Procedura insolventei

Institutia repunerii in termen este reglementata de art. 186 C.proc.civ. care in alineatul 1 arata ca partea care a pierdut un termen procedural va fi repusa in termen, numai daca dovedeste ca intarzierea se datoreaza unor motive temeinic justificate.
Conform art. 64 alin.1 din Legea nr. 85/2006, se instituie obligatia creditorilor ale caror creante sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, cu exceptia salariatilor, sa depuna cererea in termenul fixat prin sentinta de deschidere a procedurii.
Prin urmare,pentru creditorul in intarziere, in mod legal, intervine sanctiunea decaderii din dreptul de a dobandi calitatea de creditor participant la procedura, in conditiile art. 76 alin.1 si 2 din aceeasi lege.

Prin Decizia civila nr. 940/R/20.11.2014 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a Civila a fost respins apelul formulat impotriva sentintei civile nr. 402/16.06.2014 pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr. 5360/108/2013, instanta de control judiciar retinand urmatoarele argumente in motivarea sa:
Prin sentinta civila nr. 402/16.06.2014 pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr. 5360/108/2013, s-au respins cererile de repunere in termenul de depunere a declaratiilor de creanta formulate de P.L.R. IFN SA Voluntari si P.B.A. SRL Voluntari.
Pentru a hotari astfel, judecatorul sindic a constatat ca cererile de repunere in termen nu au fost motivate in nici un fel, mentionandu-se doar incalcarea prevederilor art. 61 din Legea 85/2006 si ca aceasta notificare nu le-a fost comunicata potrivit prevederilor Codului de procedura civila.
S-a retinut ca nu au fost mentionate si dovedite motivele temeinice care i-au impiedicat pe creditori sa formuleze declaratiile de creanta, nici momentul incetarii acestora, nici justificarea celor 15 zile prevazute de alin. 2 al art. 186 Cod procedura civila pentru a formula cererea de repunere in termen, deoarece in cauza deschiderea procedurii insolventei potrivit Sentintei civile nr. 2503/23.09.2013 a devenit opozabila acestor creditori inca de la data publicarii in BPI nr. 289191/16.10.2013, precum si cu ocazia publicarii ulterioare a actelor de procedura in acelasi buletin.
 Notificarea prevazuta la art. 61 din Legea nr. 85/2006 le-a fost opozabila acestor creditoare de la data publicarii sale in BPI, astfel cum opozabil  le-a devenit si tabelul preliminar al creantelor, publicat in BPI, potrivit dispozitiilor art. 7, alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Prin sentinta de deschidere a procedurii debitoarei de fata au fost stabilite termenul maxim de depunere al declaratiilor de creanta la maximul prevazut de lege, respectiv la 07.11.2013.
Potrivit dispozitiilor art. 7, alin. 3, teza ultima de la datele de mai sus acestei creditoare i-au devenit opozabile toate actele de procedura.
Astfel cum rezulta din Raportul de cauze si imprejurari care au dus debitoarea in starea de insolventa, din rapoartele ulterioare si din actiunea de atragere a raspunderii solutionata irevocabil in dosarul nr. 5360/108/2013/a2, fostul administrator societar nu a predat lichidatorului actele si bunurile societatii falite, astfel nici lista creditorilor prevazuta la art. 28, alin. 1, lit. C din Legea nr. 85/2006.
Mai mult, o parte din chestiunile legate de momentul formularii declaratiilor de creanta, de creanta pretinsa, ar fi putut sa rezulte dintr-o serie de documente solicitate de judecatorul sindic celor doua societati creditoare, insa acestea nu au depus la dosar decat contractul de leasing si o parte dintre facturile emise catre debitoare, refuzand orice colaborare cu participantii la procedura.
Judecatorul sindic a mai constatat ca modalitatea de notificare prin BPI este considerata perfect legala de Curtea Constitutionala, potrivit deciziei nr. 1137/2007.
 Impotriva acestei hotarari au declarat apel creditoarele P.L.R. IFN SA Voluntari si P.B.A. SRL Voluntari, solicitand admiterea acestuia, modificarea in tot a sentintei apelate, in sensul admiterii cererii de repunere in termenul de declarare a creantei si inscrierea creantei declarate de creditoare la masa credala a debitoarei SC R.O.T. SRL.
