Incuvintare executare silita

Incuviintarea executarii silite impotriva debitoarei cu sediul in Italia, in calitate de fidejusor

Prin incheierea civila nr.8403/27.08.2014, Judecatoria Arad a respins cererea de incuviintare a executarii silite  formulata de Biroul Executorului Judecatoresc B. R., apreciind ca nu intra in competenta Judecatoriei Arad, mai mult a instantelor de judecata romane incuviintarea executarii silite a societatii cu sediul in Italia, in baza art. 129 , 130 si art. 132 alin. 4 C.p.civ.
Prin decizia pronuntata in apel, Tribunalul  Arad  respinge apelul, retinand ca prin incheierea din 18.08.2014, executorul judecatoresc a admis cererea creditoarei si a dispus deschiderea dosarului de executare silita impotriva debitoarei cu sediul in Italia, pentru executarea silita a titlurilor executorii constand in contractele de credit  si contractele de fidejusiune.
 Tribunalul retine ca executorul judecatoresc are o competenta limitata la bunurile si debitorii cu sediul in circumscriptia Curtii de Apel Timisoara, potrivit disp. art. 665 alin. 1 NCPC, iar prin cererea formulata nu se solicita incuviintarea executarii asupra unor astfel de bunuri.
Prin cererea formulata se solicita incuviintarea executarii silite impotriva debitoarei cu sediul in Italia, in calitate de fidejusor, si nu impotriva debitorului principal din contractele de credit. Executorul judecatoresc a format dosare de executare diferite pentru cei doi debitori, astfel incat nu are relevanta sediul debitorului  principal.
Legiuitorul a inteles sa stabileasca reguli de competenta speciale in cazul executarii silite.
Conform art.665 alin (5) din Codul de procedura civila: "Instanta poate respinge cererea de incuviintare a executarii silite numai daca: 1.cererea de executare silita este de competenta altui organ de executare decat cel sesizat_".
Instanta nu retine sustinerile apelantei in sensul ca legea nu obliga la efectuarea de demersuri pentru identificarea bunurilor urmaribile ale debitorului anterior demararii procedurii de executare silita, intrucat o astfel de interpretare ar goli de continut dispozitiile Codului de procedura civila privind competenta executorului judecatoresc si a instantei de executare, creditorul avand astfel posibilitatea de a se adresa oricarui organ de executare silita. In aceasta situatie, s-ar conferi creditorului dreptul sa se substituie legiuitorului, asa cum arata Curtea Constitutionala in considerentele deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014, Curtea aratand ca orice act normativ trebuie sa indeplineasca anumite conditii calitative, printre care previzibilitatea.
Curtea concluzioneaza ca  existenta unui criteriu subiectiv de apreciere din partea uneia dintre partile in litigiu echivaleaza cu lipsa stabilirii cu precizie a instantei de executare competente, respectiv cu imposibilitatea cunoasterii de catre debitor, in cauza data, a acestei instante, iar o asemenea solutie normativa afecteaza garantiile constitutionale si, implicit, cele conventionale care caracterizeaza dreptul la un proces echitabil, garantii mentionate in Conventia EDO.
 (DOSAR NR. 14554/55/2014, DECIZIA CIVILA NR.138 din 03 decembrie  2014; DOSAR NR.14555/55/2014, DECIZIA CIVILA NR.45 din 16 octombrie  2014 )