Procedura insolventei

Legea permite angajarea raspunderii administratorilor pentru incalcari ale obligatiilor de a actiona cu prudenta si diligenta specifica oricarei functii de administrator, or prin modul in care paratii au inteles sa procedeze cu bunurile si documentele contabile ale societatii, actiune ce a determinat disparitia efectiva a acestora si imposibilitatea identificarii realitatilor economice si financiare a debitoarei, intruneste elementele constitutive ale faptei prevazute de art. 138 lit.d) ce a fost retinut in sarcina paratilor. Culpa rezulta din existenta unor imprejurari mai presus de vointa paratilor, dat fiind ca acestia erau in masura sa realizeze consecintele modului in care au actionat si au acceptat producerea acestor consecinte.

Prin Decizia civila nr. 155/R/25.03.2015 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, Sectia a doua civila, a fost respins ca neintemeiat recursul formulat impotriva sentintei civile nr. 87/29.01.2015 pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr. 3769/108/2012*/a1* in temeiul art. 312 C.proc.civ., fiind retinute urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 87/29.01.2015 pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr. 3769/108/2012*/a1*, s-a admis cererea reclamantei SCP T&A SPRL Timisoara in calitate de administrator judiciar al debitoarei SC N & M T. SRL Vladimirescu impotriva paratilor NG si NM si au fost obligati paratii sa suporte pasivul societatii debitoare in cuantum de 393.291,33 lei, suma care intra in averea debitoarei pentru acoperirea pasivului acesteia.
Pentru a hotari astfel, a fost analizata incidenta dispozitiilor art.138 din Legea nr.85/2006, retinandu-se ca paratii  sunt administratori statutari  respectiv asociati ai debitoarei, astfel cum rezulta din evidentele registrului comertului - lista de control a debitoarei.
Cu prilejul rejudecarii, practicianul in insolventa - avand in vedere considerentele deciziei de casare cu trimitere, a formulat actiunea de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei solicitand atragerea raspunderii paratilor NGN si  NM.
Judecatorul sindic a constatat ca, in vederea intrarii in posesia documentelor contabile ale debitoarei administratorul judiciar a procedat prin adresa nr.2848/ 20.11.2012, la convocarea administratorul statutar al SC N&M T. SRL, in data de 07.12.2012, la sediul administratorului judiciar, in vederea predarii documentelor contabile si a comunicarii listei cu bunurile societatii debitoare, pe confirmarea de primire expediata catre societatea debitoare, se regaseste o semnatura de primire, insa scrisoarea recomandata expediata catre d-nul NGN i-a fost returnata de Posta Romana.
Judecatorul sindic a retinut din raportul privind cauzele si imprejurarile care au generat aparitia starii de insolventa a debitoarei, ca administratorul judiciar desi a depus toate diligentele, nu a intrat in posesia documentelor contabile apartinand societatii debitoare, iar raportul nr. 2968/13.12.2012, asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la insolventa societatii debitoare,  a fost intocmit in urma analizei situatilor financiare publicate pe site-ul MFP, prin care s-a mentionat faptul ca debitoarea nu are posibilitatea de reorganizare, solicitand intrarea debitoarei in faliment, in conformitate cu prevederile legii insolventei, acesta a fost publicat si in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. 18347/18.12.2012.
La  data de 18.01.2013, asociatul unic al debitoarei NM,  prin "declaratia fila 14 dosar nr. 3769/108/2012*/a1,  se angajeaza sa predea documentele contabile in termen de 20 zile, fiind in posesia acesteia .
