Procedura insolventei

Potrivit art. 138, alin. 1, lit. a din Legea nr. 85/2006 poate fi atrasa raspunderea personala a fostelor organe de conducere ale societatii daca "au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane" sau potrivit lit. e din acelasi articol al legii daca "au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia"; prezumtia legala astfel stabilita de lege trebuie rasturnata doar prin probe concrete, nu prin simple afirmatii.

Prin decizia civila nr. 2098/05.12.2012 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a Civila, a fost respins recursul formulat impotriva sentintei civile nr. 1466 din 18 iunie 2012 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 2230/108/2012 retinandu-se ca prin sentinta recurata judecatorul sindic din cadrul Tribunalului Arad, a admis actiunea formulata de reclamantul C-AR M. L. IPURL Arad, in calitate de lichidator al SC P.T. SRL Arad, impotriva paratului N.E. pentru atragerea raspunderii potrivit art. 138 din Legea insolventei si a obligat pe parat sa suporte, din averea personala, suma de 339.497,50 lei prejudiciu, in contul SC P.T. SRL Arad - societate in insolventa.
 Pentru a hotari astfel, judecatorul sindic a constatat ca prin sentinta civila nr.208/23.01.2012 a Tribunalului Arad pronuntata in dosarul nr. 5841/108/2011 s-a admis cererea formulata de creditorul ANAF, prin AFP a mun. Arad pentru deschiderea procedurii generale a debitoarei SC P.T. SRL Arad, societatea profesionala C-AR M.L. IPURL Arad fiind desemnata administrator judiciar in aceasta procedura.
De asemenea, din studiul Certificatului ORC de la fila 8 dosar si din studiul Bilantului contabil depus la dosar in probatiune, judecatorul sindic a retinut ca cele relevate de catre reclamant se confirma, in sensul ca, desi fostul administrator societar al SC P.T. SRL Arad care este parat in prezenta cauza ca fost administrator societar al debitoarei, a fost notificat de administratorul judiciar reclamant sa predea actele si bunurile societatii, acesta nu s-a conformat.
Din datele de bilant s-a constatat ca la 31.12.2010, societatea insolventa SC P.T. SRL detinea active imobilizate de 1.163.617 lei, din care suma de 188.000 lei reprezenta doar capitalul social al acestei societati, aport care, la data deschiderii procedurii fusese redus la 2000 lei, sume in casieria societatii si in banca in valoare de 14.579 lei, stocuri de marfuri in suma de 399.226 lei.
Desi administratorul judiciar a facut referire si la creante de incasat, in lipsa documentelor contabile ale societatii nu s-a putut stabilii cu certitudine situatia exacta a acestor creante sau procentul de recuperare al creantelor, vechimea lor si operarea unei eventuale prescriptii sau probleme incluzand insolventa debitorilor SC P.T. SRL, astfel ca acest aspect nu a fost analizat.
Nepredarea documentelor si bunurilor societatii a fost evidentiata si in Raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus SC P.T. SRL la starea de insolventa. Prin acest raport s-au retinut ca posibile fapte incalcate cele prevazute de art. 138, alin. 1, lit. a, d si e din Legea nr. 85/2006.
Potrivit Tabelului preliminar al creantelor debitoarei SC P.T. SRL,  tabel care  s-a definitivat in aceeasi forma, nefiind contestat de nici o persoana care sa justifice un interes, s-a retinut ca paratul nu si-a indeplinit obligatia legala de achitare a taxelor si impozitelor la bugetul de stat si la bugetul local datorate, astfel ca sumele initial datorate s-au majorat prin adaugarea de penalitati, majorari si dobanzi, in conformitate cu prevederile codului fiscal si a celui de procedura fiscala.
Potrivit art. 138, alin. 1, lit. a din Legea nr. 85/2006 poate fi atrasa raspunderea personala a fostelor organe de conducere ale societatii daca "au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane" sau potrivit lit. e din acelasi articol al legii daca "au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia".
