Procedura insolventei

Exceptia inadmisibilitatii actiunii debitoarei, data de neefectuarea procedurii administrative prealabile prev. de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, poate fi invocata numai in cadrul litigiilor ce se desfasoara in baza legii contenciosului administrativ, ceea ce nu este cazul in speta.
Debitoarea nu poate fi obligata sa parcurga procedura prev. de art. 205 si urm. din C.pr.fis. coroborate cu disp. art. 7 si urm din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru ca aceasta procedura ar fi inutila si ar prelungi procedura prevazuta de legea insolventei, care in speta primeaza fata de  procedurile contencioase.

Prin Decizia civila nr. 216/07.04.2014 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a Civila a fost respins recursul formulat impotriva sentintei civile nr. 269/30.01.2014, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr.6045/108/2009*/a3.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de control judiciar a retinut in esenta ca prin sentinta recurata s-a admis cererea formulata de debitoarea SC "I.P." SA, in insolventa, in contradictoriu cu creditoarea MFP-DGRFP Timisoara - AJFP Arad si in consecinta s-a dispus anularea operatiunii efectuate de parata-creditoare MFP-DGRFP Timisoara -AJFP Arad cu privire la suma de 159.988,47 lei din contul deschis la Trezoreria Arad, apartinand debitoarei SC "I.P." SA, in insolventa in contul bugetului de stat si restituirea acestei sume in contul unic de lichidare al debitoarei, fara cheltuieli de  judecata, pentru urmatoarele considerente:
Obiectul cauzei il reprezinta anularea distributiei sumei de 159.988,47 lei  de catre AJFP Arad din contul de garantii, apartinand debitoarei I.P. SA in contul unic - buget de stat ca fiind nelegala, raportat la dispozitiile art.36 din Legea 85/2006, precum si restituirea  acestei sume in contul unic de lichidare nr.R094 BRDE 020S V437 6456 0200 deschis la banca BRD Sucursala Arad pe numele SC I.P. SA.
Prin Incheierea nr.86/24.11.2009, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul 6045/108/2009, s-a dispus deschiderea procedurii insolventei fata de SC I.P. SA, fiind numit administrator judiciar C.I. R SPRL.
 Din adresa nr.88544/17.07.2013 rezulta ca debitoarea a solicitat, prin adresa inregistrata la AJFP Arad sub nr.4221/03.07.2013, eliberarea sumei de 159.988,47 lei, reprezentand garantie, insa creditoarea a informat-o asupra faptului ca s-a efectuat distribuirea sumei din contul de garantii in contul unic al bugetului de stat .
 Din decizia nr.5/30.07.2013 s-a retinut ca potrivit dispozitiilor art.116 si art.117 alin 6-8 din Codul de procedura fiscala, s-a  realizat compensarea obligatiilor fiscale scadente si neachitate ale debitoarei.
 Obligatiile fiscale stinse prin compensare reprezinta in special salarii, profit si venituri din amenzi in suma totala de 190.736 lei si au  data scadentei diferita, unele au scadenta anterior procedurii, - cea mai veche obligatie  dateaza  din 11 dec 2006 1500 lei - , iar alte obligatii sunt chiar din luna iunie 2013 in suma de 1.387 lei.
Creditoarea s-a prevalat practic de dispozitiile art.115 alin.3 lit.a C.proc.fiscala, care, in opinia sa, ii permit ca, inainte de a stinge datoriile curente, sa procedeze la stingerea datoriilor anterioare deschiderii procedurii si cu scadenta ulterioara.
Contrar sustinerilor creditoarei, instanta de fond a retinut ca aceste texte legale nu pot fi interpretate si aplicate decat coroborat, in sensul ca, daca exista creante curente, fara autorizarea judecatorului sindic organul fiscal nu ar putea distribui o suma pentru a stinge alt tip de obligatii fiscale decat cele curente, in ordinea prevazuta de art.115 C.proc.fiscala., ci trebuie sa o distribuie doar pentru a stinge creantele curente.
 Debitoarea si-a declarat intentia de reorganizare judiciara si se afla inca in perioada de observatie, conform art.3 pct.15 din Legea nr.85/2006, modificata.
