Luare de mita

(Sentinta penala nr. 401 din data de 20.12.2010 pronuntata de Tribunalul Arad)

Domeniu Luare de mita | Dosare Tribunalul Arad | Jurisprudenta Tribunalul Arad

   Sentinta penala nr. 401 din 20 decembrie 2010 - Tribunalul Arad
        Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa I.C.C.J. - D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea, nr. 43/P/2006, au fost trimisi in judecata inculpatii A. G. pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art.254 alin. 1 Cod penal, cu referire la art.1 lit.g si art.6 din Legea nr.78/2000, M.I. pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art.154 alin.1 Cod penal cu referire la art.1 lit.g si art.6 din Legea 78/2000 si art.23 alin.1 lit.c din Legea 656/2002, cu referire la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.33 lit.a si art.34 Cod penal, B.M., P.F.M., E.J.A., S.C.D. pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art.255 alin.1 Cod penal, cu referire la art.1 lit.g si art.6 din Legea nr. 78/2000.
Prin rechizitoriul s-a retinut ca inculpatii M.I. si A.G. faceau parte din Consiliul de administratie al SC C. SA Oradea, primul in calitate de presedinte si director general al societatii, iar cel de-l doilea in calitate de vicepresedinte si director economic al aceleiasi societati. In spatiile comerciale si de productie detinute de aceasta societate isi desfasura activitatea SC M.P. SRL Oradea, care detinea cu chirie gala si teren, inca din anul 1997.
In data de 22 noiembrie 2001, Adunarea generala a actionarilor din cadrul SC C. SA Oradea a aprobat, cu majoritate de voturi, vanzarea "mijloacelor imobiliare" inchiriate de SC M.P. SRL Oradea, in aceeasi sedinta hotarandu-se ca discutiile si negocierile pentru vanzarea acestor spatii sa fie purtate de membrii consiliului de administratie, din care, in afara celor doi inculpati, facea parte si martorul M.I. - in calitate de membru.
Se retine ca in perioada 2000 - 2003, inculpatii B.M. si P.F.M., in calitate de reprezentanti ai SC M.P.SRL Oradea, cu stiinta celorlalti asociati, inculpatii E.J.-A. si S.C.-D. au purtat discutii si negocieri cu inculpatii M. si A., in calitate de reprezentanti al SC C. SA Oradea si ca, la sfarsitul lunii mai 2003 reprezentantii celor doua societati comerciale au cazut de acord cu privire la incheierea tranzactiei, respectiv vanzarea-cumpararea de teren si cladiri in suprafata totala de 6.580 m.p., cu pretul de 235.000 euro plus TVA, inculpatii M. si A. conditionand aceasta vanzare de primirea sumei de 100.000 euro, bani care sa nu fie evidentiati in nici un document.
In data de 2 iunie 2003 inculpatii B. si P. au dat inculpatilor M. si A. suma de 100.000 euro care a fost impartita intre inculpatii M. si A. dupa care inculpatii s-au deplasat la un birou notarial unde a fost semnat contractul de vanzare-cumparare in forma autentica. Se retine ca suma de 100.000 euro a fost constituita prin aportul inculpatilor B.M., P.F.M., E.J.A. si S.D., in raport de numarul partilor sociale pe care il detinea fiecare asociat in cadrul societatii, respectiv cate 30.000 euro inculpatii B. si P. si cate 20.000 euro, inculpatii E. si S.
Se retine, de asemenea, ca in data de 29 iulie 2004 inculpatul M. I. a folosit suma de 50.000 euro, primita drept mita, pentru a cumpara un teren intravilan in Oradea, str. Gheorghe Doja, nr. 57 si ca momentul predarii sumei de 100.000 euro catre inculpatii M. si A. a fost inregistrat prin mijloace video.
La urmarirea penala inculpatii M. si A. au negat comiterea faptelor iar inculpatii B., P., E. si S. au recunoscut predarea sumei de 100.000 euro catre inculpatii A. si M., sustinand insa ca au fost constransi la predarea acestei sume in sensul ca daca nu ar fi dat curs conditiilor impuse de reprezentantii SC C. SA Oradea, respectiv sa plateasca o suma de bani evidentiata in acte pentru terenul si constructiile ce urmau sa le cumpere pentru SC M.P. SRL si o alta suma de bani "la negru", ar fi fost dati afara din spatiile inchiriate si afacerea societatii ar fi fost in pericol de a intra in faliment.
In legatura cu nulitatea absoluta a actului de sesizare, exceptie invocata de inculpatul B.M., se constata ca aceasta exceptie a fost ridicata si la termenul de judecata din data de 11 decembrie 2007, instanta pronuntandu-se cu privire la aceasta exceptie prin incheierea de sedinta din 10 ianuarie 2008, pe care a apreciat-o ca fiind neintemeiata. Se va aprecia ca motivele pentru care exceptia a fost respinsa sunt corect aratate in incheierea mai sus mentionata si drept urmare aceste motive nu vor mai fi reiterate in prezenta sentinta.
Instanta a retinut in fapt urmatoarele:
        Inculpatii M.I. si A.G. faceau parte din Consiliul de administratie al SC C. SA Oradea, primul in calitate de presedinte si director general al societatii, iar cel de-l doilea in calitate de vicepresedinte si director economic al aceleiasi societati. In spatiile comerciale si de productie detinute de aceasta societate isi desfasura activitatea SC M.P. SRL Oradea, care detinea cu chirie hala si teren, inca din anul 1997.
In data de 22 noiembrie 2001, Adunarea generala a actionarilor din cadrul SC C. SA Oradea a aprobat, cu majoritate de voturi, vanzarea "mijloacelor imobiliare" inchiriate de SC M.P. SRL Oradea, in aceeasi sedinta hotarandu-se ca discutiile si negocierile pentru vanzarea acestor spatii sa fie purtate de membrii consiliului de administratie, din care, in afara celor doi inculpati, facea parte si martorul M.I. - in calitate de membru.
In perioada 2000 - 2003, pentru a se realiza vanzarea-cumpararea, inculpatii B.M. si P.F.M., in calitate de reprezentanti ai SC M.P.SRL Oradea, cu stiinta celorlalti asociati, inculpatii E.J.-A. si S.C.-D., au purtat discutii si negocieri cu inculpatii M. si A., in calitate de reprezentanti al SC C. SA Oradea, negocierile fiind purtate, in principal de catre inculpatul A.G. si inculpatii P. si B.. In prima faza a negocierilor discutiile au fost purtate de inculpatii A. si P., inculpatul A.G. conditionand vanzarea de plata unui pret care sa fie inscris pe factura la suma de 100.000 euro, iar suma de 400.000 euro sa fie achitata fara acte.
Dupa ce inculpatul P. a comunicat celorlalti asociati conditiile impuse de inculpatul A. pentru perfectarea vanzarii, negocierile au fost purtate intre acesta din urma si inculpatul B., care a cerut inculpatului A. ca pretul stabilit pentru teren si cladiri sa fie evidentiat intregime in facturi, dar inculpatul A. nu a fost de acord, solicitand ca in factura sa se inscrie suma de 150.000 euro, iar suma de 300.000 euro sa fie achitata fara evidentierea acestei sume in vreun act.
Dupa alte negocieri, cei doi au convenit ca pretul de vanzare sa fie de 335.000 euro, din care suma de 235.000 euro sa fie evidentiata pe factura iar suma de 100.000 euro sa fie platita fara nici un act, inculpatul A. fiind de acord cu incheierea tranzactiei doar in aceste conditii. Aceasta intelegere dintre inculpatii A.G. si B.M. a fost confirmata de catre ceilalti coinculpati, care au achiesat la conditiile stabilite cu privire la modalitatea de plata a pretului.
In data de 2 iunie 2003 inculpatii B. si P. au dat inculpatilor M. si A. suma de 100.000 euro care a fost impartita intre inculpatii M. si A., dupa care inculpatii s-au deplasat la un birou notarial unde a fost semnat contractul de vanzare-cumparare in forma autentica. Suma de 100.000 euro a fost constituita prin aportul inculpatilor B.M., P.F.M., E.J.A. si S.C.D., in raport de numarul partilor sociale pe care il detinea fiecare asociat in cadrul societatii, respectiv cate 30.000 euro inculpatii B.si P. si cate 20.000 euro, inculpatii E. si S.