 Din bilantul contabil la 31.12.2010, adica cu mai putin de un an anterior formularii cererii de deschidere a procedurii insolventei, s-a retinut ca societatea avea un capital social de 188.000 lei pe care ulterior l-a redus la 2000 lei, diferenta dintre cele doua sume neregasindu-se in micsorarea datoriilor societatii care, potrivit aceluiasi bilant, lit. F duc la concluzia realizarii unui profit de 136.429 lei, iar in mai putin de un an datoriile au ajuns sa tripleze ca valoare valoarea profitului.
De asemenea, stocul de marfa nu a fost predat niciodata administratorului judiciar, acesta fiind in valoare de 399.226 lei, dupa cum nici sumele existente in conturile bancilor si in casieria societatii in valoare de 14.579 lei.
Nu este cunoscut daca societatea a mai detinut si alte bunuri, deoarece nu a predat inventarul acestora catre lichidator, incalcandu-si obligatiile prevazute la art. 28, lit. b si 113  din Legea insolventei.
Prin urmare, s-a constatat ca fapta descrisa de art. 138, alin. 1, lit. a si e a fost savarsita de parat in formele descrise, respectiv sustragerea bunurilor societatii, a stocului de marfa, a banilor societatii si a diferentei provenite din reducerea capitalului social, precum si a capitalului social astfel redus a carui existenta nu a fost dovedita si in acest fel, marirea fictiva a pasivului societatii, marire care a rezultat din imposibilitatea valorificarii bunurilor detinute la capitolul "active imobilizate", a stocului de marfa in vederea acoperirii de creante din contravaloarea lui.
Sumele de bani, bunurile, nefiind predate administratorului judiciar, este evident ca au fost folosite de parat in folosul propriu sau al altei persoane.
Cat priveste fapta descrisa de art. 138, alin. 1, lit. d din Legea insolventei, dat fiind faptul ca nici citatia emisa de instanta pe numele paratului la adresa indicata de autoritati, nici notificarile administratorului judiciar comunicate la acelasi domiciliu, la sediul societatii nu au fost primite personal de catre parat, nu pot sa se bazeze pe nici o proba, lipsind culpa.
Cum raspunderea instituita de art. 138, alin. 1 este o raspundere de tip delictual, judecatorul sindic constata ca, pe langa cele doua elemente: prejudiciul, care este cert, lichid, exigibil, potrivit art. 379 Cod procedura civila si a rezultat fara tagada din tabelul de creante depus la dosar ca fiind de 339.497,50 lei.
De asemenea, a rezultat existenta culpei paratului care, desi a cunoscut despre deschiderea procedurii, sentinta sus mentionata fiind comunicata la sediul societatii, publicata in Buletinul procedurii insolventei, dupa cum, in acelasi buletin au fost publicate toate actele subsecvente deschiderii procedurii, de la momentul acestei publicari toate fiind opozabile erga omnes, acesta nu a inteles sa predea bunurile si valorile societatii administratorului judiciar, nu a justificat in nici un fel cheltuirea banilor si destinatia stocului de marfa, a bunurilor, a activelor, nu a justificat nerecuperarea creantelor si nici neplata la timp a datoriilor societatii, toate acestea ducand la dovada suprema in cazul acestui gen de actiuni si anume existenta raportului de cauzalitate directa intre prejudiciu, culpa si ajungerea societatii in starea de insolventa.
Judecatorul sindic a mai constatat ca in sprijinul dovezilor privind raportul de cauzalitate vine si simpla comparare a cifrelor; astfel, prin simpla comparare a datoriilor inscrise in tabelul de creante si valorile activelor imobilizate, a stocurilor de marfa, rezulta ca se puteau achita toate datoriile societatii ramanand chiar un plus care sa permita societatii functionarea in continuare a acesteia, evitand marirea pasivelor cu accesoriile calculate, dar, prin atitudinea de rea-credinta, societatea a ajuns in starea de insolventa cu datorii de aproape 340.000 lei.
De asemenea, judecatorul sindic a constatat ca, prin ascunderea/insusirea valorilor de mai sus, s-a ajuns la imposibilitatea ducerii la indeplinire a scopului legii insolventei care, potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006 este "instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa".
