3 din  decret, de la data expirarii acelui termen, in speta 01.09.1974 cand ar fi trebuit sa fie achitata ultima rata din pret, insa predarea folosintei bunului de catre  promitentii vanzatori P., precum si plata unei parti din pret, de catre promitentii cumparatori - imprejurari care rezulta din probatoriul administrat in cauza - au semnificatia unor recunoasteri reciproce a drepturilor partilor, de natura sa intrerupa curgerea termenului de prescriptie a dreptului materia la actiune, in conformitate cu art.16 alin.1 lit.a din Decretul nr.167/1958, asa incat, exceptia prescriptiei extinctive invocata de parati, este neintemeiata.
     A mai retinut, in ce priveste fondul cauzei, ca prima chestiune litigioasa o constituie sursa obligatiilor partilor, punandu-se  problema de a determina daca raporturile dintre parti isi au izvorul in conventia incheiata la data de 01.06.1973 in care se prevedea plata sumei de 15.000 lei in chiar momentul realizarii acordului de vointa, act semnat de toate partile din dosar  - sau in cea incheiata o luna mai tarziu - in care partile au consimtit la esalonarea pretului in 15 rate lunare, a cate 1000 lei - cu precizarea ca indiferent de  denumirea pe care o poarta fiecare dintre cele doua acte juridice, trebuie avut in vedere ca ele nu pot avea ca obiect  insasi transmisiunea proprietatii intrucat, potrivit Decretului nr.144/1958, in vigoare la momentul incheierii lor, instrainarile terenurilor (cu constructii), se putea face numai prin act autentic, in virtutea conversiunii actului juridic, manifestarea de vointa a partilor, neproducand efecte translative de proprietate, ci a dat nastere unor obligatii reciproce de a face,  adica de a perfecta in viitor contractul de vanzare cumparare in forma prescrisa de lege.
     A constatat ca obiectul actiunii il constituie  rezolutiunea celui de-al doilea antecontract, despre care paratii au aratat prin  intampinare ca nu produce efecte juridice, fiind incheiat ulterior  actului din 01.06.1973, nefiind semnat de toate partile , iar reclamantii nu puteau sa vanda acelasi lucru de doua ori intrucat,  in concursul dintre cele doua acte juridice succesive, prevaleaza cel incheiat ulterior, acesta fiind cel care reflecta ultima manifestare de vointa a partilor, concluzie impusa si de principiul de interpretare al conventiilor prevazut de art.978 Cod civil , neavand relevanta in raport de obligatiile pe care le-a generat , doar "obligatii de a face", daca semnatarii au actionat valabil, avand mandatul prezumat al celuilalt sot, conform art.35 Codul familiei, cu atat mai mult cu cat, in dosarul nr.7333/280/2007, ce are ca finalitate pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare cumparare a imobilului situat in str.D. G. nr.... din Pitesti, jud.Arges, chiar paratii s-au prevalat de antecontractul incheiat la data de 01.07.1973.
     A mai constatat ca prin antecontractul incheiat la data de 01.07.1974, paratii si-au asumat obligatia de a achita pretul imobilului in 15 rate lunare, a cate 1000 lei, in perioada 01.07.1973 - 01.10.1974, in cuprinsul inscrisului fiind prevazut si un scadentar de rambursare a pretului, care indeplineste si rolul de dovada a platilor, pe masura efectuarii acestora, din acest tabel rezultand ca paratii au achitat  numai suma de 12.00 lei ramanand neachitate ultimele 3 rate, la care se adauga si 200 lei din ratele anterioare, dovada ce, coroborata cu mentiunile  chitantei din data de 23.10.2007, semnata de paratul R.C., ce atesta primirea de catre reclamant de la numitul G. F., a sumei de 5000 lei (suma restituita platitorului in aceiasi zi) - ce reprezinta o marturisire scrisa - conduc la concluzia  ca in cauza sunt indeplinite conditiile rezolutiunii judiciare, reglementate de dispozitiile art.1020 Cod civil, in sensul ca este vorba de o neexecutare partiala, imputabila debitorilor , care au fost pusi in intarziere prin actiunea de fata, sanctiunea fiind aplicabila cu atat mai mult cu cat, in dosarul nr.7333/280/2007, reclamantii s-au declarat  gata sa-si execute obligatia de  a face asumata prin  antecontract, in conditiile in care ar fi primit restul de pret, ramas neachitat.
