Procedura insolventei

Ratiunea instituirii de catre legiuitor a modalitatii de inchidere a procedurii insolventei in baza dispozitiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 este aceea ca scopul legii - acoperirea pasivului debitorului  falit - nu mai poate fi realizat, in conditiile in care in averea debitorului nu exista nici macar valori patrimoniale care sa acopere cheltuielile administrative generate de desfasurarea procedurii; exista, astfel, toate premizele pentru a considera ca efectuarea unor alte cheltuieli pentru continuarea procedurii  - din fondul special de lichidare, constituit in conditiile art. 4 din Legea nr. 85/2006 - nu ar conduce, in mod rezonabil, la rezultate pozitive, nefacand altceva decat sa  mareasca nejustificat cheltuielile administrative ale procedurii.

Prin decizia nr. 344/25.02.2013 a fost respins recursul formulat impotriva sentintei civile nr. 3042/27.11.2012, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr.4713/108/2012.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de control judiciar a avut in vedere ca, prin sentinta recurata judecatorul sindic a respins cererea formulata de C-Ar ML IPURL si a inchis procedura insolventei debitorului SC C. Co Ltd SRL, dispunand radierea acestuia din evidentele Oficiului registrului comertului de pe langa Tribunalul Arad; a descarcat pe lichidatorul judiciar C.I.I. N.E.V. si toate persoanele care l-au asistat de orice indatoriri sau de responsabilitati cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garantii, asociati; a aprobat cheltuielile de procedura, in suma de 83,84 lei, si onorariul, in suma de 3.000 lei, si dispus eliberarea acestor sume din fondul de lichidare;  a notificat hotararea DGFP a judetului Arad si Oficiului registrului comertului de pe langa Tribunalul Arad - pentru efectuarea mentiunii de radiere si pentru  publicarea acesteia in Buletinul procedurilor de insolventa.
Pentru a hotari astfel, cu referire la cererea practicianului in insolventa  C-Ar ML IPURL - de numire in calitate de lichidator judiciar al debitoarei, ca urmare a Deciziei de Selectie a practicienilor in insolventa din cadrul DGFP Arad - judecatorul sindic a apreciat ca aceasta este neintemeiata, intrucat, pe de-o parte, Decizia invocata este ulterioara incheierii civile nr.1920/18.09.2012 - prin care s-a deschis procedura insolventei debitoarei si s-a numit in calitate de lichidator judiciar C.I.I. N.E.V., iar, pe de alta parte, pentru ca pe parcursul desfasurarii procedurii creditorul majoritar nu a facut aplicarea art.19 al.2 indice 1 din  Legea nr.85/2006 privind desemnarea acestui practician in insolventa si nici nu au fost incidente prevederile art.22 al.2 din Legea nr. 85/2006.
Cu referire la inchiderea procedurii, judecatorul sindic a retinut ca, in ciuda eforturilor depuse de lichidatorul judiciar, in patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri sau alte resurse, care sa permita acoperirea datoriilor societatii.
In atare situatie, vazand ca niciunul dintre creditorii debitoarei nu a contestat raportul final si nici nu a inteles sa avanseze sumele necesare acoperirii cheltuielilor administrative, judecatorul sindic  a apreciat ca in cauza sunt incidente prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care a dispus inchiderea procedurii.
Impotriva sentintei mentionate, in termen legal, a declarat recurs creditoarea A.F.P. a Municipiului Arad, solicitand, in principal, casarea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond; in subsidiar,  a solicitat modificarea sentintei atacate, in sensul obligarii lichidatorului  sa procedeze la continuarea procedurii de lichidare judiciara si formularea unei formularea unei actiuni in antrenarea raspunderii patrimoniale a fostului administrator al societatii, conform art. 138 din Legea 85/2006, republicata.
In sustinerea recursului, creditoarea arata ca, potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, scopul declarat al legii il reprezinta instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa, situatie care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de masuri si diligente specifice; ca numai daca, in pofida acestor initiative, nu se pot identifica bunuri urmaribile care sa acopere pasivul debitoarei, daca din evidentele contabile rezulta ca nu au ramas bunuri in inventar, precum si daca se constata cu certitudine ca nu sunt persoane carora le poate fi imputata vina de a fi provocat starea de insolventa, abia atunci se poate propune judecatorului sindic inchiderea procedurii, potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Este considerata inacceptabila solutia de inchidere a procedurii falimentului, cat timp lichidatorul nu si-a indeplinit obligatiile de mai sus.
Recurenta sustine ca, potrivit doctrinei in materie, raspunderea administratorului pentru ajungerea societatii comerciale in insolventa este reglementata de dispozitiile referitoare la mandat, astfel ca, in considerarea retributiei primite, lichidatorul judiciar are datoria de a intocmi si depune un raport asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia insolventei debitoarei, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila, si de a cere atragerea raspunderii materiale a fostilor administratori pentru lipsa lor de diligenta in conducerea activitatii societatii; totodata, ca antrenarea raspunderii are eficienta numai inainte de inchiderea procedurii.
Se mai invedereaza faptul ca lichidatorul judiciar avea la dispozitie fondul de lichidare, constituit in conditiile art. 4 alin.4 din Legea nr. 85/2006, pentru acoperirea cheltuielilor de procedura; totodata, ca acesta nu a asigurat desemnarea de catre adunarea generala a actionarilor a administratorului special, care sa poata primi raportul final si situatiile financiare finale ale procedurii.
