Anulare proces-verbal de contraventie

Prin decizia civila nr. 161 A din 05.03.2014 a Tribunalului Arad, pronuntata in dosarul nr. 12833/55/2013, s-a admis apelul declarat de intimat impotriva sentintei  civile nr. 7055 din 19.11.2013 pronuntata de Judecatoria Arad in dosarul nr. 12833/55/2013 si a fost schimbata aceasta hotarare in tot, in sensul ca s-a respins plangerea formulata de petent impotriva procesului verbal de contraventie seria CP nr. 4793642/23.08.2013 incheiat de intimat.
S-a precizat in prealabil ca nu poate fi primita solicitarea pe care intimatul petent a formulat-o prin intampinarea depusa la dosar in fata instantei de control judiciar de a fi recalificata de catre instanta calea de atac a apelului mentionata in sentinta si exercitata de intimat in calea de atac a recursului atata timp cat se ignora de partea care a formulat aceasta cerere ca potrivit prevederilor exprese si lipsite de orice echivoc ale art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001 cu modificarile si completarile ulterioare in lipsa de stipulatie legala contrarie, precum in cauza,  hotararea prin  care s-a solutionat plangerea poate fi atacata numai cu apel, astfel incat in contextul dat apare ca fiind superflua referirea partii la decizia Curtii Constitutionale indicata, aceasta vizand dispozitiile legale care prevedeau anterior calea de atac a recursului impotriva hotararii judecatoresti ce transeaza plangerea declarata impotriva procesului verbal de contraventie contestat.
Acestea fiind spuse, s-a mai reamintit si aceea ca desi este stiut si necontestat ca potrivit art. 476 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila, apelul exercitat in termen provoaca o noua judecata asupra fondului, instanta de apel statuand atat in fapt cat si in drept, este indeniabil ca judecata noua provocata poate fi realizata numai in limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 alin. 1 din noul cod mentionat, care statueaza ca instanta de apel va proceda la rejudecarea fondului in limitele stabilite expres sau implicit de catre apelant precum si cu privire la solutiile care sunt dependente de partea de hotarare care a fost atacata, precum si in limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus  judecatii la prima instanta, conform art. 478 alin. 1 din acelasi nou cod.
Ca atare, raportat la motivele de apel formulate de catre intimat in calea de atac ordinara exercitata prin care s-au adus critic sentintei numai referitor la inlocuirea in mod nejustificat, in opinia partii apelante a sanctiunii amenzii contraventionale cu aceea a avertismentului si respectiv in ceea ce priveste anularea sanctiunii complementare a suspendarii dreptului de a conduce este vadit ca numai in aceste limite se impune a fi realizat controlul judiciar de catre instanta de apel, cu atat mai mult cu cat acelasi legiuitor a statuat iarasi intr-o maniera expresa si neechivoca la art. 477 alin. 2 din Noul Cod de procedura civila, ca devolutiunea va opera cu privire la intreaga cauza numai atunci cand apelul nu este limitat la anumite solutii din dispozitiv ori atunci cand se tinde la anularea hotararii sau daca obiectul litigiului este indivizibil, stabilindu-se finalmente si conchizandu-se la art. 479 din noul cod, prin dispozitii special e ce privesc judecata ca intotdeauna instanta de apel va verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta.
Prin urmare, fata de cele evidentiate mai sus cu valoare teoretica gresit a concluzionat judecatorul primei instante in conditiile in care a retinut caracterul contraventional al faptei petentului ca numai avertismentul este suficient in ceea ce-l priveste pe acesta, cand ar fi trebuit sa concluzioneze in sensul in care o face instanta de apel si anume ca sanctiunea aplicata prin sentinta nu este suficienta pentru atingerea scopului educativ/preventiv  preconizat de legiuitor cu prilejul edictarii normelor juridice retinute a fi fost incalcate de catre parte, dimpotriva in contextul dat apare a fiind bine individualizata sanctiunea amenzii contraventionale ce i-a fost aplicata petentului, raportat la criteriile de individualizare de la art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 si indeosebi la pericolul social concret ridicat al faptei contraventionale savarsite de catre conducatorul auto care nu a acordat prioritatea de trecere pietonului angajat regulamentar in traversarea drumului pe trecerea pentru pietoni semnalizata si marcata corespunzator.
