Ultraj
(Sentinta penala nr. 120 din data de 10.03.2011 pronuntata de Tribunalul Arad)Sentinta penala nr. 120 din 10 martie 2011 - Tribunalul Arad
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Arad, nr.81/P/2009 au fost trimisi in judecata inculpatii I.S. pentru savarsirea infractiunilor de prevazute de art.20 Cod penal raportat la art.175 lit. f, i Cod penal, prevazuta de art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, F.C. pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art.26 Cod penal raportat la art.20 Cod penal rap.la art.175 lit.f, i Cod penal, prevazuta de art.26 Cod penal raportat la art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002, prevazuta de art.255 Cod penal, prevazuta de art.239 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal si F.R., pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art.26 Cod penal raportat la art.20 Cod penal rap.la art.175 lit.f, i Cod penal, prevazuta de art.239 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Prin actul de sesizare al instantei s-au retinut in fapt urmatoarele:
In dimineata zilei de 10.02.2009, partile vatamate H.I. - agent sef principal de politie si B.C. - agent principal de politie, ambii din cadrul Serviciului Politiei Rutiere Arad, erau in exercitarea atributiilor de serviciu, efectuand o misiune de patrulare pe DN 69, relatia Arad -Sagu -Vinga, cu autoturismul de serviciu marca Dacia Logan inmatriculat sub nr. MAI 26422, pe care era montat echipamentul radar mobil.
Intre localitatile Sagu si Vinga partile vatamate au depistat autoturismul marca BMW, cu numarul de inmatriculare , care rula cu o viteza de 153 km/h, astfel ca au pornit in urmarirea acestuia pentru a aplica sanctiunea contraventionala prev. de art.102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002.
Pe raza localitatii Sagu autoturismul marca BMW a virat la dreapta, ruland spre directia Cruceni, pe drumul principal din localitate, fiind oprit de agentii de politie in dreptul imobilului cu numarul 208, ocazie cu care au constatat ca la volanul acestuia se afla inculpatul I.S. .
In timp ce intocmeau procesul-verbal de aplicare a sanctiunii contraventionale seria CC nr.2724827, agentii de politie au observat ca in interiorul autoturismului condus de inculpatul I.S. se aflau mai multe baxuri continand tigari netimbrate, astfel ca au decis sa nu permita inculpatului sa plece de la fata locului pana la sosirea organelor specializate in constatarea infractiunilor /contraventiilor de natura financiara, respectiv Serviciul de Investigare a Fraudelor si Garda Financiara.
Intre timp, la fata locului si-au facut aparitia inculpatii F.C. si F.R. care au incercat sa-i determine pe agentii de politie sa-l lase pe inculpatul I.S. sa plece de la fata locului. Inculpatul F.C. s-a apropiat de autoturismul de serviciu in care se aflau partile vatamate, promitandu-le si oferindu-le sume de bani pentru a-i permite inculpatului I.S. sa plece inainte de aparitia organelor constatatoare. Acesta s-a adresat agentilor de politie intrebandu-i "cat sefu, vreti sa spuneti cat?", "sefu, sunt ultimii nostri bani", "_spuneti cat!" - oferta pe care partile vatamate au respins-o.
In momentul in care inculpatul F.C. s-a indepartat de autoturismul de serviciu, in care se aflau partile vatamate, a facut un semn inculpatilor I.S. si F.R., iar acestia au urcat rapid in autoturism cu intentia de a pleca.
Observand intentia inculpatilor, partile vatamate H.I. si B.C. au iesit din autoturismul de serviciu deplasandu-se in fuga spre autoturismul marca BMW - la volanul caruia se afla inculpatul I.S. pregatindu-se sa plece de la fata locului. Partea vatamata B.C. s-a indreptat spre portiera stanga-fata a autoturismului BMW, iar in calea acestuia s-a interpus inculpatul F.C. care, bruscandu-l (impingandu-l cu spatele, umarul si cotul) l-a impiedicat pe agentul de politie sa ajunga la inculpatul I.S. care intentiona sa plece de la fata locului. In tot acest timp, partea vatamata H.I. s-a pozitionat in partea stanga-fata a autoturismului BMW, sprijinindu-si mainile de capota. Observand intentia inculpatului I.S. de a demara in forma, datorita motorului turat puternic, partea vatamata H.I. a ezitat sa se posteze in fata autoturismului, pentru a nu fi accidentat, drept pentru care s-a urcat pe capota acestuia, apreciind ca astfel inculpatul I.S. nu va avea curajul sa demareze, punandu-i viata in pericol.
Concomitent, inculpata F.R. a iesit din autoturismul sau si s-a deplasat in fuga spre agentul de politie B.C. si, impreuna cu inculpatul F.C., a reusit sa-l indeparteze pe acesta, prin violenta, de la portiera autoturismului marca BMW, putandu-se observa din inregistrarea radar cum inculpata ii smulge agentului de politie B.C. mana dreapta cu care acesta incerca sa-l indeparteze pe inculpatul F.C. pentru a nu putea sa-l opreasca pe inculpatul I.S.
Ajutorul dat de inculpatii F.C. si F.R. inculpatului I.S., pentru ca acesta sa poata pleca, s-a produs in conditiile in care acestia au vazut faptul ca partea vatamata H.I. se afla pe capota autoturismului, avand astfel reprezentarea faptului ca viata acestuia va fi pusa in pericol si ca inculpatul I.S. va parasi locul accidentului.
Dupa indepartarea prin violenta a partii vatamate B.C., inculpatul I. S. a efectuat mai intai o manevra de iesire de pe acostament dupa care a demarat in tromba, cu agentul de politie H.I. pe capota autoturismului, deplasandu-se astfel aproximativ 33 m, pana cand partea vatamata - datorita vitezei si a manevrelor bruste - a cazut lovindu-se de acostament.
Inculpatul I.S. si-a continuat deplasarea, parasind locul accidentului, cu toate ca prin cadere partii vatamate H.I. i s-au cauzat leziuni - leziuni pentru a caror vindecare au fost necesare 7 zile de ingrijiri medicale.
Din probele administrate in cauza, in cursul urmaririi penale si in cursul cercetarii judecatoresti, instanta a retinut urmatoarea stare de fapt.
In dimineata zilei de 10.02.2009, partile vatamate H.I. - agent sef principal de politie si B.C. - agent principal de politie, ambii din cadrul Serviciului Politiei Rutiere Arad, erau in exercitarea atributiilor de serviciu, efectuand o misiune de patrulare pe DN 69, relatia Arad-Sagu-Vinga, cu autoturismul de serviciu marca Dacia Logan inmatriculat sub nr.MAI 26422, pe care era montat echipamentul radar mobil.
Intre localitatile Sagu si Vinga partile vatamate au depistat autoturismul marca BMW, cu numarul de inmatriculare , care rula cu o vizeta de 153 km/h, astfel ca au pornit in urmarirea acestuia pentru a aplica sanctiunea contraventionala prev. de art.102 alin.3 lit.e), din OUG nr.195/2002.S-a constatat ca, conducatorul autoturismului este inculpatul I.S. care a fost oprit pe raza localitatii Sagu, jud. Arad, de catre organele de politie. De asemenea in interiorul autoturismului organele de politie au constatat existenta mai multor baxuri cu tigari si nu au permis plecarea inculpatului de la fata locului pana la sosirea organelor din cadrul Serviciului Politiei Economice si a Garzii Financiare.
La scurt timp, la fata locului au aparut inculpatii F.C. si F.R. Acestia au incercat sa-i determine pe agentii de politie sa-l lase pe inculpatul I. S., sa plece de la fata locului. Inculpatul F.C. s-a apropiat de autoturismul de serviciu in care se aflau partile vatamate, promitandu-le si oferindu-le sume de bani pentru a-i permite inculpatului I. S. sa plece inainte de aparitia organelor constatatoare. Acesta s-a adresat agentilor de politie intrebandu-i "cat sefu, vreti sa spuneti cat?", "sefu, sunt ultimii nostri bani", "_spuneti cat!" - oferta pe care partile vatamate au respins-o.
Dupa aproximativ 45 de minute de la momentul opririi sale in trafic, inculpatul I.S. s-a urcat in autoturism cu intentia de a pleca de pe loc. Pentru a-l opri pe inculpat sa plece, agentul de politie H.I. s-a urcat pe capota autoturismului. In acelasi timp inculpatii F.C. si F.R., prin agresiuni fizice asupra agentului B.C. care se afla langa portiera stanga fata a autoturismului, i-au facilitat inculpatului I.S. plecarea de la fata locului desi au observat ca partea vatamata H.I. se afla pe capota autoturismului. Dupa ce a parcurs o distanta de aproximativ 40 m, cu partea vatamata H.I. pe capota, inculpatul I.S. ruland cu o viteza nedeterminata a efectuat mai multe manevre de schimbare a directiei de mers determinand astfel caderea partii vatamate H. I. pe acostament in partea dreapta a autoturismului.
Instanta a retinut ca inculpatul I.S. a rulat cu o viteza nedeterminata dat fiind ca din raportul de constatare tehnico- stiintifica realizat in cursul urmarii penale nu putem retine cu exactitate care a fost viteza de rulare a autoturismului in momentul caderii partii vatamate. Astfel, expertul a admis cu privire la acest obiectiv al constatarii ca valoarea vitezei nu poate fi reconstituita cu exactitate pe baza datelor ce i-au fost puse la dispozitie.
Se mai arata ca, conform diverselor variante de simulari efectuate, viteza putea fi aproximativ in intervalul 20-45 km/h.
Instanta nu a retinut sustinerea din rechizitoriu in sensul ca autoturismul condus de inculpatul I.S., ar fi plecat de pe loc in "tromba". Astfel, din declaratia partii vatamate H.I., s-a retinut ca autoturismul condus de inculpat a avut un " mers sinuos" ceea ce nu s-ar fi putut realiza daca autoturismul ar fi avut o viteza mare.
Martorul B.C. nu a facut vreo referire la valoarea vitezei de circulatie a autoturismului, ci doar la faptul ca, ca urmare a vitezei si manevrelor efectuate de inculpatul I., partea vatamata H.I. a cazut de pe capota autoturismului.
De asemenea, din inregistrarea video existenta la dosarul cauzei instanta a retinut ca in timp ce inculpatul pleca cu autoturismul de pe loc partea vatamata s-a urcat pe capota, lucru ce nu ar fi fost posibil de autoturismul pleca de pe loc " in tromba". Inregistrarea video a reliefat faptul ca plecarea autoturismului de pe loc a fost progresiva. Aceleasi aspecte le-a retinut si din declaratiile martorilor audiati in cauza, cu precizarea ca martorilor B.G.L. si B.C. le-a fost prezentata inregistrarea video inainte de a fi audiate in cursul urmaririi penale, situatie ce contravine dispozitiilor art. 86 Cod penal. Conform acestor dispozitii legale martorul trebuie sa declare tot ce stie cu privire la faptele si imprejurarile pe care le-a perceput prin propriile-i simturi.
Cu privire la inculpatul I.S., instanta in baza art. 334 Cod procedura penala a schimbat incadrarea juridica data faptei prin rechizitoriu din art. 20 Cod penal raportat si art. 175 lit. f), i) Cod penal in art.239 alin2,5 Cod penal pentru urmatoarele considerente :
Astfel, tentativa la infractiunea de omor calificat prevazut de art.20 Cod penal raportat la art. 175 lit. f) ,i) Cod penal presupune ca actele de executare a omorului, savarsite pana in momentul interventiei evenimentului intrerupator trebuie sa demonstreze prin natura si imprejurarile in care au fost savarsite ca infractorul a avut intentia specifica de omor si nu intentia generala de a o vatama sau de a savarsi o infractiune nedeterminata. In aceasta situatie, pentru a incadra o fapta ca fiind o tentativa la infractiunea de omor nu prezinta relevanta numarul de zile de ingrijiri medicale sau faptul daca victimei i-a fost pusa in primejdie viata, aceste aspecte avand importanta in incadrarea faptei in dispozitiile art. 181 Cod penal sau 182 Cod penal.
Intentia de omor se deduce din modul in care s-a actionat si nu din alte elemente exterioare. Astfel, pentru ca o activitate sa poata fi caracterizata ca tentativa la infractiunea de omor, se impune a se constata folosirea unui obiect apt ca produca moartea, care sa vizeze o zona vitala a corpului, intensitatea loviturilor.
Un autovehicul este apt sa produca moartea doar atunci cand, cu acesta se loveste direct victima.
In cauza inculpatul s-a folosit de un autoturism dar nu a lovit in mod direct partea vatamata. Plecarea progresiva a inculpatului cu autoturismul de pe loc, urcarea partii vatamate H.I. pe capota urmata de mersul sinuos al autoturismului pentru a provoca caderea partii vatamate, dovedeste intentia inculpatului de a-l vatama pe agentul de politie si nu intentia de ucidere a acestuia.
Fapta inculpatului I.S. de a pleca cu autoturismul cu agentul de politie H.I. pe capota si de a efectua manevre care au determinat caderea de pe capota a agentului de politie cauzandu-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7 zile de ingrijiri medicale intruneste elementele constitutive ale infractiunii de ultraj prevazute de art. 239 alin. 2,5 Cod penal.
Astfel, elementul material este realizat prin lovirea partii vatamate ca urmare a manevrelor efectuate de inculpat, infractiunea prevazuta de art. 180 alin.2 Cod penal, fiind absorbita in forma agravanta a ultrajului. Ca forma de vinovatie inculpatul a actionat cu intentie indirecta.
Instanta l-a condamnat pe inculpatul I.S. la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de ultraj (parte vatamata H.I.), prevazuta de art.239 alin.2,5 Cod penal .
Cu privire la infractiunea de parasire a locului accidentului prevazuta de art.89 alin.1 din OUG 195/2002 republicata, retinuta in sarcina inculpatului I.S. prin rechizitoriu instanta a dispus achitarea inculpatului in temeiul art. 11 pct. 2 lit.a) raportat la art. 10 lit. d) Cod procedura penala, lipsind latura obiectiva a infractiunii.
In conformitate cu dispozitiile art. 75din OUG 195/2002, republicata accidentul de circulatie este evenimentul care intruneste cumulativ urmatoarele conditii:
a).s-a produs pe un drum deschis circulatie publice ori si-a avut originea intr-un asemenea loc.
b). a avut ca urmare decesul, ranirea uneia sau mai multor persoane si avarierea a cel putin unui vehicul sau alte pagube materiale.
c).in eveniment a fost implicat cel putin un vehicul in miscare.
d).s-a produs ca urmate a incalcarii unei reguli de circulatie.
Analizand dispozitiile legale mentionate instanta a constatat ca nu este intrunita conditia cumulativa prevazuta de art. 75 lit. d) Cod penal.
In sarcina inculpatului I.S. nu s-a putut retine incalcarea unor reguli de circulatie astfel cum sunt prevazute in cap. 5 sectiunea a -2-a din OUG 195/2002, republicata.
Avand in vedere ca inculpatul I.S. a fost condamnat la pedeapsa inchisorii, pe durata si in conditiile art. 71 Cod penal va Cod penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a) teza a II a si lit. b) Cod penal.
In temeiul art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului durata retinerii de 24 ore din data de 10.02.2009.
Apreciind ca sunt intrunite dispozitiile art. 81,82 Cod penal instanta a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 2 ani inchisoare aplicata inculpatului pe durata unui termen de incercare de 4 ani.
S-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal.
In baza art. 71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii.