In data de 29 iulie 2004 inculpatul M.I. a folosit suma de 50.000 euro, primita de la inculpatii B.si P. in conditiile aratate, pentru a cumpara un teren intravilan in Oradea, str. Gheorghe Doja, nr. 57.
Aceasta stare de fapt a fost retinuta de catre instanta din coroborarea declaratiilor date de inculpati si de martori, atat in faza de urmarire penala cat si in cursul judecatii. Au fost, de asemenea, avute in vedere inscrisurile la care s-a facut referire mai sus, cu privire la hotararea Adunarii generale a actionarilor si contractul autentic de vanzare-cumparare, precum si procesul verbal de confruntare dintre inculpatii B.M. si A.G.(fila 1 vol. II dosar u.p.) si plansa foto cu fotografiile care redau imagini ale inregistrarii video din momentul predarii sumei de 100.000 euro de catre inculpatii B. si P. catre inculpatii A. si M..
Retinand aceasta stare de fapt instanta a inlaturat parte din declaratiile inculpatilor M. si A., care au recunoscut ca au primit fiecare cate 50.000 euro, mentionand insa ca aceste sume de bani constituia un avans platit de catre inculpatul B. pentru actiunile pe care acestia le detineau la SC C. SA Oradea, aceasta afirmatie fiind contrazisa de declaratiile coinculpatilor, precum si de imprejurarea ca este de necrezut ca o astfel de tranzactie sa se incheie prin simpla remitere a unor sume considerabile de bani, fara ca tranzactia sa fie evidentiata in vreun inscris.
Astfel, instanta a apreciat ca pentru justa solutionare a cauzei se impune a se determina daca suma de 100.000 euro, primita de inculpatii A. si M. de la ceilalti inculpati a fost data acestora cu "scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu, sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri", cum pretind prevederile art.254 alin. 1 Cod penal, sau daca aceasta suma reprezinta o diferenta de pret, diferenta ce nu a fost evidentiata in acte, in completarea sumei de 235.000 euro plus TVA, suma achitata de catre cumparator prin factura.
S-a apreciat de catre instanta ca suma de 100.000 euro constituie diferenta de pret neevidentiata in nici un inscris, intr-adevar, inculpatii M. si A. conditionand perfectarea tranzactiei de plata acestei sume "la negru", aceasta cerinta de ordin contractual fiind acceptata de inculpatii B., P., E. si S., fiind greu de acceptat in a aprecia ca pentru vanzarea unui fond de comert cu suma de 235.000 euro s-ar putea pretinde o mita de 100.000 euro, conditii in care "mita" ar reprezenta aproape jumatate din valoarea tranzactiei.
Aceasta consideratie bazata pe prezumtia logica a imposibilitatii darii, respectiv primirii drept mita a acestei sume de bani, in conditiile deja aratate, care duce la concluzia ca suma de 100.000 euro reprezinta diferenta de pret ce nu a fost evidentiata in acte, credem ca este confirmata si de ansamblul probatoriului administrat in cursul procesului, respectiv:
- inculpatul P.F.M. declara in fata instantei ca in timpul negocierilor, inculpatii A. si M. "au pretins o suma globala drept valoare a tranzactiei de vanzare a spatiului, initial circa 650 de mii de euro, suma care a fost coborata pana la 500.000 de euro, din care o parte urma sa fie platita cu acte drept pret, iar o alta parte, nu imi amintesc cat anume din aceste sume, urma sa fie predata inculpatilor M. si A. fara vreun act", si ca atat el cat si ceilalti asociati, ar fi dorit ca "si suma neevidentiata in vreun act legal pe care am platit-o, sa fie evidentiata in acte", acest deziderat nefiind realizat datorita opozitiei inculpatilor M. si A.(declaratia data in instanta, fila 308, verso);
- in acelasi sens este si declaratia olografa data de inculpatul P.si in faza de urmarire penala(fila 226, vol. II) in care se arata ca "ultimul pret la care reprezentantii C. accepta sa vanda este de 350.000 euro, din care 100.000 urmau sa fie dati cash, fara acte";
- inculpatul B.M. confirma declaratiile inculpatului P., in declaratia data in fata instantei(fila 6 verso, vol. II), acesta afirmand ca "am decis sa acceptam sa platim fara acte suma de 100 mii euro, iar pe acte sa fie inscrisa o suma de cca. 230-250 mii euro, nu mai retin cu exactitate suma convenita", in faza de urmarire penala, inculpatul facand aceleasi afirmatii, la filele 9, 10, vol. II, inculpatul aratand ca "am negociat cu A.G. sumele de bani si in final acesta mi-a impus ca noi, actionarii de la SC M.P. SRL Oradea, sa cumparam aproximativ 6.500 mp teren pe care se aflau si constructii, achitand pe factura aproximativ 235.000 euro, plus TVA si 100.000 euro pentru el si ceilalti asociati din SC C. SA Oradea, in caz contrar urmand sa fim dati afara din spatiile inchiriate..." si ca "cu totii am cazut de acord sa-i dam suma de 335.000 euro, din care 235.000 euro pentru cumpararea terenului si a constructiilor, suma ce urma sa fie consemnata pe factura si 100.000 euro ce urma sa intre in buzunarul sau si a asociatilor de la SC C. SA Oradea";
- inculpatii E.J.A. si S.C.D., persoane neimplicate in negocieri, au declarat potrivit celor aflate de la inculpatii B. si P.; astfel, in declaratiile date de acestia in fata instantei(filele 306, 344), inculpatii afirma ca au perceput ca suma de 100.000 euro data inculpatilor M. si A. a reprezentat un "comision", aceasta suma nefiind evidentiata in nici un act, iar in faza de urmarire penala inculpatul E.J.A. afirma ca inculpatul B. a comunicat tuturor asociatilor rezultatul negocierilor, respectiv ca s-a "stabilit o tranzactie finala prin care SC C. SA Oradea cumpara aproximativ 6500 mp teren si constructii cu suma de aproximativ 250.000 euro si inca 100.000 euro ca si comision pentru cei doi reprezentanti ai SC C. SA Oradea, M. si A."(fila 242, vol. II), in timp ce inculpata S.C.D. afirma in declaratia olografa de la fila 269, vol. II, ca inculpatul B. "ne-a comunicat ca s-a ajuns la suma de 235.000 euro plus TVA facturati si 100.000 nefacturati";
- martorul T.G., afirma in declaratia data in fata instantei ca inculpatul B. i-a spus ca suma de 100.000 euro a fost data inculpatilor M. si A. pentru ca acestia "au vandut terenul(fila 347 verso, vol. I), in timp ce in declaratia data la urmarirea penala(fila 25, vol. I), martorul afirma ca inculpatul B. i-a spus ca "pretul platit pentru cumpararea acelui teren si a constructiilor a fost mult mai mare decat cel consemnat in documentele de vanzare-cumparare" fiindca ar fi dat fara acte cate 50.000 euro afirma in declaratia data in fata instantei ca inculpatul B. i-a spus ca suma de 100.000 euro a fost data inculpatilor M. si A."; instanta urmeaza sa retina ca fiind conforma realitatii declaratia data de martor la urmarirea penala, pe de o parte fiindca aceasta declaratie a fost data intr-un moment mai apropiat de evenimentul relatat, cand este de presupus ca martorul isi amintea mai bine ce s-a intamplat in realitate, iar pe de alta parte, fiindca aceasta declaratie se coroboreaza cu celelalte probe administrate, la care s-a facut referire mai sus;
- martorul M.I. afirma in declaratia data in fata instantei ca inculpatul B. i-a spus ca suma de 100.000 euro a fost data inculpatilor M. si A. "la negru, adica fara inscrierea in acte, in sensul ca daca nu ar fi acceptat aceste conditii, cei doi inculpati nu ar fi fost de acord sa vanda acele spatii"(fila 20, vol. II), in timp ce in declaratia de la urmarirea penala, martorul face, practic, aceleasi afirmatii, aratand ca inculpatul B. "a replicat ca terenul l-a costat mai mult decat scrie in contract", cu precizarea ca a platit inculpatilor M. si A. suma de 100.000 euro(fila 27, vol. I).