Asadar, cu temei a invederat intimatul prin apelul declarat ca masura adoptata de catre judecator sub acest aspect nu este justificata raportat la o fapta considerata a prezenta o  gravitate sporita de catre legiuitor, subliniind si aceea ca fapta savarsita denota o atitudine de indiferenta fata de dispozitii legale ce sunt menite sa protejeze valori sociale prevazute de lege, dar chiar si pe petent si nu in ultimul rand si pe ceilalti participanti la trafic supusi unui factor de risc, faptele contraventionale de acest fel putand sa conduca nu numai la pagube materiale importante dar inainte de toate la consecinte mult mai grave precum pierderea vietii sau vatamarea integritatii fizice a participantilor la trafic.
Pe de alta parte, instanta de apel nu si-a insusit asertiunile pe care le-a adus instanta de fond in considerentele sentintei pronuntate, privitor la masura suspendarii dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru perioada indicata intrucat:
Astfel considerentele sub aspectul aratat din hotararea judecatoreasca pronuntata ignora imprejurarea ca, Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 44 din 27 ianuarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 163 din 20 februarie 2005, Decizia nr. 210 din 13 martie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 267 din 20 aprilie 2007, si Decizia nr. 44 din 27 ianuarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 163 din 23 februarie 2005), a statuat ca stabilirea unor reguli referitoare la circulatia pe drumurile publice, inclusiv in ceea ce priveste retinerea permisului de conducere, respectiv suspendarea exercitarii dreptului de a conduce autovehicule, are ca scop, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, "asigurarea desfasurarii fluente si in siguranta a circulatiei pe drumurile publice, precum si ocrotirea vietii, integritatii corporale si a sanatatii persoanelor participante la trafic sau aflate in zona drumului public, protectia drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietatii publice si private, cat si a mediului". Asa fiind, reglementarea unor sanctiuni contraventionale pentru incalcarea acestor reguli este deplin justificata, din perspectiva interesului general ocrotit. Ca urmare, Curtea constata ca, in ceea ce priveste dispozitiile art. 96 alin. (1) - (6) lit. a) - c) si alin. (7) si (8), art. 97 si art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In acord cu jurisprudenta sa anterioara prin Decizia nr.854/2012 Curtea Constitutionala a statuat ca textele de lege criticate nu restrang drepturi constitutionale, ci prevad, in deplin acord cu principiile care fundamenteaza statul de drept, sanctionarea unor fapte de incalcare a legii care pun in pericol siguranta circulatiei rutiere, in scopul prevazut inca din primul articol al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, respectiv "asigurarea desfasurarii fluente si in siguranta a circulatiei pe drumurile publice, precum si ocrotirea vietii, integritatii corporale si a sanatatii persoanelor participante la trafic sau aflate in zona drumului public, protectia drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietatii publice si private, cat si a mediului".
Totodata, Curtea a constatat atat ca dispozitiile de lege criticate nu inlatura posibilitatea partilor de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, in cadrul unui proces public, judecat de o instanta independenta, impartiala si stabilita prin lege, intr-un termen rezonabil, reglementarea retinerii permisului de conducere nefiind de natura sa aduca in vreun fel atingere acestor garantii procesuale, retinandu-se ca "Referitor la sustinerea prin care autorul exceptiei contesta prevederea cumulativa a mai multor sanctiuni pentru aceeasi fapta, curtea considera ca in cazul savarsirii unor contraventii la regulile de circulatie rutiera, reglementarea prin lege, pe langa sanctiunea principala - amenda, si a uneia sau mai multor sanctiuni complementare nu este de natura a incalca dispozitiile constitutionale, aceste sanctiuni avand drept scop inlaturarea starii de pericol si preintampinarea altor fapte interzise de lege.
In considerentele Curtii Constitutionale se arata in mod expres ca "distinct de cele aratate, Curtea retine ca reglementarea de catre legiuitor a aplicarii obligatorii, impreuna cu sanctiunea principala a amenzii, a sanctiunii complementare a retinerii permisului de conducere sau a dovezii inlocuitoare a acestuia _ aplicare ce nu este lasata la aprecierea organului constatator, este consecinta legaturii directe in care se afla cu fapta sanctionata si a pericolului social sporit al acesteia. In consecinta, o atare reglementare asigura ocrotirea unor valori sociale de o insemnatate sporita, precum viata, integritatea fizica si sanatatea participantilor la traficul rutier, proprietatea publica si privata si mediul inconjurator"
Tot in considerentele deciziei Curtii Constitutionale invocate se arata in mod clar "Intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale atat solutia cat si considerentele cuprinse in aceasta decizie isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata".