Procedura insolventei

Potrivit dispozitiilor art. 112 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, actele efectuate intre data confirmarii planului de reorganizare si intrarea in faliment, exceptandu-le pe cele facute cu respectarea dispozitiilor art. 49 alin. 1 si 2 din Legea nr. 85/2006 si, pe cele permise de planul de reorganizare, sunt prezumate ca fiind in frauda creditorilor si vor fi anulate.  
Conform art.101 alin 5 din Legea nr.85/2006, "modificarea planului de reorganizare se poate face oricand pe parcursul procedurii, cu respectarea conditiilor de vot si de confirmare prevazute de prezenta lege. Daca modificarea planului este propusa de debitor, ea va trebui sa fie aprobata de adunarea generala a actionarilor/asociatilor".Prin urmare, rezulta ca orice modificare a prevederilor planului de reorganizare aprobat de creditori este obligatoriu a fi supusa aceleiasi proceduri de aprobare si confirmare precum planul de reorganizare iar intentia de fraudare a creditorilor reiese cu certitudine din faptul ca, administratorul special al debitoarei, prin Raportul cu privire la activitatea desfasurata in primul trimestru al anului I din planul de reorganizare prezentat spre aprobare creditorilor, nu a facut niciun fel de referire la operatiunea de valorificare a unui imobil, trecand sub tacere operatiunea respectiva, desi vanzarea respectiva era prevazuta in plan in trimestrul IV al celui de al doilea an de reorganizare.

Prin sentinta civila nr. 1163 din 19 martie 2013, pronuntata in dosarul nr. 2246/108/2009*/a3, judecatorul sindic din cadrul Tribunalului Arad a respins actiunea civila formulata de reclamantul PBRS IPURL, in calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC A.L. SA Arad impotriva paratilor SCS, ILG in calitate de administrator  special al debitoarei SC A.L. SA Arad si Primaria Municipiului Arad, pentru constatare nulitate absoluta a contractului de vanzare-cumparare  a activului denumit "Statie distributie carburanti" situat in Arad(...); pentru anularea subsecventa a actelor incheiate ulterior respectiv constatare nulitate absoluta a actului aditional nr. 3/16.08.2011 la contractul de concesionare nr.70/1.10.1997 si repunerea partilor in situatia initiala; fara cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca actiunea reclamantului PBRS IPURL, in calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC A.L. SA Arad este neintemeiata.
S-a retinut ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1560/27.05.2011 la BNP IBG parata SC A.L: SA Arad, prin administrator special ILG a vandut paratului SCS imobilul inscris in CF Arad, constand in "Statie Distributie carburanti" situat in Arad cu un drept de concesiune.
S-a mai retinut ca pretul total al vanzarii a fost de 10.548,93 lei TVA inclus, conform facturii nr. 0916591/8.02.2011, care a fost achitat in intregime inainte de semnarea contractului.
S-a mentionat ca vanzarea imobilului s-a facut in perioada reorganizarii judiciare; perioada in care potrivit prevederilor art.103 al.1 din Legea nr.85/2006 debitorul isi conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar si in conformitate cu planul confirmat.
S-a apreciat ca sustinerea reclamantului, privind incidenta prevederilor art.112 alin.3 din Legea nr.85/2006, pentru ca s-a valorificat imobilul fara respectarea termenului stabilit prin planul confirmat nu subzista in conditiile in care, reclamantul nu a dovedit reaua credinta a cocontractantului, respectiv a paratului SCS.
De asemenea s-a apreciat ca buna credinta reprezinta obligatia generala de conduita ce revine partilor la incheierea unei conventii si paratul SCS a dovedit aceasta conduita prin plata pretului imobilului in data de 1.03.2011 (anterior incheierii contractului autentic) si prin raspunsurile la interogatoriu este evident ca actul nu cade sub incidenta temeiului de drept indicat de catre reclamant.
Nici presupusa legatura de rudenie intre parti - in acceptiunea Codului civil - nu a fost dovedita astfel ca, instanta a apreciat ca buna credinta a paratului SCS impune in aplicarea art.11 lit. h din Legea nr.85/2006 respingerea actiunii.
