Procedura insolventei

Nu se poate dispune inchiderea unei proceduri de insolventa in baza dispozitiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 atunci cand, din actele depuse la dosar de administratorul societar, alaturate cererii de deschidere a procedurii rezulta ca societatea debitoare are in patrimoniu bunuri mobile, sume de bani, materiale, consumabile, etc; De asemenea, daca din Declaratiile de creanta rezulta ca bunuri apartinand unui tert au fost date spre folosinta debitoarei, fara ca aceasta sa le restituie proprietarilor de drept, judecatorul sindic trebuie sa urmareasca operatiunile intreprinse de practicianul in insolventa cu privire la restituirea acestor bunuri, la formularea unei actiuni de atragere a raspunderii si la indeplinirea corespunzatoare a atributiilor specifice, in baza disp. art. 11, alin. 2 din legea insolventei, inainte sa dispuna inchiderea procedurii.

Prin sentinta civila nr. 1029/7 martie 2013, pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr. 6394/108/2011, in baza art.131 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei a fost dispusa inchiderea proceduii prevazuta de prezenta lege impotriva debitoarei SC TV SRL Arad si  in consecinta:
- in baza art.135 din Legea nr.85/2006 judecatorul sindic a notificat sentinta de inchidere a procedurii Directiei Teritoriale a Finantelor Publice Arad si ORC de pe langa Tribunalul Arad.
- in baza art.136 din Legea nr.85/2006 a descarcat pe lichidatorul debitoarei  respectiv pe Cabinet Individual de Insolventa BCC Arad de orice indatorire sau responsabilitati cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garantii, actionari sau asociati.
- s-a dispus radierea debitoarei SC TV SRL Arad din evidentele Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Arad si afisarea prezentei, in extras la sediul Tribunalului Arad si publicarea in Buletinul Insolventei Comerciale.
Pentru a hotari astfel, judecatorul sindic a constatat ca la data de 7 martie 2013 lichidatorul Cabinet Individual de Insolventa BCC, desemnat sa administreze procedura insolventei debitorului SC TV SRL Arad, a solicitat sa se dispuna inchiderea procedurii, ca urmare a faptului ca in averea debitoarei nu exista bunuri sau alte resurse financiare pentru acoperirea cheltuielilor necesare derularii procedurii raportat la faptul ca niciun creditor din procedura, nu s-a oferit sa avanseze sumele corespunzatoare.
Pentru termenul din 07.03.2013 a mentionat ca la data de 05.10.2012, a avut loc Adunarea creditorilor la care nici unul dintre creditori nu si-a manifestat disponibilitatea de a avansa sumele necesare continuarii procedurii, in conditiile in care debitoarea nu detine bunuri de valorificat.
Tinand cont de faptul ca, in averea debitoarei nu au fost identificate faptic bunuri sau alte resurse financiare de natura a asigura continuarea procedurii, lichidatorul a formulat propunerea de inchidere a procedurii.
Aceasta propunere a fost formulata avand in vedere faptul ca in averea debitoarei nu exista bunuri sau alte resurse financiare pentru acoperirea cheltuielilor necesare derularii procedurii, raportat la faptul ca creditorii, nu s-au oferit sa avanseze sumele corespunzatoare.
S-a constatat ca procedura a fost deschisa prin incheierea civila nr.22 din 12 ianuarie  2012, fiind desemnat ca si lichidator Cabinet Individual de Insolventa BCC.
Judecatorul sindic a retinut din raportul privind cauzele si imprejurarile care au generat aparitia starii de insolventa a debitoarei, ca  neintrand in posesia actelor debitoarei, nu s-au gasit incidente prevederile art.138 din L. 85/2006, iar cauzele care au condus debitoarea la insolventa pot fi sintetizate dupa cum urmeaza : neachitarea sau neachitarea la timp a datoriilor fata de bugetul general consolidat.
Tinand cont de faptul ca,  in averea debitoarei sunt bunuri, astfel cum rezulta din  adresa Primariei Arad nr.126113 din 24.02.2012,  sau alte resurse financiare de natura a asigura continuarea procedurii, judecatorul sindic a apreciat ca  propunerea de inchidere a procedurii, formulata de catre lichidator  este intemeiata.