In motivare, creditoarele apelante arata ca prin declaratia de creanta, au solicitat inscrierea la masa credala a debitoarei S.C. R.O.T. S.R.L. a sumei de 29.953,85 lei reprezentand rate de leasing restante, taxe de somatie, RCA si rate de asigurare casco restante la contractul de leasing nr. 9102067/172148.
Creanta solicitata, izvoraste din contractul de leasing, iar potrivit art. 1.270 Cod civil, reiese ca intre parti se vor aplica dispozitiile contractuale semnate si acceptate de catre acestea.
Debitoarea are obligatia de a achita pretul folosintei bunului pana in momentul predarii acestuia si cheltuielile ocazionate de recuperarea bunului, fapt prevazut expres si de lege.
Mai mult decat atat in conformitate cu prevederile art. 10 lit. f) din Ordonanta Guvernului nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing modificata prin Legea nr. 287/2006: utilizatorul "isi asuma pentru intreaga perioada a contractului, in lipsa unei stipulatii contrare, totalitatea obligatiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepusii sai, inclusiv riscul pieirii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, si continuitatea platilor cu titlu de rata de leasing pana la achitarea integrala a valorii contractului de leasing" coroborate cu dispozitiile generale reglementate de art. 1.270 alin 1 Cod Civil ce consacra principiul fortei obligatorii a contractului, debitoarea a acceptat si plata daunelor interese.
Apelantele subliniaza faptul ca societatea P.L.R. IFN S.A. in calitate de proprietar al bunului a fost prejudiciata prin neachitarea ratelor si a cheltuielilor conform contractului, intrucat bunul a fost achizitionat de catre societate la solicitarea expresa a debitoarei fiind achitat integral si ulterior pus la dispozitia S.C. R.O.T. S.R.L.
Totodata precizeaza ca apelantele au formulat, de indata ce au aflat, cererea de inregistrare a creantei, ce se afla la dosarul cauzei, insotita de cerere de repunere in termen, ambele cereri fiind legal timbrate, prin care au facut dovada imprejurarii care a dus la formularea cu intarziere a cererii de inregistrare a creantei lor, din culpa exclusiva a debitoarei sau a practicianului in insolventa.
Apelantele considera ca instanta de fond in mod incorect a respins cererea de repunere in termenul de inregistrare la masa credala ca neintemeiata.
Sub aspectul tardivitatii formularii cererii de admitere a creantei, invedereaza faptul ca, ceea ce este important de subliniat in speta de fata este imprejurarea ca apelantele nu au fost notificate conform prevederilor Codului de procedura civila cu privire la deschiderea procedurii insolventei impotriva societatii debitoare, astfel ca s-au aflat in imposibilitatea de a formula declaratia de creanta in termenul stabilit de catre instanta de judecata.
Termenul pentru depunerea declaratiei de creanta este un termen de decadere, doar in cazul in care creditorul nu poate dovedi ca o imprejurare mai presus de vointa sa l-a impiedicat sa actioneze. Insa in speta de fata, apelantele, in calitate de creditor, au facut dovada faptului ca a existat o imprejurare care le-a impiedicat sa actioneze, aceea ca nu au fost notificati asupra deschiderii procedurii insolventei debitoarei.
Potrivit dispozitiilor art. 76 din Legea 85/2006 sanctiunea decaderii din drepturile prevazute de alin. (1) al aceluiasi articol nu opereaza in situatia in care notificarea s-a facut cu incalcarea dispozitiilor art. 7 din lege, lichidatorul/administratorului judiciar fiind cel care trebuia sa acorde acelasi tratament tuturor creditorilor sub aspectul drepturilor lor procesuale si nu poate sanctiona creditorul care nu a fost notificat pentru a i se asigura posibilitatea depunerii declaratiei de creanta, intrucat o altfel de interpretare ar lasa la discretia lichidatorului/administratorului judiciar stabilirea creditorilor care vor fi indreptatiti sa participe la procedura prin simpla omisiune de notificare a acestora.
De altfel, sintagma aleasa de legiuitor "va fi considerata indeplinita" trimite in mod cat se poate de clar la ideea ca nu pot avea de a face cu o prezumtie legala imperativa, "Prezumtia legala dispensa de orice dovada pe acela in favoarea caruia este facuta. Nici o dovada nu este primita impotriva prezumtiei legale, cand legea, in puterea unei asemenea prezumtii, anuleaza un act oarecare, sau nu da drept de a se reclama in judecata, afara numai de cazurile cand legea a permis dovada contrarie si afara de aceea ce se va zice in privinta juramantului si marturisirii ce ar face o parte in judecata.,, (art. 1202 Cod Civil).
