Procedura insolventei

Atragerea raspunderii administratorului in temeiul art.138 din Legea nr.85/2006 intervine in cazul in care se poate demonstra ca prin savarsirea unora dintre faptele enumerate la art.138, administratorul a cauzat ori a favorizat interventia starii de insolventa, judecatorul sindic neavand atributii de a determina pe lichidator la un astfel de demers.

Prin decizia civila nr. 60/20.01.2015 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara - Sectia a II-a Civila a fost respins apelul formulat impotriva sentintei civile nr. 852/22 septembrie 2014, pronuntata in dosar nr.589/108/2014, Tribunalul Arad, retinandu-se urmatoarele considerente:
Prin sentinta apelata Tribunalul Arad a respins cererea de repunere in termen formulata de SC P.C. IFN SA si a dispus indepartarea acesteia din tabelul creantelor debitoarei. Totodata, a admis cererea lichidatorului E SPRL si a dispus inchiderea procedurii insolventei debitoarei SC F.D.L. SRL, precum si radierea acestei din registrul comertului; a descarcat pe lichidatorul E SPRL de orice indatoriri si responsabilitati;  a dispus plata onorariului lichidatorului in suma de 3.000 lei + TVA, pe toata durata procedurii insolventei, precum si cheltuielile de procedura in cuantum de 26 lei, din fondul de lichidare; a dispus notificarea sentintei debitoarei, creditorilor, AJFP Arad, ORC de pe langa Tribunalul Arad, pentru efectuarea mentiunii de radiere, precum si publicarea in Buletinul procedurilor de insolventa.
Analizand cererea de repunere in termen formulata de SC P.C. IFN SA, judecatorul sindic a constatat ca aceasta nu este motivata in conformitate cu prevederile art. 186 cod procedura civila, in sensul ca nu sunt aratate "motivele temeinice" care au impiedicat-o pe creditoare sa formuleze declaratie de creanta si data incetarii acestei impiedicari pentru a putea constata daca din acel moment si pana la data formularii declaratiei de creanta au trecut mai putin sau cel mult 15 zile, potrivit dispozitiilor. art. 186, alin. 2 cod procedura civila, nefiind depusa nicio dovada in acest sens, singurul motiv invocat fiind acela ca nu a fost notificata de lichidator. Mai mult, astfel cum chiar lichidatorul recunoaste, aceasta creditoare nu a figurat pe lista creditorilor comunicata de catre debitoare prin administrator statutar si depusa la fila 29 dosar.
S-a retinut ca procedura insolventei debitoarei SC F.D.L. SRL s-a deschis la 03.02.2014, potrivit incheierii civile nr. 48/CC pronuntata de Tribunalul Arad in acest dosar, incheierea de deschidere a procedurii s-a publicat in Buletinul Procedurilor de Insolventa (BPI)  la 21.02.2014, ulterior deschiderii procedurii publicandu-se toate actele de procedura, iar Tabelul preliminar al creantelor s-a afisat la 09.04.2014, iar Notificarea lichidatorului prevazuta de art. 61 din Legea nr. 85/2006 s-a publicat in BPI la 20.02.2014, astfel ca din acest moment notificarea antementionata a devenit opozabila erga omnes, inclusiv creditoarei  P.C. IFN SA.
Pentru a hotari cu privire la inchiderea procedurii insolventei debitoarei, judecatorul sindic a retinut ca, in ciuda eforturilor depuse de lichidatorul judiciar, in patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri sau alte resurse, care sa permita acoperirea datoriilor societatii si nici elemente de natura sa justifice atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere ale societatii debitoare.
In atare situatie, vazand ca niciunul dintre creditorii debitoarei nu a inteles sa avanseze sumele necesare acoperirii cheltuielilor administrative, a apreciat ca in cauza sunt incidente prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care a dispus inchiderea procedurii.
Impotriva acestei sentinte civile, in termen legal, a declarat apel creditoarea AFP a Municipiului Arad, solicitand in principal, anularea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar, schimbarea in tot a acesteia, continuarea procedurii deschise si implicit obligarea lichidatorului de a proceda la formularea unei cereri de atragere a raspunderii  fostelor organe de conducere ale debitoarei, care se fac culpabile de starea de insolventa a acesteia.
In sustinerea principalului cererii de apel, creditoarea arata ca la data de 18.03.2014  a formulat o contestatie la tabelul preliminar de creante al debitoarei, care a fost respinsa de Tribunalul Arad prin sentinta civila nr. 796/08.09.2014. impotriva acestei hotarari, creditoarea arata ca a declarat apel inregistrat la data de 01.10.2014, in termenul prevazut de lege.