     In ce priveste stapanirea de lunga durata a imobilului, in  mod continuu si netulburat din 1973 si pana in prezent, invocata de  parati, a constatat ca aceasta folosinta nu poate avea efecte achizitive, intrucat nu are caracterul unei posesii sub nume de proprietar, ci reprezinta o detentie precara in sensul dispozitiilor art.1853 Cod civil iar oricum, recunoasterea  reciproca a drepturilor partilor a avut ca efect intreruperea prescriptiei achizitive, iar in ce priveste  repunerea in situatia anterioara, ca aceasta presupune ramanerea imobilului in proprietatea reclamantilor, fara insa ca obligatia corelativa sa fie supusa repetitiunii, intrucat, in contract, partile au stipulat o clauza penala, potrivit careia, desfiintarea contractului din culpa paratilor, datorita neachitarii integrale a pretului sau din alte cauze, atrage pierderea sumelor deja achitate de promitentii cumparatori, in contul pretului pana la acel moment.
     Impotriva sentintei civile nr.4388/2008 au declarat recurs paratii, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie , cale de atac ce,  avand in vedere valoarea de peste 100.000 lei a imobilului, dovedita cu inscrisul aflat la fila 66 din dosar, coroborat cu declaratia reclamantului consemnata in incheierea din data de 13.01.2009, a fost  calificata de tribunal ca fiind apel.
     In dezvoltarea motivelor de apel, paratii au aratat urmatoarele:
     - prima instanta nu a facut aplicabilitatea dispozitiilor art.225 cod pr.civila si nu a dat eficienta refuzului reclamantei P. A. de a se prezenta la interogatoriu, desi a fost citata cu aceasta mentiune.
     Or, in aceasta modalitate reclamanta a recunoscut  ca a vandut paratilor imobilul  - casa si teren in suprafata de 1200 mp - in schimbul sumei de 15.000 lei, ce a fost primita integral , ca actul a fost semnat de toate  partile din proces si ca, de la acea data , paratii au stapanit pasnic, public si sub nume de proprietar bunurile ce s-a convenit a fi instrainate.
     - prima instanta nu a tinut cont de declaratiile martorilor audiati in cauza si nici de actele depuse la dosar, din care rezulta fara echivoc, situatia de fapt, facand  nejustificat trimiteri la un dosar aflat pe rolul Judecatoriei Pitesti , cu judecata caruia nu a fost investita si  bazandu-si exclusiv motivarea pe  probele existente in acel dosar.
     - in mod gresit s-a dat eficienta antecontractului de vanzare cumparare incheiat la data de 01.07.1993 si s-a dispus rezolutiunea acestuia pe motivul neachitarii pretului.
     Dimpotriva, actul incheiat la data de 01.06.1973, este perfect valabil, exprimand acordul de vointa intre parti si producand efectele unui antecontract de vanzare  cumparare, in timp ce inscrisul incheiat la data de 01.07.1973, nu are nicio valoare, fiind intocmit ulterior si semnat doar de reclamant si de parat, desi in materia actelor de dispozitie in speta, vanzarea , mandatul tacit al celuilalt  sot nu se prezuma.
     De asemenea, reclamantii nu puteau sa vanda de doua ori aceleasi bunuri imobile.
     - in speta, sunt indeplinite conditiile dobandirii proprietatii prin uzucapiune, paratii posedand sub  nume de proprietar terenul si casa, posesie ce nu a fost tulburata timp de 35 ani, platind impozite si taxe, ca adevarati proprietari.
     Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor aduse si in raport cu probatoriul administrat in fond, se constata ca apelul este fondat, in limita urmatoarelor considerente:
     Conform probelor dosarului intre parti au intervenit doua conventii succesive: - la data de 01.06.1973 si la data de 01.07.1973 - cu privire la vanzarea cumpararea imobilului compus din casa si teren, situat in Pitesti str.D.G. nr...,  jud.Arges, in   schimbul unui pret determinat in ambele cazuri ca fiind de 15.000 lei.