Cu privire la inculpatul F.C., instanta, in baza art. 334 Cod procedura penala, a schimbat incadrarea juridica data prin rechizitoriu faptelor inculpatului, din art. 26 raportat la art. 20 Cod penal raportat la art. 175 lit. f), i), g) in art. 26 Cod penal raportat la art. 239 alin. 2, 5 Cod penal; din art. 255 Cod penal in art. 255 Cod penal raportat la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000; din art. 239 alin. 2 Cod penal in art. 239 alin. 2, 5 Cod penal.
Pentru considerentele pentru care instanta nu a retinut in sarcina inculpatului I.S. savarsirea infractiunii prevazute de art. 20 Cod penal raportat la art. 175 lit. f), i) Cod penal, in calitate de autor, nu a retinut in sarcina inculpatului savarsirea infractiunii prevazute de art. 26 raportat la art. 20 Cod penal raportat la art. 175 lit. f), i), in calitate de complice.
Fapta inculpatului F.C. de a-l ajuta pe inculpatul I.S. sa plece de la fata locului cu partea vatamata H.I. pe capota, prin inlaturarea agentului de politie B.C., cu consecinta caderii de pe capota a partii vatamate H.I., intruneste elementele constitutive ale complicitatii la savarsirea infractiunii de ultraj, prevazute de art. 26 raportat la art. 239 alin. 2, 5 Cod penal.
La individualizarea pedepsei pe care instanta urmeaza a o aplica inculpatului au fost avute in vedere dispozitiile art. 72 Cod penal, respectiv se va tine seama de dispozitiile partii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Instanta l-a condamnat pe inculpatul F.C. la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 26 Cod penal raportat la art. 239 alin. 2, 5 Cod penal (parte vatamata H.I.).
Cu privire la retinerea prin rechizitoriu in sarcina aceluiasi inculpat a complicitatii la savarsirea infractiunii de parasire a locului accidentului, prevazuta de art. 26 raportat la art. 89 alin. 1 din OUG 195/2001 republicata, instanta a dispus achitarea inculpatului F.C., in baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod penal. Aceasta solutie s-a impus ca urmare a faptului ca instanta nu a retinut in sarcina inculpatului I.S. savarsirea infractiunii de parasire a locului accidentului, in calitate de autor.
Fapta aceluiasi inculpat, de a oferi agentilor de politie a suma de bani nedeterminata, folosind expresii de genul "spuneti sefu", "spuneti cat", "sunt ultimii nostri bani", "spuneti cum facem si asa facem" pentru a-i determina pe acestia sa-i permita plecarea de la fata locului a inculpatului I.S. inainte de sosirea organelor de politie din cadrul Serviciului Politiei Economice si a Garzii Financiare, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de dare de mita, prevazuta de art. 255 alin. 1 Cod penal raportat la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000. precizam ca agentii de politie H. I. si B.C. au ca atributie de serviciu si constatarea altor incidente decat cele privitoare la circulatia rutiera, sanctiunea fiind aplicata de organul abilitat, in speta, politia economica si Garda Financiara.
La individualizarea pedepsei pe care instanta o va aplica inculpatului au fost avute in vedere dispozitiile art. 72 Cod penal, sens in care instanta l-a condamnat pe inculpatul F.C. la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de dare de mita, prevazut de art. 255 alin.1 Cod penal, raportat la art. 7 alin.2 din Legea 78/2000.
Fapta aceluiasi inculpat de a exercita acte de violenta asupra agentului de politie B.C., care se afla in exercitarea atributiilor de serviciu, violente constand in imbrancirea, respectiv tragerea acestuia de langa portiera stanga fata a autoturismului apartinand inculpatului I.S. si cauzandu-i leziuni vindecabile in 2 - 3 zile de ingrijiri medicale, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de ultraj, prevazuta de art. 239 alin. 2, 5 Cod penal. Retinand forma agravata a ultrajului, respectiv art. 239 alin . 2, 5 Cod penal, infractiunea de loviri sau alte violente, prevazuta de art. 180 alin. 2 Cod penal este absorbita in aceasta forma agravata.
La individualizarea pedepsei, instanta, tinand seama de dispozitiile art. 72 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul F.C. la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de ultraj, prevazuta de art. 239 alin. 2, 5 Cod penal (parte vatamata B.C.).
In baza art. 33 lit. a) si b) Cod penal, art. 34 lit. b) Cod penal pedepsele aplicate inculpatului F.C. au fost contopite in pedeapsa cea mai grea de 2(doi ) ani inchisoare.
Pe durata si in conditiile art. 71 Cod penal i-a fost interzisa inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) Cod penal.
In baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului durata retinerii de 24 ore din data de 10.02.2009.
Apreciind ca sunt intrunite dispozitiile art. 81, 82 Cod penal, instanta a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 2 ani inchisoare aplicata inculpatului, pe durata unui termen de incercare de 4 ani.
S-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal.
In baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.
Cu privire la inculpata F.R., instanta, in baza art. 334 Cod procedura penala, a schimbat incadrarea juridica data faptei prin rechizitoriu, din art. 26 Cod penal raportat la art. 20 Cod penal raportat la art. 175 lit. f), i) Cod penal in art. 26 Cod penal raportat la art. 239 alin. 2, 5 Cod penal si din art. 239 alin. 2 Cod penal in art. 239 alin. 2, 5 Cod penal.
Fapta inculpatei F.R. de a-l ajuta pe inculpatul I.S. sa plece de la fata locului, cu partea vatamata H.I. pe capota, prin inlaturarea agentului de politie B.C., cu consecinta caderii de pe capota a partii vatamate H.I., intruneste elementele constitutive ale complicitatii la savarsirea infractiunii de ultraj, prevazute de art. 26 Cod penal raportat la art. 239 alin. 2, 5 Cod penal (parte vatamata H.I.).
La individualizarea judiciara a pedepsei pe care instanta urmeaza a o aplica inculpatei au fost avute in vedere dispozitiile art. 72 Cod penal, respectiv s-a tinut seama de dispozitiile partii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Instanta a condamnat pe inculpata F.R. la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare, pentru complicitate la savarsirea infractiunii de ultraj, prevazuta de art. 26 raportat la art. 239 alin. 2, 5 Cod penal (parte vatamata H. I.).
Fapta aceleiasi inculpate de a exercita acte de violenta asupra agentului B.C., care se afla in exercitarea atributiilor de serviciu, violente constand in imbrancirea, respectiv tragerea acestuia de langa portiera stanga fata a autoturismului inculpatului I.S. si cauzandu-i leziuni vindecabile in 2 - 3 zile de ingrijiri medicale, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de ultraj, prevazute de art. 239 alin. 2, 5 Cod penal.
La individualizarea judiciara a pedepsei pe care instanta o va aplica inculpatei au fost avute in vedere dispozitiile art. 72 Cod penal, sens in care a condamnat-o pe inculpata F.R. la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de ultraj, prevazute de art. 239 alin. 2, 5 Cod penal (parte vatamata B.C.).
Cu privirea la retinerea prin rechizitoriu in sarcina inculpatului a complicitatii la savarsirea infractiunii de parasire a locului accidentului, prevazuta de art. 26 Cod penal raportat la art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002, instanta a dispus achitarea inculpatei, in baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod procedura penala. Aceasta solutie s-a impus pentru ca instanta nu a retinut in sarcina inculpatului I.S. savarsirea infractiunii de parasire a locului accidentului, in calitate de autor.
In baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) Cod penal, pedepsele aplicate inculpatei F.R. au fost contopite in pedeapsa cea mai grea, de 2 ani inchisoare.
Pe durata si conditiile prevazute de art. 71 Cod penal i-a fost interzisa inculpatei exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a) teza a II-a , lit. b) Cod penal.
In baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatei durata retinerii de 24 de ore din data de 10.02.2009.
Apreciind ca sunt intrunite dispozitiile art. 81, 82 Cod penal, a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 2 ani inchisoare, pe durata unui termen de incercare de 4 ani.
S-a atras atentia inculpatei asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal.
In baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.
Partea vatamata H.I. s-a constituit parte civila in cursul urmaririi penale (fila 141 urmarire penala), iar in instanta, la termenul de judecata din data de 26.01.2010 a solicitat obligarea inculpatilor la plata sumei de 10.000 euro - daune morale.
Partea vatamata B.C. nu s-a constituit parte civila in cursul urmaririi penale, iar in instanta, la termenul de judecata din data de 26.01.2010 aratat ca intelege sa se constituie parte civila, solicitand obligarea inculpatilor la plata sumei de 5.000 euro - daune morale.
Cu privire la pretentiile formulate de partea civila H.I. instanta a apreciat ca sunt intemeiate in parte.
S-a retinut ca faptele inculpatilor de sfidare si lovire a unui reprezentant al autoritatii de stat au produs un prejudiciu moral partii vatamate H.I.. Instanta a apreciat ca suma de 5000 Euro constituie o reparatie echitabila a prejudiciului produs.
Astfel in baza art. 346 alin.1 Cod procedura penala, raportat la art. 998-999 Cod Civil, a admis in parte actiunea civila exercitata de partea civila H.I. si a obligat in solidar pe inculpatii I.S., F. C. si F.R. la plata catre acesta a sumei de 5000 Euro, daune morale.
Cu privire la constituirea de parte civila a partii vatamate B.C. s-a retinut ca aceasta a avut loc in data de 26.01.2010 iar rechizitoriul i-a fost dat citire in data de 8.12.2009.
Avand in vedere dispozitiile art.15 alin.2 Cod procedura penala instanta a respins actiunea civila formulata de partea vatamata B.C. ca tardiva.
Impotriva acestei decizii au declarat apel inculpatii, partile civile si Parchetul de pe langa Tribunalul Arad.
In motivarea apelului declarat de catre partea civila H.I. s-a solicitat admiterea acestuia, desfiintarea sentintei penale apelate si obligarea inculpatilor in solidar la plata sumei de 5.000 euro, intrucat pe langa cele 7 zile de ingrijiri medicale necesare vindecarii, a suferit si un prejudiciu moral, fiind lovit de catre inculpati si tarat pe capota autoturismului o distanta mare, fiind inexplicabila atitudinea inculpatilor F.C. si R., care in loc sa intervina si sa incerce sa-l opreasca pe inculpatul I., au avut o atitudine pasiva. S-a mai solicitat a se constata ca infractiunile au fost comise impotriva unui lucrator de politie aflat in timpul programului de lucru si purtand vestimentatia specifica, riscurile meseriei de politist creandu-i un stres suplimentar, a se constata ca a suferit si un prejudiciu de imagine, fiindu-i stirbita autoritatea conferita de meserie si prin propunerea facuta de catre inculpati de a-i oferi o suma de bani pentru a inchide ochii la cele intamplate.
In motivarea apelului declarat de catre partea civila B.C. s-a solicitat admiterea acestuia, desfiintarea sentintei penale si obligarea inculpatilor in solidar la plata sumei de 5.000 euro, prima instanta respingand in mod eronat constituirea de parte civila, in conditiile in care s-a prezentat pentru prima data in fata instantei la data de 26.01.2010, cand a fost audiat si cand s-a constituit parte civila in cauza. Se arata ca in cursul urmaririi penale nu a fost intrebat niciodata daca intelege sa se constituie parte civila pentru daunele morale si materiale suferite, fiind gresit interpretate disp. art. 15 al. 2 C.p.p. si fara luarea in considerare a certificatului medico-legal care a concluzionat ca a necesitat pentru vindecare un numar de 2-3 zile ingrijiri medicale, fiind imbrancit si tras de uniforma de inculpatii F.C. si R. in timp ce incerca sa il ajute pe colegul sau, partea civila H.I., sa opreasca soferul aflat la volan. Partea civila mai arata ca i-a fost creat un sentiment de neputinta fata de activitatea ilicita a inculpatilor raportat la atitudinea fata de partea civila H.I., care a fost luat pe sus pe capota autoturismului pe o distanta lunga de drum, fiind in situatia de a incerca sa-si ajute colegul pe de o parte si de a impiedica plecarea celorlalti inculpati de la incident pe de alta. Se mai arata in motivarea apelului ca instanta de fond nu a avut in vedere ca infractiunile au fost indreptate impotriva unor organe de politie aflate in timpul serviciului si imbracate in uniforma, fiindu-i stirbita autoritatea conferita de meseria de politist si prin oferirea sumei de bani pentru aplanarea conflictului.
In motivele de apel ale inculpatului I.S. s-a solicitat admiterea caii de atac declarate, desfiintarea sentintei penale si urmare a rejudecarii achitarea sa intrucat instanta de fond a facut o apreciere gresita a probelor administrate, in conditiile in care singurele probe din care rezulta starea de fapt retinuta sunt declaratiile partilor vatamate, care nu se coroboreaza cu declaratiile martorilor audiati si care nu au confirmat vinovatia inculpatilor. Se arata ca martora B.C. a aratat ca nu a fost lasata de procuror sa relateze in declaratii cele vazute, fiind retinuta 11 ore pentru audieri si ca in momentul in care inculpatul a oprit autoturismul, pe capota s-a pus partea vatamata H. I. iar inculpatul F.C. l-a tras de pe capota, cazand in lateralul masinii. Nici martorul Petrescu Petru nu confirma invinuirile, aratand ca nu a vazut nici un politist pe capota, fiindu-i dictata declaratia, si nici martorul P.M. nu a vazut cele intamplate. Se mai arata in motivare ca depozitia martorei B. L. nu este credibila intrucat aceasta nu a vazut intregul incident, intrand in caminul cultural, iar martorul C.D. arata in mod expres ca nu a vazut momentul in care politistul a cazut in sant, ci doar a remarcat ca acesta se afla acolo. Mai este criticata hotararea primei instante prin nemotivarea inlaturarii declaratiilor martorilor audiati in cursul cercetarii judecatoresti, in conditiile in care declaratiile acestora se coroboreaza cu cele ale inculpatilor si nu se face o analiza amanuntita a acestora. Se mai arata in motivarea apelului ca nu au fost interpretate in mod corect concluziile raportului de expertiza si a planselor foto, care au stabilit ca urma aflata la finalul celei de rulare cu partea vatamata pe capota, nu este o urma de franare ci o urma de alunecare a pneului in timpul demarajului intens de la plecarea de pe loc si ca nu s-au interpretat in mod corect caracteristicile tehnice ale autoturismului BMW care este dotat cu sistem de franare ABS ce nu permite blocarea rotilor in timpul franarii.
In continuarea motivarii apelului se mai arata ca actiunea inculpatului I. de a opri autovehiculul pe capota caruia s-a urcat partea vatamata, dupa ce s-a deplasat pe o traiectorie rectilinie, nu poate conduce la retinerea intentiei specifica infractiunii de omor, lipsind elementul material al infractiunii, ca de altfel si al celei de ultraj, ca nu s-a sanctionat modalitatea ilegala in care a actionat partea vatamata raportat la art. 88 al. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 si art. 31 al. 1 lit. h din L. 218/2002 referitor la modalitatea in care se face oprirea unui participant la trafic, dispozitii legale din interpretarea carora rezulta actiunea abuziva a partii vatamate.
Cu privire la infractiunea de parasire a locului accidentului, s-a aratat ca in mod corect s-a dispus achitarea inculpatului intrucat prin decizia nr. 66 din 15.10.2007 s-a stabilit ca infractiunea mentionata exista doar daca partea vatamata a suferit leziuni vindecabile in 10 zile ingrijiri medicale, nefiind intrunita nici conditia existentei unui accident de circulatie in sensul definitiei prev. de art. 75 din OUG 195/2002, la data evenimentului, 10.02.2009, articolul mentionat fiind in vigoare.
