Plangere contraventionala

Petentul este in eroare atunci cand sustine ca i s-a incalcat dreptul la aparare prin faptul ca nu i s-a asigurat un interpret la momentul incheierii procesului verbal de contraventie , drept prevazut de art.6 par.3 lit.e din CEDO cand acest drept in realitate este prevazut in cadrul unui proces in fata unei instante de judecata iar din aceasta perspectiva se retine ca autoritatea administrativa, respectiv agentul constatator nu este instanta de judecata in contextul in care petentul nu a dovedit o asemenea vatamare din moment ce a dedus controlului jurisdictional procesul verbal de contraventie cu privire la temeinicia si legalitatea acestuia beneficiind de garantiile procedurale puse la dispozitie de legea de procedura pentru a-si face apararile considerate de cuviinta. Fiind de retinut in acest context  ca prin formularea prezentei plangeri, in care a beneficiat de asistenta juridica adecvata, petentul a fost in masura sa prezinte instantei toate obiectiunile avute fata de procesul verbal contestat, respectiv toate apararile fata de constatarile agentului constatator, astfel ca tribunalul considera ca nu se pune problema vreunei vatamari produse si nici a unei nerespectari a drepturilor conferite de prevederile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
2. Efectuarea fara autorizatie de acte de comert si fapte de comert cu metale pretioase si pietre pretioase, care au ca obiect intre altele introducerea in tara a metalelor pretioase si a pietrelor pretioase constituie contraventie in conformitate cu art.18 din OUG nr.190/2000 si sanctionata cu amenda de la  5.000 lei la 10.000 lei, precum si cu confiscarea bunurilor ce fac obiectul contraventiei. (Tribunalul Arad  sectia contencios administrativ si fiscal, decizia civila  329 din 16.04.2013 in dosarul1405/55/2012) Prima instanta a retinut corect starea de fapt in raport cu probatiunea administrata in cauza si a considerat ca petentul   se face vinovat de savarsirea contraventiei imputate pronuntand astfel o hotarare legala si temeinica ca urmare a  interpretarii  si aplicarii corecte a dispozitiilor legale in materie.
Contrar sustinerilor recurentilor Tribunalul constata ca in mod corect prima instanta examinand legalitatea actului sanctionator, conform art. 34 din OG 2/2001, in conformitate cu care  instanta competenta sa solutioneze plangerea, dupa ce verifica daca aceasta a fost introdusa in termen, asculta pe cel care a facut-o si pe celelalte persoane citate, daca acestia s-au prezentat, administreaza orice alte probe prevazute de lege, necesare in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal, si hotaraste asupra sanctiunii, despagubirii stabilite, precum si asupra masurii confiscarii  a retinut ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art. 16 si 17 din acelasi act normativ, textul de lege aplicabil se incadreaza pe deplin raportat la  descrierea faptei contraventionale, nedecelandu-se cazuri de nulitate absoluta ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel descrierea faptei a fost facuta in mod corespunzator, agentul constatator consemnand in cuprinsul procesului-verbal toate elementele esentiale cu privire la starea de fapt si incadrarea legala, atat pentru individualizarea contraventiei cat si pentru ca instanta sa poata exercita controlul jurisdictional impus de legea cadru in materie, respectiv OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.
Tribunalul noteaza ca petentul este in eroare atunci cand sustine ca i s-a incalcat dreptul la aparare prin faptul ca nu i s-a asigurat un interpret la momentul incheierii procesului verbal de contraventie , drept prevazut de art.6 par.3 lit.e din CEDO cand acest drept in realitate este prevazut in cadrul unui proces in fata unei instante de judecata iar din aceasta perspectiva se retine ca autoritatea administrativa, respectiv agentul constatator nu este instanta de judecata in contextul in care petentul nu a dovedit o asemenea vatamare din moment ce a dedus controlului jurisdictional procesul verbal de contraventie cu privire la temeinicia si legalitatea acestuia beneficiind de garantiile procedurale puse la dispozitie de legea de procedura pentru a-si face apararile considerate de cuviinta. Fiind de retinut in acest context  ca prin formularea prezentei plangeri, in care a beneficiat de asistenta juridica adecvata, petentul a fost in masura sa prezinte instantei toate obiectiunile avute fata de procesul verbal contestat, respectiv toate apararile fata de constatarile agentului constatator, astfel ca tribunalul considera ca nu se pune problema vreunei vatamari produse si nici a unei nerespectari a drepturilor conferite de prevederile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Tribunalul va respinge si critica privind lipsei competentei materiale a lucratorilor din cadrul Politiei de Frontiera in constatarea si aplicarea sanctiunii contraventionale aplicata prin procesul verbal contestat in acord cu prima instanta retinandu-se ca art.20 din OUG nr. 190/2000, actul normativ incident prezentei cauze include in sfera de competenta a Ministerului Administratiei si Internelor constatarea si sanctionarea contraventiilor prevazute de art.18 si 19 din actul normativ aplicat in speta, minister din care face parte si Politia de Frontiera. Ca este asa este confirmat si de dispozitiile art. 1 din OUG nr. 104/2001, in conformitate cu care  Politia de Frontiera Romana face parte din Ministerul Internelor si Reformei Administrative si este institutia specializata a statului care exercita atributiile ce ii revin cu privire la supravegherea si controlul trecerii frontierei de stat, printre ale carei atributii generale, prevazute de art. 21 se afla si aceea de a constata contraventiile si aplica sanctiunile contraventionale, potrivit legii.