La data de 12.02.2013, prin "declaratia" aflata la fila 18 dosar, arata ca documentele contabile "au fost depozitate intr-un camion, acesta in momentul de fata fiind intr-o stare precara datorita infiltratiilor de apa", iar din restul documentelor societatii nu a putut fi recuperat nimic",  si a predat administratorul judiciar urmatoarele inscrisuri: certificat de distrugere nr. 38/03.02.2012; certificat de radiere autovehicul Marca Volkswagen, nr. identificare WVML02C013G058332; cerere radiere ; adeverinta radiere autovehicul nr. 48208/03.02.2012; copie carte identitate C - No 267303; copie talon nr. A00151618R; Proces Verbal Predare Primire Reposesie din data de 14.01.2011;Proces Verbal Predare Primire Reposesie din data de 07.01.2011, aflate la filele 19-28 dosar.
Astfel, potrivit acestor inscrisuri, s-a retinut ca un autovehicul din patrimoniul societatii debitoare a fost valorificat la fier vechi, iar alte doua autovehicule au fost predate catre societatea de leasing.
Asociatul unic, prin declaratia data, arata faptul ca s-a incercat de catre aceasta recuperarea documentelor contabile ale societatii debitoare, dar fiind imbibate de apa nu s-a putut recupera nimic, ulterior evacuarii de la punctul de lucru unde si-a desfasurat activitatea,  debitoarea le-a aruncat, fiind in imposibilitatea depozitarii.
Judecatorul sindic a constatat ca, cu privire la aplicabilitatea in cauza a prevederilor art. 138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006, (au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati),  reclamanta nu face dovada incidentei acestui articol, a faptei ilicite mentionate mai sus si a vreunei legaturi de cauzalitate intre  fapta ilicita si  prejudiciu.
Cu privire la fapta prevazuta de art.138 alin.1 lit.d  din Legea 85/2006,  in calitatea acestora de administrator respectiv asociat, paratii NGN si  NM aveau obligatia, liber asumata, de a tine contabilitatea in conformitate cu legea, iar faptul ca documentele contabile nu au fost depozitate in conditii de securitate, fiind imbibate de apa si  ulterior aruncate, ( de catre parata  NM)  creeaza prezumtia  ca paratii au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea.
Martorul audiat in cauza a participat la incarcarea lucrurilor apartinand debitoarei din biroul situat in incinta societatii N.I. SRL din Vladimirescu, in camioane, datorita evacuarii fortate intervenite, a incarcat in aceste camioane si “ hartiile “iar camioanele au fost depozitate intru-un camp din “ toamna pana in primavara“, perioada in care “a plouat si a nins“, “si este posibil ca lucrurile depozitate in aceste camioane sa fi fost afectate de aceste precipitatii“ iar prelatele cu care erau acoperite aceste camioane erau intr-o stare avansata de degradare.
Martorul in declaratia sa nu face referiri la actele contabile ale debitoarei, ci la “ hartii" si chiar daca ar fi vorba de actele contabile ale debitoarei, chiar si in caz de evacuare fortata  acestea trebuiau depozitate in conditii de siguranta, de securitate de catre cei doi parati, care trebuiau sa depuna diligente maxime in acest sens, cu atat mai mult cu cat legea sanctioneaza faptul ca “au facut sa dispara unele documente contabile“, prin prevederile art.138 lit. d din Legea 85/2006, iar paratii nu pot invoca necunoasterea acestei prevederi legale.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs paratii NGN si NM, solicitand admiterea acestuia si modificarea sentintei recurate, in sensul respingerii actiunii intimatei.
In motivare, arata ca asociatul unic al debitoarei falite, respectiv D-na NM, prin declaratia data se angajeaza sa predea documentele contabile in termen de 20 zile fiind in posesia acesteia; administratorul judiciar comunica asociatului unic al debitoarei respectiv d-na NM, lista cu documentele pe care sa le puna la dispozitie, astfel ca la data de 12.02.2013 s-au  predat documentele enumerate de recurenti.
De asemenea arata ca la data de 03.09.2013 asociatul unic prin declaratia data, arata faptul ca s-a incercat de catre ea recuperarea documentelor contabile ale societatii debitoare, dar fiind imbibate de apa nu s-a putut recupera nimic, ulterior evacuarii de la punctual de lucru unde si-a desfasurat activitatea debitoarea le-a aruncat, fiind in imposibilitatea depozitarii.