S-a aratat ca speta nu s-a dovedit incidenta prevederilor art.272 Cod procedura civila.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs reclamanta PBRS IPURL, solicitand in temeiul art. 304 pct.9 din Codul de procedura civila, admiterea recursului, modificarea hotararii atacate si, pe cale de consecinta sa se dispuna:
1. in principal, constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare a activului denumit "Statie Distributie carburanti" situat in Arad, constand in constructii si teren in suprafata de 3581 mp aflata in proprietatea Statului Roman, incheiat de paratele 1, 2 si 3 in fata BNP IBG la data de 27.05.2011, si, pe cale de consecinta, ca urmare a aplicarii principiului de drept resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, anularea subsecventa a tuturor actelor incheiate ulterior;
2. in subsidiar, constatarea nulitatii absolute a actului aditional nr.3/16.08.2011 la contractul de concesionare nr. 70/01.10.1997 incheiat intre Primaria Municipiului Arad si SCS ca urmare a constatarii nulitatii absolute a contractului de vanzare - cumparare a activului denumit "Statie Distributie carburanti", repunerea partilor in situatia initiala, prin restituirea tuturor prestatiilor efectuate, de la data incheierii acestora, pentru urmatoarele motive:
S-a considerat ca hotararea primei instante este lipsita de temei legal si a fost data cu aplicarea gresita a legii.
 I. Critici asupra nelegalitatii hotararii atacate.
Prin cererea introductiva, administratorul judiciar a solicitat instantei de judecata incuvintarea probei cu interogatoriul paratilor. La termenul din 18.12.2012, judecatorul sindic a admis proba solicitata, dar a eliminat intrebarea referitoare la relatiile de rudenie dintre paratul 1 si paratul 3, motivat de faptul ca aceasta stare de fapt trebuie sa fie dovedita de catre reclamant prin proba cu inscrisuri.
Intrucat reclamanta este in imposibilitate de a prezenta aceasta proba, neavand calitatea de a solicita aceste date autoritatilor abilitate, conform dispozitiilor Legii nr.677 din 21.11.2001 actualizata pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, reprezentantul reclamantei a solicitat instantei aplicarea art.175 din Codul de procedura civila in scopul obtinerii acestor informatii.
S-a mentionat ca fara a motiva solutia, judecatorul sindic a respins si aceasta cerere in probatiune, omitand relatarea acestor aspecte si in motivarea hotararii atacate.
S-a considerat ca aspectele sesizate au lezat drepturile reclamantului ce a staruit in administrarea probatoriului menit a demonstra justetea pretentiilor sale, iar solutia judecatorului sindic de respingere a probatoriului solicitat a condus la pronuntarea unei hotarari nelegale si netemeinice, fiind de natura a conduce la admiterea recursului.
II. Critici asupra aspectelor legate de solutionarea fondului.
Conform art.112 alin.3 din Legea nr.85/2006, actele efectuate intre data confirmarii planului de reorganizare si intrarea in faliment, exceptand pe cele permise de planul de reorganizare, sunt prezumate ca fiind in frauda creditorilor si vor fi anulate, cu exceptia cazului in care cocontractantul dovedeste buna sa credinta la momentul incheierii actului.
S-a aratat ca asa cum a demonstrat prin probatoriul administrat in cauza, cele doua conditii stabilite de legiuitor pentru anularea unor acte incheiate de catre debitoare in perioada de referinta sunt indeplinite.
1. Conditia  referitoare  la  incheierea   actului  in   cadrul  planului  de reorganizare.
La data de 08.02.2011, cand judecatorul sindic a pronuntat in sedinta publica sentinta de confirmare a planului de reorganizare, debitoarea, cu rea credinta, efectua operatiuni in contradictie cu prevederile planului.
