Acceptarea tacita a mostenirii

Acceptarea tacita a mostenirii.Lipsa unor manifestari de vointa inechivoce.Consecinte. Potrivit art.689 C.civ., acceptarea este tacita cand succesibilul face un act (fapt) pe care nu-l putea savarsi decat in calitatea sa de erede si din care rezulta indirect, dar neindoielnic, intentia sa de acceptare a mostenirii.
Din textul de lege mentionat rezulta doua conditii pentru a fi in prezenta unei acceptari tacite: 1) vointa succesibilului de a accepta mostenirea; 2) conduita acestuia din care sa rezulte intentia de acceptare a mostenirii. Codul civil (anterior) nu stabileste in concret care anume acte savarsite de succesibil constituie o manifestare a intentiei de a accepta tacit mostenirea, multumindu-se sa precizeze ca actele de conservare si administrare provizorii nu reprezinta acte de acceptare daca cel ce le-a facut nu si-a insusit calitatea de mostenitor (art.590 C.civ.)
In speta imobilul ce face parte din patrimoniul succesoral  a fost  achizitionat de catre ambii soti, in devalmasie, sub durata casatoriei,conditii in care  faptul ca parata a continuat sa locuiasca in imobilul bun comun chiar si dupa decesul sotului sau (imobil care si anterior decesului a reprezentat locuinta comuna a sotilor), nu semnifica acceptarea tacita a succesiunii, cata vreme folosinta acestui bun s-a facut in baza unui drept propriu de proprietate, iar nu in virtutea dreptului ce i s-ar fi cuvenit ca succesibil al sotului sau.

(Tribunalul Arad ,sectia civila, decizia civila  nr. 1114/27 septembrie 2013,dosar nr. 19225/55/2012)

Prin sentinta civila nr.2236/18.03.2013, Judecatoria Arad a admis cererea avand ca obiect "actiune in constatare" formulata de reclamanta Administratia Finantelor Publice Arad in contradictoriu cu parata F. F. si a constatat acceptarea tacita de catre parata a succesiunii dupa defunctul F.D.C.- decedat la data de  07.03.2010, privind cota de ½  a defunctului din imobilul situat in Arad, P-ta Caius Iacob, nr. 14, bl. O, sc. D, ap. 3, jud. Arad, inscris in CF 302135-C1- U4 Arad (provenita din conversia cf. 24465), fara a acorda cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut in fapt ca imobilul in litigiu - apartament cu 2 camere, in suprafata de 59 mp, situat in Arad, P-ta Caius Iacob, nr.14, bl.O, sc.D, ap.3, jud. Arad, inscris in CF 302135-C1- U4 Arad (provenita din conversia c.f. 24465), nr. top. 145-152 /2/III - dupa cum rezulta din extrasul c.f. aflat la dosarul de fond  - este proprietatea comuna, in devalmasie, a paratei F.F. si a defunctului F.D.C., dobandit prin contractul de vanzare-cumparare nr.10445/1991.
Avand de executat o creanta bugetara in valoare de 705.217 lei (venituri din despagubiri), executorii fiscali din cadrul Administratiei Finantelor Publice a Municipiului Arad au intocmit Procesul Verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr.140065/31.07.2009, in dosarul de executare nr.122287/2007, asupra imobilului in litigiu, in CF 302135-C1- U4 Arad (provenita din conversia c.f. 24465) fiind intabulata   si ipoteca legala in valoare de 705.217 lei - in favoarea ANAF - AFP Arad.
Impotriva executari silite pornita in anul 2006, debitorul F.D.C. a formulat contestatiei la executare, iar prin incheierea din sedinta publica din 23.03.2010, pronuntata de Judecatoria Arad in dosar nr. 8941/55/2009, s-a dispus suspendarea  judecatii pe fondul constatarii decesului contestatorului F. D. C., dovedit cu certificat de deces din data de 07.03.2010, pana la introducerea in cauza a mostenitorilor contestatorului.
Reclamanta a efectuat demersuri in vederea aflarii mostenitorilor, formuland adresa  nr.58908/19.04.2010 catre Camera Notarilor Timisoara, din verificari rezultand ca succesiunea nu a fost dezbatuta.
Reclamanta a continuat formele de executare silita, iar prin  nota de constatare din 28.05.2012 s-a retinut ca, la data de 28.02.2012, parata locuia efectiv in imobilul in litigiu si administreaza imobilul ca un bun proprietar, iar desi nu doreste sa accepte expres mostenirea in urma decesului sotului sau, aceasta a intocmit o serie de acte de dispozitie de unde rezulta ca a acceptat tacit mostenirea, figurand in evidentei fiscale ca platitoare de impozit pe cladirea de la adresa de domiciliu incepand cu data de 01.04.2010 (data ridicarii scutirii de la plata impozitului pe cladiri) si achitand obligatiile fiscale pentru anii 2010, 2011 - dupa cum rezulta din adresa nr. 398226/08.11.2012 emisa de Primaria Municipiului Arad - Directia Venituri.
In cauza, instanta de fond a formulat adresa catre Camera Notarilor Timisoara in vederea identificarii eventualilor mostenitori al debitorului decedat, prin adresa nr.322/04.02.2013 Camera Notarilor Publici Timisoara comunicand ca succesiunea in urma defunctului F.D.C., decedat la data de 07 martie 2010, nu figureaza ca fiind dezbatuta - prin procedura succesorala notariala - de la data decesului pana in prezent.
Sub acest aspect s-a avut in vedere ca acceptarea voluntara a mostenirii poate fi expresa sau tacita, acceptarea fiind tacita cand succesibilul face un act (fapt) pe care nu-l putea savarsi decat in calitatea sa de erede si din care rezulta indirect dar neindoielnic intentia sa de acceptare a mostenirii; in acest caz, legiuitorul nu a stabilit in concret care anume acte savarsite se succesibil constituie sau nu acceptare tacita, rezumandu-se sa arate ca actele de conservare si de administrare provizorie nu reprezinta acte de acceptare tacita, daca cel care le-a facut nu si-a insusit calitatea de mostenitor  (art. 690 - vechiul Cod civil).
In prezenta cauza, aprecierile instantei de fond au fost in sensul ca intrarea in posesiunea imobilului (preluarea sau detinerea) si folosirea bunului succesoral, astfel cum rezulta din nota de constatare intocmita la data de 28.02.2012 - prin care se constata ca parata locuia efectiv in imobilul in litigiu si ca administreaza imobilul ca un bun proprietar - are semnificatia unei acceptari tacite a succesiunii, iar in ceea ce priveste actele de dispozitie, fiind cele mai clare si neechivoce acte de acceptare tacita, acestea presupun intentia neechivoca a succesibilului de a accepta mostenirea pur si simplu.
Astfel, cum in practica judiciara s-a admis in mod constant faptul ca plata impozitului (pe cladiri, teren, auto, etc.) valoreaza act de acceptare tacita, instanta a retinut, din  adresa nr. 398226/08.11.2012 emisa de Primaria Municipiului Arad - Directia Venituri - ca parata figureaza cu rol fiscal in evidentele fiscale ale Primariei Arad, aceasta achitand impozitul aferent intregului imobil.
Apararile paratei au fost inlaturate intrucat parata, pe fondul incetarii casatoriei prin decesul sotului - F.D.C., avea posibilitatea sistarii starii de indiviziune rezultata din devalmasie, al partajarii imobilului din litigiu, avand ca finalitate crearea unui rol fiscal distinct pentru parata - aferent cotei de proprietate rezultata din partaj. Mai mult decat atat, parata avea la dispozitie si posibilitatea renuntarii la succesiune sau a acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar.
Prin urmare, avand in vedere ca in cauza sunt indeplinite conditiile art. 689 vechiul Cod Civil (aplicabil in cauza - fiind legea in vigoare la data deschiderii succesiunii, respectiv data decesului - 07.03.2010), iar prezumtia legala de egalitate a sotilor privind dreptul de proprietate asupra bunului aflat in indiviziune, de 1/2  fiecare, nu a fost rasturnata in cauza, instanta de fond a admis cererea reclamantei si, in temeiul art. 111 C.pr.civ., a constatat acceptarea tacita de catre parata F. F., a succesiunii dupa defunctul F.D.C. - decedat la data de  07.03.2010, privind cota de  1/2  a defunctului din imobilul situat in Arad, P-ta Caius Iacob, nr. 14, bl. O, sc. D, ap. 3, jud. Arad, inscris in CF 302135-C1- U4 Arad (provenita din conversia cf. 24465), luand act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Impotriva solutiei a declarat recurs parata F.F., solicitand casarea hotararii atacate, iar in rejudecarea cauzei, pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna respingerea actiunii reclamantului.