Fata de toate considerentele care au fost retinute de catre judecatorul sindic,  vazand concluziile raportului privind cauzele si imprejurarile care au dus la starea de insolventa a debitoarei, raport in cadrul caruia nu au fost identificate incidente prevederile art.138 din Legea 85/2006,  lichidatorul fiind in imposibilitatea formularii unei asemenea actiuni, datorita lipsei actelor debitoarei, ca in averea debitoarei nu exista lichiditati si nici bunuri identificate fizic, ca creditorii  nu s-au oferit sa avanseze sumele necesare continuarii procedurii insolventei, desi au fost notificati in acest sens, cu prilejul Adunarii Generale a Creditorilor din 05.10.2012, in baza art.131 din legea insolventei a dispus inchiderea procedurii.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs creditoarea AFP Arad, solicitand modificarea sentintei recurate.
In motivare creditoarea intimata arata ca potrivit art. 2 din Legea 85/2006, Conform art. 2 din Legea 85/2006 scopul legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa, scop care cere o serie de masuri si diligente in sarcina lichidatorului judiciar care nu poate propune inchiderea procedurii decat daca din evidentele contabile rezulta ca nu sunt bunuri in inventar si daca cu certitudine se constata ca nu sunt persoane carora le poate fi imputata starea de insolventa a societatii.
Recurenta a apreciat ca nu se putea dispune inchiderea procedurii insolventei atata timp cat actele contabile ale falitei nu au fost supuse analizei lichidatorului judiciar. In lipsa acestor acte, lichidatorul judiciar nu a facut nici un fel de demersuri pentru elucidarea elementelor de activ ce ar rezulta din indicatorii bilantieri.
In opinia recurentei, trebuia analizata eventualitatea unor actiuni oblice pentru recuperarea de creante, investigatii privind bunurile personale ale fostilor administratori in vederea recuperarii integrale a creantelor debitorului. S-a aratat ca aceasta actiune este imperios necesara cu atat mai mult cu cat, din analiza actelor contabile pot fi identificate elemente cum ar fi creante neincasate de la terti, imprumuturi sub forma unor avansuri de trezorerie nerambursate, etc., iar in conditiile art. 154 ind.2 din Legea 85/2006, lichidatorul judiciar era in termen pentru exercitarea actiunilor de reintregire a patrimoniului debitoarei cu sumele sau bunurile identificate. Chiar daca aceste fapte nu ar prezenta gravitatea necesara pentru a se solicita antrenarea raspunderii, conform legii insolventei, recurenta a sustinut ca lichidatorul judiciar, ca reprezentant al societatii comerciale, are la indemana si mijloace alternative pentru a asigura integritatea patrimoniului societatii pe care o reprezinta, fiind stiut faptul ca administratorii societari raspund, in fata societatii care o administreaza, de gestionarea patrimoniului acestora, in baza unei relatii de mandat, fiind raspunzatori pentru lipsa bunurilor din gestiunea lor si fiind obligati sa readuca fie bunul in gestiune, fie contravaloarea lui.
Recurenta a apreciat ca este imposibil de acceptat o solutie de inchidere a unei proceduri de faliment cat timp nu a fost respectata o dispozitie imperativa a legii, prin acest fapt ajungandu-se la imposibilitatea realizarii scopului declarat al legii, enuntat in mod imperativ in art. 2 al Legii 85/2006.
Analizand sentinta atacata din perspectiva criticilor generice formulate de catre recurenta, in raport de art.304 pct.9 Cod proc.civ., Curtea apreciaza ca recursul este fondat, solutia de inchidere a procedurii fiind nelegala in raport de exigentele art.131 din Legea nr.85/2006.
Din perspectiva aspectelor de fapt necontestate in cauza, instanta de recurs apreciaza extrem de relevante cauzei urmatoarele:
- cererea de deschidere a procedurii a fost formulata de catre debitoarea insasi, prin administratorul societar Duchini Enzo, in cuprinsul cererii fiind mentionate o serie de bunuri ale societatii, indicate expres de catre administrator, atat mijloace fixe cat si materiale consumabile si piese. Se constata ca instanta de fond nu a fost preocupata de faptul ca administratorul societatii nu si-a indicat un domiciliu ales in Romania, in conditiile in care exista premisa ca la adresa societatii debitoare sa nu mai existe vreo persoana de contact dar participarea administratorului in procedura insolventei este esentiala, cel putin pentru a da lichidatorului toate informatiile necesare realizarii procedurii.
