Procedura insolventei

Potrivit art. 86 din Legea nr. 85/2006 la data deschiderii procedurii insolventei contractele in derulare se considera mentinute. Acest temei legal stabileste in competenta administratorului judiciar sau lichidatorului facultatea de a denunta un contract doar in cazul in care se considera ca acest contract nu este profitabil sau benefic pentru continuarea desfasurarii activitatii debitoarei.

Prin Decizia civila nr. 642/R/10.11.2014 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila, a fost respins recursul formulat impotriva sentintei civile nr. 640/15.07.2014 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 7664/108/2012/a5, cu urmatoarea motivare:
Prin sentinta civila nr. 640/15.07.2014, Tribunalul Arad a respins cererea formulata de creditorul SC D.R. SRL Chiajna pentru restituire utilaje si plata penalitati, retinandu-se in esenta ca intre SC D.R. SRL Chiajna si SC L SA Gurahont s-a incheiat contractul  de parteneriat in vederea comercializarii de materii prime si achizitionarea de echipament nr. 6182/3.11.2006 pe durata a 5 ani de la  data procesului verbal de predare-primire a echipamentului.
In temeiul acestui contract, SC D.R. SRL Chiajna s-a obligat sa puna la dispozitia SC L SA Gurahont echipamentul pentru producerea bauturilor plate cu celule in suma de 145.000 euro urmand ca la finalizarea derularii sa-l cedeze cu 200.000 euro iar SC L. SA Gurahont s-a obligat sa achizitioneze pe o durata de 5 ani intregul necesar de  materie prima exclusiv de la SC D.R. SRL Chiajna urmand ca valoarea minima a vanzarilor anuale sa fie de 700.000 lei pentru fiecare an calendaristic (f.2025-2032).
Procesul verbal de predare-primire a echipamentelor ce fac obiectul dosarului a fost incheiat in data de 12.06.2007 (f.2033) astfel ca, potrivit art.2.1 din contract de la  aceasta data a inceput sa curga termenul de 5 ani.
In timpul executarii contractului, prin Sentinta civila nr.896/13.11.2012 s-a deschis procedura generala a insolventei impotriva SC L SA Gurahont si s-a numit administrator judiciar E SPRL Arad.
Potrivit art. 86 al.1 din Legea nr.85/2006 contractele in derulare se considera mentinute la data deschiderii procedurii si orice clauze contractuale de desfiintare a contractelor pe motivul deschiderii procedurii sunt nule cu exceptia celor a caror denuntare este solicitata de catre administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar daca acestia apreciaza ca, nu sunt profitabile si lezeaza reusita reorganizarii sau interesele creditorilor.
Administratorul judiciar  SPRL Arad nu a denuntat contractul dar SC D.R. SRL Chiajna, prin notificarea nr.1409/14.05.2013 l-a denuntat (f.2034-2039).
Raspunzand notificarii prin inscrisul nr.881/29.05.2013, administratorul judiciar E SPRL Arad  a optat pentru pastrarea utilajelor si achizitionarea acestora si prin urmare nu se poate aprecia ca sunt incidente prevederile art.86 al.1 lit.a si b din Legea nr.85/2006.
Ulterior, SC D.R. SRL Chiajna a emis mai multe notificari privind restituirea de urgenta a utilajelor si achitarea unor penalitati contractuale in valoare de 10.000 euro ( f.2040-2061).
Potrivit temeiului de drept antementionat - art.86 al.1 din Legea nr.85/2006 titular al dreptului de optiune de denuntare este administratorul judiciar si din formularea textului cocontractantul  nu are dreptul de a denunta contractul ci doar de a provoca manifestarea optiunii.
Vazand ca optiunea a fost exprimata pentru pastrarea echipamentelor si achizitionarea acestora dar SC D.R. SRL Chiajna a insistat in ridicarea echipamentelor si plata unor penalitati care sunt nejustificate fata de imprejurarea ca rezilierea nu poate opera in conditiile art.2.4 din contract (clauza este nula potrivit art.86 al.1 din Legea nr.85/2006) si astfel nu sunt incidente prevederile art.2.7 din contract, judecatorul sindic a respins actiunea creditoarei.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea SC D.R. SRL, solicitand admiterea recursului, modificarea, in tot,  a sentintei atacate, admiterea cererii creditoarei, asa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.