Deoarece platile vizeaza plata unor datorii la bugetul de stat ce nu pot fi circumscrise operatiunilor dintre cele vizate exemplificativ de art.3 pct.14  din lege, judecatorul sindic a admis cererea formulata de debitoarea SC "I.P." SA, in insolventa conform prevederilor Legii nr.85/2006, prin administrator judiciar C.I. R IPURL Arad, in contradictoriu cu creditoarea MFP-DGRFP Timisoara - AJFP Arad si in consecinta a dispus anularea operatiunii efectuate de parata-creditoare cu privire la suma de 159.988,47 lei din contul deschis la Trezoreria Arad, apartinand debitoarei SC "I.P." SA, in insolventa in contul bugetului de stat si restituirea acestei sume in contul unic de lichidare al debitoarei.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs creditoarea D.G.R.F.P. Timisoara - A.J.F.P. Arad solicitand admiterea recursului si casarea cu trimitere spre rejudecare cu urmatoarea motivare:
Prin hotararea atacata in mod netemeinic au fost respinse exceptiile invocate, apreciindu-se in mod nejustificat ca, in speta de fata nu ar fi aplicabile dispozitiile Codului de Procedura Fiscala si cele ale legii contenciosului administrativ, asa cum a invocat, drept pentru care solicita admiterea exceptiei necompetentei materiale a Tribunalului Arad - Sectia civila si declinarea cauzei in favoarea Tribunalului Arad - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, iar pe fond respingerea actiunii ca netemeinica si nelegala.
Reclamanta, prin actiunea gresit intemeiata (art. 36 din Legea nr. 85/2006) a solicitat anularea "distributiei sumei de 159.988,47 lei din contul de garantii, in contul bugetului de stat", apreciind aceasta "distribuire" ca fiind nelegala.
Astfel, din analiza continutului actiunii si a inscrisurilor anexate, reiese in mod evident ca, aceasta asa zisa "distribuire" a "sumei de 159.988,47 lei din contul de garantii, in contul bugetului de stat", de fapt este o veritabila "compensare" efectuata potrivit dispozitiilor art. 116 si art. 117 alin 6-8 din Codul de procedura fiscala, ca urmare a emiterii de catre recurenta a "Deciziei privind compensarea obligatiilor fiscale nr. 5 din 30.07.2013".
In aceste conditii, cum, "Decizia privind compensarea obligatiilor fiscale nr. 5 din 30.07.2013" , este un act administrativ fiscal, sunt incidente prevederile art. 205 -206 din O.G. nr. 92/2003, coroborate cu cele ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ si nu cele indicate de petenta (art. 36 din Legea nr. 85/2006).
Astfel, din coroborarea prevederilor art. 218 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 cu dispozitiile art. 94 - 95 din NOUL Cod de Procedura Civila (art. 2 pct. 1 lit. d) din vechiul Cod de procedura civila si a Legii, nr. 554/2004, reiese ca instanta competenta a se pronunta asupra unei atare contestatii era Tribunalul Arad - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal.
Potrivit dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004: "inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia.
La art. 8 se prevede ca: "(1) Persoana vatamata intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila sau care nu a primit niciun raspuns in termenul prevazut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat intr-un drept sau interes legitim al sau prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."
Pentru aceste considerente, creditoarea solicita admiterea exceptiei invocate si casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la instanta de contencios administrativ competenta a Tribunalului Arad.
Recurenta creditoare mai arata ca actiunea este inadmisibila ca fiind prematur introdusa prin raportare la disp. art.7 Legea 554/2004 intrucat poate fi formulata in urmatoarele conditii:
" inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia."
A se vedea si continutul "Deciziei privind compensarea obligatiilor fiscale nr. 5 din 30.07.2013", unde este mentionat textual posibilitatea de a fi contestat acest act administrativ prin inregistrarea "la organul fiscal emitent a unei contestatii in termen de 30 de zile de la data comunicarii sau luarii la cunostinta, in conformitate cu prevederile art. 205 si 207 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003"
In aceste conditii apreciaza ca reclamanta nu a epuizat procedura prealabila prevazuta in mod imperativ de art. 7 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Reclamanta avea obligatia potrivit art. 7 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ sa solicite revocarea in tot sau in parte a acestui act  "Decizia privind compensarea obligatiilor fiscale nr. 5 din 30.07.2013", autoritatii ierarhic superioare autoritatii emitente a actului si dupa indeplinirea in totalitate a acestei procedurii prealabile obligatorii (recursul gratios) ar fi putut sa promoveze actiunea in contencios administrativ in fata instantelor judecatoresti.
Considera ca actiunea in din prezentul dosar este inadmisibila atata timp cat nu a fost formulata plangere prealabila, si chiar daca acesta plangere ar fii fost formulata, plangerea administrativa ar fii facuta peste termenul prevazut de lege, dupa cum rezulta din documentele aflate la dosarul cauzei, echivaland practic cu neindeplinirea acestei proceduri prealabile obligatorii.