     Acest teren a fost dobandit de reclamantul P. I. C. in baza inscrisului sub semnatura privata incheiat la data de 21.04.1956 (f.38 dosar fond).
     Solicitand rezolutiunea conventiei incheiate la data de  01.07.1973 reclamantii au pretins in justitie, desfiintarea pe cale judiciara, ca urmare a neindeplinirii culpabile de catre parati a obligatiei de plata integrala a pretului stabilit, desfiintare care  produce efecte retroactive.
     Prima instanta a calificat corect aceasta intelegere ca fiind un antecontract de vanzare cumparare, in lipsa formei autentice, prevazute de art.11 din Decretul nr.144/1958, ca o conditie de valabilitate a actului juridic.
     Desi nula ca vanzare cumparare, operatiunea realizata de parti, indiferent ca a fost materializata in inscrisul din data de 01.06.1973 sau in inscrisul din data de 01.07.1973, in virtutea conversiunii actelor juridice, valoreaza totusi antecontract de vanzare cumparare, generator  de obligatii de "a face" in sarcina ambelor parti.
     Rezulta ca, neperfectandu-se vanzarea cumpararea, conventia dintre parti a ramas o simpla promisiune de instrainare.
     De asemenea, in mod corect examinand posesia exercitata de parati, in  virtutea conventiei incheiate cu reclamantii, prima instanta a constatat ca acestia sunt detentori precari si  imobilul nu a fost uzucapat, intrucat,  tocmai conventia invocata exclude  de plano orice contestare a proprietatii sau a altui drept real.
     Analizand insa elementele cele doua antecontracte pentru a aprecia  daca poate fi dispusa rezolutiunea, prima instanta, facand aplicabilitatea dispozitiilor art.978 Cod civil, a acordat gresit prevalenti actului incheiat la data de 01.07.1973.
     Interpretarea contractului presupune determinarea si calificarea continutului acestuia, a clauzelor sale, in scopul stabilirii drepturilor si obligatiilor nascute in temeiul sau.
     Interpretarea este necesara doar in situatia  in care exista discrepanta intre vointa reala si vointa declarata, cand clauzele sunt echivoce, confuze sau contradictorii ori cand contractul este incomplet.
     Or , in antecontractul incheiat  la data de 01.06.1973, vointa partilor este clar exprimata si corespunde vointei comune, paratii au preluat posesia imobilului si au achitat pretul de 15.000 lei, astfel ca nu se mai pune problema interpretarii.
     Pe de alta parte, potrivit art.983 cod civil, conventia se interpreteaza in favoarea celui ce se obliga.
     Si daca pentru a da eficienta antecontractului incheiat la data de 01.07.1973, prima instanta a analizat actele si lucrarile din dosarul nr.7333/280/2007 - probe extrajudiciare  indispensabile  pentru stabilirea situatiei de fapt - care dovedesc ca intr-adevar, in acel dosar, paratii au invocat efectele conventiei incheiat la data de 01.07.1973 - pentru incheierea caruia, in conformitate cu  dispozitiile art.35 alin.2 Codul familiei, nu era necesar consimtamantul expres al paratei - si chiar au incercat achitarea sumei de 5000 lei , ce ulterior a fost  restituita de reclamantul P.C.(f.10 dosar fond) in aceeasi masura trebuia sa observe ca, din actele si lucrarile dosarului nr.12001/1994 al Judecatoriei  Pitesti, finalizat prin sentinta civila nr.5534/1995, prin care a fost anulata ca netimbrata actiunea in revendicarea aceluiasi imobil, formulata de reclamant, acesta a recunoscut valabilitatea inscrisului incheiat la data de 01.06.1973, precum si ca, in baza acelui inscris, paratii au stapanit bunul in discutie (f.43 dosar fond).
     Urmeaza deci in ce priveste indeplinirea  obligatiei de plata a pretului, dubiul sa profite debitorilor, deci paratilor, in conformitate cu dispozitiile art.983 cod civil, iar aceasta concluzie este impusa si de  lipsa reclamantei la interogatoriu, imprejurare ce, echivaleaza de asemenea, cu recunoasterea efectelor antecontractului incheiat la data de 01.06.1973, precum si de  fundamentul  rezolutiunii bazata pe echitate si buna credinta manifestata in echilibrul obligatiilor asumate si care  trebuie sa fie executate de partile contractante, intocmai cum au fost asumate.