Prin urmare, in baza disp. art. 138, alin. 1, lit. a si e din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 1443 si 1357 Cod civil, judecatorul sindic a admis cererea formulata de reclamant si a obligat pe parat sa suporte pasivul de 339.497,50 lei, din averea personala.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termen legal, paratul N.E.M., solicitand admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei atacate, in sensul respingerii in intregime a actiunii civile formulate de practicianul in insolventa C.-AR M.L. IPURL, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea recursului, paratul recurent a aratat ca in fapt, prima instanta a admis actiunea formulata de intimata pentru atragerea raspunderii sale, potrivit art.138 din Legea insolventei, considerand aceasta solutie ca fiind nelegala si nefondata.
S-a sustinut ca singurele argumente aduse de intimata si retinute de prima instanta se refera la neprezentarea actelor contabile si datele din bilantul contabil aferent anului 2010, care nu pot duce la concluzia ca paratul recurent a savarsit faptele prevazute de art. 138, alin. 1, lit. a si e din Legea nr. 85/2006.
1. Cu privire la neprezentarea actelor contabile.
S-a sustinut ca intimata a formulat cu rea credinta aceasta actiune deoarece avea cunostinta de starea sa de sanatate.  S-a mai sustinut de catre parat ca, in fapt, a avut grave probleme de sanatate, incepand cu luna aprilie 2011, care l-au impiedicat sa fie la curent cu procedura insolventei. In ultimul an, majoritatea timpului a fost internat in spitale si in clinici de recuperare atat in tara, cat si in strainatate. De asemenea, s-a aratat ca si in perioada in care medicii i-au permis sa stea acasa nu avea capacitatea de a se deplasa. Avand in vedere aceste grave probleme de sanatate, in mod evident, recurentul s-a aflat in imposibilitatea de a se ocupa de problemele societatii.
Paratul recurent a mai aratat ca la data formularii actiunii, reprezentantul intimatei avea cunostinta despre starea sa precara de sanatate, deoarece i-a transmis acest aspect, solicitandu-i sa dea dovada de intelegere, lucru care nu s-a intamplat. Astfel, cu rea-credinta, aceasta a invocat faptul ca nu i-a prezentat actele societatii, ba chiar mai mult a declarat ca a refuzat sa le preda. S-a sustinut de paratul recurent ca personal nu a primit nicio notificare de la intimata. Toate notificarile si citatiile au fost afisate la alta adresa decat unde locuia.
Raportat la aceasta stare de fapt, in mod evident nu se poate retine reaua-credinta in sarcina sa, ci a fost efectiv impiedicat sa aiba cunostinta si sa isi indeplineasca obligatiile pe care le-a avut in calitate de administrator. S-a apreciat, in schimb, ca administratorul judiciar va da dovada de intelegere fata de situatia sa, care a afectat intreaga familie, lucru care nu s-a intamplat.
Cu privire la situatiile contabile.
S-a sustinut ca prima instanta a retinut ca a sustras bunurile societatii, stocul de marfa, banii societatii si diferenta provenita din reducerea capitalului social, concluzie la care a ajuns in baza indicatorilor economici aferenti anului 2010, iar acesti indicatori nu mai sunt de actualitate.
S-a sustinut ca nu exista nicio proba care sa sustina o astfel de concluzie.
Caracterul nelegal al solutiei, in opinia recurentului, rezulta din modul in care au fost interpretate documentele contabile. Astfel, au fost avuti in vedere doar indicatorii pozitivi din bilantul pe anul 2010. Dar, inca din acea perioada, societatea a acumulat datorii de 2.090.281 lei. In cursul anului 2011, sumele de bani existente si sumele de bani rezultate din valorificarea stocurilor de marfa si a bunurilor au fost utilizate pentru plata debitelor societatii, printre care si credite contractate de societate.
S-a aratat ca in momentul de fata, societatea are debite in cuantum de 339.497,50 lei fata de 2.090.281 lei cat a inregistrat in anul 2010. Drept urmare, din valorificarea bunurilor societatii, paratul recurent a achitat o parte insemnata din datoriile societatii, fara sa-si insuseasca vreo suma de bani.
