Procedura insolventei

Potrivit art. 101 din Legea nr. 85/2006 judecatorul sindic  confirma  un plan de reorganizare conditionat de verificarea efectiva a indeplinirii conditiilor impuse de art. 95 si urm. din lege, confirmarea unui asemenea plan nefiind o obligatie, ci o posibilitate, in cazul neindeplinirii conditiilor legale el putand respinge planul de reorganizare.

Prin decizia nr. 203/06.02.2013 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a Civila, a fost admis recursul impotriva sentintei civile nr.2832 din 13 noiembrie 2012 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 4397/108/2008, sentinta pe care a casat-o, trimitandu-se in rejudecare pe baza urmatoarelor considerente:
Prin sentinta recurata judecatorul sindic a respins opozitia creditoarei SC B. SRL Italia si a confirmat planul de reorganizare propus de debitoarea SC T. SRL Arad.
Pentru a hotari astfel, judecatorul sindic a retinut ca opozitia creditoarei este inadmisibila, o atare cale de atac nefiind reglementata de dispozitiile legale aplicabile in situatia sesizarii judecatorului sindic cu cererea de confirmare a planului de reorganizare.
In sensul celor de mai sus, a aratat ca modul in care se desfasoara votul asupra planului de reorganizare este reglementat de art. 99 din  Legea nr. 85/2006; totodata, ca hotararea creditorilor asupra planului poate fi contestata pe calea actiunii in anulare, in conditiile art. 14 al. 7 din  Legea nr. 85/2006, actiune care va fi solutionata odata cu cererea de confirmare a planului.
In atare situatie, vazand ca planul de reorganizare a fost analizat in adunarea generala a creditorilor convocata in acest sens pentru data de 28.08.2012 si ca, din cele 2 categorii care au votat planul de reorganizare, categoria creditorilor bugetari a fost de acord cu planul de reorganizare astfel ca creditorii cu valoarea creantelor cea mai mare l-au aprobat, iar opozitia exercitata de creditoarea SC B. SRL  nu este apta sa conduca la infirmarea acesteia, judecatorul sindic a constat ca in cauza sunt intrunite prevederile art.101 al.1 pct.B din  Legea nr. 85/2006, asa incat, in aplicarea art.102 al.1 teza I din, acelasi act normativ, a procedat la respingerea opozitiei si la confirmarea planului.
Impotriva sentintei mentionate, in termen legal, a declarat recurs creditoarea SC B. SRL , solicitand modificarea acesteia, in sensul respingerii cererii de confirmare a planului de reorganizare judiciara.
In sustinerea recursului, creditoarea a invederat ca hotararea primei instante este nelegala, intrucat in cauza nu se ridica problema incidentei dispozitiilor art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, dat fiind faptul ca in adunarea generala a creditorilor din data de 28.08.2012, adunare care a fost convocata si desfasurata cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare, creditorii bugetari au votat in mod liber pentru aprobarea planului; ca, intrucat propunerea din plan le profita, nu exista nici un motiv de nelegalitate in legatura cu votul acestor creditori, intrucat ei nu sunt chemati de legiuitor sa adopte hotarari care sa nu defavorizeze alti creditori, o atare obligatie fiind stabilita in sarcina judecatorului sindic.
Creditoarea invedereaza ca prin dispozitiile art. 101 din Legea nr. 85/2006, legiuitorul a instituit procedura de confirmare a planului de catre judecatorul sindic, instituind totodata si conditiile care se impun a fi indeplinite, pentru a putea fi confirmat planul; ca aceasta procedura se circumscrie atributiilor judecatorului sindic, de control judecatoresc a activitatii administratorului judiciar, si a fost stabilita de legiuitor tocmai pentru a proteja interesele creditorilor defavorizati, in raport de interesele creditorilor favorizati si, bineinteles, in raport cu activitatea si actiunile administratorului judiciar, de natura a afecta interesele creditorilor defavorizati.
In ce priveste conditiile de confirmare a planului, creditoarea recurenta arata ca, potrivit  prevederilor art. 101 alin.1 lit. c din Legea nr. 85/2006, un plan poate fi confirmat, doar daca fiecare categorie defavorizata de creanta care a respins planul, va fi supusa unui tratament corect si echitabil prin plan, tratament care este definit in cuprinsul alineatului 2 al aceluiasi articol.
Se sustine, insa, ca, in speta, nu se poate vorbi despre indeplinirea unei atare conditii.
In concluzie, creditoarea recurenta solicita instantei de recurs sa constate ca procedura confirmarii planului de catre judecatorul sindic a fost instituita de legiuitor tocmai pentru exercitarea controlului de legalitate a hotararii adunarii creditorilor de aprobare a planului - adoptata doar cu votul creditorilor favorizati - procedura in care este normala si fireasca opozitia creditorilor defavorizati, opozitie de care judecatorul sindic este tinut in cadrul analizei de legalitate ce trebuie sa o faca cu ocazia solutionarii cererii de confirmare a planului.
