Procedura insolventei

Regula ce se desprinde din economia dispozitiilor art. 458 C.proc.civ., este aceea ca dreptul de a exercita calea de atac a apelului apartine oricareia din partile care s-au judecat in fata instantei a carei hotarare se ataca dar prin dispozitiile art. 138 alin. 3 si 6 din Legea nr. 85/2006, legiuitorul a instituit o exceptie - statuand ca doar practicianul in insolventa poate formula un astfel de demers judiciar.
Prin urmare, Legea insolventei recunoaste calitate procesuala activa - in apelul declarat impotriva sentintei de respingere a actiunii intemeiata pe dispozitiile art. 138 - exclusiv practicianului in insolventa, indiferent daca acesta a avut, sau nu, calitatea de titular al actiunii in prima instanta, legiuitorul derogand, in considerarea efectelor specifice ale actiunii in atragerea raspunderii patrimoniale, de la principiul potrivit caruia, in materie civila, hotararile judecatoresti isi produc efectele numai intre partile care au participat la judecarea pricinii.

Prin Decizia civila nr. 194/24.02.2015 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a Civila, a fost respins apelul declarat impotriva senmtintei civile nr. 1093/03.11.2014 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 7980/108/2013/a1, retinand urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 1093/3 noiembrie 2014, pronuntata in dosar nr.7980/108/2013/a1, judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad a respins actiunea precizata formulata de creditoarea reclamanta DGRFP Timisoara - AJFP  Arad impotriva paratului MS,  pentru atragerea raspunderii acestuia, in calitate de fost administrator al debitoarei SC M SRL Arad.
Analizand actiunea precizata, judecatorul sindic a retinut ca potrivit sentintei civile nr. 201/27.01.2014 pronuntata in dosarul nr. 7980/108/2013 a fost deschisa procedura insolventei debitoarei SC M SRL, fiind desemnat lichidatorul care sa administreze procedura in persoana I.B. IPURL, fiind stabilite termenele limita de depunere a declaratiilor de creanta si de intocmire a tabelelor de creante. Judecatorul sindic a mai constatat ca in sarcina administratorilor statutari s-a stabilit predarea actelor si bunurilor societatii lichidatorului, obligatie neindeplinita de acestia, respectiv de parat, care a detinut calitatea de administrator statutar al debitoarei SC M SRL Arad.
S-a mai retinut ca, in urma depunerii declaratiilor de creanta si intocmirii tabelului de creante, reclamanta detine un procent de 86,67% din totalul creantelor, ceea ce ii confera dreptul si calitate procesuala activa pentru formularea prezentei actiuni, in conformitate cu prevederile art. 138 alin. 3, teza finala din Legea nr. 85/2006, reclamanta detinand peste 50% din totalul creantelor.
Potrivit sentintei de deschidere a procedurii insolventei SC M SRL, a rezultat ca, anterior deschiderii procedurii insolventei, debitoarea a fost dizolvata, iar prin rezolutia nr. 9237/20.07.2011 data in dosarul nr. 18.124/13.04.2011 a fost numit lichidator al debitoarei dizolvate, la cererea AFP Arad (actuala AJFP) E SPRL, devenit intre timp E IPURL. Ca urmare a acestui fapt, E SPRL a facut demersuri pentru a intra in posesia documentelor societatii, dar fara succes, nefiindu-i predate astfel de acte, debitoarea SC M SRL fiind dizolvata in baza dispozitiilor art. 237 alin. 1, din Legea nr. 31/1990 republicata.
Vazand dispozitiile art. 237 alin. 1 lit. a), b) si c) din Legea nr. 31/1990 republicata, judecatorul-sindic a constatat ca situatiile prevazute la acest articol se refera la faptul existent si in cauza de fata, respectiv la faptul ca mandatul administratorului statutar a expirat ori acesta nu mai poate fi gasit, astfel cum s-a intamplat, de altfel in procedura insolventei, cand notificarea comunicata de lichidator nu a fost predata paratului pe baza semnaturii ori ca societatea nu mai avea sediu valabil. Cu alte cuvinte, prima instanta a constatat ca societatea debitoare SC M SRL a fost, practic, abandonata, administratorul statutar neindeplinindu-si functia, neprelungind contractul pentru sediul social si fiind lipsa de la domiciliul sau.