Posibilitatea acestei conexiuni juridice dintre textele legii privind procedura insolventei si Codul comercial, respectiv Codul civil, este prevazuta in mod expres de dispozitiile art. 149 din legea nr. 85/2006.
Exceptia prevazuta de art. 76 alin. (1) din Legea 85/2006 privind procedura insolventei, se impune a fi interpretata in sensul ca nu este decazut din drepturi acel creditor caruia nu i-a fost notificata deschiderea procedurii insolventei conform Codului de procedura civila, respectiv potrivit normelor ce reglementeaza citatiile si comunicarea actelor de procedura, cuprinse in art. 86 Cod proc.civ..
Dispozitiile art. 7 alin. (3) ale aceluiasi act normativ arata ca, prin exceptie de la prevederile alin. (1) se vor realiza conform Codului de procedura civila comunicarea actelor de procedura anterioare deschiderii procedurii si notificarea deschiderii procedurii.
Aceasta modalitate de comunicare a actelor de procedura anterioare deschiderii procedurii si de notificare a deschiderii procedurii este prevazuta ca o exceptie de la regula generala consacrata de art. 7 alin. (1) din Legea 85/2006 privind procedura insolventei.
In conformitate cu prevederile art. 27 si 28 din legea nr. 85/2006 debitorul aflat in stare de insolventa trebuie sa ataseze la cererea de deschidere a procedurii, printre altele si o lista a numelor si adreselor creditorilor, oricum ar fi creantele acestora: certe sau sub conditie, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, contestate sau necontestate, aratandu-se suma, cauza si drepturile de preferinta. Aceasta lista a creditorilor este cea care sta la baza emiterii notificarilor prevazute de art. 61 din lege, astfel ca administratorul judiciar are obligatia sa trimita notificari tuturor creditorilor mentionati in aceasta lista in vederea depunerii cererilor de creanta si inscrierii la masa credala.
Totodata, administratorul judiciar are, printre indatoririle legale, si pe aceea de a intocmi actele prevazute la art. 28 alin. (1), in cazul in care debitorul nu si-a indeplinit obligatia respectiva inauntrul termenelor legale, precum si pe aceea de a verifica, corecta si completa informatiilor cuprinse in actele respective atunci cand acestea nu au fost prezentate de catre debitor. Astfel ca, atunci cand administratorul judiciar procedeaza la notificarea creditorilor in baza listei depuse de catre debitor acesta trebuie sa fie incredintat ca lista este completa si intocmita cu buna-credinta, ca evidentele contabile sunt tinute la zi si nu exista omisiuni mai mult sau mai putin voite din partea debitorului.
Considera ca nu este suficienta publicarea notificarii in Buletinul procedurilor de insolventa, intrucat notificarea trebuie facuta in conformitate cu dispozitiile Codului de procedura civila pentru a nu aduce atingere drepturilor creditorilor la recuperarea creantelor si pentru a fi asigurat in mod legal acest drept asa cum se prevede in art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Din coroborarea dispozitiilor alin. (4) art. 107 din Legea 85/2006 cu dispozitiile art. 62 din cadrul aceluiasi act normativ, reiese obligatia administratorul judiciar de a trimite o notificare tuturor creditorilor mentionati in lista depusa de debitor ori, oficiului registrului comertului sau dupa caz, registrului societatilor agricole ori altor registre unde debitorul este inmatriculat/inregistrat, in care sa fie mentionat si termenul limita de depunere a creantelor nascute inainte si in timpul procedurii. Dimpotriva, alcatuirea listei creditorilor fiind doar la latitudinea unilateral si exclusiva a debitorului cu consecinta nenotificarii si a celorlalti creditori, de catre administrator judiciar, care pot fi identificati si din alte evidente, corespondente si acte care emana de la debitor, nu poate conduce la excluderea de plano a acestora.
Fata de cele relatate solicita a se avea in vedere obligatia administratorului judiciar ca, in urma examinarii situatiei economice a debitoarei si a documentelor depuse conform prevederilor art. 28 din Legea nr. 85/2006, acesta are obligatia de a corecta si completa informatiile cuprinse in actele respective si, evident de a proceda in conditiile legii la notificarea creditorului omis din lista in vederea inscrierii la masa credala. Verificarea si aducerea la zi a acestor liste si eliminarea situatiilor de inechitate fata de creditorii care au fost inscrisi trebuie realizate chiar si in ipoteza unor debitori cu mii de parteneri comerciali, cand astfel de verificari pot fi anevoioase sau costisitoare, intrucat a admite contrariul inseamna a-i permite debitoarei ca din neglijenta sau din rea-credinta sa nu evidentieze o creanta in actele contabile, consecinta fiind imposibilitatea identificarii si notificarii creditorului omis, pentru o fapta de care se face culpabila debitoarea.