Din coroborarea acestor probe se va aprecia, asa cum s-a aratat mai sus, ca suma de 100.000 euro a fost data inculpatilor M. si A. cu titlu de diferenta fata de pretul total ce a fost inscris in factura, pretul real al tranzactiei fiind de 235.000 euro, si nu pentru ca inculpatii M. si A. sa fie de acord cu incheierea tranzactiei cum s-a retinut prin actul de sesizare. De altfel, prin chiar actul de sesizare a instantei se retine ca inculpatii M. si A. au conditionat vanzarea "de primirea sumei de 100.000 euro, bani care sa nu fie evidentiati in nici un document" (fila 3 rechizitoriu).
Este neindoielnic ca inculpatii M.si A. au conditionat incheierea contractului de plata sumei de 100.000 euro, bani care sa nu fie evidentiati in nici un document, pretentie de ordin contractual acceptata de coinculpatii B., P., E. si S., in sensul ca acesti inculpati au acceptat plata pretului total in conditiile ce le-au fost impuse.
In privinta inculpatilor M.si A., s-ar putea discuta despre comiterea de catre acestia a unei infractiuni de inselaciune in paguba celorlalti actionari ai SC C., daca acesti actionari nu au primit partea ce li se cuvenea din suma de 100.000 euro incasata de inculpati, si a unei infractiuni de evaziune fiscala, daca pentru suma incasata nu s-au platit taxele si impozitele datorate statului, dar astfel de infractiuni nu au facut obiectul judecatii, instanta nefiind sesizata cu comiterea unor astfel de infractiuni, care ar fi presupus administrarea altor probe, inca din faza de urmarire penala.
Asa fiind, s-a apreciat de catre instanta ca fapta inculpatilor B., P., E. si S. nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de dare de mita, suma de 100.000 euro fiind achitata cu titlu de pret, si nu cu scopul de a determina pe inculpatii M. si A. la indeplinirea unui act in exercitarea atributiunilor de serviciu, lipsind astfel latura subiectiva a infractiunii sub forma intentiei directe.
Pe baza de consecinta, nici fapta inculpatilor M. si A. nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita, suma de 100.000 euro fiind primita de inculpati cu titlu de pret neevidentiat in acte, si nu pentru indeplinirea unui act in exercitarea atributiunilor de serviciu, lipsind astfel latura subiectiva a infractiunii sub forma intentiei directe.
Asa fiind, instanta a apreciat ca fapta inculpatilor M. si A. nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita, prevazuta de art.254 alin. 1 Cod penal, raportat la art.1 lit.g si art.6 din Legea nr. 78/2000 si ca fapta inculpatilor B., P., E. si S. nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de dare de mita prevazuta de art.255 alin.1 Cod penal, raportat la art.1 lit.g si art.6 din Legea nr. 78/2000, intrucat lipseste latura subiectiva a acestor infractiuni, si, drept urmare, in baza prevederilor art.11 pct.2 lit. a, raportat la art.10 lit.d Cod procedura penala a dispus achitarea inculpatilor pentru comiterea infractiunilor aratate.
In privinta infractiunii de spalare de bani prevazuta de art.23 alin. 1 lit.e din Legea nr.656/2002, raportat la art.17 lit.c din Legea nr. 78/2000, retinuta in sarcina inculpatului M.I., in baza art.11 pct.2 lit. a, raportat la art.10 lit.d Cod procedura penala a dispus achitarea, intrucat inculpatul a fost achitat pentru comiterea infractiunii de luare de mita, suma de 50.000 euro folosita de inculpat pentru achitionarea unui imobil in municipiul Oradea, nefiind dobandita prin comiterea unei infractiuni.
In baza art.350 Cod procedura penala s-a constatat ca inculpatul A. G. s-a aflat in stare de retinere si arestare preventiva din 5 septembrie 2006 la 24 octombrie 2006.
Intrucat s-a pronuntat achitarea inculpatilor, in baza art. 357 alin. 2 lit. c Cod procedura penala instanta a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit prin ordonanta din 14 septembrie 2006 a DNA Oradea, asupra bunurilor inculpatului M.I., respectiv prin ordonanta din 14 septembrie 2006 a DNA Oradea in privinta bunurilor inculpatului A.G..
Impotriva acestei sentinte a declarat apel DNA - Serviciul Teritorial Timisoara, in motivarea apelului formulat de DNA - Serviciul Teritorial Timisoara s-a aratat ca sentinta penala este nelegala si netemeinica, comitandu-se mai multe erori grave de fapt, avand drept consecinta pronuntarea unor hotarari gresite de achitare a inculpatilor A.G., M.I., B. M., P.F.M., E.J.A. si S.C.D., deoarece Tribunalul Arad, la stabilirea starii de fapt, a elementelor constitutive ale infractiunii si a vinovatiei inculpatilor, nu a tinut cont de intregul probatoriu administrat in cauza, probele nu au fost analizate in ansamblul lor, iar instanta si-a format convingerea doar pe o parte din probe, carora le-a acordat o incredere nejustificata in detrimentul celorlalte probe, situatie in care a ajuns la o convingere care este contrara adevarului.
S-a mai aratat ca in mod gresit instanta de fond a ajuns la concluzia ca suma de 100.000 Euro ar reprezenta o diferenta de pret, iar aceasta suma de bani nu a fost data inculpatilor cu scopul de a indeplini, a nu indeplini or a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri, cum pretind prevederile art.254 al.1 Cod penal, deoarece, atat din ansamblul probator, respectiv declaratiile inculpatilor, declaratiile martorilor, dar si a celorlalte probe, confruntari, inscrisuri, se desprinde in mod evident, in opinia Ministerului Public, faptul ca fara a se achita suma de 100.000 Euro inculpatilor M.I. si A.G. drept mita, contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.966/02.06.2003 nu s-ar fi incheiat, inculpatii B.M., P.F.M., E.J.A. si S.C. D. ar fi fost evacuati, afacerea acestora ar fi intrat in faliment, iar un numar de 100 persoane ar fi fost concediate, or tocmai din acest motiv acestia au fost de acord cu remiterea acestei sume, cu toate ca nu li s-a parut justificat, intrucat au considerat ca in aceasta modalitate isi pot salva afacerea.
S-a mai aratat in motivele de apel, ca Tribunalul Arad, cu toate a avut cauza a fost pe rol timp de peste 4 ani, nu a administrat probe noi in afara de cateva declaratii, care insa nu au modificat starea de fapt din dosar, ca in mod nejustificat a pronuntat o solutie de achitare a inculpatilor, comitand mai multe erori grave de fapt, avand drept consecinta pronuntarea unei hotarari gresite de achitare a inculpatilor.
S-a mai aratat ca sentinta penala atacata este nelegala intrucat nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza, nefiind analizate toate probele administrate pe parcursul procesului penal. In apelul Ministerului Public s-a ajuns la concluzia ca starea de fapt retinuta de instanta de judecata contravine probelor existente la dosarul cauzei, instanta preluand teoria apararii, fara sa tina cont de textele legale care reglementau modalitatea in care inculpatii trebuiau sa-si desfasoare activitatea, fara sa tina cont de faptul ca aceasta teorie nu este sustinuta de nici un mijloc de proba si contravine chiar declaratiilor date de inculpati in cursul procesului penal, solicitandu-se in final condamnarea inculpatilor pentru savarsirea infractiunilor pentru care acestia au fost trimisi in judecata.
Prin decizia penala nr.97 din 18 mai 2011 a Curtii de Apel Timisoara, Sectia penala a admis apelul declarat de D.N.A. - Serviciul Teritorial Timisoara impotriva sentintei penale nr.401 din 20.12.2010 a Tribunalului Arad, pronuntate in dosar nr.3080/108/2007.