- din cuprinsul declaratiei de creanta depusa de creditoarea TT SRL, rezulta ca aceasta a inchiriat societatii debitoare mai multe bunuri si echipamente in valoare totala de 880.060,37 lei, care sunt proprietatea societatii creditoare si cu privire la care debitoarea nu putea dispune.
- din cuprinsul declaratiei de creanta a creditoarei MIT  SRL, rezulta ca aceasta creditoare a inchiriat utilaje debitoarei in valoare totala de 126.491,54 lei si care nu au fost restituite. Aceasta creditoare a formulat chiar si o plangere penala impotriva administratorului societatii debitoare, a carei finalizare nu rezulta din dosarul primei instante.
- din tabelul definitiv al creantelor depus de lichidatorul judiciar in fata judecatorului sindic, rezulta o suma totala a debitelor societatii debitoare in cuantum de 2.763.553,79 lei (din care suma de 602.933,00 lei reprezinta creanta recurentei), un prejudiciu exorbitant pentru recuperarea carora lichidatorul judiciar a realizat aceleasi diligente minime care sunt pe cale sa devina reguli cutumiare in cadrul procedurii de insolventa.
Din perspectiva acestei stari de fapt, Curtea constata ca prima instanta a procedat la judecarea cauzei desi cererea depusa de catre debitoare nu intrunea exigentele de legalitate impuse de art.28 din Legea nr.85/2006, nefiind identificate in cuprinsul dosarului de fond mentiuni referitoare la cerintele impuse la art.28 lit.d) din lege, in conditiile in care, din prezumtia de respectare a legii de catre debitoare, aceasta a formulat cererea de intrare in procedura insolventei cu respectarea art.27 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Curtea mai constata ca judecatorul sindic, in acest ansamblu contextual, a apreciat ca fiind nesanctionabila atitudinea administratorului societar de a refuza predarea actelor contabile ale societatii pentru ca lichidatorul judiciar sa poata realiza un raport privind cauzele insolventei si pentru a putea concluziona daca incapacitatea de plata este urmarea riscului de afaceri ori consecinta unor fapte ilicite savarsite de catre administrator. Aceasta atitudine de pasivitate procesuala in raport de rolul activ al instantei consacrat de art.129 Cod proc.civ. si care este incident fara indoiala si in procedura insolventei, in raport de dispozitiile art.149 din Legea nr.85/2006, rezulta din neutilizarea de catre instanta de fond a niciuneia dintre prerogativele puse la indemana de lege in vederea aflarii adevarului si justei solutionari a cauzei.
Astfel, conform art.44 din Legea nr.85/2006, debitorul are obligatia de a pune la dispozitia administratorului judiciar sau, dupa caz, a lichidatorului toate informatiile cerute de acesta, precum si toate informatiile apreciate ca necesare cu privire la activitatea si averea sa, precum si lista cuprinzand platile si transferurile patrimoniale facute de el in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, sub sanctiunea prevazuta la art. 1081 alin. (1) pct. 2 lit. d) si e) din Codul de procedura civila. Asa cum rezulta din lectura legii, sanctiunea amenzii judiciare nu este lasata la aprecierea instantei de judecata ci aplicarea ei reprezinta unul din mijloacele de constrangere pe care procedura o pune la indemana instantei de judecata pentru a inlesni realizarea de catre lichidator a atributiilor sale in vederea atingerii finalitatii procedurii. Cu toate acestea, instanta de fond a apreciat ca fiind o stare de normalitate imposibilitatea lichidatorului de a intra in posesia actelor contabile ale societatii, in urma refuzului fostului administrator de a le preda.
In acelasi sens, conform art.11 lit.g) din Legea nr.85/2006, judecatorul sindic poate sesiza organele de cercetare penala in legatura cu savarsirea infractiunilor prev. de art.143-147 din acelasi act normativ. Simpla lectura a dispozitiilor art.143 coroborata cu imprejurarea ca debitorul nu a depus o lista a cuprinzand platile si transferurile patrimoniale efectuate de debitor in cele 120 de zile anterioare inregistrarii cererii introductive, reprezinta un indiciu suficient care sa sugereze existenta unor indicii privind savarsirea cel putin a infractiunii de bancruta simpla, reglementata de art.143 alin.1 din Legea nr.85/2006, fara a mai specula asupra eventualitatii identificarii elementelor constitutive si ale altor infractiunii care ar fi putut fi cauza starii de insolventa a debitoarei. 