Astfel ca agentul constatator din cadrul Politiei de Frontiera avea competenta de a incheia procesul verbal de contraventie prin care petentul a fost sanctionat contraventional.
Dispozitiile art.2 pct.2 lit.f din OUG nr.190/2000 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase in Romania definesc ca operatiuni cu metale si pietre pretioase - actele de comert si faptele de comert cu metale pretioase si pietre pretioase, care au ca obiect intre altele introducerea in tara a metalelor pretioase si a pietrelor pretioase iar art.8 alin.1 din acelasi act normative impune conditia prevazuta imperative ca operatiunile cu metale pretioase si pietre pretioase, prevazute la art. 2 pct. 2, se pot efectua de catre persoanele fizice sau juridice numai in baza autorizatiei eliberate de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor pe perioada nedeterminata, vizata anual de catre aceasta.
  Iar efectuarea acestora fara autorizatie constituie contraventie in conformitate cu art.18 din OUG nr.190/2000 si sanctionata cu amenda de la  5.000 lei la 10.000 lei, precum si cu confiscarea bunurilor ce fac obiectul contraventiei.
Or in conditiile in care petentul a fost depistat de S.P.F. Curtici la intrarea in tara cu trenul IC Ister avand in bagajele personale bunuri din metal galben in cantitate de 22,170 kg, fiind fara relevanta eventuale diferente constatate ulterior, fara a prezenta acte de provenienta pentru acestea si autorizatia prevazuta de art.8 alin.1 din OUG nr.190/2000 fiind necontestat ca petentul dorea sa intre in tara cu aceasta cantitate de metal pretios corect agentul constatator a retinut savarsirea faptei incadrata in drept la art.18 din OUG nr.190/2000.
Apararea invocata ca metalul galben detinut tranzita doar tara este fara relevanta textul de lege fiind fara echivoc in sensul introducerii in tara a metalului pretios care este interzisa in lipsa conditiilor prevazute de textul de lege incident, respectiv al detinerii autorizatiei emise de   Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor pe perioada nedeterminata, vizata anual de catre aceasta, ceea ce insa petentul nu detinea.
In acelasi sens va fi respinsa si apararea petentei care invoca ca este autorizata sa desfasoare operatiuni cu metale pretioase intr-o tara membra a UE in conditiile in care dupa cum s-a aratat pentru introducerea in Romania legiuitorul a stabilit conditia detinerii unei autorizatii pentru introducerea metalelor pretioase operatiunea respectiva fiind considerata chiar de catre lege ca fiind acte de comert si fapte de comert cu metale pretioase iar o asemenea conditie impusa pentru evidenta circulatiei metalelor pretioase nu poate constitui o restrictie adusa liberei circulatii a marfurilor dupa cum eronat sustine petenta.
Astfel ca analizand fapta retinuta in procesul verbal de contraventie tribunalul retine in acord cu prima instanta ca petentul se face vinovat de savarsirea contraventiei prevazute in art. art.18 din OUG nr.190/2000  iar amenda aplicata de 5000 lei este situata la minim si in conformitate cu art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor  care prevede ca sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal iar sanctiunea confiscarii marfii a fost aplicata in temeiul art.18 din OUG nr.190/2000, marfa fiind depistata asupra petentului si confiscata de la acesta iar sustinerea petentei care invoca ca petentul era imputernicitul acesteia nu are nici o relevanta in conditiile in care trebuia ca in prealabil sa se informeze cu privire la exigentele legislatiei romanesti raportat la introducerea metalelor pretioase in tara in caz contrar asumandu-si  incalcarea acesteia cu consecinta aplicarii sanctiunii amenzii contraventionale si a confiscarii marfii ceea ce s-a si intamplat.
Pe cale de consecinta, pentru motivele aratate mai sus recursul petentilor a fost respins ca nefondat.