In aceste conditii, s-a retinut ca orice demersuri facute in cauza duc la concluzia ca paratul nu si-a schimbat domiciliul/resedinta fata de ceea ce a declarat la registrul comertului, dar, in fapt, bazandu-se pe principiul liberei circulatii specific cetatenilor Romaniei, in calitate de cetateni cu drepturi depline celorlalti cetateni din Uniunea Europeana, el nu mai locuieste in fapt la adresa ce rezulta din evidenta autoritatilor romane, nu a primit niciodata o notificare cu privire la dizolvarea societatii si intrarea acesteia in stare de lichidare ori insolventa, nu a cunoscut ca a fost somat sa predea actele societatii, lipsindu-i, astfel, culpa.
Judecatorul sindic nu a putut retine existenta unei prezumtii in cauza, deoarece ea nu este prevazuta de lege, in plus, raspunderea instituita de art. 138, alin. 1 din Legea nr. 85/2006, fiind una de tip delictual, trebuiesc dovedite toate elementele acestui tip de raspundere, in conformitate cu prevederile art. 1349 Cod civil, respectiv culpa, prejudiciul fapta, care in cazul special prevazut de art. 138 din Legea nr. 85/2006, nu poate imbraca decat formele cerute de lege, raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu si, caz particular in situatia insolventei, raportul de cauzalitate trebuie sa duca la efectul nasterii acestei insolvente, a incapacitatii de plata.
Retinand ca in cauza lipseste culpa, reclamanta mentionand doar un prejudiciu care rezulta din tabelul de creante, prejudiciul indicat fiind suma datoriilor debitoarei fata de creditori, fara sa se indice care este legatura de cauzalitate dintre fapta de a nu tine contabilitatea in conformitate cu legea, prejudiciu si ajungerea societatii in starea de insolventa in conditiile de abandon a societatii cu mult inainte de dizolvare si de deschiderea procedurii insolventei, judecatorul sindic a constatat ca nu au fost dovedite elementele raspunderii civile delictuale pentru fapta prevazuta de art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta DGRFP Timisoara, prin AJFP Arad, solicitand schimbarea in totalitate a acesteia, in sensul admiterii cererii de atragere a raspunderii si obligarea paratului la suportarea cu patrimoniul propriu a intreg pasivului debitoarei SC M SRL in suma de 13.468.98 lei.
In sustinerea apelului, reclamanta arata ca sentinta atacata este nelegala si netemeinica, fiind data cu interpretarea gresita a legii, considerand ca argumentele retinute de instanta de fond constituie, in fapt, motive care vin in sustinerea cererii formulate creditoare, demonstrand existenta culpei paratului-intimat, deoarece acesta, prin faptele sale, a cauzat dizolvarea si, mai apoi, intrarea societatii in insolventa.
Se mentioneaza ca, desi administratorul debitoarei a fost notificat in vederea predarii lichidatorului judiciar actele si documentele contabile ale societatii, acest fapt nu s-a intamplat, lichidatorul judiciar neintrand in posesia arhivei contabile a debitoarei, ceea ce presupune o prezumtie relativa ca debitoarea nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea.
Se arata ca lichidatorul judiciar a solicitat Serviciului Bilanturi Persoane Juridice din cadrul A.J.F.P. Arad sa i se comunice daca debitoarea si-a indeplinit obligatia legala, de depunere a situatiilor financiare finale sau trimestriale pe anii 2008-2013 Ia A.J.F.P. Arad si, ca urmare a informatiilor solicitate, s-a intrat in posesia doar a bilantului contabil din 2007. In baza acestor date si a faptului ca pe site-ul Ministerului de Finante nu au fost regasite niciun fel de situatii financiare finale pe perioada 2008 -2013, lichidatorul judiciar a intocmit raportul privind cauzele si imprejurarile care au determinat starea de insolventa a debitoarei, in lipsa actelor contabile.