In fine, recurenta mai invedereaza ca judecatorul sindic avea obligatia convocarii Adunarii creditorilor, in conformitate cu prevederile art. 129 din Legea nr. 85/2006, pentru a le asigura acestora posibilitatea de a formula obiectiuni la raportul final, neindeplinirea unei atare obligatii constituind motiv de casare a hotararii pronuntate.
In drept, recurenta a invocat dispozi?iile art. 2, 5, 18, 131, 138 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct. 9 si art. 3041 Cod procedura civila. 
Examinand recursul declarat in cauza, atat prin prisma criticilor formulate si a dispozitiilor art. 304 si art. 3041 din Codul de procedura civila, cat si din oficiu - in baza art. 306 alin. 2 din acelasi cod, Curtea constata ca acesta este nefondat, urmand a fi respins, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 - privind procedura insolventei, in orice stadiu al procedurii, daca se constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si niciun creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare, judecatorul-sindic va da o sentinta de inchidere a procedurii insolventei si va dispune radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat.
Prin raportul de activitate depus la dosar la termenul de judecata din data de 27.11.2012, lichidatorul judiciar C.I.I. N.E.V. a aratat ca societatea falita - SC C. Co Ltd SRL - nu dispune de bunuri sau alte resurse  financiare pentru acoperirea pasivului, motiv pentru care a propus inchiderea procedurii insolventei fata de  aceasta - in temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Fata de cele de mai sus, si intrucat niciunul dintre creditorii debitoarei nu a inteles sa avanseze sumele necesare acoperirii cheltuielilor administrative, desi au fost notificati in acest sens, in mod legal prima instanta a procedat la inchiderea procedurii insolventei, criticile recurentei  dovedindu-se a fi neintemeiate.
Ratiunea instituirii de catre legiuitor a acestui caz de inchidere a procedurii insolventei este aceea ca scopul legii - acoperirea pasivului debitorului  falit - nu mai poate fi realizat, in conditiile in care in averea debitorului nu exista nici macar valori patrimoniale care sa acopere cheltuielile administrative generate de desfasurarea procedurii.
Exista, astfel, toate premizele pentru a considera ca efectuarea unor alte cheltuieli pentru continuarea procedurii  - din fondul special de lichidare, constituit in conditiile art. 4 din Legea nr. 85/2006 - nu ar conduce, in mod rezonabil, la rezultate pozitive, nefacand altceva decat sa  mareasca nejustificat cheltuielile administrative ale procedurii.
Tocmai de aceea creditorii sunt chemati sa-si asume acest risc (avansand sumele necesare), daca, in dezacord cu pozitia lichidatorului, considera ca exista sanse reale pentru recuperarea creantelor  lor prin continuarea procedurii.
Cu privire la critica recurentelor, referitoare la demersurile pe care ar fi trebuit sa le efectueze administratorul judiciar in vederea identificarii eventualelor bunuri sau valori detinute de societatea debitoare, Curtea constata ca si aceasta este nefondata, in conditiile in care debitoarea nu figureaza inregistrata in evidentele fiscale cu bunuri impozabile (astfel cum rezulta din adresa nr. 392485/29.10.2012 a Primariei Municipiului Arad - fila nr. 169 dosar fond). Ori, in absenta unor minime informatii referitoare la posibila existenta a unor astfel de bunuri in averea debitoarei, orice demers efectuat in acest sens ar ramane fara  rezultat si nu ar face decat sa mareasca totalul cheltuielilor administrative ale procedurii, stiut fiind ca judetul Arad se afla intr-o zona de carte funciara (avand la baza identitatea topografica a imobilelor - potrivit art. 17 si urmatoarele din Legea nr. 7/1996) iar nu intr-o zona in care evidenta imobilelor se tine pe persoana (respectiv, sistemul registrelor de transcriptiuni si inscriptiuni).
Referitor la incidenta prevederilor art. 129 din Legea nr. 85/2006, Curtea constata ca sustinerile recurentei sunt nefondate, intrucat dispozitile legale mentionate vizeaza ipoteza inchiderii procedurii dupa ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate; ori, in cauza, astfel de bunuri sau valori nu au fost identificate.
De altfel, aliniatul 2 al art. 131 arata in mod expres faptul ca in cazul prevazut de aliniatul 1 nu sunt aplicabile prevederile art. 129.
In ce priveste critica referitoare la antrenarea raspunderii persoanelor vinovate de starea de insolventa a debitoarei, Curtea constata ca prevederile art. 138 pun la dispozitia creditorilor mijloace si instrumente specifice, in scopul satisfacerii creantelor lor.
Astfel, in conditiile expres prevazute de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, "Daca administratorul judiciar ori, dupa caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolventa a debitorului si/sau a hotarat ca nu este cazul sa introduca actiunea prevazuta la alin. (1), aceasta poate fi introdusa de presedintele comitetului creditorilor in urma hotararii adunarii creditorilor ori, daca nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce aceasta actiune, in aceleasi conditii, creditorul care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor inscrise la masa credala".
Ori, in atare situatie, nu a existat niciun impediment pentru recurenta ca, vazand pozitia lichidatorului judiciar - din raportul final - cu privire la promovarea actiunii in antrenarea raspunderii administratorilor, sa uzeze de dispozitiile legale mentionate si sa efectueze demersurile necesare pentru introducerea acestei actiuni in conditiile prevederilor legale sus-citate.
In considerarea celor ce preced, recursul creditoarei apare ca nefondat,  urmand a fi respins, in conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila.