Procedura insolventei

Potrivit art. 151 alin.8 din Codul de procedura fiscala adoptat prin OG nr. 92/2003, dreptul de gaj se dobandeste de creditorul fiscal numai prin sechestrul infiintat asupra bunurilor mobile, dreptul de gaj conferindu-i creditorului fiscal, in raport de alti creditori, aceleasi drepturi ca si dreptul de gaj prevazut de dreptul comun.
Inscrierea unui aviz de garantie, fie ipoteca mobiliara (gaj) fie ipoteca imobiliara, in Arhiva Electronica are efectul publicitatii si opozabilitatii dreptului de garantie fata de terti, insa nu are efect constitutiv de garantie reala. Acest efect este constituit doar prin  incheierea unor acte juridice specifice, cum sunt in materie fiscala, dispozitia, ordinul, decizia, hotararea judecatoreasca, procesul verbal de instituire a garantiei reale.
De asemenea, nu este intemeiata nici sustinerea afirmata pe terenul reglementat de art. 36 din Legea 99/1999, care ar consacra un privilegiu al statului pentru creantele izvorand din impozite, taxe si alte obligatii fiscale, deoarece privilegiul la  care se refera acesta nu este reglementat in mod expres de lege, ci dispozitia mai sus enuntata din Legea 99/1999 se refera la ipoteza prioritatii pe care un creditor o are asupra garantiei reale instituite asupra unui bun din momentul in care privilegiul indeplineste conditia de publicitate prin inscrierea acestuia la arhiva sau prin posesia bunului. Aceasta norma reglementeaza ordinea in care creditorii garantati, fie ca garantia este constituita in temeiul unui contract de garantie, fie in temeiul unui privilegiu prevazut de lege, vin in concurs pentru executarea silita in vederea satisfacerii creantelor lor asupra aceluiasi bun.
Pe de alta parte, Curtea releva ca privilegiul legal nu se prezuma, ci trebuie sa rezulte ex lege.

Prin decizia nr. 268/A/03.04.2014 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a Civila, a fost respins recursul impotriva sentintei civile nr. 193/27.01.2014 pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr. 7120/108/2013/a1, instanta de apel retinand, in esenta, urmatoarele:
Prin sentinta apelata s-a respins contestatia formulata de creditoarea contestatoare GRFP Timisoara in contradictoriu cu debitoarea SC S.N. SA, in insolventa, reprezentata prin lichidator judiciar E SPRL Arad, impotriva tabelului preliminar al creantelor debitoarei.
Pentru a hotari astfel, judecatorul sindic a constatat ca cele constatate de administratorul judiciar se confirma, in sensul ca la dosarul cauzei contestatoarea, in calitate de creditoare, a anexat declaratiei sale de creanta Avizele de garantie initiale nr. 2009-00011374022450-VGM, nr. 2010-00012756172552-MDI, nr. 2010-00012032252138-ZOM si nr. 2013-00025735692761-ZJN prin care a dovedit inscrierea in Arhiva Electronica de Garantii reale mobiliare a creantelor fiscale detinute fata de debitoarea SC S.N. S.A. - societate in insolventa, insa la rubrica nr. 6 din aceste avize "Descrierea bunului in garantie", nu se identifica inscris nici un fel de bun.
In aceste conditii, garantia este infiintata cu incalcarea dispozitiilor art. 2279 si art. 2324 cod civil care reglementeaza in mod clar garantiile reale mobiliare.
Potrivit dispozitiilor art. 121, alin. 1, pct. 2 din Legea nr. 85/2006 "Fondurile obtinute din vanzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, in favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garantii reale mobiliare ori drepturi de retentie de orice fel, vor fi distribuite in urmatoarea ordine: creantele creditorilor garantati, cuprinzand tot capitalul, dobanzile, majorarile si penalitatile de orice fel, precum si cheltuielile, pentru creantele nascute inainte de deschiderea procedurii".
Mai mult, potrivit dispozitiile art. 121, alin. 2 din aceeasi lege " In cazul in care sumele realizate din vanzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata in intregime a respectivelor creante garantate, creditorii vor avea, pentru diferenta, creante chirografare care vor veni in concurs cu cele cuprinse in categoria corespunzatoare, potrivit naturii lor, prevazute la art. 123, si vor fi supuse dispozitiilor art. 41.
Prin urmare, lipsa garantiei asupra oricarui bun transforma orice creditor garantat in creditor chirografar, potrivit celor mai sus retinute, situatie in care se regaseste si creditoarea-contestatoare din prezenta cauza.
Judecatorul sindic a mai constatat ca nici dispozitiile art. 72 nu au fost incalcate, dimpotriva, prin acest articol s-a instituit obligatia identificarii si descrierii garantiei, prin urmare practicianul in insolventa are obligatia verificarii acestei garantii, nu a sumelor inscrise in actele de garantie.
Impotriva acestei hotarari a formulat apel creditoarea DGRFP Timisoara - AJFP Arad, solicitand admiterea acestuia, modificarea sentintei atacate in sensul admiterii contestatiei, respectiv a cererii de inscriere in tabelul preliminar a apelantei, in calitate de creditor garantat pentru suma de 4.269 lei (din totalul de 37.366 lei), care sa fie inscrisa la masa credala a debitoarei cu rangul de preferinta prevazut de dispozitiile art. 121 alin.1 pct.2 din Legea 85/2006.