A fost desfiintata sentinta penala apelata si rejudecand:
In baza art.254 al.1 Cod penal raportat la art.1 lit.g si art.6 din Legea nr.78/2000, l-a condamnat pe inculpatul A.G. la 3 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de luare de mita.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b, c (ocuparea de functii de conducere intr-o societate comerciala) Cod penal, cu exceptia dreptului de a alege, pe durata prev. de art.71 C.p., ca pedeapsa accesorie.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art.64 lit. a, b, c(ocuparea de functii de conducere intr-o societate comerciala) Cod penal, cu exceptia dreptului de a alege, ca pedeapsa complementara, pe o perioada de 2 ani dupa executarea pedepsei principale.
In baza art.254 al. 1 Cod penal raportat la art.1 lit.g si art.6 din Legea nr.78/2000, l-a condamnat pe inculpatul M.I. la 3 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de luare de mita.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art.64 lit. a, b, c(ocuparea de functii de conducere intr-o societate comerciala) Cod penal, cu exceptia dreptului de a alege, pe durata prev. de art.71 C.p., ca pedeapsa accesorie.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art.64 lit. a, b, c(ocuparea de functii de conducere intr-o societate comerciala) Cod penal, cu exceptia dreptului de a alege, ca pedeapsa complementara, pe o perioada de 2 ani dupa executarea pedepsei principale.
In baza art.81 C.p. a suspendat conditionat executarea pedepselor aplicate inculpatilor A.G. si M.I..
In baza art.82 C.p. a stabilit un termen de incercare de cate 5 ani pentru fiecare inculpat in parte.
In baza art.83 C.p. a atras atentia inculpatilor ca daca in cursul termenului de incercare cel condamnat va savarsi din nou o infractiune, pentru care s-a pronuntat o condamnare definitiva chiar si dupa expirarea acestui termen, instanta va revoca suspendarea conditionata, dispunand executarea in intregime a pedepsei, care nu se contopeste cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune.
        In baza art.71 al.5 C.p. pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii, a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatilor A.G. si M.I..
        In baza art.11 pct.2 lit.b C.p.p. raportat la art.10 alin.1 lit.g C.p.p. si art.124 C.p. a incetat procesul penal fata de inculpatii B.M. ; P.F. M.; E.I.A. si S.C.D. pentru savarsirea infractiunii de dare de mita, prev. de art.255 al. 1 C.p. cu aplic. art.1 lit.g si art.6 din Legea nr.78/2000.
        In baza art.254 al. 3 C.p. a confiscat de la inculpatii A.G. si M.I. suma de cate 50.000 euro.
        A mentinut in rest celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate care Nu contravin prezentei decizii.
        In ceea ce priveste apelul formulat de catre DNA - Serviciul Teritorial Timisoara, instanta a apreciat ca apelul formulat de catre aceasta este fondat, deoarece instanta de fond, printr-o apreciere eronata a intregului material probator administrat in cauza, a ajuns la concluzia gresita de achitare a inculpatilor A.G. si M.I. in ceea ce priveste savarsirea infractiunii de luare de mita in forma prevazuta de art.254 al. 1 Cp, rap. la art. 1 lit. g si art. 6 din Legea nr.78/2000.
Din coroborarea intregului material probator existent in cauza, declaratiile chiar ale inculpatilor, ale martorilor, a inscrisurilor, a rezultat fara dubiu ca inculpatii A.G. si M.I. au savarsit infractiunea de luare de mita prevazuta de art.254 al.1 Cp cu referire la art.1 lit.g si art.6 din Legea nr.78/2000.
        Astfel, din coroborarea intregului material probator existent in cauza, a rezultat ca inculpatii M.I. si A.G. faceau parte din Consiliul de Administratie al SC "C" SA Oradea, primul in calitate de presedinte si director general al societatii, iar cel de-al doilea in calitate de vicepresedinte si director economic al aceleiasi societati. In spatiile comerciale si de productie detinute de catre aceasta societate isi desfasura activitatea SC "M. P." SRL Oradea care avea contract de inchiriere cu acestea inca din anul 2007.
        In perioada 2000-2003 inculpatii B.M. si P.F.M., in calitate de reprezentati ai SC "M.P."SRL Oradea, cu stiinta celorlalti asociati, inculpatii E.J. si S.C.D., au purtat discutii si negocieri cu reprezentantii SC "C." SA Oradea, respectiv cu inculpatii M.I. si A.G., iar la sfarsitul lunii mai 2003 reprezentantii celor doua societati comerciale au cazut de acord cu privire la incheierea tranzactiei, respectiv vanzarea-cumpararea de teren si cladiri in suprafata totala de 6580 mp cu pretul de 235.000 Euro + TVA, inculpatii M. si A. conditionand aceasta vanzare de primirea sumei de 100.000 Euro, bani care sa nu fie evidentiati in niciun document.
        Din actele dosarului rezulta ca pe data de 2 iunie 2003 inculpatii B. si P.au dat inculpatilor M. si A. suma de 100.000 Euro care a fost impartita intre acestia, in mod egal, dupa care inculpatii s-au deplasat la un birou notarial din Oradea, unde a fost semnat contractul de vanzare-cumparare in forma autentica, suma de 100.000 Euro fiind constituita prin aportul inculpatilor B.M., P.F.M., E.J.A. si S.C.D., in raport de numarul partilor sociale pe care il detinea fiecare asociat in cadrul societatii, respectiv cate 30.000 Euro inculpatii B. si P.si cate 20.000 Euro inculpatii E. si S..
        La data de 29 iulie 2004 inculpatul M.I. a folosit suma de 50.000 Euro primita de la inculpatii B. si P. in conditiile aratate pentru a cumpara un teren intravilan in Oradea, str. Gh.Doja nr. 57.
        Aceasta stare de fapt a fost retinuta si de instanta de fond, in mod judicios, insa aceasta a apreciat ca suma de cate 50.000 Euro primita de catre inculpatii A.G. si M.I. reprezinta doar o diferenta de pret neevidentiata intr-un inscris, aceasta cerinta de ordin contractual fiind acceptata de inculpatii B., P., E. si S., considerand ca in speta de fata nu poate fi vorba de savarsirea infractiunii de luare si dare de mita in conditiile prev. de art.254 al. 1 Cp, respectiv 255 al. 1 Cp.
        Aceasta teza a instantei de fond insa nu a putut fi acceptata de catre instanta de apel, deoarece din ansamblul probator existent in cauza a rezultat ca nu sunt incidente dispozitiile art.10 lit.d Cpp pe baza carora s-a dispus achitarea inculpatilor M.I. si A.G., in conditiile in care au fost intrunite elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita prev. de art.254 al. 1 Cp.
        Retinand faptul ca cei doi inculpati mentionati mai sus au conditionat incheierea contractului de vanzare-cumparare mentionat cu plata sumei de 100.000 Euro care sa nu fie evidentiata in vreun script, releva caracterul fraudulos al demersului efectuat de catre inculpati, fiind evident ca aceasta suma a reprezentat obiectul mitei pentru a se realiza incheierea contactului de vanzare-cumparare, practic cei doi inculpati efectuand aceasta operatiune in calitate de reprezentanti ai SC "C." SA Oradea, in alte conditii aceasta tranzactie nu s-ar mai fi incheiat, astfel ca starea de fapt retinuta, de altfel de instanta de fond, se incadreaza perfect in cerintele textului prevazut de art. 254 al. 1 Cp.
        Vazand ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita prev. de art.254 al.1 Cp, instanta a apreciat ca se impune condamnarea inculpatilor M.I. si A.G. pentru savarsirea acestor infractiuni, neputand fi acceptata teza primei instante ca faptele savarsite de catre inculpati nu intrunesc elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 154 al. 1 Cp dispunand achitarea in temeiul art.10 lit. d Cpp., motivarea instantei de fond fiind neconvingatoare in acest sens.