Apelanta precizeaza ca tabelul definitiv nu a fost publicat in BPI, nefiind opozabil tuturor si astfel, nerespectate dispozitiile art. 75 din Legea nr. 85/2006.
Fata de aceste motive, apelanta considera ca inchiderea procedurii insolventei debitoarei este prematura, considerand ca se impune continuarea procedurii insolventei, pentru ca lichidatorul judiciar, in urma solutionarii definitive a contestatiei formulate impotriva tabelului preliminar de creante, sa procedeze la intocmirea tabelului definitiv de creante.
In subsidiarul cererii de apelul, creditoarea a invocat dispozitiile art.2 din Legea nr.85/2006 care instituie scopul procedurii, apreciind ca numai daca in urma initiativelor lichidatorului judiciar de a identifica bunuri urmaribile care sa acopere pasivul debitoarei, daca din evidentele contabile rezulta ca nu sunt sau nu au ramas bunuri in inventar, precum si daca se constata cu certitudine ca nu sunt persoane carora le poate fi imputata vina de a fi provocat starea de insolventa, abia atunci se poate propune judecatorului sindic inchiderea procedurii, potrivit Legii nr. 85/2006, republicata.
Se considera ca este imposibil de acceptat o solutie de inchidere a unei proceduri de faliment cat timp nu a fost respectata o dispozitie imperativa a legii, prin acest fapt ajunandu-se la imposibilitatea realizarii scopului declarat al legii, enuntat in mod imperativ in art. 2 al Legii nr. 85/2006.
Se mai arata ca potrivit doctrinei in materie, raspunderea administratorului pentru ajungerea societatii comerciale in insolventa este reglementata de dispozitiile referitoare la mandat, iar mandatul este cuprins in actul constitutiv al societatii, astfel ca se impune ca lichidatorul judiciar, in considerarea retributiei primite, are datoria de a intocmi si depune un raport asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia insolventei debitorului, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila, si de a cere atragerea raspunderii materiale a fostilor administratori pentru lipsa lor de diligenta in conducerea activitatii societatii.
Mai mult, apelanta a apreciat ca lichidatorul judiciar, ca reprezentant al societatii comerciale, are la indemana si mijloace alternative pentru a asigura integritatea patrimoniului societatii pe care o reprezinta, fiind stiut ca administratorii sociali raspund in fata societatii pe care o administreaza, de gestionarea patrimoniului acesteia, in baza unei relatii de mandat, fiind raspunzatori pentru lipsa bunurilor din gestiunea lor si fiind obligati sa readuca fie bunul in gestiune, fie contravaloarea lui. 
Invocand si prevederile art.4 si 5 din Legea nr. 85/2006, apelanta a subliniat ca in derularea procedurii de lichidare judiciara nu a fost desemnat administratorul special de catre adunarea generala a actionarilor, care sa poata primi raportul final si situatiile financiare finale ale procedurii, considerand ca acelasi raport final si bilantul de inchidere, trebuiau sa fie comunicate creditorilor, judecatorul sindic avand obligatia convocarii adunarii creditorilor in termen de 30 de zile de la afisarea raportului final, (art. 129), pentru a da posibilitatea acestora de a formula obiectii la acest raport, neindeplinirea acestei obligatii fiind un motiv de casare a hotararii de inchidere a procedurii, asa cum rezulta si din doctrina. Apelanta sustine ca daca ar fi fost convocata adunarea generala a creditorilor societatii, in cadrul acestei adunari, avea posibilitatea invocarii motivelor care stau la baza opunerii sale la inchiderea procedurii, in situatia data, aratand ca face aceste precizari in calea de atac legala.
In drept, apelanta a invocat art. 2, 5, 18,131 si 138 din Legea nr. 85/2006, precum si art. 466, art. 468, art. 470-480 din Noul Cod de procedura civila.
Examinand apelul declarat de creditoarea AFP a Municipiului Arad prin prisma motivelor de apel invocate, a dispozitiilor art.477-478 C. pr.civ., Curtea retine ca apelul creditoarei este nefondat, urmand sa fie respins, pentru urmatoarele considerente:
Judecatorul sindic a stabilit in mod corect si indubitabil ca sunt indeplinite cerintele din art.131 al Legii insolventei in ce priveste inexistenta bunurilor mobile sau imobile in averea debitoarei, disponibilitati banesti sau creante care sa poata fi supuse lichidarii judiciare si recuperarii creantelor, iar pe de alta parte, creditoarele nu au inteles a avansa sumele necesare acoperirii cheltuielilor administrative de procedura.