In motivele de apel ale Parchetului de pe langa Tribunalul Arad s-a solicitat desfiintarea hotararii atacate si in rejudecare pronuntarea unei noi hotarari prin care sa se dispuna condamnarea inculpatilor la pedepse in detentie pentru toate faptele retinute in sarcina acestora, conform actului de sesizare a instantei. S-a criticat sentinta apelata ca fiind nelegala in ce priveste schimbarea incadrarii juridice din rechizitoriu data faptei inculpatului I. S. din art. 20 C.p. rap. la art. 175 lit. f, i C.p. in art. 239 al. 2, 5 C.p., cat si in privinta schimbarii incadrarii juridice data prin rechizitoriu faptelor inculpatilor F.C. si F. (actualmente R.) R. din art. 26 C.p. rap. la art. 20 C.p. rap. la art. 175 lit. f, i C.p. in art. 26 C.p. rap. la art. 239 al. 2, 5 C.p. S-a mai criticat hotararea apelata si sub aspectul nelegalei achitari a inculpatului I. S. pentru savarsirea infractiunii de parasire a locului accidentului prev. de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002 republicata, respectiv achitarea inculpatilor F. C. si F.(actualmente R.) R. pentru complicitate la aceasta infractiune.
S-a apreciat, astfel, ca instanta de fond a dat o interpretare gresita probelor administrate in cauza atat in faza de urmarire penala cat si in faza cercetarii judecatoresti, ceea ce a condus la pronuntarea unei hotarari nelegale. Astfel, din declaratia partii vatamate H.I. reiese ca inculpatul I., in pofida solicitarii celor doi politisti de a ramane la fata locului, a pornit motorul, turandu-l puternic si demarand in forta, fapt care l-a determinat pe politistul care se afla in fata autoturismului sa urce pe capota, pentru ca autoturismul condus de inculpat sa nu treaca peste el. Declaratia acestei parti vatamate se coroboreaza cu declaratia celuilalt agent de politie, B.C. care arata ca inculpatul I. a accelerat puternic motorul autoturismului, plecand in tromba cu partea vatamata H. pe capota, cat si cu declaratiile martorilor B.C., B. G. L. si F. S., care au relevat aceleasi aspecte referitoare la modul in care a demarat autoturismul condus de inculpat. Din continutul procesului-verbal de redare in forma scrisa a inregistrarilor audio-video efectuate la fata locului in data de 10.02.2009 reiese ca inculpatul I. a efectuat "o manevra de iesire de pe acostament si patrundere pe carosabil, timp in care agentul H. I. se dezechilibreaza, observandu-se cum incearca sa-si gaseasca o pozitie stabila", dupa care, in momentele urmatoare, autoturismul condus de inculpat "demareaza in tromba in directia Cruceni (auzindu-se zgomotul puternic al motorului turat) cu agentul H. I. pe capota". S-a apreciat de catre parchet ca nu poate fi retinuta argumentatia instantei de fond potrivit careia inculpatul I. ar fi efectuat manevre de mers sinuos al autoturismului pentru a provoca doar caderea si vatamarea partii vatamate, fara intentia de a ucide, intrucat, in modalitatea efectuarii manevrelor bruste de deplasare, exista posibilitatea ca acesta, cazand lateral, sa ajunga sub rotile din spate ale autoturismului. Caderea partii vatamate H. I. de pe capota autoturismului in mers, se putea realiza in varii modalitati, fiind posibil sa ajunga sub rotile din spate ale acestuia, ori sa se izbeasca cu capul de asfalt sau sa se loveasca de podul din beton, in dreptul caruia a si cazut. Din continutul raportului de constatare tehnico-stiintifica intocmit in cauza reiese ca in intervalul de 33,7 m parcurs de autoturismul condus de inculpat, viteza pe care acesta a atins-o a fost estimata intre 25 si 45 km/h si ca inculpatul a efectuat manevre anormale cu autoturismul, in timp ce demara "manevre bruste de deplasare laterala si de schimbare brusca a vitezei", ceea ce demonstreaza ca daca inculpatul ar fi dorit sa protejeze integritatea corporala a partii vatamate, ar fi trebuit sa franeze foarte usor, fara a face manevre bruste lateral. In cuprinsul raportului se arata ca datorita "efectului de bici", viteza cu care extremitatile corpului victimei ajung sa loveasca solul sunt mult mai mari decat viteza autoturismului. Astfel, viteza cu care corpul victimei putea izbi carosabilul ar fi fost de 55 km/h, similar cu o cadere a unei persoane (in cap) de la inaltimea de 11,9 metri (aproximativ intre etajele II si III ale unui imobil) sau cu asezarea unei greutati de 600 kg pe capul acesteia, fiind evident ca o astfel de forta poate sa produca decesul cu foarte mare probabilitate. Parchetul apreciaza ca in cauza sunt indeplinite disp. art. 19 al. 1 pct. 1 lit. b C.p. atat in ceea ce priveste conditia previziunii, cat si cea a acceptarii posibilitatii producerii rezultatului. Fata de modul in care a actionat inculpatul, este evident ca acesta a avut posibilitatea de a prevedea ca, datorita pozitiei partii vatamate, a vitezei autoturismului si a manevrelor bruste de schimbare a directiei de mers, era posibila producerea unui rezultat letal. De altfel, modalitatea laturii subiective este pusa in evidenta si de faptul ca inculpatul a efectuat manevrele de schimbare a directiei de mers in conditii de viteza, tocmai cu scopul de a determina caderea partii vatamate de pe capota, avand astfel reprezentarea ca, in cadere, politistul isi putea pierde viata. In situatia posibila in care actiunea inculpatului ar fi avut drept urmare moartea partii vatamate, este evident ca nu se mai putea pune problema schimbarii incadrarii juridice din infractiunea de omor calificat in infractiunea de ultraj. S-a invocat jurisprudenta instantei supreme, care a calificat astfel de fapte ca infractiuni de omor, pornind de la faptul ca inculpatii au prevazut si acceptat producerea rezultatului letal, faptele fiind comise cu intentie indirecta (Tribunalul Suprem, Sectia penala, decizia 2542/1976, RRD nr. 9/77, p. 65, starea de fapt vizand situatia in care victima nu este lovita cu autoturismul, ci aceasta a cazut din mers; CSJ, Sectia penala, decizia 1710/1995, Dreptul nr. 6/1996, p. 116, speta privind fapta inculpatului de a nu tine seama de semnalizarea politistului si neactionarea sistemului de franare, lovind frontal pe unul dintre politisti si parasind locul faptei).
Parchetul a mai mentionat ca in privinta inculpatilor F.C. si F. R., ajutorul dat de acestia inculpatului I. s-a produs in conditiile in care au vazut ca partea vatamata H. se afla pe capota autoturismului, avand reprezentarea faptului ca viata acestuia va fi pusa in pericol si ca inculpatul I. va parasi locul faptei. Astfel, asa cum rezulta din declaratiile partilor vatamate, care se coroboreaza cu declaratia martorului P. M. si cu imaginile inregistrate de aparatura Radar, cei doi inculpati l-au indepartat prin violenta pe agentul de politie B.C. de la portiera autoturismului la volanul caruia se afla inculpatul I., pentru a facilita plecarea acestuia, in timp ce celalalt agent de politie se afla pe capota autoturismului. Toti trei inculpatii au ignorat avertismentul dat de agentul de politie B.C., care de mai multe ori a strigat "Stai! Stai ba, vrei sa-l omori ba!", dupa cum reiese din procesul-verbal de redare in forma scrisa a inregistrarii audio-video. In opinia parchetului, avand in vedere probatoriul administrat in cauza, fapta celor doi inculpati constituie complicitate la tentativa de omor calificat si nu infractiunea de ultraj, asa cum a retinut instanta de fond.
S-a mai aratat in motivele de apel ca sentinta este nelegala si in privinta achitarii inculpatului I.S. pentru savarsirea infractiunii de parasire a locului accidentului, prev. de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002 republicata, respectiv achitarea inculpatilor F.C. si F.R. pentru complicitate la aceasta infractiune, temeiul achitarii fiind art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p. In motivarea acestei solutii, tribunalul a retinut ca nu sunt intrunite cumulativ conditiile cerute de art. 75 din OUG 195/2002, care defineste notiunea de accident de circulatie, lipsind conditia prev. de art. 75 lit. d din ordonanta, respectiv nu se poate retine incalcarea unor reguli de circulatie astfel cum sunt prevazute in cap. 5 sectia a 2-a din OUG 195/2002. Parchetul a aratat ca textul art. 75 lit. d din OUG 195/2002 a fost abrogat prin art. I pct. 20 din OUG nr. 69/2007, situatie in care argumentele primei instante sunt lipsite de temei legal. S-a aratat ca este adevarat ca in perioada in care era in vigoare Decretul nr. 328/1966 in jurisprudenta s-a apreciat ca infractiunea de parasire a locului accidentului este conditionata de existenta infractiunii la regimul circulatiei, asa incat, daca accidentul era provocat intentionat, nu se retinea si infractiunea prev. de art. 38 din actul normativ mentionat. Accidentul de circulatie, astfel cum este definit de art. 75 din OUG 195/2002 rep. este evenimentul care intruneste cumulativ urmatoarele conditii: s-a produs pe un drum deschis circulatiei publice ori si-a avut originea intr-un asemenea loc; a avut ca urmare decesul, ranirea uneia sau mai multor persoane ori avarierea a cel putin unui vehicul sau alte pagube materiale; in eveniment a fost implicat cel putin un vehicul in miscare. Asadar, nu are nici o relevanta daca infractiunea urmare careia s-a parasit locul accidentului este sau nu dintre cele privind regimul circulatiei pe drumurile publice, legiuitorul nefacand aceasta distinctie. Pe de alta parte, in opinia parchetului, desi inculpatul a savarsit o infractiune cu vinovatie sub forma intentiei indirecte, nu se poate retine ca acesta nu a incalcat si normele prevazute in legislatia rutiera, asa cum in mod netemeinic a apreciat instanta de fond. Pornind de la starea de fapt retinuta chiar de instanta privind conduita adoptata de inculpatul I.S. de a porni autoturismul si de a-l conduce pe o distanta de aproximativ 33 metri cu un politist aflat pe capota acestuia, parchetul nu retine ideea ca se poate discuta despre respectarea regulilor de circulatie, astfel cum sunt prevazute acestea in Codul rutier. In opinia parchetului, inculpatul a incalcat regulile referitoare la manevre, prev. in art. 54 sectia a 2-a, cap. V, la care face trimitere instanta, cat si obligatiile instituite in sarcina participantilor la trafic prev. de art. 31 cap. IV din OUG 195/2002, care prevad imperativ respectarea cu prioritate a semnalelor, indicatiilor si dispozitiilor politistului rutier.
In cauza, inculpatul I.S. - ajutat de inculpatii F.C. si F.R, - nu numai ca nu a respectat dispozitia politistilor rutieri de a ramane la fata locului pana la sosirea organelor specializate in constatarea infractiunilor/contraventiilor la regimul fiscal, ci a pornit autoturismul cu politistul pe capota, fapt care a avut ca urmare caderea si accidentarea acestuia, inculpatul I. continuandu-si ulterior nestingherit deplasarea.
S-a apreciat astfel, de catre parchet, ca inculpatul I.S. se face vinovat de savarsirea infractiunii de parasirea locului accidentului, fiind implicat intr-un accident de circulatie care s-a produs ca urmare a unei infractiuni, fara incuviintarea politiei, fapta prev. si ped. de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002, iar inculpatii F.C. si F.R. se fac vinovati de complicitate la savarsirea aceleiasi infractiuni, facilitand plecarea inculpatului I, prin exercitarea de violente asupra agentului de politie B.C., care a incercat sa il impiedice pe inculpatul I. sa plece cu autoturismul de la fata locului.
Curtea de Apel Timisoara, prin Decizia penala nr. 190/A din 23 noiembrie 2011, analizand legalitatea si temeinicia sentintei penale apelate din prisma motivelor de apel, precum si din oficiu potrivit art. 371 al. 2 C.p.p., a apreciat ca neintemeiate caile de atac declarate de catre partile civile si inculpati si intemeiat apelul declarat de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Arad in privinta modalitatii de executare a pedepsei aplicate inculpatilor F.C. si I.S., pentru considerentele ce vor fi prezentate.
Starea de fapt retinuta de catre prima instanta este corecta, fiind rezultatul evaluarii probelor administrate in cauza. Prima instanta a retinut in mod corect ca inculpata F.R. a iesit din autoturism si s-a deplasat in fuga spre agentul de politie B., langa care se afla inculpatul F.C. si impreuna cu acesta au reusit ca prin folosirea violentelor sa il indeparteze pe agent de la portiera autoturismului. Dupa indepartarea partii vatamate B. C. de langa portiera autoturismului, inculpatul I. a plecat de la fata locului, desi a observat ca partea vatamata se afla pe capota autoturismului, parcurgand o distanta de aproximativ 40 metri in aceasta modalitate si ruland cu o viteza nedeterminata. Urmare a manevrelor succesive de schimbare a directiei de mers, s-a produs caderea partii vatamate H. pe acostament, in partea dreapta a autoturismului.
Instanta de apel si-a insusit concluzia primei instante in ceea ce priveste imposibilitatea de determinare a vitezei exacte cu care a rulat autoturismul marca BMW condus de catre inculpatul I., concluzie formulata si in raportul de constatare tehnico-stiintifica intocmit in cauza. La aprecierea in mod concret a vitezei cu care ar fi putut rula autoturismul marca BMW au fost efectuate in cauza mai multe simulari, care insa nu au fost in masura sa ofere elemente noi, care sa permita determinarea exacta a vitezei cu care circula autoturismul, astfel incat acesta putea rula cu o viteza cuprinsa intre 20 - 45 km/h luand in considerare caracteristicile specifice ale acestui tip de autoturism, dar si distanta parcursa pana la caderea partii vatamate H. de pe capota. Asa cum rezulta din probele administrate in cauza, viteza de deplasare a autoturismului a facut obiectul unor dispute intre aparare si acuzare raportat la depozitiile contradictorii existente, respectiv sustinerea partii vatamate H., agentul de politie care s-a urcat pe capota autoturismului pentru a-l impiedica pe inculpatul I. sa paraseasca locul faptei, si care a vorbit despre "mersul sinuos" al inculpatului, adica despre multiplele schimbari ale directiei de mers care sunt incompatibile cu rularea cu o viteza mare. De asemenea, asa cum rezulta si din depozitia aflata la fila 48 dosar fond, a celuilalt agent de politie care a perceput in mod direct modalitatea concreta de comitere a intregii activitati infractionale a inculpatilor, acesta a aratat ca partea vatamata H. a cazut de pe capota autoturismului urmare a manevrelor de schimbare brusca a directiei de mers efectuate de catre inculpatul I., astfel incat este imposibil din punct de vedere tehnic ca inculpatul sa plece de pe loc cu o viteza mare, sa faca schimbari bruste de directie si sa ruleze doar 40 metri pana la caderea efectiva a partii vatamate de pe capota.
Asa cum rezulta din raportul de expertiza criminalistica intocmit in fata primei instante, nu exista suficiente elemente pentru a putea stabili daca urma analizata este una de demarare sau de franare si chiar daca s-ar putea face o asemenea delimitare, nu se poate efectua o identificare individuala a acesteia pentru a se stabili cu certitudine daca a fost creata de unul din pneurile autoturismului condus de catre inculpatul I. - fila 231 dosar prima instanta.