S-a aratat ca potrivit Planului de reorganizare propus de catre debitoare, aprobat de catre Adunarea creditorilor si confirmat de catre judecatorul sindic valorificarea imobilelor aflate in patrimoniul debitoarei era prevazuta in trimestrul IV din cel de-al doilea an al planului de reorganizare, iar orice modificare de plan trebuia facuta in conditiile art. 101, alin. 5 din Legea nr.85/2006.
Astfel, orice masura adoptata de administratorul special ce excede acestui cadru se impunea ca fiind obligatoriu trecuta prin filtrul aprobarii creditorilor, conditie ce nu a fost indeplinita pentru tranzactia a carei anulare a fost solicita de lichidatorul judiciar.
S-a mentionat ca aceasta tranzactie a fost incheiata de catre debitoare prin administratorul special in contextul in care, incepand cu luna februarie 2011, data confirmarii planului de reorganizare, administratorul special a refuzat sistematic colaborarea cu administratorul judiciar, facand inaplicabile dispozitiile art.103 din Legea nr.85/2006 care prevad ca, in urma confirmarii unui plan de reorganizare, debitorul isi va conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar si in conformitate cu planul confirmat.
Aceasta stare de fapt, a fost adusa la cunostinta judecatorului sindic si a creditorilor de catre administratorul judiciar prin rapoartele de activitate depuse la dosarul de insolventa al debitoarei A.L.
De asemenea, s-a mentionat ca in perioada respectiva, informatiile privind activitatea debitoarei erau raportate de administratorul special, administratorului judiciar post factum sau chiar trecute sub tacere, asa cum a fost si operatiunea de valorificare a activului denumit "Statie Distributie carburanti".
In aceste conditii, activitatea de supraveghere a activitatii debitoarei a fost grav perturbata, masurile luate de administratorul special nefiind cunoscute administratorului judiciar si pe cale de consecinta nici creditorilor, care nu avut posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere asupra oportunitatii acestora.
Desi a fost purtata corespondenta cu debitoarea in scopul de a agrea o procedura de comunicare a informatiilor necesare indeplinirii rolului administratorului judiciar de supraveghere a activitatii debitoarei in indeplinirea masurilor planului de reorganizare, aceasta a refuzat orice colaborare.
Intentia de fraudare a creditorilor reiese cu certitudine si din faptul ca administratorul special al debitoarei, prin Raportul cu privire la activitatea desfasurata in primul trimestru al anului I din planul de reorganizare prezentat spre aprobare creditorilor, nu face niciun fel de referire la operatiunea de valorificare a imobilului, trecand sub tacere aceasta operatiune.
Aceste imprejurari au condus administratorul judiciar la formularea cererii de ridicare a dreptului de administrare a debitoarei, cerere ce a fost admisa de judecatorul sindic la data de 12 iulie 2011.
Administratorul special a incercat sa minimalizeze importanta acestor prevederi legale, sustinand ca nu are relevanta ca vanzarea activului a fost efectuata in primul trimestru al planului de reorganizare, desi aceasta era prevazuta in trimestru IV al anului al doilea, din moment ce a fost identificat un client interesat de cumpararea activului, sumele obtinute fiind peste valoarea stabilita prin evaluare.
Prin ruperea din context a acestei operatiuni, administratorul special a incercat inducerea in eroare a instantei prin faptul ca desi prin Raportul de evaluare a fost stabilita valoarea zero pentru imobilul valorificat la data de 8 februarie 2011, acesta facea parte dintr-un ansamblu functional, parc auto, proprietatea debitoarei, situat in Arad la aceeasi adresa, valoarea acestuia fiind stabilita de evaluator in conditiile existentei in patrimoniul debitoarei a imobilului valorificat fara aprobarea creditorilor.
Pe terenul aferent activului denumit "Statie Distributie carburanti" se face accesul la parcul auto in care isi desfasoara activitatea debitoarea, prin aceasta tranzactie limitandu-se posibilitatile de exploatare a imobilului si implicit cele de valorificare a acestuia.