In motivare arata ca in mod eronat a apreciat instanta de fond ca in speta sunt incidente dispozitiile art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 intrucat debitoarea si-a manifestat intentia de cumparare a echipamentelor si, desi i s-a comunicat atat valoarea echipamentelor per global, cat si defalcat pe fiecare echipament, aceasta nu a procedat la cumpararea acestora. Aceste aspecte sunt confirmate prin corespondenta purtata intre parti, respectiv Notificarea nr. 660/05.10.2013 si Notificarea nr. 670/11.10.2013 .
Mai mult, nici macar la convocarea Comitetului Creditorilor sau a Adunarii Creditorilor, din care face si SC D.R. SRL parte, nu a fost propusa pe ordinea de zi intentia de a cumpara echipamentele. De asemenea, in procedura insolventei nu s-a formulat niciun plan de reorganizare in care sa fie incluse si echipamentele in discutie.
In aceste conditii, apreciaza ca debitoarea se prevaleaza se dispozitiile art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, folosind fara niciun drept echipamentele sale. Mai mult, cata vreme intre cele doua societati nu mai exista nicio relatie contractuala, recurenta invedereaza instantei de recurs abuzul de drept pe care il exercita debitoarea cu privire la dreptul de proprietate al SC D.R. SRL.
Pe cale de consecinta, considera ca intentia de cumparare a fost numai o modalitate de tergiversare a momentului restituirii echipamentelor.
In aceste conditii, mentinerea si utilizarea cu rea-credinta a echipamentelor recurentei de catre debitoarea SC L SA si prin exercitarea abuziva a unor drepturi de catre aceasta, ar fi nu numai o incalcare a prevederilor legale, dar ar reprezenta o practica ilicita, care daca nu este oprita la timp de catre instanta, efectele negative s-ar rasfrange asupra bunei desfasurari a activitatilor comerciale ale SC D.R. SRL.
In ceea ce priveste plata penalitatii de 10.000 Euro la care recurenta este indreptatita conform contractului, reitereaza ipoteza conform careia aceasta este considerata, conform art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, o suma ce s-a nascut in timpul derularii procedurii si prin urmare va trebui achitata din veniturile curente ale societatii, fara a fi necesara inscrierea acesteia in tabelul creditorilor, inaintea achitarii tuturor celorlalte creante din tabelul creditorilor.
Recurenta sustine ca instanta de fond nu a analizat si nu a raspuns criticilor invocate atat prin cererea de chemare in judecata, cat si prin notele scrise privind restituirea echipamentelor aflate in proprietatea sa si plata penalitatilor la care aceasta este indreptatita, vizand faptul ca in prezent intre parti nu mai exista relatii contractuale, iar echipamentele sunt in posesia debitoarei fara niciun drept.
Motivarea deciziei pronuntata in fond este cuprinsa lapidar in trei paragrafe, prin care se arata, intr-o maniera nelamuritoare, considerentele pentru care a fost respinsa cererea promovata de recurenta ca neintemeiata, fara a se face nicio referire expresa la motivele de fapt si de drept invocate in cuprinsul cererii si a notelor scrise.
 In drept invoca dispozitiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 coroborat cu dispozitiile art. 3041 raportat la art. 304 alin. (7) si (9) din Codul de procedura civila, dispozitiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Intimata SC L SA a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca netemeinic si nefondat, cu consecinta mentinerii hotararii atacate, cu cheltuieli de judecata.
In motivare arata ca hotararea primei instante este legala si temeinica, iar motivele de recurs nu reprezinta critici ale acestei hotarari, ci doar simple sustineri, izvorate din nevoia recurentei de a-si vedea realizat interesul subiectiv de obtinere a unei hotarari favorabile. In cuprinsul memoriului de recurs, recurenta distorsioneaza starea de fapt, incercand sa contureze teza relei - credinte a intimatei.
Intimata sustine ca recurenta nu a  reusit sa dovedeasca culpa contractuala a SC L SA, iar fata de indeplinirea obligatiilor contractuale arata ca, incepand cu anul 2013 SC D.R. SRL, cunoscand ca societatea intimata se afla in procedura insolventei, a refuzat sa-i mai livreze bunurile ce fac obiectul contractului.