Din inregistrarea video care a surprins incidentul reiese ca in timp ce inculpatul I. a luat hotararea de a pleca de la fata locului si a pus-o in practica, partea vatamata s-a urcat pe capota, activitate exclus a putea fi executata in conditiile in care plecarea inculpatului s-ar fi produs in tromba, asa cum se sustine de catre acuzare.
In ceea ce priveste declaratiile contradictorii ale martorilor din cursul urmaririi penale si din fata instantei de fond, Curtea a retinut ca mijloacele de proba pot fi administrate in toate fazele procesului penal, legea nefacand deosebire in ceea ce priveste forta lor probanta in raport cu imprejurarea daca au fost administrate in cursul urmaririi penale ori al cercetarii judecatoresti. Neexistand temei legal pentru a se crea o ordine de preferinta intre declaratiile succesive ale martorilor, instanta are posibilitatea de a aprecia care dintre acestea este expresia adevarului, cu obligatia corelativa de a inlatura motivat celelalte depozitii. Instanta retine ca sunt expresia adevarului doar acele declaratii care se coroboreaza cu faptele si imprejurarile ce rezulta din ansamblul probelor administrate in cauza, concluzie care se desprinde din interpretarea disp. art. 63 al. 2, 62 si 64 C.p.p.
Fata de cele mentionate, instanta de apel a apreciat ca au putere probatorie si se coroboreaza cu restul probelor la care s-a facut referire mai sus, declaratiile date de martori in cursul urmaririi penale, acestea fiind efectuate la un moment apropiat perceperii de catre martori a celor intamplate, cand trecerea timpului nu a sters amanuntele oferite in depozitiile date.
Instanta de apel nu a insusit apararea inculpatului I. in sensul ca martorii audiati in cursul urmaririi penale sunt persoane din mediul rural, usor de intimidat in fata organelor judiciare, intrucat partile vatamate au citit si semnat declaratiile pe care le-au dat in cursul urmaririi penale, iar in situatia in care s-ar fi facut presiuni asupra lor de catre organele de urmarire penala, aveau posibilitatea fie a formularii unor plangeri penale impotriva anchetatorilor, in care sa se mentioneze conduita acestora pe parcursul derularii actului procesual, fie a formularii unei sesizari adresate procurorului ierarhic superior celui care a supravegheat urmarirea penala, fie a formularii unor cereri scrise in cursul urmaririi penale, in care sa se mentioneze nemultumirile relativ la modalitatea de derulare a anchetei vis-a-vis de pozitia lor procesuala. Neprocedand in acest mod, instanta de apel a apreciat ca fiind in concordanta cu adevarul starea de fapt relatata de catre martori in cursul urmaririi penale, motivele invocate de catre acesti martori in cursul cercetarii judecatoresti pentru a justifica schimbarea depozitiilor nefiind convingatoare si dovedite.
Astfel, instanta de apel a apreciat ca in cursul urmaririi penale martorul P. P. - f. 44 dosar u.p.- a dat o declaratie scrisa si semnata de el, in care arata ca a vazut politistul pe capota autoturismului, observand cum inculpatul "l-a purtat pe acesta pe capota", nevazand in schimb momentul in care politistul a ajuns pe capota masinii. Acelasi martor mai declara ca a remarcat momentul in care politistul a cazut de pe capota langa un pod de beton.
Martorul C.G. - f. 46 dosar u.p. - declara ca fiind medic de profesie, s-a deplasat pentru a acorda primul ajutor unei persoane cazute intr-un sant, ocazie cu care a constatat ca acesta era un politist, precizand ca nu a observat momentul in care politistul a cazut, afland ulterior ca a fost luat pe o capota a unui autoturism, de unde a cazut in sant.
Martora B.G.L. a declarat ca a vazut altercatia dintre politist si persoanele aflate la fata locului, moment in care a intrat in caminul cultural pentru a chema ajutor dar nu a gasit pe nimeni, astfel ca a revenit pe platou, observand caderea politistului de pe capota.
Nici unul dintre martorii audiati in cursul urmaririi penale nu confirma varianta avansata de catre inculpatul I. in sensul ca acesta s-ar fi deplasat cu politistul pe capota, dupa care ar fi oprit autoturismul, moment in care inculpatul F. l-a tras pe politist de pe capota, iar acesta a cazut langa masina, variante sustinute si de catre ceilalti doi inculpati dar care, asa cum s-a aratat, nu se coroboreaza cu probele administrate.
Cu privire la incadrarea juridica a faptei comise de catre inculpatul I., instanta a apreciat ca in mod corect s-a apreciat ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 239 al. 2 si 5 C.p. raportat la starea de fapt anterior retinuta.
Din probele administrate in cauza rezulta in mod evident ca inculpatul I. nu a avut intentia de a provoca moartea partii vatamate, plecarea progresiva a inculpatului cu autoturismul de pe loc, urcarea partii vatamate H. pe capota urmata de mersul sinuos al autoturismului pentru a provoca caderea partii vatamate, dovedeste intentia inculpatului de a-l vatama pe agentul de politie. In mod similar, in mod corect a fost schimbata incadrarea juridica a faptelor comise de catre inculpatii F.C. si R. din complicitate la tentativa de omor in infractiunea de ultraj, raportat la declaratiile partilor vatamate, procesul-verbal de redare in forma scrisa a inregistrarilor audio-video, probe anterior analizate.
Fata de modalitatea in care a actionat inculpatul I., acesta a prevazut posibilitatea ca prin modalitatea concreta de actiune sa se produca vatamarea integritatii corporale a organului de politie aflat pe capota autoturismului, fiind intrunite elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 239 al. 2 si 5 C.p. Atitudinea celorlalti doi inculpati de a-l indeparta prin violente pe agentul de politie B.C., aflat langa portiera autoturismului condus de catre inculpatul I., confirma cele prezentate mai sus si neputandu-se vorbi de o intentie de omor, care trebuie dedusa din modul concret in care se actioneaza raportat la obiectele folosite pentru a produce acest rezultat.
In ceea ce priveste infractiunea de parasire a locului accidentului retinuta in sarcina inculpatului I.S. si cea de complicitate la comiterea acestei infractiuni retinuta in sarcina celorlalti doi inculpati, instanta de apel a apreciat ca in mod corect s-a dispus achitarea inculpatilor in temeiul art. 10 lit. d C.p.p.
Art. 75 din OUG 195/2002 republicata defineste notiunea de accident de circulatie ca fiind evenimentul care intruneste cumulativ urmatoarele conditii: a) s-a produs pe un drum deschis circulatiei publice ori si-a avut originea intr-un asemenea loc; b) a avut ca urmare decesul, ranirea uneia sau mai multor persoane si avarierea a cel putin unui vehicul sau alte pagube materiale; c) in eveniment a fost implicat cel putin un vehicul in miscare si d) s-a produs ca urmare a incalcarii unei reguli de circulatie.
Textul art. 75 lit. d din OUG 195/2002 a fost abrogat prin art. 1 pct. 20 din OUG 69/2007 dar intrarea in vigoare a inaplicabilitatii articolului mentionat s-a facut odata cu intrarea in vigoare a legii de reglementare pe cale amiabila a litigiilor nascute din accidente de circulatie, respectiv la data de 1 ianuarie 2010. Fapta supusa analizei a fost comisa la data de 10.02.2009, cand textul de lege era in vigoare in modalitatea prezentata, astfel incat pentru a intruni notiunea de accident de circulatie trebuie indeplinite cumulativ conditiile enumerate.
Infractiunea de parasire a locului accidentului nu subzista daca lovirea victimei s-a produs ca urmare a intentiei faptuitorului de a o agresa, deoarece prin accident se intelege producerea in mod neintentionat a mortii sau a vatamarii corporale ori a sanatatii unei persoane.
Art. 89 al. 1 din OUG nr. 195/2002 sanctioneaza parasirea locului accidentului de catre conducatorul vehiculului sau de catre instructorul auto, aflat in procesul de instruire, sau de examinatorul autoritatii competente, aflat in timpul desfasurarii probelor practice ale examenului pentru obtinerea permisului de conducere, implicat intr-un accident de circulatie in urma caruia a rezultat uciderea sau vatamarea integritatii corporale ori a sanatatii uneia sau mai multor persoane ori daca accidentul s-a produs ca urmare a unei infractiuni, fara incuviintarea politiei care efectueaza cercetarea locului faptei, cu inchisoare de la 2 la 7 ani.
Prin fapta de parasire fara drept a locului accidentului sunt puse in pericol doua valori sociale, si anume siguranta circulatiei pe drumurile publice si activitatea organelor judiciare. In consecinta, aceasta obligatie impusa conducatorilor de autovehicule de a ramane la locul accidentului se justifica prin necesitatea stabilirii cauzelor ce au provocat accidentul, a identificarii persoanelor vinovate de producerea lui si pe cale de consecinta a tragerii la raspundere penala a acestora. Rezulta ca elementul material al infractiunii analizate consta in actiunea de parasire ilicita a locului accidentului, actiune ce are ca rezultat crearea unei stari de pericol pentru valorile sociale ocrotite, infractiunea putand fi comisa cu intentie care presupune ca faptuitorul sa isi dea seama ca prin parasirea locului accidentului se creeaza o stare de pericol pentru siguranta circulatiei si totodata se impiedica ori se ingreuneaza activitatea organelor judiciare in legatura cu acel accident, iar nu in legatura cu o alta fapta ce constituie infractiune. In speta, reactia inculpatului de a pleca de la locul unde a fost surprins de catre organele de politie avand in portbagajul autoturismului tigari netimbrate, ocazie cu care acestea ii intocmeau un proces-verbal de contraventie, folosindu-se de vehicul, nu poate avea intelesul de parasire a locului accidentului cerut de legiuitor, deoarece in cauza nu s-a periclitat siguranta circulatiei rutiere si nici nu s-a urmarit impiedicarea identificarii inculpatului. Nici sub aspectul laturii subiective a infractiunii nu se poate retine intentia inculpatului I. de a impiedica organele judiciare de a constata modul de comitere a accidentului de circulatie intrucat nu s-a produs un asemenea accident, lovirea partii vatamate nefiind accidentala. Aceasta este si practica instantei supreme, regasita in decizia penala nr. 2878/5.06.2001.
Prin urmare, in mod corect au fost achitati si inculpatii F. pentru savarsirea infractiunii de complicitate la infractiunea de parasire a locului accidentului, exercitarea de violente asupra agentului de politie B.C. care a incercat sa-l impiedice pe inculpatul I. sa plece cu autoturismul de la fata locului, neputand fi circumscrisa notiunii de accident si nefiind in masura sa atraga raspunderea penala a inculpatilor.
In ce priveste cuantumul pedepsei si modalitatea de executare, instanta de apel a apreciat ca instanta de fond, insa, nu a facut o corecta individualizare judiciara a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatilor, imprejurarile care agraveaza sau atenueaza raspunderea penala, modul de comitere a faptei, aspecte care au fost complet si judicios evaluate, pedeapsa fiind orientata spre minimul special prevazut de lege.
Potrivit dispozitiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea savarsirii de noi infractiuni, formarea unei atitudini corecte fata de munca, fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala. Atingerea dublului scop preventiv si educativ al pedepsei este conditionata de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluari intre gravitatea faptei, periculozitatea sociala a autorului pe de o parte si durata sanctiunii si natura sa pe de alta parte. Instanta de apel a retinut si ca pentru a conduce la atingerea scopului prevazut de legiuitor, pedeapsa trebuie sa fie adecvata particularitatilor fiecarui individ si rationala, sa fie adecvata si proportionala cu gravitatea faptelor comise.
In ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei inchisorii aplicata inculpatilor I.S. si F.C., instanta de apel a retinut ca nu sunt intrunite conditiile prev. de art. 81 C.p. in sensul convingerii instantei ca scopul pedepsei poate fi atins si prin executarea acesteia in regim neprivativ de libertate.
Din modalitatea concreta de comitere a faptei de catre cei doi inculpati, s-a dovedit un dispret profund al acestora fata de valorile sociale referitoare la respectul datorat autoritatii de stat, care presupune respect si fata de functionarul care indeplineste o functie care implica exercitiul acestei autoritati, raportat la modul concret in care au inteles inculpatii sa actioneze fata de atitudinea organelor de urmarire penala care, depistandu-l in trafic pe inculpatul I. ruland cu autoturismul in localitate cu o viteza de peste 100 km/h, l-au oprit pe acesta, ocazie cu care s-a constatat ca transporta in portbagajul masinii tigari netimbrate. Prin conduita inculpatului I., care in momentul in care i se incheia procesul-verbal de contraventie fata de incalcarea regulilor de circulatie si pentru a nu se face cercetari de catre organele chemate de catre partile civile cu privire la provenienta tigarilor, a ales sa paraseasca locul in care a fost oprit, denota lipsa de respect
Individualizarea pedepsei .Gradul de pericol social al infractiunii - Decizie nr. 3 din data de 13.01.2010
ultrajul contra bunelor moravuri - Sentinta penala nr. 74 din data de 25.06.2009
Infractiunea prevazuta de art. 2 pct. 1 din Legea nr.61/1991. Portul unei bate de baseball in contextul in care s-ar primejdui viata sau integritatea corporala a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea si linistea publica. - Decizie nr. 1091 din data de 16.10.2012
- Sentinta penala nr. 384 din data de 25.02.2009
- Sentinta penala nr. 384 din data de 25.02.2009
- Sentinta penala nr. 1994 din data de 12.11.2008
Ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii publice - Hotarare nr. 167 din data de 04.05.2011
Ultraj - Sentinta penala nr. 209 din data de 31.10.2014
Ultrajul contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice - Sentinta penala nr. 123 din data de 07.04.2011
Ultraj contra bunelor moravuri, lovire, alte violente - Sentinta penala nr. 282 din data de 13.08.2009
Ultraj contra bunelor moravuri - art. 321 alin.1 Cod penal; amenintare - art. 193 alin.1 Cod penal; port fara drept al unei arme albe - art.1 ind.1 pct. 1 din Legea 61/1991, cu aplicarea art.33 Cod penal - Sentinta penala nr. 266 din data de 28.11.2008
ULTRAJ PREVAZUT DE ART. 239 ALIN.1, 4 COD PENAL. DEZINCRIMINARE. INCIDENTA ART. 205 COD PENAL. INAPLICABILITATEA DISPOZITIILOR ART. 334 COD PROCEDURA PENALA. - Decizie nr. 7154 din data de 22.12.2005
INFRACTIUNEA DE ULTRAJ SAVARSITA IN CONDITIILE ART. 239 AL 1 COD PENAL. DISCRIMINARE - Decizie nr. 558/R din data de 22.09.2005
Ultaj - Sentinta penala nr. 333 din data de 03.06.2015
Ultraj - Sentinta penala nr. 349 din data de 24.06.2009
Ultraj. Fapta inculpatei de a exercita acte de violenta, concretizate in prinderea de gat a persoanei vatamate, lucrator de politie, in timp ce aceasta se afla in exercitiul functiunii, participand la imobilizarea unei persoane in urma manifestarii v... - Sentinta penala nr. 341/ 30.04.2009 din data de 22.09.2009
Ultraj-art. 239 alin.2 Cod Penal - Sentinta penala nr. 260 din data de 19.03.2012
art. 239 Cp - Sentinta penala nr. 159 din data de 03.03.2011
Infractiunea de ultraj - Sentinta penala nr. 433 din data de 14.10.2016
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Arad, nr.81/P/2009 au fost trimisi in judecata inculpatii I.S. pentru savarsirea infractiunilor de prevazute de art.20 Cod penal raportat la art.175 lit. f, i Cod penal, prevazuta de art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, F.C. pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art.26 Cod penal raportat la art.20 Cod penal rap.la art.175 lit.f, i Cod penal, prevazuta de art.26 Cod penal raportat la art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002, prevazuta de art.255 Cod penal, prevazuta de art.239 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal si F.R., pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art.26 Cod penal raportat la art.20 Cod penal rap.la art.175 lit.f, i Cod penal, prevazuta de art.239 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Prin actul de sesizare al instantei s-au retinut in fapt urmatoarele:
In dimineata zilei de 10.02.2009, partile vatamate H.I. - agent sef principal de politie si B.C. - agent principal de politie, ambii din cadrul Serviciului Politiei Rutiere Arad, erau in exercitarea atributiilor de serviciu, efectuand o misiune de patrulare pe DN 69, relatia Arad -Sagu -Vinga, cu autoturismul de serviciu marca Dacia Logan inmatriculat sub nr. MAI 26422, pe care era montat echipamentul radar mobil.