Totodata, considera ca, apelantele nu pot fi decazute din dreptul de a formula cerere de admitere a creantei inregistrate in temeiul contractului incheiat cu societatea debitoare pentru simplul motiv ca nu au consultat Buletinul Procedurilor de Insolventa, intrucat masurile citarii, respectiv a notificarii creditorilor, prin acest sistem de publicitate a fost implementat pentru acoperirea acelor situatii obiective cand, din cauze exceptionale, neimputabile nici debitorului si nici administratorului judiciar, anumiti creditori nu pot fi identificati in lista depusa conform art. 28 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, considera ca lichidatorul judiciar desemnat nu a depus toate diligentele cu privire la notificarea tuturor creditorilor, iar solicitarea acestuia de a respinge cererea de repunere in termenul de depunere a cererii de inregistrare a creantelor asupra averii debitoarei S.C. R.O.T. S.R.L. este nelegala si neintemeiata.
Lista depusa de debitoare nu poate fi acceptata ca un inscris obiectiv, iar preluarea si notificarea doar a creditorilor inscrisi in lista, fara a mai verifica si existenta altor creditori in evidentele debitoarei, constituie un abuz de drept intrucat o astfel de ipoteza nu poate sta la baza negarii dreptului acestora de a-si realiza creantele si mai mult, impiedicarea accesului real al acestora de a-si satisface respectivele creante.
Totodata, avand in vedere faptul ca obiectul contractului de leasing il reprezinta dreptul de folosinta asupra unui autovehicul in conformitate cu dispozitiile art. 58 din lege administratorul judiciar va solicita relatii privind sediul social al societatii si date privind administratia societatii, relatii privind bunurile patrimoniale si documentele privind activitatea societatii de la autoritatile care detin sau ar putea sa detina informatiile solicitate.
In consecinta, solicita a se avea in vedere faptul ca administratorul judiciar avea obligatia prevazuta de lege de a face toate demersurile si de a solicita informatii catre autoritatile competente cu privire la toate bunurile detinute cu orice titlu de societatea aflata in stare de faliment, astfel ca se poate retine culpa administratorul judiciar si nu a creditoarelor apelante care au incercat sa-si recupereze creanta cu care societatea debitoare figureaza in evidente.
Totodata, considera ca nu se poate retine faptul ca, in conditiile in care intentia legiuitorului a fost aceea de a simplifica modalitatea de realizare a procedurilor de citare si comunicare, prin infiintarea Buletinului procedurilor de insolventa, ar opera prezumtia de cunoastere a deschiderii procedurii in conformitate cu dispozitiile art. 7 alin 7 din Legea nr. 85/2006 prin notificarea deschiderii procedurii prin buletin, intrucat caracterul public al acestui buletin nu este de natura a aduce atingere dreptului creditorilor la recuperarea creantei, a carei realizare trebuie asigurata in mod egal tuturor creditorilor si prin prisma dispozitiilor art. 6 din CEDO.
Prin intampinarea depusa la dosar, C-Ar M.L. IPURL Arad in calitate de administrator judiciar al debitoarei SC R.O.T. SRL, a solicitat respingerea apelului ca netemeinic si nefondat si mentinerea sentintei primei instante.
Examinand apelurile declarate de creditoare prin prisma motivelor invocate, Curtea retine urmatoarele:
Cadrul procesual este stabilit in speta de cererea introductiva a celor doua apelante care au solicitat exclusiv repunerea in termenul de depunere a cererilor de creanta, astfel incat sub acest aspect, solicitarea din calea de atac de a se dispune in cazul admiterii cererii si inscrierea creantelor la masa credala a debitoarei, depaseste acest cadru procesual stabilit in fata primei instante si contravine prevederilor 478 alin.1 din Codul de procedura civila care reglementeaza limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecatii la fond.
In acest context, se mai retine ca institutia repunerii in termen este reglementata de art. 186 C.proc.civ. care in alineatul 1 arata ca partea care a pierdut un termen procedural va fi repusa in termen, numai daca dovedeste ca intarzierea se datoreaza unor motive temeinic justificate.