Instanta, in individualizarea judiciara a pedepselor care au fost aplicate celor doi inculpati, a avut in vedere cerintele textului prev. de art.72 Cp, respectiv gradul de pericol social al infractiunilor savarsite de catre cei doi inculpati, respectiv art.254 al. 1 Cp, modalitatea si imprejurarile comiterii faptelor, cuantumul sumelor de bani solicitate de la ceilalti coinculpati, dar si circumstantele personale ale inculpatilor care nu au antecedente penale, iar pe de alta parte nu au recunoscut savarsirea infractiunilor retinute in sarcina lor.
        Instanta a apreciat ca o pedeapsa orientata la minimul special prevazut de legea penala de 3 ani inchisoare este de natura sa conduca la reeducarea inculpatilor, pedeapsa care a fost aplicata fiecarui inculpat in parte, respectiv A.G. si M.I., pedeapsa a carei executare a fost suspendata conditionat in conditiile art.81 Cp, fiind intrunite conditiile acestui text de lege, atat cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale, cat si convingerea instantei ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea efectiva a acesteia.
        In ceea ce priveste cealalta acuzatie adusa prin rechizitoriu inculpatului M.I., cea de spalare de bani prev. de art.23 al.1 lit.e din Legea 656/2002, raportat la art.17 lit.c din Legea 78/2000, instanta de apel a apreciat ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni, fiind incidente dispozitiile art.10 lit.d Cpp., astfel ca a mentinut solutia adoptata de prima instanta cu privire la aceasta acuzatie intrucat nu sunt indeplinite cerintele textului de lege amintit mai sus, lipsind latura subiectiva a infractiunii mentionate.
        Cu privire la inculpatii B.M., P.F.M., E.J.A. si S.C.D., acuzati de savarsirea infractiunii de dare de mita prevazuta de art.255 al. 1 Cp, instanta de apel a constatat ca termenul de prescriptie a raspunderii penale pentru faptele pentru care sunt acuzati a fost implinit deoarece acest termen a inceput sa curga la data savarsirii faptelor, respectiv data de 02.06.2003, la care se adauga termenul de prescriptie(de 5 ani) plus jumatate, adica in total 7 ani si jumatate, acest termen fiind implinit la data de 02.12.2010, motiv pentru care acesti inculpati nu mai pot fi trasi la raspundere penala.
        Impotriva deciziei penale nr.97 din 18 mai 2011 a Curtii de Apel Timisoara, Sectia penala au declarat recurs, in termenul legal, Parchetul de pe langa ICCJ - DNA si inculpatii A.G., M.I., B.M., P.F.M. si S.C.D..
        Ministerul Public a sustinut in motivele scrise aflate la dosarul cauzei si in motivele orale admiterea recursului, casarea deciziei, in baza art. 3859 pct.172 din Codul de procedura penala.
        Rejudecand, s-a cerut sa se deduca din pedeapsa aplicata inculpatului A.G., perioada retinerii si arestarii preventive respectiv 5.09.2006- 24.10.2006; sa se mentina sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor inculpatilor A.G. si M.I.; sa se constate ca prescriptia speciala a raspunderii penale nu a intervenit intrucat perioadele in care dosarul a fost suspendat si aflat pe rolul Curtii Constitutionale nu trebuie sa profite inculpatilor si nu trebuie incluse in termenul prevazut de art.124 din Codul penal. S-a cerut condamnarea inculpatilor pentru savarsirea infractiunii de dare de mita.
        S-a precizat de catre Ministerul Public faptul ca la calculul termenului de prescriptie s-a avut in vedere data incheierii date de instanta prin care s-a suspendat cauza si data primului termen de judecata dupa repunerea cauzei pe rol.
        Recurentii inculpati A.G. si M.I. au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate si mentinerea hotararii Tribunalului Arad. A fost invocat in drept cazuri de casare prevazut de art.3859 pct.18 Cod procedura penala, si anume o grava eroare de fapt avand drept consecinta pronuntarea unei hotarari gresite de condamnare.
        Pentru recurentii inculpati B.M. si S.C., s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale si trimiterea cauzei Curtii de Apel Timisoara in vederea continuarii judecarii cauzei. Nu au fost invocate in drept cazuri de casare, fiind precizate doar in fapt criticile pentru care se solicita casarea deciziei.
        S-a sustinut ca la data pronuntarii deciziei penale recurate nu se implinise prescriptia speciala a raspunderii penale, motiv pentru care se impune casarea cu trimitere spre rejudecare instantei de apel pentru ca inculpatii sa nu fie privati de un grad de jurisdictie. Chiar daca termenul de prescriptie ar fi fost implinit, inculpatii au cerut continuarea procesului penal pentru a-si dovedi nevinovatia (fila 2 motive de recurs).
        Pentru inculpatul P.F.M., s-a sustinut in principal admiterea recursului, casarea deciziei penale si mentinerea hotararii instantei de fond, iar in subsidiar sa se tina seama de constrangerea morala la care a fost supus inculpatul, fapt retinut in chiar motivele de apel ale DNA. Nu au fost invocate in drept cazuri de casare, fiind precizate doar in fapt criticile pentru care se solicita casarea deciziei si anume in principal mentinerea solutiei de achitare pronuntata de Tribunalul Arad deoarece solutia instantei de apel se bazeaza pe o grava eroare de fapt, iar in subsidiar mentinerea solutiei de incetare a procesului penal.
        Prin decizia penala nr. 578/24.02.2012 a Inaltei Curtii de casatie si Justitie, pronuntata in dosarul nr. 3080/108/2007, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe langa ICCJ - DNA - Serviciul Teritorial Timisoara si de inculpatii A.G., M.I., B.M., P.F.M. si S.C.D. impotriva deciziei penale nr.97 din 18 mai 2011 a Curtii de Apel Timisoara - Sectia penala, casata in parte decizia penala si s-a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel Timisoara pentru rejudecarea apelului formulat de Parchetul de pe langa ICCJ -DNA- Serviciul Teritorial Timisoara numai cu privire la inculpatii B.M., P.F.M. si S.C.D. pentru infractiunea prev.de art.255 alin.1 din Codul penal raportat art.1 lit.g si art.6 din Legea nr.78/2000 si cu privire la inculpatii A.G.si M.I., numai pentru infractiunea prev.de art.254 alin.1 din Codul penal raportat la art.1 lit.g si art.6 din Legea nr.78/2000.
        Au fost mentinute celelalte dispozitii ale deciziei atacate.
        Pentru a se pronunta astfel, instanta de recurs, analizand hotararea recurata, in baza art.385/15 pct. 2 litera c Cod procedura penala, a casat decizia penala nr.97 din 18 mai 2011 a Curtii de Apel Timisoara, Sectia penala, gasind fondate cazurile de casare prevazute de art.385/9 cpt.10 si 17/1 Cod procedura penala, pentru urmatoarele considerente:
        In ceea ce priveste cazul de casare prevazut de art.385/9 pct.10 Cod procedura penala, instanta de apel nu s-a pronuntat cu privire la unele probe administrate sau cu privire la cereri esentiale pentru recurenta de natura sa garanteze drepturile sale si sa influenteze solutia procesului, invocat oral de catre aparare pentru inculpatii B.M., P.F.M., S.C.D. fara indicarea temeiului de drept, cazul de casare este fondat.
        Instanta de recurs observat ca pentru a fi incident acest caz de casare trebuie sa existe o omisiune cu privire la examinarea unor probe administrate sau cu privire la cereri formulate de parti. Pentru a fi incident cazul de casare mai trebuie ca omisiunea instantei de a se pronunta sa se refere la o cerere esentiala, care ar fi aparat interesele legitime ale partilor in solutionarea cauzei. In motivele de recurs s-a invocat faptul ca instanta de apel ar fi trebuit sa se pronunte asupra vinovatiei inculpatilor si nu numai in ceea ce priveste incetarea procesului penal.
        Instanta de apel a pronuntat o solutie de incetare a procesului penal, in baza art.11 pct. 2 lit. b Cod procedura penala raportat la art.10 alin. 1 lit. g Cod procedura penala si art.124 Cod penal fata de inculpatii: B.M., P.F.M., E.I.A., S.C.D., pentru savarsirea infractiunii de dare de mita, prevazute de art.255 al. 1 C.p. cu aplicarea art. 1 lit. g si art. 6 din Legea nr.78/2000.