In dezvoltarea motivelor sustine ca argumentele instantei de fond sunt contradictorii intrucat nu se poate discuta despre "intrarea in posesiunea imobilului (preluarea sau detinerea) si folosirea bunului succesoral" atat timp cat acest bun era in proprietatea recurentei si a sotului sau decedat inca din anul 1991, fiind dobandit prin contract de vanzare-cumparare.
Apreciaza ca actul de constatare intocmit de organele fiscale in baza caruia instanta de fond si-a fundamentat convingerea si care de altfel poarta mentiunea expresa ca recurenta a refuzat semnarea acestuia, nu reflecta realitatea, iar imprejurarea ca la data de 28.02.2012 apelanta s-a aflat in imobil nu demonstreaza ca locuia efectiv acolo, acesta fiind doar rezultatul solicitarilor organelor fiscale care i-au cerut telefonic ca in data respectiva sa le permita accesul in imobil, amenintand-o ca vor apela la organele de politie pentru a patrunde fortat in imobil, drept care sustineau ca le este conferit prin inscrierea ipotecii in favoarea statului. De altfel, solicita instantei a avea in vedere ca acelasi act de constatare a fost incheiat de catre un inspector fiscal, iar ca martor a semnat cel de-al doilea inspector fiscal, neexistand vreun martor neutru la incheierea actului, asa cum prevad normele legale in situatia in care o persoana refuza semnarea unui act.
Pe de alta parte, considera ca instanta de fond a avut in vedere exclusiv sustinerile intimatei fara a analiza actele depuse de recurenta in aparare din care rezulta ca aceasta nu mai locuieste in imobil inca din luna august 2010, in prezent locuind intr-un imobil cumparat cu un credit bancar de catre fiica sa F.A. R.
Pe de alta parte, invedereaza ca inclusiv practica judiciara in materie a statuat ca folosirea unui bun imobil de catre o persoana care are calitatea de sot supravietuitor si care detine in indiviziune cu defunctul un imobil nu poate fi considerata acceptare tacita a mostenirii, aceasta avand dreptul de a folosi si poseda imobilul in virtutea calitatii de proprietar si nu de mostenitor. Or in aceasta calitate de proprietar al singurului imobil pe care il detine, recurenta a achitat obligatiile catre buget cu titlul de impozit pe cladiri intrucat neplata acestora ii atragea plata majorarilor de intarziere si respectiv executarea silita, a posibilelor debite, fiind somata in acest sens de organele fiscale.
Nu in ultimul rand, in ceea ce priveste partajul judiciar, considera ca acesta putea fi solicitat si de organele fiscale in situatia in care apreciau ca exista un interes, astfel ca recurentei nu ii poate fi imputata atitudinea pasiva atat timp cat nu are nici o datorie fata de bugetul statului.
Prin intampinarea depusa, intimata Administratia Finantelor Publice a Municipiului Arad a solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei atacate ca temeinica si legala, motivand ca in mod corect a retinut instanta de fond ca in cauza sunt indeplinite conditiile art. 689 vechiul Cod Civil si ca prezumtia legala de egalitate a sotilor privind dreptul de proprietate asupra bunului aflat in indiviziune, de 1/2  fiecare, nu a fost rasturnata in cauza, in conditiile in care, apelanta, desi nu doreste sa accepte expres mostenirea in urma decesului sotului sau, a intocmit o serie de acte de dispozitie de unde rezulta ca a acceptat tacit mostenirea, iar aceasta figureaza in evidentei fiscale ca platitoare de impozit pe cladirea de la adresa de domiciliu incepand cu data de 01.04.2010 (data ridicarii scutirii de la plata impozitului pe cladiri) si a achitat obligatiile fiscale pentru anii 2010-2011.
Verificand hotararea primei instante prin prisma criticilor formulate si tinand seama de dispozitiile art.299 - 316 Cod proc.civ., tribunalul  a  constatat ca  recursul declarat in cauza este fondat, pentru cele ce vor fi expuse in continuare.