Intre localitatile Sagu si Vinga partile vatamate au depistat autoturismul marca BMW, cu numarul de inmatriculare , care rula cu o viteza de 153 km/h, astfel ca au pornit in urmarirea acestuia pentru a aplica sanctiunea contraventionala prev. de art.102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002.
Pe raza localitatii Sagu autoturismul marca BMW a virat la dreapta, ruland spre directia Cruceni, pe drumul principal din localitate, fiind oprit de agentii de politie in dreptul imobilului cu numarul 208, ocazie cu care au constatat ca la volanul acestuia se afla inculpatul I.S. .
In timp ce intocmeau procesul-verbal de aplicare a sanctiunii contraventionale seria CC nr.2724827, agentii de politie au observat ca in interiorul autoturismului condus de inculpatul I.S. se aflau mai multe baxuri continand tigari netimbrate, astfel ca au decis sa nu permita inculpatului sa plece de la fata locului pana la sosirea organelor specializate in constatarea infractiunilor /contraventiilor de natura financiara, respectiv Serviciul de Investigare a Fraudelor si Garda Financiara.
Intre timp, la fata locului si-au facut aparitia inculpatii F.C. si F.R. care au incercat sa-i determine pe agentii de politie sa-l lase pe inculpatul I.S. sa plece de la fata locului. Inculpatul F.C. s-a apropiat de autoturismul de serviciu in care se aflau partile vatamate, promitandu-le si oferindu-le sume de bani pentru a-i permite inculpatului I.S. sa plece inainte de aparitia organelor constatatoare. Acesta s-a adresat agentilor de politie intrebandu-i "cat sefu, vreti sa spuneti cat?", "sefu, sunt ultimii nostri bani", "_spuneti cat!" - oferta pe care partile vatamate au respins-o.
In momentul in care inculpatul F.C. s-a indepartat de autoturismul de serviciu, in care se aflau partile vatamate, a facut un semn inculpatilor I.S. si F.R., iar acestia au urcat rapid in autoturism cu intentia de a pleca.
Observand intentia inculpatilor, partile vatamate H.I. si B.C. au iesit din autoturismul de serviciu deplasandu-se in fuga spre autoturismul marca BMW - la volanul caruia se afla inculpatul I.S. pregatindu-se sa plece de la fata locului. Partea vatamata B.C. s-a indreptat spre portiera stanga-fata a autoturismului BMW, iar in calea acestuia s-a interpus inculpatul F.C. care, bruscandu-l (impingandu-l cu spatele, umarul si cotul) l-a impiedicat pe agentul de politie sa ajunga la inculpatul I.S. care intentiona sa plece de la fata locului. In tot acest timp, partea vatamata H.I. s-a pozitionat in partea stanga-fata a autoturismului BMW, sprijinindu-si mainile de capota. Observand intentia inculpatului I.S. de a demara in forma, datorita motorului turat puternic, partea vatamata H.I. a ezitat sa se posteze in fata autoturismului, pentru a nu fi accidentat, drept pentru care s-a urcat pe capota acestuia, apreciind ca astfel inculpatul I.S. nu va avea curajul sa demareze, punandu-i viata in pericol.
Concomitent, inculpata F.R. a iesit din autoturismul sau si s-a deplasat in fuga spre agentul de politie B.C. si, impreuna cu inculpatul F.C., a reusit sa-l indeparteze pe acesta, prin violenta, de la portiera autoturismului marca BMW, putandu-se observa din inregistrarea radar cum inculpata ii smulge agentului de politie B.C. mana dreapta cu care acesta incerca sa-l indeparteze pe inculpatul F.C. pentru a nu putea sa-l opreasca pe inculpatul I.S.
Ajutorul dat de inculpatii F.C. si F.R. inculpatului I.S., pentru ca acesta sa poata pleca, s-a produs in conditiile in care acestia au vazut faptul ca partea vatamata H.I. se afla pe capota autoturismului, avand astfel reprezentarea faptului ca viata acestuia va fi pusa in pericol si ca inculpatul I.S. va parasi locul accidentului.
Dupa indepartarea prin violenta a partii vatamate B.C., inculpatul I. S. a efectuat mai intai o manevra de iesire de pe acostament dupa care a demarat in tromba, cu agentul de politie H.I. pe capota autoturismului, deplasandu-se astfel aproximativ 33 m, pana cand partea vatamata - datorita vitezei si a manevrelor bruste - a cazut lovindu-se de acostament.
Inculpatul I.S. si-a continuat deplasarea, parasind locul accidentului, cu toate ca prin cadere partii vatamate H.I. i s-au cauzat leziuni - leziuni pentru a caror vindecare au fost necesare 7 zile de ingrijiri medicale.
Din probele administrate in cauza, in cursul urmaririi penale si in cursul cercetarii judecatoresti, instanta a retinut urmatoarea stare de fapt.
In dimineata zilei de 10.02.2009, partile vatamate H.I. - agent sef principal de politie si B.C. - agent principal de politie, ambii din cadrul Serviciului Politiei Rutiere Arad, erau in exercitarea atributiilor de serviciu, efectuand o misiune de patrulare pe DN 69, relatia Arad-Sagu-Vinga, cu autoturismul de serviciu marca Dacia Logan inmatriculat sub nr.MAI 26422, pe care era montat echipamentul radar mobil.
Intre localitatile Sagu si Vinga partile vatamate au depistat autoturismul marca BMW, cu numarul de inmatriculare , care rula cu o vizeta de 153 km/h, astfel ca au pornit in urmarirea acestuia pentru a aplica sanctiunea contraventionala prev. de art.102 alin.3 lit.e), din OUG nr.195/2002.S-a constatat ca, conducatorul autoturismului este inculpatul I.S. care a fost oprit pe raza localitatii Sagu, jud. Arad, de catre organele de politie. De asemenea in interiorul autoturismului organele de politie au constatat existenta mai multor baxuri cu tigari si nu au permis plecarea inculpatului de la fata locului pana la sosirea organelor din cadrul Serviciului Politiei Economice si a Garzii Financiare.
La scurt timp, la fata locului au aparut inculpatii F.C. si F.R. Acestia au incercat sa-i determine pe agentii de politie sa-l lase pe inculpatul I. S., sa plece de la fata locului. Inculpatul F.C. s-a apropiat de autoturismul de serviciu in care se aflau partile vatamate, promitandu-le si oferindu-le sume de bani pentru a-i permite inculpatului I. S. sa plece inainte de aparitia organelor constatatoare. Acesta s-a adresat agentilor de politie intrebandu-i "cat sefu, vreti sa spuneti cat?", "sefu, sunt ultimii nostri bani", "_spuneti cat!" - oferta pe care partile vatamate au respins-o.
Dupa aproximativ 45 de minute de la momentul opririi sale in trafic, inculpatul I.S. s-a urcat in autoturism cu intentia de a pleca de pe loc. Pentru a-l opri pe inculpat sa plece, agentul de politie H.I. s-a urcat pe capota autoturismului. In acelasi timp inculpatii F.C. si F.R., prin agresiuni fizice asupra agentului B.C. care se afla langa portiera stanga fata a autoturismului, i-au facilitat inculpatului I.S. plecarea de la fata locului desi au observat ca partea vatamata H.I. se afla pe capota autoturismului. Dupa ce a parcurs o distanta de aproximativ 40 m, cu partea vatamata H.I. pe capota, inculpatul I.S. ruland cu o viteza nedeterminata a efectuat mai multe manevre de schimbare a directiei de mers determinand astfel caderea partii vatamate H. I. pe acostament in partea dreapta a autoturismului.
Instanta a retinut ca inculpatul I.S. a rulat cu o viteza nedeterminata dat fiind ca din raportul de constatare tehnico- stiintifica realizat in cursul urmarii penale nu putem retine cu exactitate care a fost viteza de rulare a autoturismului in momentul caderii partii vatamate. Astfel, expertul a admis cu privire la acest obiectiv al constatarii ca valoarea vitezei nu poate fi reconstituita cu exactitate pe baza datelor ce i-au fost puse la dispozitie.
Se mai arata ca, conform diverselor variante de simulari efectuate, viteza putea fi aproximativ in intervalul 20-45 km/h.
Instanta nu a retinut sustinerea din rechizitoriu in sensul ca autoturismul condus de inculpatul I.S., ar fi plecat de pe loc in "tromba". Astfel, din declaratia partii vatamate H.I., s-a retinut ca autoturismul condus de inculpat a avut un " mers sinuos" ceea ce nu s-ar fi putut realiza daca autoturismul ar fi avut o viteza mare.
Martorul B.C. nu a facut vreo referire la valoarea vitezei de circulatie a autoturismului, ci doar la faptul ca, ca urmare a vitezei si manevrelor efectuate de inculpatul I., partea vatamata H.I. a cazut de pe capota autoturismului.
De asemenea, din inregistrarea video existenta la dosarul cauzei instanta a retinut ca in timp ce inculpatul pleca cu autoturismul de pe loc partea vatamata s-a urcat pe capota, lucru ce nu ar fi fost posibil de autoturismul pleca de pe loc " in tromba". Inregistrarea video a reliefat faptul ca plecarea autoturismului de pe loc a fost progresiva. Aceleasi aspecte le-a retinut si din declaratiile martorilor audiati in cauza, cu precizarea ca martorilor B.G.L. si B.C. le-a fost prezentata inregistrarea video inainte de a fi audiate in cursul urmaririi penale, situatie ce contravine dispozitiilor art. 86 Cod penal. Conform acestor dispozitii legale martorul trebuie sa declare tot ce stie cu privire la faptele si imprejurarile pe care le-a perceput prin propriile-i simturi.
Cu privire la inculpatul I.S., instanta in baza art. 334 Cod procedura penala a schimbat incadrarea juridica data faptei prin rechizitoriu din art. 20 Cod penal raportat si art. 175 lit. f), i) Cod penal in art.239 alin2,5 Cod penal pentru urmatoarele considerente :
Astfel, tentativa la infractiunea de omor calificat prevazut de art.20 Cod penal raportat la art. 175 lit. f) ,i) Cod penal presupune ca actele de executare a omorului, savarsite pana in momentul interventiei evenimentului intrerupator trebuie sa demonstreze prin natura si imprejurarile in care au fost savarsite ca infractorul a avut intentia specifica de omor si nu intentia generala de a o vatama sau de a savarsi o infractiune nedeterminata. In aceasta situatie, pentru a incadra o fapta ca fiind o tentativa la infractiunea de omor nu prezinta relevanta numarul de zile de ingrijiri medicale sau faptul daca victimei i-a fost pusa in primejdie viata, aceste aspecte avand importanta in incadrarea faptei in dispozitiile art. 181 Cod penal sau 182 Cod penal.
Intentia de omor se deduce din modul in care s-a actionat si nu din alte elemente exterioare. Astfel, pentru ca o activitate sa poata fi caracterizata ca tentativa la infractiunea de omor, se impune a se constata folosirea unui obiect apt ca produca moartea, care sa vizeze o zona vitala a corpului, intensitatea loviturilor.
Un autovehicul este apt sa produca moartea doar atunci cand, cu acesta se loveste direct victima.
In cauza inculpatul s-a folosit de un autoturism dar nu a lovit in mod direct partea vatamata. Plecarea progresiva a inculpatului cu autoturismul de pe loc, urcarea partii vatamate H.I. pe capota urmata de mersul sinuos al autoturismului pentru a provoca caderea partii vatamate, dovedeste intentia inculpatului de a-l vatama pe agentul de politie si nu intentia de ucidere a acestuia.
Fapta inculpatului I.S. de a pleca cu autoturismul cu agentul de politie H.I. pe capota si de a efectua manevre care au determinat caderea de pe capota a agentului de politie cauzandu-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7 zile de ingrijiri medicale intruneste elementele constitutive ale infractiunii de ultraj prevazute de art. 239 alin. 2,5 Cod penal.
Astfel, elementul material este realizat prin lovirea partii vatamate ca urmare a manevrelor efectuate de inculpat, infractiunea prevazuta de art. 180 alin.2 Cod penal, fiind absorbita in forma agravanta a ultrajului. Ca forma de vinovatie inculpatul a actionat cu intentie indirecta.
Instanta l-a condamnat pe inculpatul I.S. la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de ultraj (parte vatamata H.I.), prevazuta de art.239 alin.2,5 Cod penal .
Cu privire la infractiunea de parasire a locului accidentului prevazuta de art.89 alin.1 din OUG 195/2002 republicata, retinuta in sarcina inculpatului I.S. prin rechizitoriu instanta a dispus achitarea inculpatului in temeiul art. 11 pct. 2 lit.a) raportat la art. 10 lit. d) Cod procedura penala, lipsind latura obiectiva a infractiunii.
In conformitate cu dispozitiile art. 75din OUG 195/2002, republicata accidentul de circulatie este evenimentul care intruneste cumulativ urmatoarele conditii:
a).s-a produs pe un drum deschis circulatie publice ori si-a avut originea intr-un asemenea loc.
b). a avut ca urmare decesul, ranirea uneia sau mai multor persoane si avarierea a cel putin unui vehicul sau alte pagube materiale.
c).in eveniment a fost implicat cel putin un vehicul in miscare.
d).s-a produs ca urmate a incalcarii unei reguli de circulatie.
Analizand dispozitiile legale mentionate instanta a constatat ca nu este intrunita conditia cumulativa prevazuta de art. 75 lit. d) Cod penal.
In sarcina inculpatului I.S. nu s-a putut retine incalcarea unor reguli de circulatie astfel cum sunt prevazute in cap. 5 sectiunea a -2-a din OUG 195/2002, republicata.
Avand in vedere ca inculpatul I.S. a fost condamnat la pedeapsa inchisorii, pe durata si in conditiile art. 71 Cod penal va Cod penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a) teza a II a si lit. b) Cod penal.
In temeiul art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului durata retinerii de 24 ore din data de 10.02.2009.
Apreciind ca sunt intrunite dispozitiile art. 81,82 Cod penal instanta a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 2 ani inchisoare aplicata inculpatului pe durata unui termen de incercare de 4 ani.
S-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal.
In baza art. 71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii.
Cu privire la inculpatul F.C., instanta, in baza art. 334 Cod procedura penala, a schimbat incadrarea juridica data prin rechizitoriu faptelor inculpatului, din art. 26 raportat la art. 20 Cod penal raportat la art. 175 lit. f), i), g) in art. 26 Cod penal raportat la art. 239 alin. 2, 5 Cod penal; din art. 255 Cod penal in art. 255 Cod penal raportat la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000; din art. 239 alin. 2 Cod penal in art. 239 alin. 2, 5 Cod penal.
Pentru considerentele pentru care instanta nu a retinut in sarcina inculpatului I.S. savarsirea infractiunii prevazute de art. 20 Cod penal raportat la art. 175 lit. f), i) Cod penal, in calitate de autor, nu a retinut in sarcina inculpatului savarsirea infractiunii prevazute de art. 26 raportat la art. 20 Cod penal raportat la art. 175 lit. f), i), in calitate de complice.
Fapta inculpatului F.C. de a-l ajuta pe inculpatul I.S. sa plece de la fata locului cu partea vatamata H.I. pe capota, prin inlaturarea agentului de politie B.C., cu consecinta caderii de pe capota a partii vatamate H.I., intruneste elementele constitutive ale complicitatii la savarsirea infractiunii de ultraj, prevazute de art. 26 raportat la art. 239 alin. 2, 5 Cod penal.
La individualizarea pedepsei pe care instanta urmeaza a o aplica inculpatului au fost avute in vedere dispozitiile art. 72 Cod penal, respectiv se va tine seama de dispozitiile partii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Instanta l-a condamnat pe inculpatul F.C. la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 26 Cod penal raportat la art. 239 alin. 2, 5 Cod penal (parte vatamata H.I.).
Cu privire la retinerea prin rechizitoriu in sarcina aceluiasi inculpat a complicitatii la savarsirea infractiunii de parasire a locului accidentului, prevazuta de art. 26 raportat la art. 89 alin. 1 din OUG 195/2001 republicata, instanta a dispus achitarea inculpatului F.C., in baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod penal. Aceasta solutie s-a impus ca urmare a faptului ca instanta nu a retinut in sarcina inculpatului I.S. savarsirea infractiunii de parasire a locului accidentului, in calitate de autor.
Fapta aceluiasi inculpat, de a oferi agentilor de politie a suma de bani nedeterminata, folosind expresii de genul "spuneti sefu", "spuneti cat", "sunt ultimii nostri bani", "spuneti cum facem si asa facem" pentru a-i determina pe acestia sa-i permita plecarea de la fata locului a inculpatului I.S. inainte de sosirea organelor de politie din cadrul Serviciului Politiei Economice si a Garzii Financiare, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de dare de mita, prevazuta de art. 255 alin. 1 Cod penal raportat la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000. precizam ca agentii de politie H. I. si B.C. au ca atributie de serviciu si constatarea altor incidente decat cele privitoare la circulatia rutiera, sanctiunea fiind aplicata de organul abilitat, in speta, politia economica si Garda Financiara.
La individualizarea pedepsei pe care instanta o va aplica inculpatului au fost avute in vedere dispozitiile art. 72 Cod penal, sens in care instanta l-a condamnat pe inculpatul F.C. la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de dare de mita, prevazut de art. 255 alin.1 Cod penal, raportat la art. 7 alin.2 din Legea 78/2000.
Fapta aceluiasi inculpat de a exercita acte de violenta asupra agentului de politie B.C., care se afla in exercitarea atributiilor de serviciu, violente constand in imbrancirea, respectiv tragerea acestuia de langa portiera stanga fata a autoturismului apartinand inculpatului I.S. si cauzandu-i leziuni vindecabile in 2 - 3 zile de ingrijiri medicale, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de ultraj, prevazuta de art. 239 alin. 2, 5 Cod penal. Retinand forma agravata a ultrajului, respectiv art. 239 alin . 2, 5 Cod penal, infractiunea de loviri sau alte violente, prevazuta de art. 180 alin. 2 Cod penal este absorbita in aceasta forma agravata.
La individualizarea pedepsei, instanta, tinand seama de dispozitiile art. 72 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul F.C. la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de ultraj, prevazuta de art. 239 alin. 2, 5 Cod penal (parte vatamata B.C.).
In baza art. 33 lit. a) si b) Cod penal, art. 34 lit. b) Cod penal pedepsele aplicate inculpatului F.C. au fost contopite in pedeapsa cea mai grea de 2(doi ) ani inchisoare.
Pe durata si in conditiile art. 71 Cod penal i-a fost interzisa inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) Cod penal.
In baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului durata retinerii de 24 ore din data de 10.02.2009.
Apreciind ca sunt intrunite dispozitiile art. 81, 82 Cod penal, instanta a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 2 ani inchisoare aplicata inculpatului, pe durata unui termen de incercare de 4 ani.
S-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal.
In baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.
Cu privire la inculpata F.R., instanta, in baza art. 334 Cod procedura penala, a schimbat incadrarea juridica data faptei prin rechizitoriu, din art. 26 Cod penal raportat la art. 20 Cod penal raportat la art. 175 lit. f), i) Cod penal in art. 26 Cod penal raportat la art. 239 alin. 2, 5 Cod penal si din art. 239 alin. 2 Cod penal in art. 239 alin. 2, 5 Cod penal.
Fapta inculpatei F.R. de a-l ajuta pe inculpatul I.S. sa plece de la fata locului, cu partea vatamata H.I. pe capota, prin inlaturarea agentului de politie B.C., cu consecinta caderii de pe capota a partii vatamate H.I., intruneste elementele constitutive ale complicitatii la savarsirea infractiunii de ultraj, prevazute de art. 26 Cod penal raportat la art. 239 alin. 2, 5 Cod penal (parte vatamata H.I.).
La individualizarea judiciara a pedepsei pe care instanta urmeaza a o aplica inculpatei au fost avute in vedere dispozitiile art. 72 Cod penal, respectiv s-a tinut seama de dispozitiile partii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Instanta a condamnat pe inculpata F.R. la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare, pentru complicitate la savarsirea infractiunii de ultraj, prevazuta de art. 26 raportat la art. 239 alin. 2, 5 Cod penal (parte vatamata H. I.).
Fapta aceleiasi inculpate de a exercita acte de violenta asupra agentului B.C., care se afla in exercitarea atributiilor de serviciu, violente constand in imbrancirea, respectiv tragerea acestuia de langa portiera stanga fata a autoturismului inculpatului I.S. si cauzandu-i leziuni vindecabile in 2 - 3 zile de ingrijiri medicale, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de ultraj, prevazute de art. 239 alin. 2, 5 Cod penal.
La individualizarea judiciara a pedepsei pe care instanta o va aplica inculpatei au fost avute in vedere dispozitiile art. 72 Cod penal, sens in care a condamnat-o pe inculpata F.R. la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de ultraj, prevazute de art. 239 alin. 2, 5 Cod penal (parte vatamata B.C.).
Cu privirea la retinerea prin rechizitoriu in sarcina inculpatului a complicitatii la savarsirea infractiunii de parasire a locului accidentului, prevazuta de art. 26 Cod penal raportat la art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002, instanta a dispus achitarea inculpatei, in baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod procedura penala. Aceasta solutie s-a impus pentru ca instanta nu a retinut in sarcina inculpatului I.S. savarsirea infractiunii de parasire a locului accidentului, in calitate de autor.
In baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) Cod penal, pedepsele aplicate inculpatei F.R. au fost contopite in pedeapsa cea mai grea, de 2 ani inchisoare.
Pe durata si conditiile prevazute de art. 71 Cod penal i-a fost interzisa inculpatei exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a) teza a II-a , lit. b) Cod penal.
In baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatei durata retinerii de 24 de ore din data de 10.02.2009.
Apreciind ca sunt intrunite dispozitiile art. 81, 82 Cod penal, a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 2 ani inchisoare, pe durata unui termen de incercare de 4 ani.
S-a atras atentia inculpatei asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal.
In baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.
Partea vatamata H.I. s-a constituit parte civila in cursul urmaririi penale (fila 141 urmarire penala), iar in instanta, la termenul de judecata din data de 26.01.2010 a solicitat obligarea inculpatilor la plata sumei de 10.000 euro - daune morale.
Partea vatamata B.C. nu s-a constituit parte civila in cursul urmaririi penale, iar in instanta, la termenul de judecata din data de 26.01.2010 aratat ca intelege sa se constituie parte civila, solicitand obligarea inculpatilor la plata sumei de 5.000 euro - daune morale.
Cu privire la pretentiile formulate de partea civila H.I. instanta a apreciat ca sunt intemeiate in parte.
S-a retinut ca faptele inculpatilor de sfidare si lovire a unui reprezentant al autoritatii de stat au produs un prejudiciu moral partii vatamate H.I.. Instanta a apreciat ca suma de 5000 Euro constituie o reparatie echitabila a prejudiciului produs.
Astfel in baza art. 346 alin.1 Cod procedura penala, raportat la art. 998-999 Cod Civil, a admis in parte actiunea civila exercitata de partea civila H.I. si a obligat in solidar pe inculpatii I.S., F. C. si F.R. la plata catre acesta a sumei de 5000 Euro, daune morale.
Cu privire la constituirea de parte civila a partii vatamate B.C. s-a retinut ca aceasta a avut loc in data de 26.01.2010 iar rechizitoriul i-a fost dat citire in data de 8.12.2009.
Avand in vedere dispozitiile art.15 alin.2 Cod procedura penala instanta a respins actiunea civila formulata de partea vatamata B.C. ca tardiva.
Impotriva acestei decizii au declarat apel inculpatii, partile civile si Parchetul de pe langa Tribunalul Arad.
In motivarea apelului declarat de catre partea civila H.I. s-a solicitat admiterea acestuia, desfiintarea sentintei penale apelate si obligarea inculpatilor in solidar la plata sumei de 5.000 euro, intrucat pe langa cele 7 zile de ingrijiri medicale necesare vindecarii, a suferit si un prejudiciu moral, fiind lovit de catre inculpati si tarat pe capota autoturismului o distanta mare, fiind inexplicabila atitudinea inculpatilor F.C. si R., care in loc sa intervina si sa incerce sa-l opreasca pe inculpatul I., au avut o atitudine pasiva. S-a mai solicitat a se constata ca infractiunile au fost comise impotriva unui lucrator de politie aflat in timpul programului de lucru si purtand vestimentatia specifica, riscurile meseriei de politist creandu-i un stres suplimentar, a se constata ca a suferit si un prejudiciu de imagine, fiindu-i stirbita autoritatea conferita de meserie si prin propunerea facuta de catre inculpati de a-i oferi o suma de bani pentru a inchide ochii la cele intamplate.
In motivarea apelului declarat de catre partea civila B.C. s-a solicitat admiterea acestuia, desfiintarea sentintei penale si obligarea inculpatilor in solidar la plata sumei de 5.000 euro, prima instanta respingand in mod eronat constituirea de parte civila, in conditiile in care s-a prezentat pentru prima data in fata instantei la data de 26.01.2010, cand a fost audiat si cand s-a constituit parte civila in cauza. Se arata ca in cursul urmaririi penale nu a fost intrebat niciodata daca intelege sa se constituie parte civila pentru daunele morale si materiale suferite, fiind gresit interpretate disp. art. 15 al. 2 C.p.p. si fara luarea in considerare a certificatului medico-legal care a concluzionat ca a necesitat pentru vindecare un numar de 2-3 zile ingrijiri medicale, fiind imbrancit si tras de uniforma de inculpatii F.C. si R. in timp ce incerca sa il ajute pe colegul sau, partea civila H.I., sa opreasca soferul aflat la volan. Partea civila mai arata ca i-a fost creat un sentiment de neputinta fata de activitatea ilicita a inculpatilor raportat la atitudinea fata de partea civila H.I., care a fost luat pe sus pe capota autoturismului pe o distanta lunga de drum, fiind in situatia de a incerca sa-si ajute colegul pe de o parte si de a impiedica plecarea celorlalti inculpati de la incident pe de alta. Se mai arata in motivarea apelului ca instanta de fond nu a avut in vedere ca infractiunile au fost indreptate impotriva unor organe de politie aflate in timpul serviciului si imbracate in uniforma, fiindu-i stirbita autoritatea conferita de meseria de politist si prin oferirea sumei de bani pentru aplanarea conflictului.
In motivele de apel ale inculpatului I.S. s-a solicitat admiterea caii de atac declarate, desfiintarea sentintei penale si urmare a rejudecarii achitarea sa intrucat instanta de fond a facut o apreciere gresita a probelor administrate, in conditiile in care singurele probe din care rezulta starea de fapt retinuta sunt declaratiile partilor vatamate, care nu se coroboreaza cu declaratiile martorilor audiati si care nu au confirmat vinovatia inculpatilor. Se arata ca martora B.C. a aratat ca nu a fost lasata de procuror sa relateze in declaratii cele vazute, fiind retinuta 11 ore pentru audieri si ca in momentul in care inculpatul a oprit autoturismul, pe capota s-a pus partea vatamata H. I. iar inculpatul F.C. l-a tras de pe capota, cazand in lateralul masinii. Nici martorul Petrescu Petru nu confirma invinuirile, aratand ca nu a vazut nici un politist pe capota, fiindu-i dictata declaratia, si nici martorul P.M. nu a vazut cele intamplate. Se mai arata in motivare ca depozitia martorei B. L. nu este credibila intrucat aceasta nu a vazut intregul incident, intrand in caminul cultural, iar martorul C.D. arata in mod expres ca nu a vazut momentul in care politistul a cazut in sant, ci doar a remarcat ca acesta se afla acolo. Mai este criticata hotararea primei instante prin nemotivarea inlaturarii declaratiilor martorilor audiati in cursul cercetarii judecatoresti, in conditiile in care declaratiile acestora se coroboreaza cu cele ale inculpatilor si nu se face o analiza amanuntita a acestora. Se mai arata in motivarea apelului ca nu au fost interpretate in mod corect concluziile raportului de expertiza si a planselor foto, care au stabilit ca urma aflata la finalul celei de rulare cu partea vatamata pe capota, nu este o urma de franare ci o urma de alunecare a pneului in timpul demarajului intens de la plecarea de pe loc si ca nu s-au interpretat in mod corect caracteristicile tehnice ale autoturismului BMW care este dotat cu sistem de franare ABS ce nu permite blocarea rotilor in timpul franarii.
In continuarea motivarii apelului se mai arata ca actiunea inculpatului I. de a opri autovehiculul pe capota caruia s-a urcat partea vatamata, dupa ce s-a deplasat pe o traiectorie rectilinie, nu poate conduce la retinerea intentiei specifica infractiunii de omor, lipsind elementul material al infractiunii, ca de altfel si al celei de ultraj, ca nu s-a sanctionat modalitatea ilegala in care a actionat partea vatamata raportat la art. 88 al. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 si art. 31 al. 1 lit. h din L. 218/2002 referitor la modalitatea in care se face oprirea unui participant la trafic, dispozitii legale din interpretarea carora rezulta actiunea abuziva a partii vatamate.
Cu privire la infractiunea de parasire a locului accidentului, s-a aratat ca in mod corect s-a dispus achitarea inculpatului intrucat prin decizia nr. 66 din 15.10.2007 s-a stabilit ca infractiunea mentionata exista doar daca partea vatamata a suferit leziuni vindecabile in 10 zile ingrijiri medicale, nefiind intrunita nici conditia existentei unui accident de circulatie in sensul definitiei prev. de art. 75 din OUG 195/2002, la data evenimentului, 10.02.2009, articolul mentionat fiind in vigoare.
In motivele de apel ale Parchetului de pe langa Tribunalul Arad s-a solicitat desfiintarea hotararii atacate si in rejudecare pronuntarea unei noi hotarari prin care sa se dispuna condamnarea inculpatilor la pedepse in detentie pentru toate faptele retinute in sarcina acestora, conform actului de sesizare a instantei. S-a criticat sentinta apelata ca fiind nelegala in ce priveste schimbarea incadrarii juridice din rechizitoriu data faptei inculpatului I. S. din art. 20 C.p. rap. la art. 175 lit. f, i C.p. in art. 239 al. 2, 5 C.p., cat si in privinta schimbarii incadrarii juridice data prin rechizitoriu faptelor inculpatilor F.C. si F. (actualmente R.) R. din art. 26 C.p. rap. la art. 20 C.p. rap. la art. 175 lit. f, i C.p. in art. 26 C.p. rap. la art. 239 al. 2, 5 C.p. S-a mai criticat hotararea apelata si sub aspectul nelegalei achitari a inculpatului I. S. pentru savarsirea infractiunii de parasire a locului accidentului prev. de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002 republicata, respectiv achitarea inculpatilor F. C. si F.(actualmente R.) R. pentru complicitate la aceasta infractiune.
S-a apreciat, astfel, ca instanta de fond a dat o interpretare gresita probelor administrate in cauza atat in faza de urmarire penala cat si in faza cercetarii judecatoresti, ceea ce a condus la pronuntarea unei hotarari nelegale. Astfel, din declaratia partii vatamate H.I. reiese ca inculpatul I., in pofida solicitarii celor doi politisti de a ramane la fata locului, a pornit motorul, turandu-l puternic si demarand in forta, fapt care l-a determinat pe politistul care se afla in fata autoturismului sa urce pe capota, pentru ca autoturismul condus de inculpat sa nu treaca peste el. Declaratia acestei parti vatamate se coroboreaza cu declaratia celuilalt agent de politie, B.C. care arata ca inculpatul I. a accelerat puternic motorul autoturismului, plecand in tromba cu partea vatamata H. pe capota, cat si cu declaratiile martorilor B.C., B. G. L. si F. S., care au relevat aceleasi aspecte referitoare la modul in care a demarat autoturismul condus de inculpat. Din continutul procesului-verbal de redare in forma scrisa a inregistrarilor audio-video efectuate la fata locului in data de 10.02.2009 reiese ca inculpatul I. a efectuat "o manevra de iesire de pe acostament si patrundere pe carosabil, timp in care agentul H. I. se dezechilibreaza, observandu-se cum incearca sa-si gaseasca o pozitie stabila", dupa care, in momentele urmatoare, autoturismul condus de inculpat "demareaza in tromba in directia Cruceni (auzindu-se zgomotul puternic al motorului turat) cu agentul H. I. pe capota". S-a apreciat de catre parchet ca nu poate fi retinuta argumentatia instantei de fond potrivit careia inculpatul I. ar fi efectuat manevre de mers sinuos al autoturismului pentru a provoca doar caderea si vatamarea partii vatamate, fara intentia de a ucide, intrucat, in modalitatea efectuarii manevrelor bruste de deplasare, exista posibilitatea ca acesta, cazand lateral, sa ajunga sub rotile din spate ale autoturismului. Caderea partii vatamate H. I. de pe capota autoturismului in mers, se putea realiza in varii modalitati, fiind posibil sa ajunga sub rotile din spate ale acestuia, ori sa se izbeasca cu capul de asfalt sau sa se loveasca de podul din beton, in dreptul caruia a si cazut. Din continutul raportului de constatare tehnico-stiintifica intocmit in cauza reiese ca in intervalul de 33,7 m parcurs de autoturismul condus de inculpat, viteza pe care acesta a atins-o a fost estimata intre 25 si 45 km/h si ca inculpatul a efectuat manevre anormale cu autoturismul, in timp ce demara "manevre bruste de deplasare laterala si de schimbare brusca a vitezei", ceea ce demonstreaza ca daca inculpatul ar fi dorit sa protejeze integritatea corporala a partii vatamate, ar fi trebuit sa franeze foarte usor, fara a face manevre bruste lateral. In cuprinsul raportului se arata ca datorita "efectului de bici", viteza cu care extremitatile corpului victimei ajung sa loveasca solul sunt mult mai mari decat viteza autoturismului. Astfel, viteza cu care corpul victimei putea izbi carosabilul ar fi fost de 55 km/h, similar cu o cadere a unei persoane (in cap) de la inaltimea de 11,9 metri (aproximativ intre etajele II si III ale unui imobil) sau cu asezarea unei greutati de 600 kg pe capul acesteia, fiind evident ca o astfel de forta poate sa produca decesul cu foarte mare probabilitate. Parchetul apreciaza ca in cauza sunt indeplinite disp. art. 19 al. 1 pct. 1 lit. b C.p. atat in ceea ce priveste conditia previziunii, cat si cea a acceptarii posibilitatii producerii rezultatului. Fata de modul in care a actionat inculpatul, este evident ca acesta a avut posibilitatea de a prevedea ca, datorita pozitiei partii vatamate, a vitezei autoturismului si a manevrelor bruste de schimbare a directiei de mers, era posibila producerea unui rezultat letal. De altfel, modalitatea laturii subiective este pusa in evidenta si de faptul ca inculpatul a efectuat manevrele de schimbare a directiei de mers in conditii de viteza, tocmai cu scopul de a determina caderea partii vatamate de pe capota, avand astfel reprezentarea ca, in cadere, politistul isi putea pierde viata. In situatia posibila in care actiunea inculpatului ar fi avut drept urmare moartea partii vatamate, este evident ca nu se mai putea pune problema schimbarii incadrarii juridice din infractiunea de omor calificat in infractiunea de ultraj. S-a invocat jurisprudenta instantei supreme, care a calificat astfel de fapte ca infractiuni de omor, pornind de la faptul ca inculpatii au prevazut si acceptat producerea rezultatului letal, faptele fiind comise cu intentie indirecta (Tribunalul Suprem, Sectia penala, decizia 2542/1976, RRD nr. 9/77, p. 65, starea de fapt vizand situatia in care victima nu este lovita cu autoturismul, ci aceasta a cazut din mers; CSJ, Sectia penala, decizia 1710/1995, Dreptul nr. 6/1996, p. 116, speta privind fapta inculpatului de a nu tine seama de semnalizarea politistului si neactionarea sistemului de franare, lovind frontal pe unul dintre politisti si parasind locul faptei).
Parchetul a mai mentionat ca in privinta inculpatilor F.C. si F. R., ajutorul dat de acestia inculpatului I. s-a produs in conditiile in care au vazut ca partea vatamata H. se afla pe capota autoturismului, avand reprezentarea faptului ca viata acestuia va fi pusa in pericol si ca inculpatul I. va parasi locul faptei. Astfel, asa cum rezulta din declaratiile partilor vatamate, care se coroboreaza cu declaratia martorului P. M. si cu imaginile inregistrate de aparatura Radar, cei doi inculpati l-au indepartat prin violenta pe agentul de politie B.C. de la portiera autoturismului la volanul caruia se afla inculpatul I., pentru a facilita plecarea acestuia, in timp ce celalalt agent de politie se afla pe capota autoturismului. Toti trei inculpatii au ignorat avertismentul dat de agentul de politie B.C., care de mai multe ori a strigat "Stai! Stai ba, vrei sa-l omori ba!", dupa cum reiese din procesul-verbal de redare in forma scrisa a inregistrarii audio-video. In opinia parchetului, avand in vedere probatoriul administrat in cauza, fapta celor doi inculpati constituie complicitate la tentativa de omor calificat si nu infractiunea de ultraj, asa cum a retinut instanta de fond.
S-a mai aratat in motivele de apel ca sentinta este nelegala si in privinta achitarii inculpatului I.S. pentru savarsirea infractiunii de parasire a locului accidentului, prev. de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002 republicata, respectiv achitarea inculpatilor F.C. si F.R. pentru complicitate la aceasta infractiune, temeiul achitarii fiind art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p. In motivarea acestei solutii, tribunalul a retinut ca nu sunt intrunite cumulativ conditiile cerute de art. 75 din OUG 195/2002, care defineste notiunea de accident de circulatie, lipsind conditia prev. de art. 75 lit. d din ordonanta, respectiv nu se poate retine incalcarea unor reguli de circulatie astfel cum sunt prevazute in cap. 5 sectia a 2-a din OUG 195/2002. Parchetul a aratat ca textul art. 75 lit. d din OUG 195/2002 a fost abrogat prin art. I pct. 20 din OUG nr. 69/2007, situatie in care argumentele primei instante sunt lipsite de temei legal. S-a aratat ca este adevarat ca in perioada in care era in vigoare Decretul nr. 328/1966 in jurisprudenta s-a apreciat ca infractiunea de parasire a locului accidentului este conditionata de existenta infractiunii la regimul circulatiei, asa incat, daca accidentul era provocat intentionat, nu se retinea si infractiunea prev. de art. 38 din actul normativ mentionat. Accidentul de circulatie, astfel cum este definit de art. 75 din OUG 195/2002 rep. este evenimentul care intruneste cumulativ urmatoarele conditii: s-a produs pe un drum deschis circulatiei publice ori si-a avut originea intr-un asemenea loc; a avut ca urmare decesul, ranirea uneia sau mai multor persoane ori avarierea a cel putin unui vehicul sau alte pagube materiale; in eveniment a fost implicat cel putin un vehicul in miscare. Asadar, nu are nici o relevanta daca infractiunea urmare careia s-a parasit locul accidentului este sau nu dintre cele privind regimul circulatiei pe drumurile publice, legiuitorul nefacand aceasta distinctie. Pe de alta parte, in opinia parchetului, desi inculpatul a savarsit o infractiune cu vinovatie sub forma intentiei indirecte, nu se poate retine ca acesta nu a incalcat si normele prevazute in legislatia rutiera, asa cum in mod netemeinic a apreciat instanta de fond. Pornind de la starea de fapt retinuta chiar de instanta privind conduita adoptata de inculpatul I.S. de a porni autoturismul si de a-l conduce pe o distanta de aproximativ 33 metri cu un politist aflat pe capota acestuia, parchetul nu retine ideea ca se poate discuta despre respectarea regulilor de circulatie, astfel cum sunt prevazute acestea in Codul rutier. In opinia parchetului, inculpatul a incalcat regulile referitoare la manevre, prev. in art. 54 sectia a 2-a, cap. V, la care face trimitere instanta, cat si obligatiile instituite in sarcina participantilor la trafic prev. de art. 31 cap. IV din OUG 195/2002, care prevad imperativ respectarea cu prioritate a semnalelor, indicatiilor si dispozitiilor politistului rutier.
In cauza, inculpatul I.S. - ajutat de inculpatii F.C. si F.R, - nu numai ca nu a respectat dispozitia politistilor rutieri de a ramane la fata locului pana la sosirea organelor specializate in constatarea infractiunilor/contraventiilor la regimul fiscal, ci a pornit autoturismul cu politistul pe capota, fapt care a avut ca urmare caderea si accidentarea acestuia, inculpatul I. continuandu-si ulterior nestingherit deplasarea.
S-a apreciat astfel, de catre parchet, ca inculpatul I.S. se face vinovat de savarsirea infractiunii de parasirea locului accidentului, fiind implicat intr-un accident de circulatie care s-a produs ca urmare a unei infractiuni, fara incuviintarea politiei, fapta prev. si ped. de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002, iar inculpatii F.C. si F.R. se fac vinovati de complicitate la savarsirea aceleiasi infractiuni, facilitand plecarea inculpatului I, prin exercitarea de violente asupra agentului de politie B.C., care a incercat sa il impiedice pe inculpatul I. sa plece cu autoturismul de la fata locului.
Curtea de Apel Timisoara, prin Decizia penala nr. 190/A din 23 noiembrie 2011, analizand legalitatea si temeinicia sentintei penale apelate din prisma motivelor de apel, precum si din oficiu potrivit art. 371 al. 2 C.p.p., a apreciat ca neintemeiate caile de atac declarate de catre partile civile si inculpati si intemeiat apelul declarat de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Arad in privinta modalitatii de executare a pedepsei aplicate inculpatilor F.C. si I.S., pentru considerentele ce vor fi prezentate.
Starea de fapt retinuta de catre prima instanta este corecta, fiind rezultatul evaluarii probelor administrate in cauza. Prima instanta a retinut in mod corect ca inculpata F.R. a iesit din autoturism si s-a deplasat in fuga spre agentul de politie B., langa care se afla inculpatul F.C. si impreuna cu acesta au reusit ca prin folosirea violentelor sa il indeparteze pe agent de la portiera autoturismului. Dupa indepartarea partii vatamate B. C. de langa portiera autoturismului, inculpatul I. a plecat de la fata locului, desi a observat ca partea vatamata se afla pe capota autoturismului, parcurgand o distanta de aproximativ 40 metri in aceasta modalitate si ruland cu o viteza nedeterminata. Urmare a manevrelor succesive de schimbare a directiei de mers, s-a produs caderea partii vatamate H. pe acostament, in partea dreapta a autoturismului.
Instanta de apel si-a insusit concluzia primei instante in ceea ce priveste imposibilitatea de determinare a vitezei exacte cu care a rulat autoturismul marca BMW condus de catre inculpatul I., concluzie formulata si in raportul de constatare tehnico-stiintifica intocmit in cauza. La aprecierea in mod concret a vitezei cu care ar fi putut rula autoturismul marca BMW au fost efectuate in cauza mai multe simulari, care insa nu au fost in masura sa ofere elemente noi, care sa permita determinarea exacta a vitezei cu care circula autoturismul, astfel incat acesta putea rula cu o viteza cuprinsa intre 20 - 45 km/h luand in considerare caracteristicile specifice ale acestui tip de autoturism, dar si distanta parcursa pana la caderea partii vatamate H. de pe capota. Asa cum rezulta din probele administrate in cauza, viteza de deplasare a autoturismului a facut obiectul unor dispute intre aparare si acuzare raportat la depozitiile contradictorii existente, respectiv sustinerea partii vatamate H., agentul de politie care s-a urcat pe capota autoturismului pentru a-l impiedica pe inculpatul I. sa paraseasca locul faptei, si care a vorbit despre "mersul sinuos" al inculpatului, adica despre multiplele schimbari ale directiei de mers care sunt incompatibile cu rularea cu o viteza mare. De asemenea, asa cum rezulta si din depozitia aflata la fila 48 dosar fond, a celuilalt agent de politie care a perceput in mod direct modalitatea concreta de comitere a intregii activitati infractionale a inculpatilor, acesta a aratat ca partea vatamata H. a cazut de pe capota autoturismului urmare a manevrelor de schimbare brusca a directiei de mers efectuate de catre inculpatul I., astfel incat este imposibil din punct de vedere tehnic ca inculpatul sa plece de pe loc cu o viteza mare, sa faca schimbari bruste de directie si sa ruleze doar 40 metri pana la caderea efectiva a partii vatamate de pe capota.
Asa cum rezulta din raportul de expertiza criminalistica intocmit in fata primei instante, nu exista suficiente elemente pentru a putea stabili daca urma analizata este una de demarare sau de franare si chiar daca s-ar putea face o asemenea delimitare, nu se poate efectua o identificare individuala a acesteia pentru a se stabili cu certitudine daca a fost creata de unul din pneurile autoturismului condus de catre inculpatul I. - fila 231 dosar prima instanta.
Din inregistrarea video care a surprins incidentul reiese ca in timp ce inculpatul I. a luat hotararea de a pleca de la fata locului si a pus-o in practica, partea vatamata s-a urcat pe capota, activitate exclus a putea fi executata in conditiile in care plecarea inculpatului s-ar fi produs in tromba, asa cum se sustine de catre acuzare.
In ceea ce priveste declaratiile contradictorii ale martorilor din cursul urmaririi penale si din fata instantei de fond, Curtea a retinut ca mijloacele de proba pot fi administrate in toate fazele procesului penal, legea nefacand deosebire in ceea ce priveste forta lor probanta in raport cu imprejurarea daca au fost administrate in cursul urmaririi penale ori al cercetarii judecatoresti. Neexistand temei legal pentru a se crea o ordine de preferinta intre declaratiile succesive ale martorilor, instanta are posibilitatea de a aprecia care dintre acestea este expresia adevarului, cu obligatia corelativa de a inlatura motivat celelalte depozitii. Instanta retine ca sunt expresia adevarului doar acele declaratii care se coroboreaza cu faptele si imprejurarile ce rezulta din ansamblul probelor administrate in cauza, concluzie care se desprinde din interpretarea disp. art. 63 al. 2, 62 si 64 C.p.p.
Fata de cele mentionate, instanta de apel a apreciat ca au putere probatorie si se coroboreaza cu restul probelor la care s-a facut referire mai sus, declaratiile date de martori in cursul urmaririi penale, acestea fiind efectuate la un moment apropiat perceperii de catre martori a celor intamplate, cand trecerea timpului nu a sters amanuntele oferite in depozitiile date.
Instanta de apel nu a insusit apararea inculpatului I. in sensul ca martorii audiati in cursul urmaririi penale sunt persoane din mediul rural, usor de intimidat in fata organelor judiciare, intrucat partile vatamate au citit si semnat declaratiile pe care le-au dat in cursul urmaririi penale, iar in situatia in care s-ar fi facut presiuni asupra lor de catre organele de urmarire penala, aveau posibilitatea fie a formularii unor plangeri penale impotriva anchetatorilor, in care sa se mentioneze conduita acestora pe parcursul derularii actului procesual, fie a formularii unei sesizari adresate procurorului ierarhic superior celui care a supravegheat urmarirea penala, fie a formularii unor cereri scrise in cursul urmaririi penale, in care sa se mentioneze nemultumirile relativ la modalitatea de derulare a anchetei vis-a-vis de pozitia lor procesuala. Neprocedand in acest mod, instanta de apel a apreciat ca fiind in concordanta cu adevarul starea de fapt relatata de catre martori in cursul urmaririi penale, motivele invocate de catre acesti martori in cursul cercetarii judecatoresti pentru a justifica schimbarea depozitiilor nefiind convingatoare si dovedite.
Astfel, instanta de apel a apreciat ca in cursul urmaririi penale martorul P. P. - f. 44 dosar u.p.- a dat o declaratie scrisa si semnata de el, in care arata ca a vazut politistul pe capota autoturismului, observand cum inculpatul "l-a purtat pe acesta pe capota", nevazand in schimb momentul in care politistul a ajuns pe capota masinii. Acelasi martor mai declara ca a remarcat momentul in care politistul a cazut de pe capota langa un pod de beton.
Martorul C.G. - f. 46 dosar u.p. - declara ca fiind medic de profesie, s-a deplasat pentru a acorda primul ajutor unei persoane cazute intr-un sant, ocazie cu care a constatat ca acesta era un politist, precizand ca nu a observat momentul in care politistul a cazut, afland ulterior ca a fost luat pe o capota a unui autoturism, de unde a cazut in sant.
Martora B.G.L. a declarat ca a vazut altercatia dintre politist si persoanele aflate la fata locului, moment in care a intrat in caminul cultural pentru a chema ajutor dar nu a gasit pe nimeni, astfel ca a revenit pe platou, observand caderea politistului de pe capota.
Nici unul dintre martorii audiati in cursul urmaririi penale nu confirma varianta avansata de catre inculpatul I. in sensul ca acesta s-ar fi deplasat cu politistul pe capota, dupa care ar fi oprit autoturismul, moment in care inculpatul F. l-a tras pe politist de pe capota, iar acesta a cazut langa masina, variante sustinute si de catre ceilalti doi inculpati dar care, asa cum s-a aratat, nu se coroboreaza cu probele administrate.
Cu privire la incadrarea juridica a faptei comise de catre inculpatul I., instanta a apreciat ca in mod corect s-a apreciat ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 239 al. 2 si 5 C.p. raportat la starea de fapt anterior retinuta.
Din probele administrate in cauza rezulta in mod evident ca inculpatul I. nu a avut intentia de a provoca moartea partii vatamate, plecarea progresiva a inculpatului cu autoturismul de pe loc, urcarea partii vatamate H. pe capota urmata de mersul sinuos al autoturismului pentru a provoca caderea partii vatamate, dovedeste intentia inculpatului de a-l vatama pe agentul de politie. In mod similar, in mod corect a fost schimbata incadrarea juridica a faptelor comise de catre inculpatii F.C. si R. din complicitate la tentativa de omor in infractiunea de ultraj, raportat la declaratiile partilor vatamate, procesul-verbal de redare in forma scrisa a inregistrarilor audio-video, probe anterior analizate.
Fata de modalitatea in care a actionat inculpatul I., acesta a prevazut posibilitatea ca prin modalitatea concreta de actiune sa se produca vatamarea integritatii corporale a organului de politie aflat pe capota autoturismului, fiind intrunite elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 239 al. 2 si 5 C.p. Atitudinea celorlalti doi inculpati de a-l indeparta prin violente pe agentul de politie B.C., aflat langa portiera autoturismului condus de catre inculpatul I., confirma cele prezentate mai sus si neputandu-se vorbi de o intentie de omor, care trebuie dedusa din modul concret in care se actioneaza raportat la obiectele folosite pentru a produce acest rezultat.
In ceea ce priveste infractiunea de parasire a locului accidentului retinuta in sarcina inculpatului I.S. si cea de complicitate la comiterea acestei infractiuni retinuta in sarcina celorlalti doi inculpati, instanta de apel a apreciat ca in mod corect s-a dispus achitarea inculpatilor in temeiul art. 10 lit. d C.p.p.
Art. 75 din OUG 195/2002 republicata defineste notiunea de accident de circulatie ca fiind evenimentul care intruneste cumulativ urmatoarele conditii: a) s-a produs pe un drum deschis circulatiei publice ori si-a avut originea intr-un asemenea loc; b) a avut ca urmare decesul, ranirea uneia sau mai multor persoane si avarierea a cel putin unui vehicul sau alte pagube materiale; c) in eveniment a fost implicat cel putin un vehicul in miscare si d) s-a produs ca urmare a incalcarii unei reguli de circulatie.
Textul art. 75 lit. d din OUG 195/2002 a fost abrogat prin art. 1 pct. 20 din OUG 69/2007 dar intrarea in vigoare a inaplicabilitatii articolului mentionat s-a facut odata cu intrarea in vigoare a legii de reglementare pe cale amiabila a litigiilor nascute din accidente de circulatie, respectiv la data de 1 ianuarie 2010. Fapta supusa analizei a fost comisa la data de 10.02.2009, cand textul de lege era in vigoare in modalitatea prezentata, astfel incat pentru a intruni notiunea de accident de circulatie trebuie indeplinite cumulativ conditiile enumerate.
Infractiunea de parasire a locului accidentului nu subzista daca lovirea victimei s-a produs ca urmare a intentiei faptuitorului de a o agresa, deoarece prin accident se intelege producerea in mod neintentionat a mortii sau a vatamarii corporale ori a sanatatii unei persoane.
Art. 89 al. 1 din OUG nr. 195/2002 sanctioneaza parasirea locului accidentului de catre conducatorul vehiculului sau de catre instructorul auto, aflat in procesul de instruire, sau de examinatorul autoritatii competente, aflat in timpul desfasurarii probelor practice ale examenului pentru obtinerea permisului de conducere, implicat intr-un accident de circulatie in urma caruia a rezultat uciderea sau vatamarea integritatii corporale ori a sanatatii uneia sau mai multor persoane ori daca accidentul s-a produs ca urmare a unei infractiuni, fara incuviintarea politiei care efectueaza cercetarea locului faptei, cu inchisoare de la 2 la 7 ani.
Prin fapta de parasire fara drept a locului accidentului sunt puse in pericol doua valori sociale, si anume siguranta circulatiei pe drumurile publice si activitatea organelor judiciare. In consecinta, aceasta obligatie impusa conducatorilor de autovehicule de a ramane la locul accidentului se justifica prin necesitatea stabilirii cauzelor ce au provocat accidentul, a identificarii persoanelor vinovate de producerea lui si pe cale de consecinta a tragerii la raspundere penala a acestora. Rezulta ca elementul material al infractiunii analizate consta in actiunea de parasire ilicita a locului accidentului, actiune ce are ca rezultat crearea unei stari de pericol pentru valorile sociale ocrotite, infractiunea putand fi comisa cu intentie care presupune ca faptuitorul sa isi dea seama ca prin parasirea locului accidentului se creeaza o stare de pericol pentru siguranta circulatiei si totodata se impiedica ori se ingreuneaza activitatea organelor judiciare in legatura cu acel accident, iar nu in legatura cu o alta fapta ce constituie infractiune. In speta, reactia inculpatului de a pleca de la locul unde a fost surprins de catre organele de politie avand in portbagajul autoturismului tigari netimbrate, ocazie cu care acestea ii intocmeau un proces-verbal de contraventie, folosindu-se de vehicul, nu poate avea intelesul de parasire a locului accidentului cerut de legiuitor, deoarece in cauza nu s-a periclitat siguranta circulatiei rutiere si nici nu s-a urmarit impiedicarea identificarii inculpatului. Nici sub aspectul laturii subiective a infractiunii nu se poate retine intentia inculpatului I. de a impiedica organele judiciare de a constata modul de comitere a accidentului de circulatie intrucat nu s-a produs un asemenea accident, lovirea partii vatamate nefiind accidentala. Aceasta este si practica instantei supreme, regasita in decizia penala nr. 2878/5.06.2001.
Prin urmare, in mod corect au fost achitati si inculpatii F. pentru savarsirea infractiunii de complicitate la infractiunea de parasire a locului accidentului, exercitarea de violente asupra agentului de politie B.C. care a incercat sa-l impiedice pe inculpatul I. sa plece cu autoturismul de la fata locului, neputand fi circumscrisa notiunii de accident si nefiind in masura sa atraga raspunderea penala a inculpatilor.
In ce priveste cuantumul pedepsei si modalitatea de executare, instanta de apel a apreciat ca instanta de fond, insa, nu a facut o corecta individualizare judiciara a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatilor, imprejurarile care agraveaza sau atenueaza raspunderea penala, modul de comitere a faptei, aspecte care au fost complet si judicios evaluate, pedeapsa fiind orientata spre minimul special prevazut de lege.
Potrivit dispozitiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea savarsirii de noi infractiuni, formarea unei atitudini corecte fata de munca, fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala. Atingerea dublului scop preventiv si educativ al pedepsei este conditionata de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluari intre gravitatea faptei, periculozitatea sociala a autorului pe de o parte si durata sanctiunii si natura sa pe de alta parte. Instanta de apel a retinut si ca pentru a conduce la atingerea scopului prevazut de legiuitor, pedeapsa trebuie sa fie adecvata particularitatilor fiecarui individ si rationala, sa fie adecvata si proportionala cu gravitatea faptelor comise.
In ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei inchisorii aplicata inculpatilor I.S. si F.C., instanta de apel a retinut ca nu sunt intrunite conditiile prev. de art. 81 C.p. in sensul convingerii instantei ca scopul pedepsei poate fi atins si prin executarea acesteia in regim neprivativ de libertate.
Din modalitatea concreta de comitere a faptei de catre cei doi inculpati, s-a dovedit un dispret profund al acestora fata de valorile sociale referitoare la respectul datorat autoritatii de stat, care presupune respect si fata de functionarul care indeplineste o functie care implica exercitiul acestei autoritati, raportat la modul concret in care au inteles inculpatii sa actioneze fata de atitudinea organelor de urmarire penala care, depistandu-l in trafic pe inculpatul I. ruland cu autoturismul in localitate cu o viteza de peste 100 km/h, l-au oprit pe acesta, ocazie cu care s-a constatat ca transporta in portbagajul masinii tigari netimbrate. Prin conduita inculpatului I., care in momentul in care i se incheia procesul-verbal de contraventie fata de incalcarea regulilor de circulatie si pentru a nu se face cercetari de catre organele chemate de catre partile civile cu privire la provenienta tigarilor, a ales sa paraseasca locul in care a fost oprit, denota lipsa de respect
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Ultraj
amenintare si ultraj - Hotarare nr. 8606 din data de 08.06.2017Individualizarea pedepsei .Gradul de pericol social al infractiunii - Decizie nr. 3 din data de 13.01.2010
ultrajul contra bunelor moravuri - Sentinta penala nr. 74 din data de 25.06.2009
Infractiunea prevazuta de art. 2 pct. 1 din Legea nr.61/1991. Portul unei bate de baseball in contextul in care s-ar primejdui viata sau integritatea corporala a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea si linistea publica. - Decizie nr. 1091 din data de 16.10.2012
- Sentinta penala nr. 384 din data de 25.02.2009
- Sentinta penala nr. 384 din data de 25.02.2009
- Sentinta penala nr. 1994 din data de 12.11.2008
Ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii publice - Hotarare nr. 167 din data de 04.05.2011
Ultraj - Sentinta penala nr. 209 din data de 31.10.2014
Ultrajul contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice - Sentinta penala nr. 123 din data de 07.04.2011
Ultraj contra bunelor moravuri, lovire, alte violente - Sentinta penala nr. 282 din data de 13.08.2009
Ultraj contra bunelor moravuri - art. 321 alin.1 Cod penal; amenintare - art. 193 alin.1 Cod penal; port fara drept al unei arme albe - art.1 ind.1 pct. 1 din Legea 61/1991, cu aplicarea art.33 Cod penal - Sentinta penala nr. 266 din data de 28.11.2008
ULTRAJ PREVAZUT DE ART. 239 ALIN.1, 4 COD PENAL. DEZINCRIMINARE. INCIDENTA ART. 205 COD PENAL. INAPLICABILITATEA DISPOZITIILOR ART. 334 COD PROCEDURA PENALA. - Decizie nr. 7154 din data de 22.12.2005
INFRACTIUNEA DE ULTRAJ SAVARSITA IN CONDITIILE ART. 239 AL 1 COD PENAL. DISCRIMINARE - Decizie nr. 558/R din data de 22.09.2005
Ultaj - Sentinta penala nr. 333 din data de 03.06.2015
Ultraj - Sentinta penala nr. 349 din data de 24.06.2009
Ultraj. Fapta inculpatei de a exercita acte de violenta, concretizate in prinderea de gat a persoanei vatamate, lucrator de politie, in timp ce aceasta se afla in exercitiul functiunii, participand la imobilizarea unei persoane in urma manifestarii v... - Sentinta penala nr. 341/ 30.04.2009 din data de 22.09.2009
Ultraj-art. 239 alin.2 Cod Penal - Sentinta penala nr. 260 din data de 19.03.2012
art. 239 Cp - Sentinta penala nr. 159 din data de 03.03.2011
Infractiunea de ultraj - Sentinta penala nr. 433 din data de 14.10.2016