 In mod constant instantele de contencios administrativ au apreciat ca procedura administrativa prealabila reprezinta o conditie de exercitare a dreptului la actiune, motiv pentru care neindeplinirea acesteia atrage inadmisibilitatea actiunii, potrivit art. 109 alin(2) Cod procedura civila.
Avand in vedere cele expuse mai sus, recurenta considera sentinta atacata ca neintemeiata, drept pentru care solicitam admiterea recursului, respectiv casarea cu trimitere spre rejudecare la instanta de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Arad, competenta fiind in acest caz, iar in rejudecare, solicita respingerea actiunii formulata in dosarul pendinte ca fiind prematur introdusa deoarece nu a fost finalizata procedura prealabila, urmand ca eventuale chestiuni de fond putand fi dezbatute doar in fata instantei competente material, dupa parcurgerea etapei plangerii prealabile.
In drept: - disp. Art. art. 304 pct. 9 C.pr.civ., art. 3041 C.pr.civ., Art. 205 C.pr.civ, ale Legii nr. 85/2006, precum si celelalte dispozitii din actele normative invocate.
Analizand in functie de motivele invocate si in temeiul dispozitiilor art. 304 ind. 1 C. pr. civ. recursul formulat de catre creditoare, Curtea retine ca acesta este nefondat, motiv pentru care il va respinge, pentru urmatoarele considerente:
Recurenta, prin motivele de recurs critica hotararea instantei de fond prin prisma solutiei data asupra exceptiilor necompetentei materiale a instantei si a inadmisibilitatii actiunii, invocand dispozitiile art. 205, 206, 216-218 C. pr. fiscala si art. 7 si urm. din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motive ce nu pot fi primite nici de catre instanta de recurs, pentru urmatoarele argumente:
Obiectul cauzei il reprezinta anularea distributiei sumei de 159.988,47 lei  de catre AJFP Arad din contul de garantii, apartinand debitoarei I.P. SA in contul unic - buget de stat ca fiind nelegala, raportat la dispozitiile art. 36 din Legea 85/2006, precum si restituirea  acestei sume in contul unic de lichidare nr.R094 BRDE 020S V437 6456 0200 deschis la banca BRD Sucursala Arad pe numele SC I.P. SA.
Din adresa nr.88544/17.07.2013 emisa de creditoare (fila 14 dosar fond) rezulta ca, debitoarea a solicitat prin adresa inregistrata la AJFP Arad sub nr.4221/03.07.2013, eliberarea sumei de 159.988,47 lei, reprezentand garantie, insa creditoarea a informat-o asupra faptului ca, s-a efectuat distribuirea sumei din contul de garantii in contul unic al bugetului de stat .
La fila 15 dosar fond se afla decizia emisa de creditoare pe numele debitoarei privind compensarea obligatiilor fiscale, salarii, profit, decizie emisa la data de 30.07.2013, deci dupa data solicitarii debitoarei prin lichidator de a elibera suma din litigiu.
Creditoarea recurenta invoca necompetenta instantei de fond, aratand ca decizia de compensare este act administrativ fiscal si trebuie atacat in conditiile prevazute de dispozitiile Codului de procedura fiscala, art. 205 si urm., coroborate cu cele ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, insa Curtea nu poate primi acest motiv de recurs, avand in vedere obiectul actiunii si faptul ca parata se afla sub incidenta legii speciale nr. 85/2006, privind procedura insolventei.
Astfel, in speta, platile compensate de catre creditoare reprezinta datorii la bugetul statului, respectiv salarii, profit si venituri din amenzi, fiind incidente dispozitiile legii speciale nr. 85/2006, respectiv art. 46 alin. 1 si nu disp. art. 3 pct. 14 din aceiasi lege ce se refera la activitatile curente si operatiunile financiare ale debitoarei in perioada de observatie.
Cata vreme recurenta nu putea dispune de suma din litigiu, pentru motivele expuse, debitoarea nu poate fi obligata sa parcurga procedura prev. de art. 205 si urm. din C.pr.fis. coroborate cu disp. art. 7 si urm din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru ca aceasta procedura ar fi inutila si ar prelungi procedura prevazuta de legea insolventei, care in speta primeaza fata procedurile aratate mai sus.
Exceptia inadmisibilitatii actiunii debitoarei, data de neefectuarea procedurii administrative prealabile prev. de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, ridicata de recurenta poate fi invocata numai in cadrul litigiilor ce se desfasoara in baza legii contenciosului administrativ, ceea ce nu este cazul in speta.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 8 din Legea nr. 85/2006 si art. 304 si urm. C.pr.civ., instanta a respins recursul formulat ca fiind neintemeiat,  mentinand in tot hotararea recurata ca fiind temeinica si legala.