        Solutia de incetare a procesului penal prin intervenirea prescriptiei a urmat unei solutii de achitare data de instanta de fond. In fata instantei de fond inculpatii au fost achitati pentru savarsirea infractiunii de dare de mita prevazute de art.255 al. 1 C.p. cu aplicarea art.1 lit.g si art.6 din Legea nr. 78/2000. Acuzatia formulata in rechizitoriu avea in vedere faptul ca la data de 2 iunie 2003 inculpatii B.M. si P.F.M. au dat inculpatilor M.I. si A.G. suma de 100.000 euro care a fost impartita intre acestia din urma. Inculpatii M.I. si A.G., dupa primirea sumei de 100.000 euro s-au deplasat la un birou notarial unde a fost semnat contractul de vanzare-cumparare in forma autentica. Suma de 100.000 euro a fost stransa prin contributia inculpatilor B.M., P.F.M., E.J.A. si S.C.D, in raport de numarul partilor sociale pe care il detinea fiecare asociat in cadrul societatii, respectiv cate 30.000 euro inculpatii B.si P.si cate 20.000 euro, inculpatii E. si S..
        Inculpatii B.M., P.F.M., E.A., S.C.D. si-au sustinut nevinovatia atat in fata instantei de fond cat si a celei de apel, astfel incat pronuntarea de catre instanta de apel a unei solutii de incetare a procesului penal, care presupune implicit constatarea existentei vinovatiei pentru infractiunea de care sunt acuzati, fara a li se da dreptul sa combata probele acuzarii pentru dovedirea nevinovatiei lor se incadreaza in cazul de casare prevazut de art.385/9 pct. 10 Cod procedura penala. Instanta de apel nu s-a pronuntat cu privire la cereri esentiale pentru B.M., P.F.M., E.I.A., S.C.D., cererile de constatare a nevinovatiei, de natura sa influenteze solutia procesului.
        La judecarea cauzei in apel s-au acordat trei termene de judecata. La termenul din 24 martie 2011 au fost incuviintate cererile inculpatilor de amanare a cauzei pentru lipsa de aparare, acordandu-se un nou termen la 14 aprilie 2011.
        La termenul din 14.04.2011 au fost audiati inculpati A.G.(f. 52 dosar apel), M.I.(f.53 dosar apel) si E.J.A(f.54 dosar apel), care au aratat ca isi mentin declaratiile date in fata Tribunalului Arad, la care nu au de facut completari.
        La termenul din 12.05.2011 a fost audiata in acelasi mod inculpata S. C.A. si a fost depusa o declaratie notariala de la inculpatul B.M. in care acesta a aratat ca isi mentine declaratiile date anterior.
        Desi in concluziile orale pe fondul cauzei apararea a invocat implinirea termenului de prescriptie pentru inculpatii B.M. si S.C.D., s-a solicitat mentinerea solutiei de achitare(f.78 verso dosar apel).
        De asemenea, in concluziile scrise pentru inculpatul P.F.M. s-a solicitat achitarea(f.67 dosar apel).
        Instanta de apel, desi a consemnat declaratiile prin care inculpatii solicitau achitarea, nu a avut in vedere posibilitatea continuarii procesului penal conform art.13 Cod procedura penala pentru dovedirea nevinovatiei invocata de catre inculpatii in cauza.
        Instanta de apel, in ceea ce-i priveste pe inculpatii P.F.M., E.J.A., B.M., S.C.D., a motivat doar solutia de incetare a procesului pentru intervenirea prescriptiei fara sa indice considerentele pentru care apreciaza vinovatia acestora dovedita pentru faptele de care sunt acuzati inculpatii in rechizitoriu.
        In recurs doar B.M., P.F.M., S.C.D., prin avocat au criticat solutia de incetare a procesului penal si au cerut continuarea procesului. E.I.A. a aratat ca doreste sa beneficieze de solutia de incetare a procesului prin prescriptie.
        Atunci cand inculpatul se considera nevinovat exista interesul legitim de a obtine o solutie de achitare. La obtinerea acestei rezolvari a procesului penal nu se poate opune incetarea procesului penal prin prescriptie. Interesul dovedirii nelegalitatii sau netemeiniciei acuzatiei aduse, face ca art. 13 Cod procedura penala sa permita continuarea procesului penal, chiar in cazul in care a intervenit prescriptia raspunderii penale, atunci cand inculpatul cere sa-ii dovedeasca nevinovatia. Posibilitatea acordata de lege inculpatului de a cere continuarea procesului penal pentru dovedirea nevinovatiei sale se transforma intr-o obligatie a instantei de judecata de a desfasura in continuare procesul penal in vederea constatarii incidentei unuia dintre cazurile prevazute de art.10 literele a-e Cod procedura penala.
        Dreptul inculpatului de a dispune asupra desfasurarii procesului penal in continuare, desi au intervenit cauze de stingere a actiunii penale, decurge din dreptul sau la aparare, prin care se poate combate invinuirea pana la infirmarea ei ca netemeinica.
        Desi critica este fondata si ii priveste doar pe inculpatii B.M., P.F.M., S.C.D., cauza a fost trimisa spre rejudecare si pentru inculpatii A.G. si M. I., avand in vedere ca, in raport de natura acuzatiei formulate de Ministerul Public in Rechizitoriu este incident cazul de conexitate prevazut de art.34 litera b Cod procedura penala. Infractiunile de dare de mita de care sunt acuzati B.M., P.F.M., S.C.D. si luare de mita de care sunt acuzati A.G. si M.I. sunt savarsite dupa o prealabila intelegere intre faptuitori, conform celor mentionate in Rechizitoriu, iar clarificarea temeiniciei acuzatiilor cu privire la vinovatia inculpatilor pentru dare de mita contribuie la temeinicia solutiei pentru infractiunea de luare de mita a ceea ce impune rejudecarea cu privire la toti cei cinci inculpati.
        In ceea ce priveste cazul de casare prevazut de art.385/9 pct.17/2 Cod procedura penala, instanta de recurs a retinut ca acesta este fondat, instanta de apel calculand gresit termenul de prescriptie a raspunderii penale.
        Ministerul Public a sustinut in motivele scrise aflate la dosarul cauzei admiterea recursului, casarea deciziei, cazul de casare invocat fiind cel prevazut art. 3859 pct.172 din Codul de procedura penala. Rejudecand, s-a cerut sa se deduca din pedeapsa aplicata inculpatului A.G., perioada retinerii si arestarii preventive respectiv 5.09.2006- 24.10.2006; sa se mentina sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor inculpatilor A. G. si M.I.; sa se constate ca prescriptia speciala a raspunderii penale nu a intervenit intrucat perioadele in care dosarul a fost suspendat si aflat pe rolul Curtii Constitutionale nu trebuie sa profite inculpatilor si nu trebuie incluse in termenul prevazut de art.124 din Codul penal. S-a cerut condamnarea inculpatilor pentru savarsirea infractiunii de dare de mita.
        Ministerul Public a considerat ca termenul de prescriptie urmeaza sa se implineasca in luna mai 2012, cauza fiind suspendata intre 10.01.2008 si 15.06.2009.
        Curtea de Apel a apreciat ca termenul de prescriptie s-a implinit la data de 02.12.2010.
        Ambele calcule sunt gresite, termenul de prescriptie fiind calculat incorect atat de catre instanta de fond, cat si in motivele de recurs.
        Critica formulata cu privire la calculul termenul de prescriptie este fondata. Termenul de prescriptie prevazut de art.122 Cod penal este intrerupt prin actele indeplinite in desfasurarea procesului penal, comunicate inculpatilor, iar dupa fiecare intrerupere in cauza pendinte a inceput sa curga un nou termen de prescriptie. Conform art.124 Cod penal, prescriptia inlatura raspunderea penala oricate intreruperi ar interveni, daca termenul de prescriptie este depasit cu inca jumatate.