S-a mentionat ca identificarea de catre administratorul special a unui cumparator si vanzarea catre acesta fara ca operatiunea sa fie adusa la cunostinta creditorilor nu este deloc intamplatoare, intrucat cumparatorul SCS face parte din grupul de interese al administratorului special, fiind ruda cu acesta.S-a invederat faptul ca administratorul special a procedat la valorificarea imobilului fara indeplinirea prealabila a unei minime expuneri pe piata in scopul valorificarii in cele mai bune conditii a acestuia, asa cum prevedea planul de reorganizare, optand pentru negocierea directa cu un cumparator ce face parte din grupul sau de interese.
Efectuarea unei publicitati adecvate a intentiei de valorificare a imobilului ar fi condus la dejucarea scopului urmarit de parati, astfel incat este mai mult decat evidenta intentia de fraudare a creditorilor prin aceea ca existenta relatiei de rudenie dintre paratul 1 si paratul 3 a condus la efectuarea operatiunii de vanzare a activului denumit "Statie Distributie carburanti".
Aceste imprejurari, asociate cu faptul ca la aceasta data figureaza in imobilul a carei anulare a vanzarii se cere, cu un sediu secundar SC LAP SRL a carui administrator si asociat este IRA, nora administratorului special si sora paratului 1, SCS, indica cu certitudine faptul ca prin aceasta tranzactie s-a incercat satisfacerea unui interes propriu si pe cale de consecinta fraudarea creditorilor.
S-a mai aratat imprejurarea ca, prin adresa nr.327/01.07.2011 inregistrata la Primaria Municipiului Arad sub nr.47735 din data de 13 iulie 2011, debitoarea reprezentata prin administrator special, in incercarea de a finaliza operatiunea de vanzare a imobilului a solicitat transferul catre SCS a contractului de concesionare nr. 70/01.10.1997 incheiat intre SC A.L. SA si Primaria Municipiului Arad asupra terenului pe care este edificat imobilul "Statie Distributie carburanti", cu toate ca la acea data dreptul de administrare al debitoarei era ridicat, iar atributiile administratorul special erau limitate in conformitate cu dispozitiile art.18 alin.1 din Legea insolventei.
In opinia recurentei caracterul fraudulos al acestei tranzactii este evident si datorita faptului ca, adresa nr.327/01.07.2011 inregistrata la Primaria Municipiului Arad nu figureaza in registrul de intrari-iesiri al debitoarei, la aceasta pozitie fiind inregistrat alt document si nu adresa inregistrata la Primaria Arad, incercandu-se astfel ascunderea operatiunii.
S-a considerat ca identificarea transferului imobilului "Statie Distributie carburanti" din patrimoniul debitoarei nu a putut fi constatata decat dupa preluarea in tot a dreptului de administrare de catre administratorul judiciar, aceasta operatiune nefiind prezentata spre aprobare creditorilor, administratorului judiciar sau judecatorului sindic.
2. Conditia referitoare la reaua credinta a cocontractantului.
Prin hotararea pronuntata, judecatorul sindic a respins actiunea si motivat de faptul ca nu a fost dovedita reaua credinta, desi, prin actiunea introductiva, notele de sedinta si probatoriul administrat in dosarul cauzei, lichidatorul judiciar a dovedit existenta relei credinte a partaului SCS la momentul incheierii tranzactiei.
S-a mai aratat ca buna credinta invocata de catre paratul 1 nu are sustinere la o studiere mai atenta a faptelor si a documentelor probante depuse la dosarul cauzei de recurenta.
Paratul 1 a recunoscut faptul ca avea cunostinta de situatia debitoarei, si anume ca era supusa unui plan de reorganizare, operatiunile desfasurate de aceasta fiind limitativ cuprinse in plan.
Cu toate acestea, cocontractantul nu a efectuat nici un demers pentru a lua legatura cu administratorul judiciar in vederea obtinerii unor informatii relevante cu privire la imobilul ce urma sa-l achizitioneze.
Chiar daca la data incheierii tranzactiei activitatea debitoarei era condusa de catre administratorul special, aceasta trebuia adusa la cunostinta administratorului judiciar in virtutea rolului de supraveghere a activitatii debitoarei si, supusa aprobarii creditorilor.