 Avand in vedere toate aceste motive, in calitate de creditor majoritar, reclamanta considera ca fostul administrator statutar al debitoarei SC M SRL, paratul M.S.G. , este vinovat de savarsirea faptelor prevazute de art. 138 alin.1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, mentionand, totodata, ca in literatura de specialitate este o opinie unitara in acest sens si anume ca nepredarea de acte si documente contabile ale debitoarei in procedura insolventei, constituie o prezumtie relativa de incalcare a art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 referitoare la insolventa.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 466 si art. 480 alin. 2 Cod procedura civila.
Examinand apelul declarat in cauza, prin raportare la prevederile art. 138 alin.6 din Legea insolvetei, Curtea constata ca acesta a fost promovat de o entitate fara calitate procesuala activa si se impune a fi respins.
Astfel, Curtea retine ca, desi regula ce se desprinde din economia dispozitiilor art. 458 C.proc.civ., este aceea ca dreptul de a exercita calea de atac a apelului apartine oricareia din partile care s-au judecat in fata instantei a carei hotarare se ataca, prin dispozitiile art. 138 alin. 3 si 6 din Legea nr. 85/2006, legiuitorul a instituit o exceptie - statuand ca "(3)Daca administratorul judiciar ori, dupa caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolventa a debitorului si/sau a hotarat ca nu este cazul sa introduca actiunea prevazuta la alin. (1), aceasta poate fi introdusa de presedintele comitetului creditorilor in urma hotararii adunarii creditorilor ori, daca nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce aceasta actiune, in aceleasi conditii, creditorul care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor inscrise la masa credala.
(6)In cazul in care s-a pronuntat o hotarare de respingere a actiunii introduse in temeiul alin. (1) sau, dupa caz, alin. (3), administratorul judiciar/lichidatorul care nu intentioneaza sa formuleze apel impotriva acesteia va notifica creditorii asupra intentiei sale. In cazul in care adunarea generala sau creditorul care detine mai mult de jumatate din valoarea tuturor creantelor decide ca se impune introducerea apelului, administratorul judiciar trebuie sa formuleze calea de atac, potrivit legii."
Prin urmare, Legea insolventei recunoaste calitate procesuala activa - in apelul declarat impotriva sentintei de respingere a actiunii intemeiata pe dispozitiile art. 138 - exclusiv practicianului in insolventa, indiferent daca acesta a avut, sau nu, calitatea de titular al actiunii in prima instanta, legiuitorul derogand, in considerarea efectelor specifice ale actiunii in atragerea raspunderii patrimoniale, de la principiul potrivit caruia, in materie civila, hotararile judecatoresti isi produc efectele numai intre partile care au participat la judecarea pricinii.
In atare situatie, si intrucat prevederile art. 149 din Legea insolventei, inlatura aplicabilitatea normelor dreptului comun, in masura in care acestea nu sunt compatibile cu dispozitiile speciale instituite in materie de insolventa, se impune a concluziona ca respingerea actiunii creditoarei in prima instanta, impunea declansarea procedurii reglementata de prevederile art. 138 alin.6 din legea nr. 85/2006 si adoptarea unei decizii a creditorilor, in sensul continuarii litigiului, prin declararea apelului de catre practicianul in insolventa - ca unic titular al dreptului de a exercita calea de atac.
In considerarea celor ce preced, apelul creditoarei DGRFP Timisoara, prin AJFP Arad, apare ca fiind exercitat de o entitate fara calitate procesuala activa si se impune a fi respins, potrivit dispozitiilor art. 480 Cod procedura civila.