In speta, este evidenta depasirea termenului special de depunere a declaratiilor de creanta, conform art. 64 alin.1 din Legea nr. 85/2006, ce instituie obligatia creditorilor ale caror creante sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, cu exceptia salariatilor, sa depuna cererea in termenul fixat prin sentinta de deschidere a procedurii care in speta este data de 07.11.2013, iar prima cerere a apelantelor a fost inregistrata la tribunal la data de 28.02.2014.
Prin urmare, apelantele fiind in intarziere, in mod legal, intervine sanctiunea decaderii din dreptul de a dobandi calitatea de creditor participant la procedura, in conditiile art. 76 alin.1 si 2 din aceeasi lege; pe de alta parte, in vederea considerarii ca admisibila a cererii acestora de a fi repusi in termen, se impune prin textul din art. 186 C.proc.civ., ca partea solicitanta sa invoce motive temeinic justificate, iar in al doilea rand, sa si dovedeasca existenta acestor motive.
In concret,  apelantele considera ca imprejurarea care le-a impiedicat sa actioneze si care a fost dovedita ca atare, se refera exclusiv la faptul ca nu au fost notificati asupra deschiderii procedurii insolventei debitoarei; in realitate, notificarea de deschidere a procedurii ce se impune a fi indeplinita, reprezinta doar motivul pentru depunerea cererilor de creanta, intrucat aceasta procedura a notificarii determina savarsirea unei actiuni, constituie temeiul subiectiv al acesteia si in nici un caz nu poate fi invocata ca o imprejurare in sprijinul cererii de repunere in termen; pentru aceasta, partea solicitanta trebuie sa arate care este obstacolul sau impedimentul ce a stat in calea realizarii actiunii, ori in speta nu se poate sustine ca nu a fost facuta notificarea prevazuta de art. 61 din Legea 85/2006, cat timp  ea a fost si publicata in BPI la data de 16.10.2013.
Se impune astfel a se analiza aspectul subiectiv invocat de apelante, a notificarii personale a acestora in conditiile reglementate de Codul de procedura civila, insa cu privire la aceasta, alegatiile apelantelor sunt neintemeiate avand in vedere dispozitiile art. 7 alin.3 teza ultima din Legea insolventei, din care se deduc toate ipotezele posibil a fi identificate in aceasta procedura a notificarii.
Astfel, regula o constituie situatia in care debitoarea depune lista prevazuta la art. 28 alin.1 lit.c) in care sunt cuprinsi toti creditorii acestei debitoare care in mod cert vor fi notificati individual despre deschiderea procedurii de insolventa. Prin exceptie, se poate intalni si situatia in care unii creditori nu au putut fi identificati in lista de mai sus, ipoteza in care insasi legea stabileste ca procedura notificarii prevazuta la art. 61 va fi considerata indeplinita daca a fost efectuata prin BPI.
In speta nici una din cele doua situatii nu se regasesc, ci se identifica o a treia ipoteza posibila, respectiv cea in care debitoarea nu a predat actele si documentele societatii si nu a depus lista cu potentialii creditori, caz in care cu atat mai mult acesti creditori nu pot fi identificati in lipsa listei pentru a fi notificati individual si, prin urmare, acestora li se aplica aceeasi norma potrivit careia procedura notificarii va fi considerata indeplinita daca a fost efectuata prin BPI.
Ca atare, apelantele nu pot invoca lipsa notificarii individuale ca o imprejurare ce a determinat depasirea termenului de inregistrare a cererilor de creanta pentru a putea fi repusi in acest termen, dupa cum invoca in mod nejustificat prevederile art. 7 alin.3, prima teza, in sensul comunicarii actelor de procedura si a notificarii conform Codului de procedura civila, care se refera la alte situatii decat ale apelantelor.
Desi critica sistemul de publicitate prin BPI considerand  ca este aplicabil doar situatiilor obiective si exceptionale, Curtea reaminteste apelantelor ca tocmai articolul 7 alin.3 teza ultima, legifereaza aceste cazuri exceptionale ale valabilitatii notificarii prin BPI in ipoteza expresa a neidentificarii creditorilor in lista si pentru cea asimilata acestei norme, in cazul lipsei aceste liste a creditorilor.
Pe cale de consecinta, in conditiile nart. 480 alin.1 C.proc.civ., apelurile declarate de creditoare sunt nefondate si au fost respinse.