De fapt, reclamanta nu a tinut cont de declaratiile recurentei din care rezulta o cu totul alta stare de fapt. Astfel societatea si-a desfasurat activitatea in incinta societatii SC N.I. SRL din Vladimirescu, str. G,  FN. Deoarece, aceasta nu si-a achitat debitele fata de Comuna Vladimirescu in iarna anului 2012 (noiembrie) au fost evacuati fortat din imobil toate bunurile (mobilier, calculatoare) precum si toate documentele contabile. Acestea au fost incarcate intr-un camion care nu functiona care a fost scos in afara incintei, pe o vreme rea. Deoarece, nu aveau alt spatiu de depozitare bunurile si actele contabile au fost grav si iremediabil afectate datorita intemperiilor.
Recurentii arata ca nu sunt de rea-credinta cum pare sa sugereze reclamanta, ci au fost de buna-credinta, distrugerea documentelor contabile datorandu-se unor motive independente de vointa lor (evacuare fortata, intemperii). Arata ca nu se opun refacerii contabilitatii pe cheltuiala debitoarei. Mai mult, au incercat sa obtina copii de pe documentele contabile depuse la AFP Arad, in vederea reconstituirii contabilitatii, insa aceasta refuza sa le predea motivand ca nu mai au nici o calitate in societate.
Cu privire la aplicabilitatea in cauza a prevederilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006. (au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea), arata ca reclamanta nu face dovada tinerii unei contabilitati fictive. O contabilitate fictiva presupune inregistrarea in contabilitate a unor operatiuni nereale (fictive) ceea ce nu este dovedit. De asemenea, reclamanta nu face dovada ca nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea, respectiv care norme contabile ori legale au fost incalcate cu ocazia tinerii contabilitatii.
In ceea ce priveste, imprejurarea ca au facut sa dispara unele documente contabile, arata ca distrugerea documentelor contabile s-a datorat unor imprejurari mai presus de vointa lor. Ori art. 138 alin. 1 lit. d cere o intentie directa in distrugerea documentelor contabile. Dupa cum au probat si cu martorul B.I., evacuarea s-a facut iarna, in conditii meteo nefavorabile ceea ce a dus la distrugerea actelor, nu rezulta, o intentie directa in distrugerea documentelor ci motive mai presus de vointa lor (o evacuare fortata) sau cel mult o culpa (neglijenta).
Mai arata ca reclamanta, nu face dovada faptei ilicite mentionate mai sus si nu face nici dovada vreunei legaturi de cauzalitate intre presupusa fapta ilicita si presupusul prejudiciu.
Nu s-au opus refacerii contabilitatii societatii, cu atat mai mult cu cat anul 2009 a fost ultimul an de activitate si exista la dosar dovada depunerii bilantului contabil si a actelor aferente, acte ce pot fi solicitate de administratorul judiciar fiind de acord sa suporte costurile necesare refacerii contabilitatii.
Examinand recursurile paratilor prin prisma motivelor invocate, a starii de fapt si temeiul de drept aplicabil, Curtea retine ca nefondate caile de atac pentru urmatoarele considerente:
Legiuitorul a reglementat raspunderea membrilor organelor de conducere in cazul in care fapta acestora a determinat intrarea debitorului in insolventa, menita sa asigure acoperirea pasivului debitorului insolvent in masura in care o parte a pasivului acestuia a ramas neacoperit si a asigura implicit prin aceasta procedura infaptuirea scopului principal a Legii insolventei, asa cum este reglementat in art. 2.
Raspunderea pentru intrarea debitorului in insolventa are un caracter special, fiind o raspundere subiectiva pentru fapta proprie si care poate fi dispusa daca sunt indeplinite conditiile particularizate pentru o astfel de raspundere civila ce se refera la existenta unei fapte ilicite, prejudiciu, legatura de cauzalitate dintre acestea si vinovatie.
In ce privesc faptele ilicite, legiuitorul a inteles sa le reglementeze limitativ in dispozitiile art. 138 alin.1 lit. a) - g) din Legea insolventei, intre care, cea invocata de  practicianul in insolventa si retinuta in considerentele hotararii judecatorului sindic, este cuprinsa la litera d) si se refera la tinerea unei contabilitati fictive, disparitia unor documente contabile sau de a nu tine contabilitatea in conformitate cu legea.
In speta, dintre cele trei ipoteze ale textului de lege, relevanta este cea care se refera, prin raportare la elementele probatorii ale cauzei, la actiunile ce au determinat disparitia tuturor documentelor financiar-contabile ale societatii debitoare; fapta in sine este recunoscuta implicit de insasi parati, care au confirmat ca nu au fost in masura sa predea aceste documente catre administratorul judiciar, socotind insa ca aceasta realitate se datoreaza unor elemente obiective, respectiv distrugerea acestor inscrisuri fiind cauzata de depozitarea improprie intr-un spatiu deschis in remorca unui camion ca urmare a evacuarii din imobilul pe care societatea il detinea, astfel apreciind ca au intervenit imprejurari mai presus de vointa paratilor si nu s-a dovedit o intentie directa in distrugerea documentelor contabile.
Cu toate acestea, Curtea nu isi insuseste apararile paratilor, intrucat in general actiunile organelor de conducere sunt cenzurate in conditiile special adaptate la circumstantele mediului de afaceri, iar in concret, trebuie sa fie raportate la respectarea standardelor, diligentei si prudentei unui bun proprietar sau administrator.
Organele de conducere si supraveghere ale societatii raspund pentru faptele savarsite in exercitarea mandatului, fie fapte ilicite care prejudiciaza in mod direct debitorul in insolventa si in mod indirect creditorii acestuia, sau in mod direct creditorii si in mod indirect debitorul in insolventa, fapte care sunt evaluate in functie de circumstantele in care au fost savarsite.
In speta, elementul de actiune, respectiv tinerea unei contabilitati in conformitate cu legea si pastrarea documentelor contabile care sa poata fi cercetate in situatia analizarii realitatii activitatii economice desfasurate de societate, sau inactiune, respectiv de a se abtine de la savarsirea oricaror fapte care sa determine ascunderea, distrugerea, disparitia documentelor financiar-contabile, este pe deplin dovedit, sens in care se impune a fi analizat elementul de ilicit al faptelor savarsite si, in concret, existenta conditiei vinovatiei in sarcina paratilor.
Sub acest aspect, legea permite angajarea raspunderii administratorilor pentru incalcari ale obligatiilor de a actiona cu prudenta si diligenta specifica oricarei functii de administrator, or prin modul in care paratii au inteles sa procedeze cu bunurile si documentele contabile ale societatii, actiune ce a determinat disparitia efectiva a acestora si imposibilitatea identificarii realitatilor economice si financiare a debitoarei, intruneste elementele constitutive ale faptei prevazute de art. 138 lit.d) ce a fost retinut in sarcina paratilor. In acest sens se inlatura apararea ce se refera la existenta unor imprejurari mai presus de vointa lor, dat fiind ca  paratii erau in masura sa realizeze consecintele modului in care au actionat si au acceptat producerea acestor consecinte, in concret distrugerea documentelor contabile; intentia ca element al vinovatiei, este demonstrata de faptul ca paratii au decis incarcarea bunurilor si documentelor in mijloacele auto, locul in care acestea sa fie transportate si depozitate, au dat dispozitiile in acest sens martorului audiat, fara a avea relevanta cauza pentru care au actionat in acest fel, respectiv faptul ca au fost evacuati dintr-un spatiu in care societatea functiona; identificarea unui alt spatiu de depozitare cade in sarcina acestora, or prin modul in care au procedat, reiese intentia lor de a face imposibila predarea actelor societatii.