        Totodata, conform art.128 Cod penal, cursul termenului prescriptiei prevazute de art.122 Cod penal, prescriptia raspunderii penale, este suspendat pe timpul cat o dispozitie legala nu permite continuarea procesului penal. Prescriptia isi reia cursul din ziua in care a incetat cauza de suspendare.
        In cauza de fata, cursul termenului de prescriptiei a fost intrerupt prin actele de procedura comunicate inculpatilor si suspendat in perioada ce a tinut de solutionarea celor doua exceptii de neconstitutionalitate, de la data incheierii prin care a fost admisa cererea de sesizare a Curtii Constitutionale si pana la data mentionata in rezolutia judecatorului prin care s-au dispus masuri de reluarea a procesului, perioada care nu a fost luata in considerare la calculul termenului prevazut de art.122 litera d Cod penal, de catre instanta de apel.
        Astfel, prin incheierea din 10 ianuarie 2008 pronuntata de Tribunalul Arad s-a sesizat Curtea Constitutionala cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a art.217 alin 4 Cod procedura penala, raportat la art.10 alin 4 din OUG nr.43/2002. Prin decizia nr.499 din 06 mai 2008, Curtea Constitutionala a respins exceptia.
        Tribunalul Arad, prin incheierea din 04 noiembrie 2008 a sesizat Curtea Constitutionala cu privire la a doua exceptie de neconstitutionalitate privind art.6 alin. 1si 4 , art.70 alin. 2, art.172 alin.1, art.224 alin 4 si 3 si art.91/6 Cod procedura penala. Prin decizia nr.484 din 02 aprilie 2009, Curtea Constitutionala a respins si cea de a doua exceptie.
        Termenul de prescriptie a raspunderii penale in cazul infractiunii de luare de mita pentru care sunt acuzati inculpatii B.M., P.F.M. E.I.A., S. C.D., este, potrivit art.122 Cod penal, de 5 ani. Termenul de prescriptie de cinci ani a fost intrerupt prin actele indeplinite in desfasurarea procesului penal(citatii pentru termenele de judecata, pronuntarea de hotarari care au trebuit comunicate inculpatilor). Dupa fiecare intrerupere in cauza pendinte a inceput sa curga un nou termen de prescriptie. Conform art.124 Cod penal, prescriptia inlatura raspunderea penala oricate intreruperi ar interveni, daca termenul de prescriptie este depasit cu inca jumatate, ceea ce pentru cauza de fata presupune trecerea unui interval de sapte ani si sase luni calculat de la data savarsirii infractiunii, 02 iunie 2003, care s-ar fi implinit la 02 decembrie 2010. In acest interval de timp a operat insa si suspendarea termenului de prescriptie, cu durata necesara solutionarii exceptiilor de neconstitutionalitate, pe care instanta de apel nu a avut-o in vedere.
        Cursul termenului de prescriptie a fost suspendat de la data fiecarei incheieri a Tribunalului Arad de sesizare a Curtii Constitutionale, data de la care nu a mai fost posibila cercetarea judecatoreasca si pana la data la care, dupa intoarcerea dosarului la instanta, ca urmare a solutionarii exceptiilor, prin rezolutia judecatorului s-au luat masuri pentru continuarea procesului (s-a fixat termen de judecata, s-a dispus citarea partilor).
        Data de la care cursul prescriptiei este suspendat este data incheierii de sesizare a Curtii Constitutionale si nu data ramanerii definitive a respectivei incheieri deoarece de la momentul la care Tribunalul s-a desesizat nu a mai putut dispune masuri de continuare a procesului pe fondul sau. Conform deciziei recurs in interesul legii nr.9 din 2 februarie 2009, incheierea prin care instanta a admis cererea de sesizare a Curtii Constitutionale si a dispus suspendarea judecarii pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate nu este supusa caii de atac a recursului, astfel incat chiar in ipoteza declararii unei cai de atac nici instanta de fond, nici instanta de control judiciar nu ar fi putut efectua alte acte de cercetare judecatoreasca.
        Data la care s-a reluat cursul prescriptiei este data la care judecatorul a luat prin rezolutie masuri pentru continuarea procesului, dupa solutionarea exceptiei si restituirea dosarului de la Curtea Constitutionala. Nu poate fi luata in considere ca data la care a incetat cauza de suspendare data primului termen de judecata dupa solutionarea exceptiei de catre Curtea Constitutionala si restituirea dosarului la Tribunal, deoarece instanta a dispus masuri pentru continuarea procesului anterior acestui termen, prin rezolutie. Nu poate fi luata in calcul nici data deciziei Curtii Constitutionale, deoarece instanta nu avea posibilitatea sa dispuna masuri in dosar, acesta nefiind restituit. Data inregistrarii dosarului in arhiva Tribunalului nu poate fi luata in considerare ca data a incetarii suspendarii, deoarece doar judecatorul putea dispune, prin rezolutie, masuri pentru reluarea procesului. In consecinta, cursul prescriptie a fost suspendat pana la momentul la care judecatorul a dispus masuri legale pentru reluarea cursului judecatii.
        Instanta de apel nu a luat in calculul termenului de sapte ani si sase luni, suspendarea termenului de prescriptie de la 10 ianuarie 2008 la 01 iulie 2008 si de la 24 noiembrie 2008 la 22 mai 2009, fapt care a determinat implinirea termenului de prescriptie in luna noiembrie 2011 si nu in luna decembrie 2010, data constatata de instanta de apel, si nici la data mentionata de Ministerul Public respectiv luna mai 2012. In cauza termenul de prescriptie a raspunderii penale a operat la data de 20 noiembrie 2011 pentru savarsirea infractiunii de dare de mita in ceea ce ii priveste pe inculpatii B.M., P.F.M., S.C.D. si E.J.A.. Dintre acestia, B.M., S.C.D. si P.F,M., au indicat in motivele scrise de recurs faptul ca doresc sa fie achitati, astfel incat fata de acestia est incident art.13 din Codul de procedura penala.
        In ceea ce priveste limitele rejudecarii, Inalta Curte a observat ca in privinta infractiunii de spalare de bani prevazuta de art.23 alin. 1 lit. e din Legea nr. 656/2002, raportat la art.17 lit. c din Legea nr.78/2000, retinuta in sarcina inculpatului M.I., in baza art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.d Cod procedura penala, prima instanta a dispus achitarea, intrucat inculpatul a fost achitat pentru comiterea infractiunii de luare de mita, suma de 50.000 euro folosita de inculpat pentru achizitionarea unui imobil in municipiul Oradea, nefiind dobandita prin comiterea unei infractiuni. Instanta de apel, in ceea ce priveste cealalta acuzatie adusa prin rechizitoriu inculpatului M.I., cea de spalare de bani prevazuta de art.23 al.1 lit.e din Legea 656/2002, raportat la art.17 lit.c din Legea 78/2000, a apreciat ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni, fiind incidente dispozitiile art.10 lit.d Cpp., astfel ca a mentinut solutia adoptata de prima instanta intrucat nu sunt indeplinite cerintele textului de lege, lipsind latura subiectiva a infractiunii mentionate.
        Critica formulata in recurs de catre Ministerul Public a avut in vedere doar calculul gresit al termenului de prescriptie a raspunderii penale pentru infractiunea de dare de mita, precum si chestiuni care sunt legate de masurile asiguratorii si deducerea masurilor preventive, astfel incat, solutia de achitare pentru infractiunea de spalare de bani nu mai poate face obiectul rejudecarii.
        De asemenea rejudecarea se limiteaza la inculpatii A.G., M.I., B.M., P.F.M. si S.C.D..
        Intimatul E.J., intrebat de instanta de recurs, a precizat ca este multumit cu hotararea Tribunalului Arad intrucat nu a fost vorba despre nicio luare si dare de mita, dar ca doreste sa opereze prescriptia.
        Avand in vedere cazul de conexitate prevazut de art.34 litera b Cod procedura penala, rejudecarea va avea in vedere si infractiunile de luare de mita de care sunt acuzati inculpatii A.G. si M.I..
        La rejudecare instanta urmeaza sa audieze inculpatii daca acestia vor fi de acord sa dea declaratii si sa administreze probele considerate utile pentru solutionarea cauzei.