In ceea ce priveste predarea efectiva a utilajelor, intimata arata ca Tribunalul Arad a retinut in mod corect ca aceasta si-a manifestat deja  optiunea cumpararii acestora, astfel cum este reglementat la art. 7.2 din contract, solicitand recurentei indicarea pretului, insa aceasta a refuzat indicarea elementelor contabile necesare pentru stabilirea pretului de achizitie.
Cat priveste predarea efectiva a utilajelor, solicita a se retine faptul ca  aceasta predare ar conduce la suspendarea activitatii intimatei, intucat utilajele sunt esentiale activitatii acesteia, fapt rezultat si din inscrisurile depuse la dosar de catre reclamanta - recurenta.
  Analizand recursul declarat, din prisma criticilor formulate, Curtea constata ca acesta este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Petenta SC D.R. SRL  a adresat judecatorului sindic o cerere de restituire utilaje, precum si obligarea debitoarei SC L SA la plata unor penalitati contractuale de 10.000 Euro, aratand ca a denuntat contractul incheiat cu debitoarea sub nr. 618/03.11.2006, astfel incat debitoarea detine fara drept, in prezent, utilajele ce i s-au  incredintat in vederea desfasurarii relatiilor contractuale, motiv pentru care, in baza art. 2 pct. 7 din acest contract nerestituirea echipamentelor in termen de 14 zile de la notificare o indreptateste la solicitarea de penalitati in cuantumul aratat mai sus.
Debitoarea s-a aparat, sustinand ca respectivul contract se afla inca in derulare, deoarece acesta s-a prelungit, implicit, pana in anul 2017. De asemenea, debitoarea, prin  administratorul judiciar a aratat ca nu intelege sa denunte acest contract si, pe cale de consecinta, nici sa restituie utilajele primite de la debitoare, deoarece acestea sunt necesare continuarii activitatii debitoarei si din acest motiv a solicitat SC D.R. SRL sa-i comunice pretul utilajelor respective pentru a-i fi achitat.
Ambele parti si-au extins solicitarile si, respectiv, apararile cu privire la clauzele contractuale si valabilitatea contractului incheiat intre parti, administrand in fata judecatorului sindic un probatoriu vast, constand in proba cu inscrisuri si proba testimoniala, insa, Curtea retine ca judecatorul sindic nu este o instanta de drept comun care sa judece pe fond litigiile dintre debitoare si terte parti, ci este desemnat potrivit art. 11 alin. 2 din Legea insolventei sa exercite controlul judecatoresc al activitatii administratorului judiciar in ce priveste derularea insolventei si sa judece procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii insolventei.
Din acest motiv, temeiul de drept aferent procedurii insolventei, prin prisma caruia poate fi analizata cererea formulata de catre SC D.R. SRL este cel prevazut de art. 86 din Legea nr. 85/2006 care se refera la regimul unor acte aflate in curs de executare si care prevede ca la data deschiderii procedurii insolventei contractele in derulare se considera mentinute. Acest temei legal stabileste in competenta administratorului judiciar sau lichidatorului facultatea de a denunta un contract doar in cazul in care se considera ca acest contract nu este profitabil sau benefic pentru continuarea desfasurarii activitatii debitoarei, ori, in speta de fata, asa cum a retinut si judecatorul sindic, nu sunt indeplinite conditiile de denuntare a contractului, dat fiind faptul ca practicianul in insolventa a optat pentru continuarea derularii lui.
Ca atare, nu sunt indeplinite in speta conditiile prevazute de art. 86   alin. 1 lit. a  si b, asa cum sustine SC D.R. SRL, deoarece acestea se refera la  faptul ca un contract se considera denuntat la data expirarii unui termen de 30 de zile de la receptionarea solicitarii cocontractantului de denuntare a contractului, daca administratorul judiciar nu raspunde la aceasta solicitare sau de la data notificarii denuntarii de catre administratorul judiciar.
Totodata, nu sunt incidente in speta disp. art. 90 alin. 1 din Legea insolventei, care se refera la situatia in care debitorul detine marfa sau bunuri in calitate de consignatar.
Astfel fiind, avand in vedere ca in speta nu s-au identificat motive de modificare sau de casare  a hotararii recurate, dintre cele prevazute de art. 304 pct. 1-9 C.p.c., in baza art. 312 C.p.c. a fost respins ca nefondat, recursul.