In aparare, paratul I a invocat faptul ca, tranzactia a carei anulare o solicita a fost incheiata in conditiile "Error communis facit jus", astfel incat actionand cu buna credinta, pe o eroare general admisa ca adevar, trebuie juridiceste ocrotit.
Conform doctrinei, error communis este eroarea comisa de masa, de un numar mare de persoane. Conceputa astfel eroarea comuna se prezinta ca fiind un criteriu obiectiv a carei forta este determinata de numarul persoanelor care s-au inselat.
Eroarea trebuie sa se manifeste cu o asemenea forta incat "nici o prudenta omeneasca sa nu fi putut sa o evite, si ca cei mai prudenti si mai experimentati ar fi comis-o la fel ca si cel care reclama beneficiul ei".
S-a considerat ca eroarea comuna presupune un element obiectiv reprezentat de aparenta creata de un ansamblu de circumstante de fapt si un element subiectiv constand in credinta publica in aceasta aparenta. Acest din urma element este dublat si determinat printr-un criteriu obiectiv: invincibilitatea erorii.
Tertul care invoca aparenta de proprietate este chemat sa faca dovada erorii comune, nefiind suficient ca el sa fie de buna credinta, mai este necesar ca acesta sa justifice protectia de care se bucura. In acest sens tertul trebuie sa probeze existenta erorii comune si invincibile si caracterul scuzabil al bunei sale credinte. Cu alte cuvinte tertul este tinut sa furnizeze o dubla proba: existenta unei situatii aparente irezistibile si comportamentul sau in prezenta acestei aparente.
Ori, paratul I a recunoscut ca avea cunostinta de situatia juridica a debitoarei, si anume ca aceasta era supusa procedurii insolventei, astfel incat sustinerea ca i-a fost creata convingerea validitatii operatiunilor de vanzare - cumparare in conditiile in care dreptul de administrare nu era ridicat, nu poate fi luata in considerare, fiind de notorietate faptul ca, patrimoniul acesteia poate fi instrainat doar in conditiile expres si limitativ prevazute de Legea nr.85/2006, cu atat mai mult cu cat debitoarea isi desfasura activitatea in conditiile unui plan de reorganizare aprobat de creditori.
Pentru aplicarea "Error communis facit jus", este necesar ca buna credinta a subdobanditorului sa fie lipsita de orice culpa sau indoiala imputabila acestuia. indoiala este o stare de incertitudine care presupune cunoasterea imprecisa a realitatii. Tertul care are vreun motiv de a se indoi despre regularitatea actului juridic pe care il incheie, este obligat sa efectueze cercetari pe langa autorul sau, pana va izbuti sa isi formeze o convingere ferma.
Existenta indoielii releva reaua credinta a subdobanditorului.
Totodata, in cuprinsul spetei, nu se poate retine existenta erorii comune si invincibile. Orice persoana cu diligenta medie, verificand situatia debitoarei, ar fi descoperit ca modalitatea de valorificare a imobilului este viciata prin lipsa aprobarii creditorilor. In jurisprudenta s-a subliniat ca in materie imobiliara, singura buna credinta a celui care contracteaza cu un neproprietar nu este apta sa creeze vreun drept in favoarea subdobanditorului, chiar daca acesta intra in posesia bunului.
Astfel, Curtea de Apel din Bucuresti a hotarat ca "simpla buna credinta a cumparatorului, in sensul de a fi dat crezare aparentei de proprietate, nu este suficienta pentru validarea cumpararii bunului"(C Ap. Bucuresti, s. IV civ., dec. nr. 2040 din 28 iunie 2001, in Practica judiciara civila 2001- 2002, Curtea de Apel Bucuresti, Editura Brilliance, Piatra- Neamt, 2003, p. 158).