Solicita, de asemenea, a se constata ca solutia judecatorului sindic de confirmare a planului este nelegala si prin raportare la modalitatea in care a fost administrata procedura in cauza de fata, intrucat, pe de-o parte, reorganizarea se propune a fi realizata prin finantarea societatii in faliment de catre asociati - ceea ce nu se poate numi o reorganizare, iar, pe de alta parte, intrucat de la data declansarii procedurii insolventei si pana in prezent, administratorul judiciar nu a aprobat nicio actiune si nu a luat nicio masura pentru recuperarea creantelor in suma de 1.503.204 lei (pag. 3 plan de reorganizare), pe care debitoarea le-a avut fata de terti comercianti la data deschiderii procedurii.
in fine, solicita a se constata ca o confirmare a planului ar determina, pe de-o parte, prejudicierea intereselor sale, iar, pe de alta parte, pastrarea in patrimoniul debitoarei a unui patrimoniu in valoare de 1.842.045 lei, care in mod cert va fi insusit de asociatii acesteia, la un pret de 304.428,33 lei - suma cu care va fi finantata debitoarea conform planului de reorganizare.
Ori, se invedereaza ca aceasta modalitate de administrare a procedurii insolventei nu este nici pe de parte cea urmarita de legiuitor prin adoptarea Legii nr.85/2006, motiv pentru care solicita admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
In drept, recurenta a invocat dispozitiile art. 8 si  art. 12 din Legea nr. 85/2006, precum si art. 304 alin. 1 pct. 9 si  art. 3041 Cod procedura civila.  
Examinand recursul declarat in cauza, atat prin prisma criticilor formulate si a dispozitiilor art. 304 si art. 3041 din Codul de procedura civila, cat si din oficiu - in baza art. 306 alin. 2 din acelasi cod, Curtea constata ca acesta este fondat si se impune a fi admis, pentru urmatoarele considerente:
Astfel, inca de la inceput, Curtea releva ca, prin "opozitia" declarata in cauza, contestatoarea recurenta nu a ridicat obiectiuni cu privire la rezultatul votului asupra planului de reorganizare si nici asupra modului in care s-a reflectat acest rezultat in Hotararea Adunarii creditorilor. Ceea ce contesta creditoarea este maniera in care judecatorul sindic a interpretat rezultatele votului si maniera in care a verificat indeplinirea in cauza a conditiilor art. 101 din Legea nr. 85/2006 - cu ocazia solutionarii cererii de confirmare a planului
Prin urmare, creditoarea nu tinde, prin intermediul "opozitiei" de fata, la infirmarea Hotararii Adunarii creditorilor, ci invoca doar imprejurarea ca nu a fost supusa unui tratament corect si echitabil.
Ori, verificarea acestei imprejurari se face de catre judecatorul sindic cu ocazia pronuntarii hotararii de confirmare a planului.
In sensul celor de mai sus, Curtea releva ca, potrivit prevederilor art. 101 alin.1 teza finala, lit. C, "Planul va fi confirmat daca vor fi indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: [_]   C. fiecare categorie defavorizata de creante care a respins planul va fi supusa unui tratament corect si echitabil prin plan".
In ce priveste intelesul notiunii de "tratament corect si echitabil", legiuitorul, la alin.2 al aceluiasi articol, arata ca acesta "exista atunci cand sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
    a) nici una dintre categoriile care resping planul si nici o creanta care respinge planul nu primesc mai putin decat ar fi primit in cazul falimentului [_]".
Fata de cele de mai sus, Curtea constata ca, in cauza nu se ridica problema validitatii Hotararii Adunarii creditorilor de aprobare a planului, ci criticile recurentei vizeaza conditia tratamentului "corect si echitabil" - ce trebuia verificata de judecatorul sindic cu ocazia confirmarii acestuia.
 Pe fond, Curtea observa ca hotararea judecatorului sindic nu cuprinde nici o referire concreta la conditiile reglementate de art. 101 din Legea insolventei pentru confirmarea planului, limitandu-se la a afirma indeplinirea acestora.
Asa fiind, si intrucat la dosarul cauzei nu exista elemente care sa permita instantei de recurs sa verifice daca, intr-adevar, contestatoarea recurenta SC B. SRL Italia a fost supusa unui tratament "corect si echitabil" - in sensul ca, asa cum statueaza dispozitiile art. 101 alin.2 lit. a) din Legea nr. 85/2006, nu primeste mai putin decat ar fi primit in caz de faliment - se impune casarea hotararii atacate, pentru motivul de casare reglementat de art. 304 pct.5  coroborat cu art. 105 alin.2 Cod procedura civila, si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.
In rejudecare, judecatorul sindic va proceda la verificarea, in concret, a respectarii conditiilor instituite de art. 101 din Legea insolventei si, in mod special, se va preocupa sa determine daca recurenta a fost supusa unui tratament "corect si echitabil".
In acest sens, prin simularea procedurii falimentului, va urmari in ce masura s-ar acoperi creantele detinute de contestatoarea recurenta, prin lichidarea elementelor de activ ale debitoarei si, in special, a acelora libere de sarcini, completand, daca se va impune, probatoriul administrat in cauza si solicitand orice explicatii necesare partilor - in conformitate cu dispozitiile art. 129 alin.5 Cod procedura civila.