Curtea constata insa ca instanta de fond nu a fost preocupata de realizarea scopului procedurii, nu a observat nici propriile atributii conferite de lege si nici nu s-a aplecat suficient asupra modului de interpretare si apreciere a starii de fapt din dosar, prin raportare la dispozitiile legale sus-mentionate.
In aceeasi ordine de idei, Curtea constata ca nici lichidatorul judiciar desemnat in cauza nu a utilizat toate prerogativele puse la indemana de lege pentru realizarea scopului procedurii, fiind evident ca onorariul  solicitat si aprobat de catre instanta de fond trebuie sa aiba o acoperire in activitatea efectiv depusa, care nu se margineste la completarea si comunicarea unor formulare tipizate. Plecand de la scopul legii, este cat se poate de evident ca, in masura in care circumstantele spetei confirma suspiciunea unor fapte de natura a atrage raspunderea fostelor organe de conducere ale societatii, legea instituie o obligatie a lichidatorului de a solicita antrenarea raspunderii acestuia in justitie, acest demers judiciar fiind de natura a conduce la realizarea scopului procedurii, pentru care tot legea prevede si un onorariu in favoarea lichidatorului. Or, Curtea constata ca, desi in cererea introductiva de instanta, sunt enumerate o serie de bunuri a caror valorificare ar fi putut conduce la realizarea macar in parte a scopului procedurii, lichidatorul a fost mult prea preocupat de realizarea formalitatilor scriptice obligatorii ale procedurii, prin emiterea unor acte de procedura din birou, decat de a realiza demersuri de rezultat cu privire la stabilirea starii de fapt si a concluziona ca lipsa unor bunuri a caror existenta este confirmata prin cererea de deschidere a procedurii poate conduce la ideea ca acestea au fost insusite de catre fostele organe de conducere ale societatii, existand in mod evident premisele necesare declansarii unui asemenea demers judiciar. Nu exista nici un document in cuprinsul dosarului de fond care sa ateste faptul ca lichidatorul a incercat sa identifice ori sa localizeze bunurile enumerate de catre debitor in cerere. Pe de alta  parte, formula utilizata atat in raportul final, cat si in considerentele hotararii atacate, conform carora niciun creditor nu a binevoit a avansa sumele necesare continuarii procedurii, reprezinta o formulare stereotipa, desprinsa din continutul abstract al legii, in conditiile in care din niciun raport al lichidatorului nu rezulta ce anume activitati ar fi urmat intreprinda acesta si care ar fi fost costurile estimative, pentru a putea concluziona ca, desi notificati cu privire la suma concreta necesara continuarii procedurii si a activitatilor ce urmeaza a fi intreprinse in vederea indeplinirii scopului procedurii, creditorii nu s-au conformat blocand astfel posibilitatea avansarii acesteia. Pe de alta parte, nici formularea unei plangeri penale si nici promovarea unei actiuni in justitie nu impunea cheltuieli deosebite, ci mai degraba bunavointa si interes, eventualele sume modice, legate de realizarea unor copii de pe inscrisurile necesare fiind nesemnificative si recuperabile oricum la finele procedurii, indiferent de modul in care creantele consemnate in tabel ar fi fost sau nu satisfacute.  
In raport de toate aceste considerente de fapt si de drept, constatand ca scopul procedurii nu a fost indeplinit, ca in raport de suma totala a datoriilor si de lipsa de diligenta a participantilor insarcinati cu realizarea procedurii, de a identifica si valorifica bunurile cu privire la care insasi debitoarea a certificat existenta lor, Curtea de Apel Timisoara constata ca procedura insolventei debitoarei a fost inchisa prematur, motiv pentru care, in temeiul art.312 alin.1 si 3, rap. la art.3041 Cod proc.civ. a admis recursul declarat de recurenta-creditoare AFP Arad in contradictoriu cu intimata-debitoare S.C. TV S.R.L. Arad impotriva sentintei civile nr. 1029/7 martie 2012, pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr. 6394/108/2011, avand ca obiect procedura insolventei si a casat in intregime sentinta atacata, a trimis cauza aceleiasi instante, spre continuarea procedurii insolventei, cu privire la debitoarea  S.C. TV S.R.L., potrivit Deciziei civile nr. 931/R/23.05.2013.