In motivare, arata ca instanta de fond in mod gresit a respins contestatia formulata impotriva tabelului preliminar retinand ca desi creanta garantata a fost inregistrata in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare aceasta nu este o creanta garantata deoarece, la rubrica nr. 6 din aceste avize -"Descrierea bunului in garantie", nu se identifica nici un fel de bun, considera ca prin acest rationament aceasta se contrazice ia insasi.
Prin considerentele sentintei instanta de fond tot in mod eronat retine ca garantia este infiintata cu incalcarea dispozitiilor art. 2279 si art. 2324 din Codul civil.
In tabelul preliminar al creantelor publicat in Buletinul procedurilor de insolventa apelanta nu a fost inscrisa ca si creditor garantat pentru suma de 4.269 lei incalcandu-se astfel prevederile art. 72 si art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006.
La momentul inregistrarii declaratiei de creanta, a anexat acesteia titlurile executorii in baza carora a solicitat inscrierea la masa credala. Din documentele anexate au fost si avizele de garantie initiale nr. 2009-00011374022450-VGM, nr. 2010-00012756172552-MDI, nr. 2010-00012032252138-ZOM si nr. 2013-00025735692761-ZJN, care au fost inregistrate in temeiul art. 230 din Codul de procedura fiscala.
In consecinta, creanta apelantei este garantata fiind notata in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare. Acest lucru este intarit si de prevederile art. 36 din Legea nr. 99/1999.
La art. 36 din Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice se prevede in mod imperativ ca " orice creditor care, fara a fi parte intr-un contract de garantie, are un privilegiu prin simplul efect al legii, inclusiv privilegiul statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale pentru creantele provenite din impozite, taxe, amenzi si din alte sume ce reprezinta venituri publice ce le sunt datorate, are prioritate asupra garantiei reale a creditorului asupra bunului in cauza numai in momentul in care privilegiul indeplineste conditia de publicitate prin inscrierea acestuia la arhiva sau prin posesia bunului.
Din cele de mai sus rezulta ca debitele sale prin faptul ca au fost inscrise in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare indeplinesc conditia de publicitate prin inscrierea acestora la arhiva sunt garantate fiind privilegiate prin simplu efect al legii.
Examinand apelul declarat de contestatoare prin prisma motivelor invocate in fapt si in drept precum si dispozitiilor art. 476 -482 noul C.proc.civ., Curtea constata ca apelul este nefondat urmand a fi respins.
Astfel, contestatoarea critica hotararea primei instante pentru neconsidrarea ca si garantata a creantei declarate de aceasta contestatoare, in suma de 4.269  lei, invocand ca a inregistrat la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, garantia sa, potrivit avizelor de garantie initiale.
Aceasta sustinere a contestatoarei este neintemeiata, intrucat ceea ce a publicat la Arhiva Electronica contestatoarea obtinand avizul de garantie initial, este materializarea opozabilitatii titlurilor sale executorii, iar nu concretizarea unei garantii reale constand in ipoteca mobiliara sau imobiliara.
Aceasta intrucat nici contestatoarea nu a indicat Arhivei Electronice si nici aceasta din urma nu a consemnat obiectul material al acestor garantii constand in bunuri mobile sau imobile.
De altfel, nici in prima instanta si nici in fata instantei de apel contestatoarea nu a reusit sa ateste prin procese-verbale de instituire a sechestrului asupra bunurilor mobile ale debitoarei sau prin ipoteci imobiliare ca detine una sau mai multe garantii reale impotriva debitoarei.
Ceea ce  a depus contestatoarea la dosar, sunt avizele de garantie initiale care, insa, nu se refera la bunuri ci la titluri executorii (filele 8-21 dosar tribunal).
Potrivit art. 151 alin.8 din Codul de procedura fiscala adoptat prin OG nr. 92/2003, dreptul de gaj se dobandeste de creditorul fiscal numai prin sechestrul infiintat asupra bunurilor mobile, dreptul de gaj conferindu-i creditorului fiscal, in raport de alti creditori, aceleasi drepturi ca si dreptul de gaj prevazut de dreptul comun.
Pe de alta parte, inscrierea unui aviz de garantie, fie ipoteca mobiliara (gaj) fie ipoteca imobiliara, in Arhiva Electronica are efectul publicitatii si opozabilitatii dreptului de garantie fata de terti, insa nu are efect constitutiv de garantie reala. Acest efect este constituit doar prin  incheierea unor acte juridice specifice, cum sunt in materie fiscala, dispozitia, ordinul, decizia, hotararea judecatoreasca, procesul verbal de instituire a garantiei reale.
De asemenea, nu este intemeiata nici sustinerea apelantei afirmata pe terenul reglementat de art. 36 din Legea 99/1999, care ar consacra in favoarea apelantei un privilegiu al statului pentru creantele izvorand din impozite, taxe si alte obligatii fiscale, deoarece privilegiul la  care se refera apelanta, nu este reglementat in mod expres de lege, ci dispozitia mai sus enuntata din Legea 99/1999 se refera la ipoteza prioritatii pe care un creditor o are asupra garantiei reale instituite asupra unui bun din momentul in care privilegiul indeplineste conditia de publicitate prin inscrierea acestuia la arhiva sau prin posesia bunului. Aceasta norma reglementeaza ordinea in care creditorii garantati, fie ca garantia este constituita in temeiul unui contract de garantie, fie in temeiul unui privilegiu prevazut de lege, vin in concurs pentru executarea silita in vederea satisfacerii creantelor lor asupra aceluiasi bun.
Pe de alta parte, Curtea releva ca privilegiul legal nu se prezuma, ci trebuie sa rezulte ex lege.