        In ceea ce priveste audierea inculpatilor, urmeaza a fie respectate dispozitiile art.70 Cod procedura penala. Atunci cand inculpatul nu se prevaleaza de dreptul la tacere, instanta este obligata sa consemneze tot ceea ce inculpatul stie cu privire la fapta si invinuirea ce i se aduce in legatura cu aceasta. Avand in vedere ca a fost criticata solutia de achitare pronuntata de instanta de fond, la rejudecarea cauzei urmeaza a fi pus in vedere inculpatilor ca au dreptul sa propuna probe in sustinerea declaratiilor lor.
        Apreciind fondate recursurile declarate de Parchetul de pe langa ICCJ - DNA si de inculpatii A.G., M.I., B.M., P.F.M. si S.C.D. pentru cazurile de casare prevazute de art.3859 pct.10 si 172 Cod procedura penala, s-a casat in parte decizia penala si s-a trimis cauza la Curtea de Apel Timisoara pentru rejudecarea apelului formulat de Parchetul de pe langa ICCJ -DNA- Serviciul Teritorial Timisoara numai cu privire la inculpatii B.M., P.F. M. si S.C.D. pentru infractiunea prev.de art.255 alin.1 din Codul penal raportat art.1 lit.g si art.6 din Legea nr.78/2000 si cu privire la inculpatii A.G.si M.I. numai pentru infractiunea prev.de art.254 alin.1 din Codul penal raportat la art.1 lit.g si art.6 din Legea nr.78/2000. S-au mentinut actele efectuate de instanta de apel pana la data de 12 mai 2011 si celelalte dispozitii ale deciziei atacate.
        Prin decizia penala nr. 578 din 24 februarie 2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. 3080/108/2007 din 04.08.2011 au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe langa ICCJ - DNA- Serviciul Teritorial Timisoara si inculpatii A.G., M.I. B.M, P.F.M. si S.C.D. impotriva deciziei penale nr. 97/A din 18 mai 2011 a Curtii de Apel Timisoara, a fost casata in parte hotararea recurata si s-a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel Timisoara pentru rejudecarea apelului procurorului cu privire la inculpatii B.M., P.F.M. si S.C.D. pentru infractiunea prev. de art.255 alin.1 C. pen. rap. la art.1 lit.g) si art.6 din Legea nr.78/2000 si cu privire la inculpatii A.G. si M.I. numai pentru infractiunea prev. de art.254 alin.1 C. pen. rap. la art.1 lit.g) si art.6 din Legea nr. 78/2000.
        In motivarea deciziei de casare s-a aratat ca: instanta de apel a pronuntat incetarea procesului penal fata de inculpatii B.M., P.F.M. si S.C. D. fara sa aiba in vedere posibilitatea continuarii procesului penal conform art.13 C. pen., in conditiile in care acesti inculpati au solicitat achitarea, si fara sa indice considerentele pentru care apreciaza vinovatia acestora; instanta de apel a calculat gresit termenul de prescriptie a raspunderii penale, neluand in considerare perioadele in care dosarul s-a aflat la Curtea Constitutionala pentru solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate.
        Pentru rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe langa ICCJ - DNA- Serviciul Teritorial Timisoara impotriva sentintei penale nr. 401 din 20 decembrie 2010 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 3080/108/2007 din18.07.2007, cauza a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel Timisoara - Sectia Penala sub nr. 3080/108/2007*/a1 din 13.03.2012.
        Examinand legalitatea si temeinicia sentintei penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia in motivele de apel, precum si din oficiu, pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei, Curtea constata, pentru considerentele ce urmeaza, ca apelul este nefondat.
        Prima instanta a retinut in mod corect starea de fapt obiectiva, care nu a fost contestata nici de procuror si nici de inculpati.
        Inculpatii M.I. si A.G. au facut parte din Consiliul de Administratie al S.C. "C." S.A. Oradea, primul in calitate de presedinte si director general al societatii, iar cel de-al doilea in calitate de vicepresedinte si director economic al aceleiasi societati. In spatiile comerciale si de productie detinute de catre aceasta societate isi desfasura activitatea S.C. "M.P. S.R.L. Oradea, care le detinea cu titlu de chirie inca din anul 2007.
        In perioada 2000-2003 inculpatii B.M. si P.F.M., in calitate de reprezentati ai S.C. "M.P." S.R.L. Oradea, cu stiinta celorlalti asociati, inculpatii E.J.A. si S.C.D., au purtat discutii si negocieri cu reprezentantii S.C. "C" S.A. Oradea, respectiv cu inculpatii M.I. si A.G. iar la sfarsitul lunii mai 2003, reprezentantii celor doua societati comerciale au cazut de acord cu privire la incheierea tranzactiei, respectiv vanzarea-cumpararea de teren si cladiri in suprafata totala de 6.580 m2 cu pretul de 235.000 euro + TVA, inculpatii M.I. si A.G. conditionand aceasta vanzare de primirea sumei de 100.000 euro care sa nu fie evidentiati in niciun document.
        La data de 2 iunie 2003, inculpatii B.M. si P.F.M. au dat inculpatilor M.I. si A.G. suma de 100.000 euro, ce a fost impartita intre acestia in mod egal, dupa care inculpatii s-au deplasat la un birou notarial din Oradea, unde a fost semnat contractul de vanzare-cumparare in forma autentica, suma de 100.000 Euro fiind constituita prin aportul inculpatilor B.M., P.F.M., E. J.A. si S.C.D., in raport de numarul partilor sociale pe care il detinea fiecare asociat in cadrul societatii, respectiv cate 30.000 euro inculpatii B. M. si P.F. M. si cate 20.000 euro inculpatii E.J.A. si S.C.D..
        La data de 29 iulie 2004, inculpatul M.I. a folosit suma de 50.000 euro primita de la inculpatii B.M. si P.F.M. in conditiile aratate pentru a cumpara un teren intravilan in Oradea, str. Gh. Doja nr. 57.
        Potrivit art.254 alin.1 C. pen., infractiunea de luare de mita consta in fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri.
        Conform art.255 alin. 1 C. pen., infractiunea de dare de mita consta in promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, in modurile si scopurile aratate in art. 254.
        Inculpatii M.I. si A.G. sunt functionari in sensul art.147 C. pen., fiind indeplinita conditia ceruta de lege pentru subiectul activ al infractiunii de luare de mita.
        In cauza, discutia poarta asupra laturii subiective, respectiv a titlului cu care a fost pretinsa, respectiv predata suma de 100.000 euro, despre care procurorul sustine ca ar fi fost pretinsa de inculpatii M.I. si A.G. in vederea indeplinirii unor atributii de serviciu, iar inculpatii sustin ca ar reprezenta o diferenta de pret care nu se regaseste in contractul de vanzare-cumparare.
        Curtea considera ca nu s-a dovedit, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca inculpatii M..I. si A.G. au pretins de la inculpatii B.M., P.F.M., E.J.A. si S.C.D. iar acestia din urma au dat suma de 100.000 euro in vederea indeplinirii unor atributii de serviciu ale primilor doi.
        Cat priveste inregistrarea video a predarii sumei de 100.000 euro, aceasta atesta doar predarea-primirea sumei mentionate, imprejurare necontestata, nu si titlul cu care a fost platita.
        Din declaratiile celor 6 inculpati si ale celor 2 martori (M.I. si T. G.) rezulta ca inculpatii M.I. si A.G. pe de o parte, si inculpatii B.M. si P. F. M., pe de alta parte, au negociat vanzarea-cumpararea unui imobil, acestia ajungand la o intelegere in sensul ca o parte din pret sa fie facturata iar alta parte sa nu fie facturata. Inculpatii M.I. si A.G. urmareau ca partea de pret facturata sa fie cat mai mica si partea nefacturata cat mai mare. Opus celor doi, inculpatii B.M. si P.F.M. urmareau ca partea de pret facturata sa fie cat mai mare si partea nefacturata cat mai mica.
        Prin

Sursa: Portal.just.ro