In concluzie, recurenta apreciaza ca buna credinta invocata de paratul SCS nu poate fi retinuta in cauza dedusa judecatii, acesta nefacand dovada unui minim de diligenta prin care sa constate situatia reala a proprietarului si a imobilului, in contextul in care cunostea imprejurarea ca debitoarea SC A.L. SA este o societate supusa procedurii insolventei, toate operatiunile efectuate de aceasta obligatoriu trebuind a fi trecute prin filtrul aprobarii creditorilor.
In drept, recurenta a invocat dispozitiile art. 299 si art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila si art. 112 alin 3 din Legea nr.85/2006.
         Paratul intima ILG, in calitate de administrator special al debitoarei SC A.L. SA a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului si mentinerea hotararii recurate ca fiind temeinica si legala, cu cheltuieli de judecata, avand in vedere ca prima instanta a facut o corecta interpretare si aplicare a legii.
Prin intampinarea formulata paratul intimat SCS a solicitat respingerea recursului ca nefondat, si mentinerea hotararii atacate ca fiind temeinica si legala, cu cheltuieli de judecata, sustinand in esenta ca recurenta nu a reusit sa dovedeasca niciuna dintre sustinerile sale, incercand inclusiv inducerea in eroare a instantei de judecata prin depunerea unor inscrisuri care nu au absolut nicio legatura cu contractul de vanzare-cumparare, cum sunt adresa nr. 133/10.05.2011, prin care i-a solicitat administratorului special sa-i furnizeze anumite informatii legate de procedura aflata in derulare, Raportul administratorului nr. 261/16.05.2011 sau Raportul de activitate pentru luna aprilie 2011. Ambele vizeaza o perioada anterioara incheierii contractului de vanzare-cumparare.
Raportat la starea de fapt, asa cum se contureaza aceasta din probatoriul administrat in cauza, paratul intimat a apreciat ca vanzarea Statiei de carburanti se incadreaza in situatia reglementata de art. 4. alin. 1 din Legea nr. 85/2006, ceea ce inseamna ca nu opereaza prezumtia de fraudare a intereselor creditorilor. In ciuda acestui fapt, arata ca a facut dovada bunei sale credinte, astfel ca acest Contract de vanzare-cumparare indeplineste toate conditiile de legalitate.
Examinand recursul declarat de reclamanta PBRS IPURL, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozitiilor art. 304 si art.3041 Cod procedura civila, cat si din oficiu in baza art. 306 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea retine ca recursul creditoarei este intemeiat, urmand sa fie admis, pentru urmatoarele considerente:
In mod nelegal prima instanta, judecator sindic a respins actiunea civila formulata de reclamanta PBRS IPURL, in calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC A.L. SA Arad, impotriva paratilor SCS, SC A.L. SA, societate in insolventa, ILG, in calitate de administrator special al debitoarei SC A.L. SA si Primaria mun. Arad pentru constatare nulitate absoluta a contractului de vanzare cumparare a activului denumit "Statie distributie carburanti" situat in Arad, retinand in mod gresit ca nu subzista sustinerea reclamantei privind incidenta prevederilor art. 112 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, nefiind dovedita potrivit aprecierii primei instante reaua credinta a contractantului, respectiv a paratului SCS.
Curtea retine ca potrivit dispozitiilor art. 112 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, actele efectuate intre data confirmarii planului de reorganizare si intrarea in faliment, exceptandu-le pe cele facute cu respectarea dispozitiilor art. 49 alin. 1 si 2 din Legea nr. 85/2006 si, pe cele permise de planul de reorganizare, sunt prezumate ca fiind in frauda creditorilor si vor fi anulate.  
Conform planului de reorganizare propus de catre debitoare, aprobat de catre Adunarea creditorilor si confirmat de catre judecatorul sindic valorificarea imobilelor aflate in patrimoniul debitoarei era prevazuta in trimestrul IV din cel de-al doilea an al planului de reorganizare.
Conform art.101 alin 5 din Legea nr.85/2006, "modificarea planului de reorganizare se poate face oricand pe parcursul procedurii, cu respectarea conditiilor de vot si de confirmare prevazute de prezenta lege. Daca modificarea planului este propusa de debitor, ea va trebui sa fie aprobata de adunarea generala a actionarilor/asociatilor".
Din analiza dispozitiilor legale invocate, rezulta faptul ca orice modificare a prevederilor planului de reorganizare aprobat de creditori este obligatoriu a fi supusa aceleiasi proceduri de aprobare si confirmare precum planul de reorganizare.
Intentia de fraudare a creditorilor reiese cu certitudine din faptul ca, administratorul special al debitoarei, prin Raportul cu privire la activitatea desfasurata in primul trimestru al anului I din planul de reorganizare prezentat spre aprobare creditorilor, nu a facut niciun fel de referire la operatiunea de valorificare a imobilului, trecand sub tacere operatiunea respectiva.
Identificarea transferului imobilului "Statie Distributie carburanti" din patrimoniul debitoarei nu a putut fi constatat decat dupa preluarea in tot a dreptului de administrare de catre administratorul judiciar, aceasta operatiune nefiind prezentata spre aprobare creditorilor.
Chiar daca la data incheierii tranzactiei activitatea debitoarei era condusa de catre administratorul special, aceasta trebuia adusa la cunostinta administratorului judiciar in virtutea rolului de supraveghere a activitatii debitoarei si, supusa aprobarii creditorilor.
Paratul SCS a recunoscut ca avea cunostinta de situatia juridica a debitoarei, si anume ca aceasta era supusa procedurii insolventei, astfel incat sustinerea ca i-a fost creata convingerea validitatii operatiunilor de vanzare - cumparare in conditiile in care dreptul de administrare nu era ridicat, nu poate fi luata in considerare, fiind de notorietate faptul ca, patrimoniul acesteia poate fi instrainat doar in conditiile expres si limitativ prevazute de Legea nr.85/2006, cu atat mai mult cu cat debitoarea SC A.L. SA isi desfasura activitatea in conditiile unui plan de reorganizare aprobat de creditori.
Nu are relevanta sustinerea paratului intimat ILG in sensul ca activul "Statie distributie carburanti" avea valoarea de piata estimata 0 potrivit Raportului de evaluare si ca in aceste conditii, intrucat imobilul a fost vandut la pretul de 10548,93 lei, actul de vanzare nu a fost intocmit in frauda creditorilor si nu a fost  de natura a micsora patrimoniul debitoarei, Curtea retine ca prin probatoriul administrat in cauza, s-a dovedit existenta relei credinte a paratului SCS la momentul incheierii tranzactiei.
Prejudiciul cauzat creditorilor debitoarei este dat de contractul de concesiune care constata un drept patrimonial si care s-a transmis concomitent cu intabularea contractului de vanzare cumparare in favoarea cumparatorului.
Referitor la capatul de cerere privind anularea subsecventa a tuturor actelor incheiate ulterior, Curtea constata ca acestea nefiind individualizate nu se poate dispune anularea lor.
De asemenea, Curtea nu sa pronuntat asupra petitului nr. 2, acesta fiind un capat subsidiar al cererii.
Fata de cele retinute, in baza dispozitiilor art. 304 pct. 9 si 312 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea de Apel Timisoara a admis recursul reclamantului  PBRS IPURL Bucuresti, in calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC A.L. SA impotriva sentintei civile nr. 1163 din 19 martie 2013, pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr. 2246/108/2009*/a3,  a modificat in parte hotararea recurata, in sensul ca a admis in parte actiunea civila formulata de reclamantul PBRS IPURL, in calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC A.L. SA in ceea ce priveste petitul principal privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare nr.1560/27.05.2011, autentificat de Biroul Notarului Public  B.G. Arad si in consecinta:
A constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare a activului denumit Statie distributie carburanti situat in Municipiul Arad incheiat intre debitoarea SC A.L. SA, reprezentata prin administratorul special ILG, in calitate de vanzatoare si SCS, in calitate de cumparator, contract autentificat sub nr. 1560 din 27 mai 2011 de BNP IBG din Municipiul Arad, potrivit Deciziei Civile nr. 1058/12.06.2013.