S-a sustinut de paratul recurent ca toate aceste aspecte le-ar fi prezentat primei instante, insa, aceleasi probleme de sanatate susmentionate l-au impiedicat sa isi pregateasca apararea in dosar. In opinia recurentului parat, instanta nu putea stabili ca este vinovat de savarsirea faptei prevazute de art. 138, alin. 1, lit. a si e din Legea nr. 85/2006, in lipsa oricaror probe care sa confirme sustinerile intimatei.
C.-AR M.L. IPURL, in calitate de lichidator judiciar al debitoarei intimate SC P.T. SRL a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurent ca neintemeiat si mentinerea in totalitate a hotararii atacate ca fiind temeinica si legala.
Examinand recursul declarat de paratul N.E.M. prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozitiilor art. 304, 3041 Cod procedura civila, cat si din oficiu in baza art.306 alin.2 Cod procedura civila, Curtea retine ca recursul paratei este neintemeiat urmand sa fie respins in baza art. 312 cod procedura civila, avand in vedere urmatoarele considerente:
In mod legal prima instanta, judecator sindic a admis actiunea formulata de reclamantul C.-AR M.L. IPURL, in calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC P.T. SRL Arad, societate in insolventa si a obligat paratul N.E.M. sa suporte din averea personala, suma de 339.497,50 lei prejudiciu, in contul debitoarei in insolventa.
Potrivit mentiunilor Raportului asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa a debitoarei SC P.T. SRL Arad, administratorul judiciar C.-AR M.L. IPURL a constatat ca debitoarea a desfasurat o activitate in pierdere, inregistrand in acelasi timp si datorii mari la bugetul statului, acestea ajunand in anul 2010 la suma de 339.497,50 lei, asa cum rezulta din Tabelul preliminar al creantelor.
Potrivit art. 138, alin. 1, lit. a din Legea nr. 85/2006 poate fi atrasa raspunderea personala a fostelor organe de conducere ale societatii daca "au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane" sau potrivit lit. e din acelasi articol al legii daca "au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia".
Prima instanta, judecator sindic in mod corect a retinut savarsirea de catre paratul N.E.M. a faptelor descrise la art. 138 lit. a si e din Legea nr. 85/2006, respectiv sustragerea bunurilor societatii, a stocului de marfa, a valorilor  societatii si a diferentei provenite din reducerea capitalului social, precum si a capitalului social astfel redus a carui existenta nu a fost dovedita si in acest fel, marirea fictiva a pasivului societatii, marire care rezulta din imposibilitatea valorificarii bunurilor detinute la capitolul "active imobilizate", a stocului de marfa in vederea acoperirii de creante din contravaloarea lui. De asemenea, s-a retinut in mod corect ca din moment ce sumele de bani si bunurile societatii nu au fost predate administratorului judiciar, este evident ca acestea au fost folosite de recurent in folosul propriu sau al altei persoane.
Afirmatiile paratului recurent potrivit carora sumele de bani din casa si cele obtinute din valorificarea stocurilor de marfa, precum si a bunurilor ar fi fost utilizate pentru plata datoriilor societatii nu pot fi primite de catre instanta, intrucat nu au sustinere legala, nefiind dovedite.
Sustinerile paratului conform carora daca starea de sanatate i-ar fi permis sa-si pregateasca apararea, ar fi prezentat toate aspectele semnalate in recurs cu privire la situatia economico-financiara a societatii, precum si faptul ca fiind bolnav si pe cale de consecinta neputandu-si pregati apararea, prima instanta nu putea pronunta o hotarare prin care acesta sa fie invinuit de savarsirea faptelor prevazute in art. 138 alin. 1 lit. a si e din Legea 85/2006 nu pot fi primite intrucat, pe de o parte, acesta nu a prezentat nici pana in prezent niciun document din care sa rezulte alta stare de fapt, decat cea descrisa de administratorul judiciar si retinuta in mod corect de prima instanta.
Nici in faza de recurs paratul recurent N.E.M. nu a facut nici o dovada in sensul ca a predat lichidatorului judiciar actele contabile ale societatii,  in vederea clarificarii situatiei societatii debitoare, desi acesta a solicitat prin avocat in Sedinta publica din data de 10 octombrie 2012 acordarea unui termen de judecata in acest sens.
Fata de cele retinute, a fost pronuntata solutia de respingere a recursului.