Dispozitia legala invocata este imperativa in ce priveste necesitatea avansarii cheltuielilor de catre creditori ca o conditie pentru continuarea procedurii, iar in situatia contrara, judecatorul sindic este indreptatit a retine aceasta cerinta complementara si a dispune masura inchiderii procedurii, fara a considera ca prin aceasta nu s-a realizat scopul declarat al legii, cat timp insasi legea reglementeaza situatiile de inchidere a procedurii de insolventa intre care si cea din articolul 131.
In conditiile in care scopul procedurii, asa cum este acesta configurat de art.2 din Legea nr.85/2006, nu a fost atins, principala critica a creditoarei este legata de neexercitarea de catre lichidatorul judiciar a unei actiuni in atragerea raspunderii fostilor  administratori ai debitoarei.
Critica formulata nu poate fi primita deoarece nu se poate pretinde lichidatorului judiciar a formula o astfel de actiune, in lipsa oricaror indicii privind existenta unuia din cazurile prev. de art.138 din Legea nr.85/2006, atata vreme cat raspunderea reglementata de acest text de lege este o raspundere civila patrimoniala speciala, care nu poate fi antrenata decat in cazurile si conditiile strict enumerate in cuprinsul normei.
Pe de o parte judecatorul sindic nu are prerogativa de a impune lichidatorului un astfel de demers judiciar iar pe de alta parte creditoarele au avut posibilitatea, potrivit art. 138 alin.3 din Legea 85/2006 astfel cum a fost modificata prin Legea 169/2010, sa hotarasca in cadrul adunarii creditorilor promovarea unei asemenea actiuni, iar intr-o alta ipoteza, actiunea in raspundere patrimoniala putea fi introdusa de creditorul care detine mai mult de 50 % din valoarea creantelor inscrise la masa credala. Nici una dintre aceste posibilitati de exercitiu a actiunii in raspundere nu a fost exercitata de catre creditoarea apelanta.
Atragerea raspunderii administratorului in temeiul art.138 din Legea nr.85/2006 intervine in cazul in care se poate demonstra ca prin savarsirea unora dintre faptele enumerate la art.138, administratorul a cauzat ori a favorizat interventia starii de insolventa. Din intreg materialul probator administrat de catre judecatorul sindic, in conditiile unei pasivitati totale din partea creditorilor, nu rezulta nici macar un minim indiciu ca, in lipsa oricaror bunuri ale debitoarei, continuarea procedurii ar fi totusi oportuna deoarece scopul acesteia ar urma sa fie indeplinit prin alte mijloace  decat valorificarea bunurilor debitoarei. Este de observat ca nici apelanta insasi nu indica vreun argument de fapt ori un alt element probator care sa justifice continuarea procedurii, speculand doar, la modul generic, asupra necesitatii formularii unei actiuni in atragerea raspunderii administratorilor, fara insa a indica care anume ar putea fi faptele ilicite si culpabile ale acestora,  care este incadrarea lor juridica si in ce masura acestea au fost de natura a cauza starea de insolventa. Or, nici continuarea procedurii si nici initierea unei actiuni in atragerea raspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere ale debitoarei nu pot fi fundamentate juridic pe aprecieri generale, supozitii, speculatii si presupuneri lipsite de orice suport probator.
Nici critica legata de inchiderea procedurii anterior definitivarii tabelului de creante nu poate fi primita deoarece inchiderea procedurii reprezinta solutia de evitare a unor cheltuieli de procedura suplimentare si nejustificate, in acele situatii in care debitoarea nu dispune de bunuri astfel ca este irelevant ce sume au fost inscrise in tabelul preliminar ori definitiv de creante, cata vreme acestea urmeaza a ramane neonorate.  Pe de alta parte, se poate constatat ca acea contestatie promovata de creditoare a fost respinsa in prima instanta de catre Tribunalul Arad la data de 8 septembrie 2014 iar apelul declarat impotriva acestei sentinte a fost respins de Curtea de Apel Timisoara la data de 13 ianuarie 2015.
Avand in vedere aceste considerente de fapt si de drept, in temeiul art.480 alin.1 Cod pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat apelul  declarat de apelanta DGRFP Timisoara, prin AJFP Arad, in contradictoriu cu debitoarea S.C. F.D.L. SRL, prin lichidator judiciar E SPRL.