Astfel, tribunalul nu poate impartasi opinia primei instante in sensul ca folosirea de catre parata a bunului succesoral (imobilul in litigiu) dupa decesul sotului sau, semnifica acceptarea tacita a succesiunii de catre aceasta.
Este de mentionat ca, potrivit legii, acceptarea este tacita cand succesibilul face un act (fapt) pe care nu-l putea savarsi decat in calitatea sa de erede si din care rezulta indirect, dar neindoielnic, intentia sa de acceptare a mostenirii (art.689 C.civ.).
Din textul de lege mentionat rezulta doua conditii pentru a fi in prezenta unei acceptari tacite: 1) vointa succesibilului de a accepta mostenirea; 2) conduita acestuia din care sa rezulte intentia de acceptare a mostenirii. Codul civil (anterior) nu stabileste in concret care anume acte savarsite de succesibil constituie o manifestare a intentiei de a accepta tacit mostenirea, multumindu-se sa precizeze ca actele de conservare si administrare provizorii nu reprezinta acte de acceptare daca cel ce le-a facut nu si-a insusit calitatea de mostenitor (art.590 C.civ.)
Raportand cele aratate anterior la situatia din prezenta cauza, tribunalul remarca faptul ca atat parata, cat si decedatul sau sot sunt proprietari tabulari ai imobilului ce face parte din patrimoniul succesoral (f.29 dosar fond), bunul fiind achizitionat de catre ambii soti, in devalmasie, sub durata casatoriei; de asemenea, se constata ca niciuna dintre partile cauzei nu au contestat faptul ca cei doi soti au avut o contributie egala la dobandirea bunului anterior mentionat.
In aceste conditii, faptul ca parata a continuat sa locuiasca in imobilul bun comun chiar si dupa decesul sotului sau (imobil care si anterior decesului a reprezentat locuinta comuna a sotilor), nu semnifica acceptarea tacita a succesiunii, cata vreme folosinta acestui bun s-a facut in baza unui drept propriu de proprietate, iar nu in virtutea dreptului ce i s-ar fi cuvenit ca succesibil al sotului sau. In opinia instantei de recurs ar fi inacceptabil si chiar inadmisibil a pretinde paratei sa paraseasca imobilul al carui proprietar este pentru cota de 50%, sau eventual sa nu achite impozitul aferent acestui bun ori cheltuielile de intretinere, in scopul de a nu se interpreta ca a acceptat tacit succesiunea sotului sau.
Este adevarata sustinerea primei instante in sensul ca parata ar fi putut solicita sistarea starii de indiviziune rezultata din devalmasie (avand ca finalitate crearea unui rol fiscal distinct, aferent cotei sale de proprietate rezultate din partaj), dar in niciun caz nu se poate interpreta ca parata ar fi avut o asemenea obligatie; pe de alta parte, trebuie aratat ca si reclamanta, in calitate de creditor, printr-o actiune oblica, ar fi avut posibilitatea sa solicite instantei partajarea bunurilor comune ale celor doi soti, constatarea faptului ca parata nu a acceptat succesiunea fostului sau sot si eventual executarea cotei de ½ din imobil, ce i-ar fi revenit defunctului F.D. - debitor al reclamantei.
De altfel, prin declaratia autentica data de parata la 29.05.2013 in fata notarului Iuga Dana (f.15 dosar recurs), aceasta a aratat ca intelege sa ramana straina de succesiunea defunctului sau sot, nu are calitatea de mostenitor, renuntand la dreptul de a exercita actiunea in petitie de ereditate.
In concluzie, retinand ca administrarea imobilului bun comun si folosinta acestuia s-a facut in baza dreptului propriu de proprietate al paratei, neavand semnificatia acceptarii tacite a succesiunii, observand si declaratia expresa a acesteia de renuntare la mostenire, tribunalul, in baza art.312 C.pr.civ., a admi recursul declarat de parata F. F., in contradictoriu cu reclamanta Administratia Finantelor Publice a Municipiului Arad, impotriva sentintei civile nr.2236 din 18.03.2013, pronuntata de Judecatoria Arad, in dosar nr.19225/55/2012 pe care  a modificat-o in sensul  respingerii actiunii civile exercitate de reclamanta Administratia Finantelor Publice a Municipiului Arad.