     Rezulta fata de situatia de fapt retinuta ca reclamantii nu mai puteau sa pretinda rezolutiunea conventiei si repunerea in situatia  anterioara, iar prima instanta a stabilit gresit situatia de fapt si a concluzionat gresit asupra temeiniciei pretentiilor acestora.
     Actiunea trebuie respinsa si din alte perspective.
     Actiunea in rezolutiune a contractului poate fi intentata numai de partea care a executat sau care se declara gata sa execute contractul .
     Or, atitudinea reclamantilor care, dupa promovarea actiunii ce face obiectul dosarului nr.7333/28072007, prin care s-a solicitat pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare cumparare, au aratat ca sunt  de acord cu  admiterea actiunii si aceasta, sub conditia platii sumei de 5000 lei - pe care initial au si primit-o -  desi potrivit clauzelor conventiei pe care chiar ei au invocat-o, suma ramasa de achitat este de numai 3200 lei vechi,  atitudine  neconforma actului juridic si regulilor de convietuire sociala, nu poate fi interpretata ca o executare sau o declaratie de executare imediata a antecontractului, astfel cum cer dispozitiile art.1021 cod civil.
     Nu in ultimul rand, in speta este vorba de o neexecutare partiala iar pentru aplicarea masurii de desfiintare a antecontractului,  este necesar sa fie respectat principiul proportionalitatii, intemeiat pe gravitatea neexecutarii, in raport de care, contractul sa fie lipsit de fundamentul sau scopul sau, precum si in raport de conduita partilor .
     Este indiscutabil, suma de 3200 lei  vechi ce se sustine ca nu a fost achitata, avea o valoare semnificativa in anul 1973.
     Tocmai de aceea, se impunea ca in speta, reclamantii sa ofere o explicatie satisfacatoare pentru faptul ca timp de 35  de ani  au renuntat la executarea clauzei penale si au acceptat sa fie lipsiti de proprietate.
     Or, aceste aspecte, ca si cele mai sus analizate,  opereaza in defavoarea reclamantilor si creeaza dubii sub aspectul  oportunitatii rezolutiunii judiciare, neputandu-se  stabili ca paratii sunt exclusiv responsabili de  neincheierea contractului in forma autentica si deci ca sunt indeplinite conditiile art.1020 si art.1021 cod civil.
     De aceea, fata de cele mai sus aratate, in baza art.296 Cod pr.civila, urmeaza sa fie admis apelul si schimbata in tot sentinta in sensul ca va fi respinsa actiunea .
     In baza art.274 cod pr.civila, vor fi obligati reclamantii sa plateasca paratilor suna de 1205 lei, reprezentand cheltuieli de judecata in fond si in apel.
     Se va dispune restituirea catre apelantii parati a sumei totale de 800 lei - reprezentand contravaloare onorariu  expert achitata cu chitantele CEC BANK
nr.2150592/1/20.01.2009,nr.2150573/1/20.01.2009, nr.2185508/1/11.02.2009, nr.2185498/1/11.02.2009 (f.37, 38, 44, 46 dosar apel).

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE

     Admite apelul declarat de paratii R.C. si  R.M.,  impotriva sentintei civile nr.4388 pronuntata la data de 09.06.2008 de Judecatoria Pitesti in dosarul nr.343/280/2008, intimati-reclamanti fiind P.C.si P.A.
      Schimba in tot sentinta in sensul ca respinge actiunea.
      Obliga pe reclamanti sa plateasca paratilor suma de 1205 lei, cheltuieli de judecata fond si apel.
     Dispune restituirea catre apelantii-parati a sumei totale de 800 lei, reprezentand contravaloare onorariu expert, achitate conform chitantelor din dosar.
     Definitiva.
      Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare
     Pronuntata in sedinta publica de la 05 Mai 2009
Presedinte,
E. V. Judecator,
A. D. Grefier,
G. G. ?